187 matches
-
Ruxandra Cesereanu Cum pot să fie pedepsiți ateii, corupții, delatorii, intriganții și cine poate să îi pedepsească adecvat? De obicei, Dumnezeu face acest lucru. în romanul Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov, însă, Satana (și trupa sa de intervenție) este cea care pedepsește și sancționează în funcție de culpă. Acest lucru se întâmplă
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
plecase de la Pif pe poarta din dos, Corto Maltese lua cu asalt, album după album, librăriile europene, instituind una din cele mai frumoase povești culturale cu pirați cinici și sentimentali, cu femei exotice și primejdioase, cu zâne concupiscente și elfi intriganți, cu agenți ai răului obligați să cedeze sub presiunea sentimentelor nobile și a aspirațiilor înalte, cu savanți deghizați în aventurieri și, mai ales, cu un aventurier în care vibrează întreaga tensiune a spiritului creator în neostenită și zbuciumată căutare de
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
cuvânt puternic (halucinant), o crimă și răzbunare. George Călinescu probabil că ar da breaking-news cu ” Enigma Otiliei.” E bine cunoscut că un mister intrigă pe oricine. “Ce enigmă ascunde o tânără fermecătoare pe nume Otilia. Vezi video ecranizare,” un titlu intrigant pentru un subiect asemenea. Din ce în ce mai populare sunt topurile realizate de diferite reviste: cea mai sexy femeie din 2012, cel mai bogat actor, cele mai vizitate locuri, cel mai creț pudel etc etc. În acest context, probabil că și romanul emblemă
Literatura română, în varianta site-urilor de știri by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/80839_a_82164]
-
faptul că era oricînd gata să facă ce i se cerea. Acesta a fost și motivul pentru care a acceptat, după părerea mea cu ușurință, să includă un pasaj-invectivă la adresa lui Tudor Arghezi, în spiritul pamfletelor lui Sorin Toma". Doar puțin intrigant, așa cum i se cerea unui nomenclaturist. În timp ce Beniuc funcționa în calitate de consilier al Ambasadei României la Moscova, Zaharia Stancu călătorește într-acolo spre a obține un exemplar din Statutul scriitorilor sovietici și spre a se lăuda apoi astfel, încît șeful său
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
Mircea Mihăieș Una din cărțile marelui disident și intelectual Adam Michnik se numește Istoria onoarei în Polonia. Un titlu pe care l-am găsit întotdeauna fascinant, intrigant și - ca român - umilitor. Știm cu toții că noi, românii, avem toate calitățile posibile. Știm că suntem buni, generoși, inventivi, plini de umor, viteji, harnici. Că învățăm ușor limbi străine, că ne adaptăm oricărui mediu, că avem un spirit al improvizației
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
se regăsesc, sub diverse forme, eșecurile bunului-simț: alegerile, summit-ul NATO, moravurile contemporane, captate ba la o piesă de teatru, ba la un concurs în care juriul însuși nu poate trece de concurentul înarmat cu "piloane", portrete în mișcare ale intriganților, cameleonilor, politrucilor, celor "tari în tați", ale băgăreților (așa-numiții supozitoare), ale comuniștilor de ieri - puternicilor de azi: Am zâmbit la gândul că a fost o vreme când ne era frică. Lor nu le era. Nu pentru că ar fi fost
Invitație la inocență () [Corola-journal/Journalistic/7245_a_8570]
-
Și pentru a demonstra că Dan Brown a fost cel mai citit autor la Timișoara, să notăm că „Fortăreața digitală” se situează și ea pe podium. Între cele două cărți ale scriitorului american se intercalează „Pianista” lui E. Jelinek, în timp ce intrigantul titlu „Povestea târfelor mele triste” a prilejuit multora (re)descoperirea lui Gabriel Garcia Marquez, ocupantul locului imediat următor. Desigur, aceste ierarhii pot fi discutate, contestate, poți să nu fii de acord că Pleșu e sub Ghilezan sau că Marquez este
Agenda2005-48-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284433_a_285762]
-
Constantin Țoiu Opțiunea Parpanghel... E personajul cel mai intrigant al Poemei eroi-comice. Nu s-a mai auzit nimic de el, între timp. Ce face Parpanghel?... Ciudată absența lui în mijlocul unui conflict angajând pe viață și pe moarte țigănimea în Oplină răzmeriță... Avem două mărturii care ne ajută să pricepem
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10158_a_11483]
-
exasperat, nădăjduind totuși mereu să audă venind de undeva o vorbă, un țipăt, o șoaptă, un murmur... Tăcere. N-auzea nimic în preajmă. Nu simțea nici o suflare alături. N-avea pe nimeni. N-avea pereche. Era singur - Unul singur. 2. Intrigantul Jupînul Corb și Coana Vulpe erau, pe vremea aceea, prieteni nedespărțiți. Lumea îi vedea adesea împreună, stînd de vorbă, glumind, vizitîndu-se și crescîndu-și puii laolaltă. Erau însă pe atunci vremuri grele, criză, sărăcie multă și nu era lesne de hrănit
