4,189 matches
-
și aș dori să vorbesc cu soțul dumneavoastră. - Oh, a zis femeia oarecum tristă, nu am soț. - Adica sunteți necăsătorită? m-am mirat eu. - Adică sunt văduvă. - Scuzați-mă, nu știam. Atunci aș dori să vorbesc cu dumneavoastră. - Da, desigur, intrați. Am intrat. Apartamentul era mobilat de mântuială, pereții era cojiți, era clar că femeia nu avea prea mulți bani. - Este vorba despre băiatul dumneavoastră. - Da? Ce-a mai făcut? - Păi, a chinuit un pisoi împreună cu alți băieți și vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
băgă, ca mai înainte, mâna între picioare. Ascensorul ajunse înaintea lui Shuoke la destinație, adică la etajul trei, și Shuoke se năpusti, trăgând-o pe Suki după el, către ușa apartamentului său, pe care o deschise cu mâna tremurandă. Odată intrați își continuară goana până în dormitor, unde se aruncară euforici în pat. Shuoke pipăi după telecomanda de la stația stereo, apăsând pe butoanele POWER, PROGRAM, 1, PLAY, REPEAT. În CD-player pusese de dimineață, anticipând situația în care tocmai se afla cu Suki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la cimitir? Poarta mi-a deschis-o cioclul, pe care-l cunoscusem la cârciuma „Steaua Suediei“. Îl caut pe domnul Kauderer, i-am spus. A răspuns: — Domnul Kauderer nu e aici. Dar, cum cimitirul e casa celor care nu sunt, intrați. Avansam printre pietrele funerare, când m-a atins o umbră iute și foșnitoare; a frânat și a coborât din șa. — Domnul Kauderer! - am exclamat, uimit să-l văd mergând pe bicicletă printre morminte, cu farul stins. — Sst! - mi-a poruncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
În afara localității Malbork, nici chiar cu Dacă într-o noapte de iarnă un călător. Vă aruncați o privire, tu și Ludmila, ba chiar două priviri: mai întâi interogativă, apoi de înțelegere. Oricum ar fi, e un roman în care, odată intrați, ați vrea să mergeți înainte fără a vă opri. Fără a se teme de vânt și amețeală La cinci dimineața orașul era traversat de coloane militare de transport; în fața prăvăliilor de alimente, femei cu lanterne cu seu începeau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fără să știe încotro și de ce sapă tunele, șanțuri, primind îndemnuri să se oprească, să o ia îndărăt, să cotească brusc, să-și țină respirația, să înghită pămînt, să dispară și toate astea fără putință de a înțelege ceva. O dată intrați, nu mai puteau ieși din încîlceala în care îi vîra munca Serviciului. Întîi pentru că doriseră grozav să intre, și el își dorise, făcuse pe dracu-n patru cînd fusese stagiar să fie acceptat ca definitiv pe post, întâlnirea cu Mihail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neînsemnată. Adevărat zbir și atotputernic stăpânitor în cuibul intim al familiei, în sala de clasă Luana își pierdu glasul. Băieții înalți, proaspăt bărbieriți, lipsiți de orice inhibare, se cocoțaseră pe bănci și aruncau spre grupurile de fete ocheade îndrăznețe. Mara, intrată și ea la clasa de electrotehnică și din nou colegă de bancă cu Luana, o privea cum stă cuminte, cuprinsă de un tremur nervos. Ce-ai pățit? Te-ai prostit în vacanță sau ești îndrăgostită? Luana continua să arunce priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vadă de ale ei. Furat, ca atâția alții, de deschiderile înșelătoare ale momentului, Ștefan se lăsă de serviciu și încercă să facă bani în alt mod. O cunoscu întâmplător pe Marina Bumbescu, fostă profesoară de engleză la o școală generală, intrată, peste noapte, într-o afacere încâlcită cu o englezoaică. O înnebunea zilnic pe Luana cu ideile lui fanteziste, cu speranțele născute din imaginile minții, montate în a vedea afaceri prospere la adăpostul relațiilor Marinei cu străinătatea. Se agita frenetic prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cât de mult îl iubea. Deveni conștient că exagerase în purtarea sa, arătase o indiferență crudă față de zbuciumul și nedreptățile cu care se confrunta soția lui și hotărî s-o ajute în căutarea unei soluții de rezolvare a acestor probleme. Intrați, din nou, într-o zonă luminoasă a drumului lor împreună, Luana speră că până la urmă totul va fi bine. Comportamentul șefei registraturii față de subalterna sa aduse simpatia unanimă a colectivului pentru cea din urmă. În timp ce Luana era invitată peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că trebuia să-l târăsc fizic ca să stea. Acuma pleacă, pleacă, i-am zis, împingându-l cu picioarele. Go! Fuck yourself! Căcat, habar n-am de ce ajung să înjur în engleză când mă enervez