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
chiar de dorit. - Pe deasupra, eu voi fi socotit un vanitos și un prost, zise Corbul mîhnit. - Iar eu voi trece drept vicleană și fără scrupule, zise Vulpea supărată. - Desigur, chiar așa va fi și așa și trebuie să fie, răspunse intrigantul. După o scurtă tăcere, cei doi, descumpăniți, mai întrebară într-un glas: - Bine, să zicem că am juca toată comedia asta idioată. Dar tot nu înțelegem bine: odată ce ne-am pierde și buna reputație, și prietenia, ce am avea noi
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
doi, descumpăniți, mai întrebară într-un glas: - Bine, să zicem că am juca toată comedia asta idioată. Dar tot nu înțelegem bine: odată ce ne-am pierde și buna reputație, și prietenia, ce am avea noi doi de cîștigat? La care intrigantul a răspuns simplu: - Nemurirea. 3. Istorie paralelă Cînd Dumnezeu a hotărît că Sodoma trebuie nimicită, deoarece locuitorii deveniseră prea din cale afară de ticăloși (nu se știe cum de îi desemnase tocmai pe ei, printre atîția, dar pesemne că unele motive
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Petru Dumitriu. Culorile cărții își pierd treptat strălucirea, iar desenul personajelor evoluează în caricatură și grotesc. Curînd după eveniment, Alexandru Cozianu va ieși din scenă, iar destinul Davidei va lua încă o dată o turnură simbolică. Căsătorită cu bancherul pizmuitor și intrigant Lăscăruș Lascari (politician liberal, după ce fusese deputat conservator), Davida își pierde complet grandoarea, devenind nimic mai mult decît proprietatea acestui reprezentant al boierimii îmburghezite și al regimului monstruoasei coaliții. La 30 de ani, zeița Kali a distrugerii e o bătrînă
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
simțeam obosit. Miruna a stins cutia color și, pentru câteva clipe, s-a așezat liniștea din afară și tăcerea dinlăuntru. Când, brusc, am deslușit un tic-tac discret din peretele pe care se afla gravura pe cupru din Toledo. Un tic-tac intrigant, ca de ceasornic cu "ciocănelele" deranjate, cu pauze fără nici un ritm, oprindu-se și pornind când nu te mai așteptai să-l auzi. M-am ridicat, încercând să descopăr sursa. Din perete? Nu, din gravură. Mi-am trecut mâna peste
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
ale ororii. E cea mai importantă, mai amară și mai demnă de reținut concluzie a unei cărți care, altminteri, nu duce lipsă de observații memorabile: sunt repuse în drepturi personaje de fundal (ca Petru Cercel sau, în vremea lui Brâncoveanu, intrigantul Vlad Boțulescu), sunt șterse de praf cărți care n-au beneficiat, când era cazul, de trecerea cuvenită (romanele anglistului Dragoș Protopopescu fiind, probabil, cele mai clare exemple), sunt reconstituite detalii de atmosferă și (și cutumele juridice cărora li se datorează
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
al sezonului" (stilfeminin.ro); "este suficient să adaugi câteva note subtile în cadrul look-ului tău" (cosmopolitan.ro). Jargonul specific poate fi ilustrat de seria de atribute din citatul următor: "Rochia în nuanțe de mandarin din China este flatantă, chic și intrigant" (cosmopolitan.ro). Primul termen (flatant) e un împrumut mai vechi din franceză, intrat în uzul curent; al doilea (chic) e un franțuzism destul de vechi, care (în ciuda eforturilor personajelor lui Caragiale și a includerii sale în DEX, în forma adaptată ortografic
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
și a includerii sale în DEX, în forma adaptată ortografic, șic) e încă scris, de multe ori, ca în limba-sursă; în prezent, e vehiculat și de texte în engleză, în care franțuzismul a pătruns mai demult. Cel mai straniu e intrigant, a cărui invariabilitate e o dovadă clară a preluării din engleză; cum se știe, românescul intrigant, -ă provine din franceză, cu sensul "care țese intrigi". Sensul "care trezește interesul, curiozitatea, care atrage" apare la verbul fr. intriguer și la rom
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
preluării din engleză; cum se știe, românescul intrigant, -ă provine din franceză, cu sensul "care țese intrigi". Sensul "care trezește interesul, curiozitatea, care atrage" apare la verbul fr. intriguer și la rom. a intriga, nu și la adjectivul și substantivul intrigant; sensul se explică însă prin engleză. Ca în atâtea alte cazuri recente, un cuvânt de origine franceză, care a căpătat în engleză sensuri speciale, revine în română, la sensurile franțuzești adăugându-se, prin calc, sensurile englezești. Utilizatorii termenului intrigant oscilează
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