și tot așa voi înjura singură, intrată rău în filmul meu, fără control și la limită, când mă voi întoarce singură de la Ceainărie și asta după venirea de la mare cu Pinochio, care devenise Păianjen, aproape de ziua aceea. Go away! Go fuck yourself! Cară-te, dacă vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nu mai aveai când, că ție-ți stătea mintea la altceva, la ce? Doar un autograf rămâne din mine, voi scrie eu Cuiva care îmi va cere o dedicație în Ceainărie, sus pe terasă, în noaptea când înjuram în engleză intrată rău în filmul meu și la limită, și știi că mâine Cuiva vine să-mi repare calculatorul? Asta chiar e o chestie... Filosoful se întoarce de pe scară și ne sărutăm pe gură, așa cum nu voia Marius, unul dus spre celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
eram aproape de-o psihoză urîtă. Zăceam pe Bahlui, ca afluent al Styxului și ascultam Sonata de noiembrie a lui Iordan. Îmi spuneam că o să-l păstrez în viață, printr-un efort de voință. Mi-l imaginam în spital: pasăre intrată din greșeală pe fereastra deschisă. Mi-l imaginam năucit de mirosul de dezinfectant, de clor, de camfor, de iod. Chimioterapeutivat, iradiat, deci. Rezerva albă, plină de seringi, pastile, eprubete; dedesubt, altă rezervă albă, și alta, și alta, iar la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare și toate oglinzile sfărâmate ale copilăriei, alături de pleava rămasă intactă a nenumăratelor vieți anonime intrate deja în circuitul legendelor homerice. Deși ele nu aveau o vechime mai mare de 300 de ani, dar o consistență cât toate vârstele Lumii de la Facere până acum. Cineva a aruncat o piatră care a spart iluzia. Un hârleț uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spațiu economic și politic. Mai mult, evoția ei nu este predeterminat.... S... m... explic. În UE, exist... ț...ri bogate și mai puțin bogate, gama veniturilor pe locuitor fiind surprinz...tor de mare. Astfel, în unele dintre ț...rile nou intrate (și așa va fi și în cazul nostru și al bulgarilor), venitul pe locuitor este în jur de 1,3 din media în Uniune. Sunt ț...ri care au creștere economic... mult peste medie și altele care lâncezesc. Astfel, ț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
mari de ordin bugetar. În mod ironic, Suedia, Danemarca și Marea Britanie, care nu aparțin Eurolandului, nu se confrunt... cu asemenea dificult...ți (excepție fac ins... Austria și Finlanda). Cu deficite bugetare mari se confrunt... și câteva dintre ț...rile nou intrate, ceea ce avertizeaz... asupra adopt...rii premature a monedei unice. Italia, care este v...zut... de mulți experți și oameni politici ca fiind „economia bolnav...” a UE, pare s... se sufoce, în condițiile în care nu mai poate utiliza cursul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
că sînt afectat de necazul dumneavoastră. Bărbatul își aburcă rucsacul și pare gata să plece. Aneta se pomenește vorbind tîmpenii: Dormiți în sat? Cred că da. Puteți dormi și la mine, se trezește Aneta vorbind. Aș fi încîntat, dar... Poftiți, intrați. Puteți face și o baie. În mintea sa Aneta se înjură, își atribuie toate jignirile speciale pentru femeile "rele de muscă" și, mai ales, îl anunță pe Gavril că n-a știut ce destrăbălată și-a luat. În timpul jocului erotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ajunul sosește și pe la amiază Vasile echipează copilul. Pe străduța lui erau și "barosani", așa că va începe cu ei. Sună la o poartă și o voce întreabă: Cine-i? Colindători, sărut mîna. Așa devreme? Ăsta micu n-are răbdare. Bine, intrați. Sînt primiți pe terasă și Răducu privește intens la minunile de acolo. Lampadare, canapele, mese, bradul minunat împodobit, toate i-au provocat un adevărat șoc. Hai, spune colinda, strigă Vasile nervos. Spune, bre... Steaua... Steaua, repetă timid copilul. Sus răsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aceeași vârstă. Aceste femei au așteptat poate să ajungă în Franța, pentru a forma un cuplu și a avea copii. Mai mult, exigențele migrării operează fără îndoială o selecție în profitul celor care au copii puțini sau deloc. Invers, imigrantele intrate foarte de tinere (înainte de 13 ani), de-abia au mai mulți copii decât femeile născute în Franța metropolitană. Calculul clasic al sumei ratelor fertilității pe vârste supraestimează mult, prin urmare, fertilitatea imigrantelor. Ținând seama de repartiția imigrantelor după vârstă în
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
în note? După consfătuiri cu ceilalți coordonatori și cu prieteni cărturari am optat pentru ultima soluție, dând în notele de subsol explicațiile necesare și trecând la indicele tematic ambele variante, „arcă” și „chivot”. Soluția mi-a fost impusă de expresia, intrată deja în firescul limbii române, „arca lui Noe”. Noutatea constă în faptul că am introdus această expresie „banală”, modernă în limbajul biblic, unde ea nu exista până acum. E un fleac, dar un fleac care arată perfect „filozofia” noastră de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
seară, două birje au oprit În preajma hanului. Pe dată, poarta s-a deschis și „hangiul” i-a Întâmpinat: ― Bine ați venit la Hanul cercetașului, boieri dumneavoastră. ― Bine te-am găsit. Bucuros de oaspeți? - a răspuns Nicu. ― Bucuros peste măsură. Da’ intrați, că „fimeia me” - cum Îi spune fratele meu, tata Toader, mamei Maranda - vă așteaptă cu mare nerăbdare să văăă... ― Da’ cu ce-am greșât noi, fratili meu, di ni așteaptă cu cociorva? - a Întrebat tata Toader. ― Cociorva am ascuns-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ma gândesc la Brâncuș al nostru, măi..., la Poarta Sărutului..., dacă știți voi cu ce se mănâncă!... Victor zâmbea auzind discuții de acest fel, tot așa cum se amuza să audă și alte glume inspirate de idila lui cu Felicia și intrate deja în folclorul studențesc. Uneori, câte una dintre prietenele Feliciei se enerva și se strâmba la auzul lor și le taxa drept bancuri proaste, dar Victor râdea cu poftă și răspundea la rându-i tot cu glume sau cu vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
al poeziei ce absoarbe substanțele realului (firește, un real convențional, postură a unei fantezii imanente), îi asimilează semnalele cu o aviditate iluzoriu ingenuă. Autorul de acest tip pare lipsit de ambiții modelatoare, înregistrator pasiv al priveliștilor (selectate), moleșit de senzualitatea intrată astfel în joc. Ideile explicite, impulsurile analitice, cu atît mai puțin cele insurgente, par a nu-și găsi loc într-o atare producție vegetativă a cărei finalitate se divulgă a fi nesațiul contemplației. E o introvertire ce se bucură de
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
stăpîna la Paris, de unde fiul său, Ștefan, protagonist ulterior al romanului Delirul, e zis Alui Parizianu. În lumea cazonă, iarăși, poreclele sînt la preț, prin ele trupa își ia o revanșă simbolică asupra superiorilor. Cea mai celebră este Moș Teacă, intrată, din literatură, în uzul curent: un ofițer prost și sever nu poate fi numit altfel. Tot la Bacalbașa apar gradații Papă-Lapte și Tîrîie-Brîu, chemați așa pe la spate. Un maior ține însă anume să i se spună Moșul. La Gh. Brăescu
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
Sánches (fratele vitreg al regelui Portugaliei) și Enrique de Trastámara (copilul din flori al regelui Castiliei) amenință, din umbră sau în plină zi, establishment-ul oricum primejduit de nesăbuința fiilor legitimi. Afonso Sánches e supranumit Smintitul, pentru unele deviații comportamentale intrate deja în folclor. Dar nici moștenitorul tronului portughez, sadicul până la demență Pedro, nu pare mai breaz. După ce iubita i-a fost omorâtă din poruncă regală, el dezlănțuie un război civil, luptând luni de zile împotriva propriului tată și, o dată ajuns
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
de o parte, narativ și iconolog, el îl caută pe Dumnezeu cu o obstinație și cu o umilință aproape de masochism, iar, pe de altă parte, își exihbă permanent fascinația pentru amorf și coruptibil, pentru materia precară și pentru miasmele cărnii intrate ireversibil în fermentație. Citatul din Biblie, invocația cristică și transparența icoanei, ambalate în note de jurnal și în felurite cogitații colorate moral și metafizic, se împreună cu trupul nud din fotografii, costeliv pînă la ascetism, al artistului însuși. Sau, mai exact
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
vine în imediata noastră contemporaneitate (el moare la Brașov în 1988) cu întreaga problematică artistică și cu mentalitatea estetică ale pictorului interbelic. Făcînd parte din aceeași generație cu }uculescu, Baba, Ciucurencu, }ipoia etc., adică generația artiștilor formați în libertate și intrați, apoi, la maturitatea lor deplină, în cea mai agresivă captivitate, el a trebuit să facă față unor presiuni contextuale și subiective cărora cu greu le-ar fi putut face față un om obișnuit. Perfect racordat la momentul artistic internațional, cu
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7671_a_8996]