substantivul intrigant; sensul se explică însă prin engleză. Ca în atâtea alte cazuri recente, un cuvânt de origine franceză, care a căpătat în engleză sensuri speciale, revine în română, la sensurile franțuzești adăugându-se, prin calc, sensurile englezești. Utilizatorii termenului intrigant oscilează între a-l lăsa invariabil, pentru a-i semnala sursa imediată (engleză) și a-l adapta, cu riscul confuziei semantice: "boleroul dă o notă de nonșalanță intrigantă superbei rochii" (envy.ro). Calcul semantic se asociază în acest caz cu
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
des să devină realitate. O realitate plăcută precum cimitirul. Mesajul individului de la „forțele armate” a fost preluat, în forme voalate, de însuși premierul Năstase. Iar în ultimele săptămâni a atins cote isterice prin vocea ca o trâmbiță a Apocalipsei purtând intrigantul nume Agathon. Când un fost ministru (fie și peste palmieri) face o afirmație precum: „Să le iasă din cap acestor indivizi că pot scrie ce vor ei”, e limpede că disperații din P.S.D. au atins nu doar zonele nemerniciei, ci
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
a plângerii” pe care o știm prea bine. Cu 3-4 excepții, ironia hazardului face ca nici intervențiile de față să nu depășească nivelul inferior tocmai deplâns. Spectacolul ar fi putut fi amuzant, dacă n-ar fi fost de-a dreptul intrigant. Distincții imprecise, arbitrare, clișee, divagații, confuzii, improprietăți ale termenilor, două trimiteri bibliografice absolute: Harold Bloom și dicționarul, plus un acut sentiment că există un oarecare resentiment față de acest fenomen, de unde și tonul bășcălios și minimalist. Rareori se depășesc prejudecățile culturale
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
fost capabili să propună alte modele demne de interes, decât cele comuniste, e un semn funest pentru societatea românească. Îi datorăm lui Iliescu - personajul a cărui malignitate va trebui evaluată în întreaga ei monstruozitate - persistența fascinației față de apocalipsa comunistă. Neobosit intrigant, ahtiat după putere și beneficiind de-o inexplicabilă influență în rândul pesedeilor, Iliescu rămâne garantul sub-dez-voltării morale a românilor. Pentru el și clica lui de profitori, un Ceaușescu mort și glorificat reprezintă capcana ideală. Condamnarea reală a comunismului - îmi dau
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
să dea ființei sale plictisite și perfide aparența agerimii și a sincerității. A schițat un gest, a bâlbâit o silabă. Camera însă, unanimă, nu mai avea nervi destui pentru a suporta glasul pițigăiat și viziunea plumburie a fostului dictator, a intrigantului din culoarele Cotrocenilor. Cuvântarea i s-a oprit în gât, mimica i-a înghețat ș...ț Trăsăturile chipului său compus și supravegheat se trădară o clipă într-o strâmbătură sinistră, într-o mască indeniabilă de gâde oriental; degetele lungi se
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
Papa Pius al II-lea, cu ale sale Commentarii, crudul Mahomed al II-lea, de a cărui figură se leagă căderea Constantinopolelui și alte cumplite clătinări ale Crucii, vărul Ștefan (cel Mare), apărând ca un grobian plin de succese, ori intrigantul Matei care, gelos pe victoriile lui Vlad, a manevrat astfel încât să-l facă prizonierul său: toate aceste personaje, rotite în jurul celui principal, au menirea de a fixa o pânză istorică tare. Nu altfel procedează Marin Sorescu în Răceala și A
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
Weinberger, care spune că în acest domeniu nu se poate vorbi de o breaslă. "E frumos să te poți considera muzician, artist... mai ales de jazz, de blues, de rock sau de world music... Da, prin așa ceva devii interesant și intrigant pentru toți ceilalți. Ești diferit și te simți mai special... așa și este, suntem diferiți... Dar oare conștientizăm cu toții asta? Oare simțim nevoia să aparținem unui bresle? Suntem în stare să ne purtăm drapelul - cu tot ce implică acest lucru
Situație penibilă în lumea artistică românească. "Moft sau necesitate?" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33216_a_34541]
-
mlădiere de suprafață, o fluiditate înșelătoare a vorbirii, un gust intrinsec pentru artele subtile, pentru ideile întortocheate, dat în vileag în clipe de neatenție sau de mare efuziune. Petru Dumitriu l-a numit «Malvolio» și a făcut din el prototipul intrigantului perfid. N-a fost numai atât: omul întruchipa o dramă, din păcate cea mai derizorie posibilă, a celui ce se confundă într-atât cu o îndatorire precară, încât ajunge să uite că nu crede în ea”. (Angoasa putrefacției, Memorii, Vol
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]