1,281 matches
-
post-comunistă, Victor Iancu a activat politic și a lucrat în diplomație, experiență biografică regăsită, alegoric, în romanul de față). El a suspendat lucrul pe care l-a reluat abia în 2003, ducîndu-l la bun sfîrșit, după cum se vede, cu febrilitate. Introspecția despre care vorbeam nu sfîrșește în "autismul" literar al promoțiilor de prozatori cu obsesia "detaliului psihologizant". Dimpotrivă, prin medierea introspecției, Victor Iancu elaborează un roman deschis - ce poate fi citit deopotrivă ca parabolă a dictaturii (roman politic) ori ca dramă
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
a suspendat lucrul pe care l-a reluat abia în 2003, ducîndu-l la bun sfîrșit, după cum se vede, cu febrilitate. Introspecția despre care vorbeam nu sfîrșește în "autismul" literar al promoțiilor de prozatori cu obsesia "detaliului psihologizant". Dimpotrivă, prin medierea introspecției, Victor Iancu elaborează un roman deschis - ce poate fi citit deopotrivă ca parabolă a dictaturii (roman politic) ori ca dramă etică (roman al dilemelor morale). Instrumentele de construcție ale postmodernității nu sînt străine scriitorului. Aș spune chiar că pe ele
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
intertextual, Divina Commedia a lui Dante (fiecare capitol al cărții are un motto din scriitorul renascentist, iar ideea "Purgatoriului" trimite la el într-un mod invariabil). Există un Infern interior al tuturor indivizilor, ce poate fi exorcizat prin autoscopie (amintita introspecție) - transformată astfel în semnul alegoric al Purgatoriului. Ideea - foarte subtil explorată în roman - mi-a amintit de teoria critică a lui Bataille din Literatura și răul. Criticul consideră acolo actul artistic oarecum orientat spre "transgresie" în mod subliminal. Prin creație
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
vocale înălțate anterior de Bellini și Donizetti, dar cerând unei voci mai dramatice aceeași suplețe, aceleași efecte și aceeași stăpânire a nuanțelor în registrul acut. Pe plan dramatic, eficacitatea verdiană s-a bazat în primul rând pe concizia libretului, pe introspecția psihologică a umanului și pe generarea unor conflicte în care se întrepătrund temele dragostei, cu cele ale prieteniei sau ale politicii. Repertoriul serii, elegant coordonat de Cristian Mandeal, a pornit de la celebra uvertura a operei Forță destinului, trecând prin delicată
Wagner ? un certificat de noble?e by Oltea ?ERBAN-P?R?U () [Corola-journal/Journalistic/83119_a_84444]
-
n-am prețuit, despre ce se poate numi miracolul fiecărei zile. Scenariul lui Hanoch Levin pleacă de la trei povestiri ale lui Cehov și asta amplifică nu neapărat un anumit tip de filosofie, cît un soi de înțelepciune a tăcerii, a introspecției făcută cu dramatism. Vioara lui Rotschild este centrul acestui poem teatral. Lamentația ei este preluată în spectacolul celor de la Cameri de tînguirea unui violoncel care geme neputința și trufia, păcatul și aroganța omului, accentuînd jocul minimalist, impecabil, al actorilor. În
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
adâncită, era un fel de curgere, de pătrundere într-un labirint. Această abordare labirintică mi-a marcat atitudinea față de viața unei compoziții. Iată cât este de expresivă comparația cu un joc de oglinzi! Acest joc are o dublă funcție - de introspecție și de definire a perspectivei. Jocul în acest context nu mai are nimic gratuit. B.T.: Mai mult, dacă răsfoim scrierile lui Bachelard, vedem că apa (vorbind de Dunăre) este și ea o oglindă curgătoare<footnote Bachelard, Gaston - Apa și visele
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
are parte de o descriere veridică a epocii și a moralei vremii, putând arunca în același timp o privire în sufletul adolescenților. Lipsa ordinii duce la anarhie. A libertății la dictatură. O dezordine vană în care libertatea de exprimare și introspecția nu mai au niciun cuvânt de spus. Spirit ludic și cădere în eroare. Vineri, 23 noiembrie, ora 18.30 ”E vremea bătrâneții”, 2011, 51 min, dramă, subtitrat în limba engelză Regia, scenariul și imaginea: Novák Emil După scrierile lui: Polcz
Săptămâna Filmului Maghiar la MȚR. Vezi programul by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80780_a_82105]
-
cu medicamente. Sau de murături împuțite, cărate cu pași îngălați, pe holul interminabil, până la lift" (p. 5). Pe cât de interesantă, pe atât de eficientă este tehnica narativă utilizată de Dan Lungu la scrierea acestui roman. După reguli cinematografice autorul alternează introspecția cu perspectiva largă, obiectivă, din exterior. Capitolele romanului reprezintă un permanent balans între narațiunea la persoana I și cea la persoana a III-a. În cele scrise la persoana I sunt relatate gândurile intime ale lui Andi, neliniștile sale interioare
Scene din viața cotidiană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6972_a_8297]
-
Psaltirea lui Dosoftei (intitulat Vremea verșului tocmit) și cel despre pamfletarele letopisețe muntenești (intitulat, cu umor caragialesc, Ludescu și Popescu). În rest, insistența în a explica totul coboară multe din paginile cărții în spațiul platitudinii dezinteresate. Nu o dată, încercările de introspecție colectivă au rezultate ridicole. Aflăm, bunăoară, cum trebuie să fi gândit, omenește și ticăit, populația nord dunăreană în momentul când trupele romane s-au retras în secolul al treilea către miazăzi. S-ar putea spera de la o asemenea Istorie culturală
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
contrapunct) - Corina Ciocârlie le urmărește în paralel, dezvoltând câte o poveste care aduce împreună mai mulți scriitori, mai multe percepții involuntar convergente. Ies, dintr-o sumă de întâmplări, niște microromane, nu tocmai de aventuri, dar sigur de atmosferă, unde și introspecțiile, și observațiile scriitorilor sunt puse în pagină cu subtilitate și empatie. Materialul, cum spune autoarea cărții, e al lor, ingeniozitatea eseistică, a ei. Orientarea în spațiu e, din tot atâtea unghiuri câți scriitori se exprimă în breviar - și sunt destui
Scriitorul global by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3905_a_5230]
-
romanciera abandonează ceremonia egolatră și se dedică lumii, cu toate că grația și suspinul își trag rădăcinile din „cuibul fatal” al subconștientului. Cum sar putea reflecta socialul fără de indivizi, și cum am putea observa indivizii Ăindiferent de calitățile sau noncalitățile lor) fără de introspecția prin care se evidențiază caracterele. Plăcerea prozatoarei este să vadă cum scapată sufletul, cum își mărturisește mizeria și suferințele, după ce a făcut totul ca să pară de viță aleasă. În opera sa de început nu există eros, doar erotism, sunt declarații
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
se consumă pe un nemilos destin interior; realism de mare clasă, care ucide toate convențiile, toate falsele pudicități, smulgând misterul. Primele cărți ale Hortensiei Papadat Bengescu se compun din improvizații lirice pe teme variate ĂApe adânci 1925). Textele acestea sunt introspecții ale sufletului feminin deschis cu o mare foame senzorială către lume. Autoarea își ascultă atentă trupul, îi pândește reacțiile, îi trăiește cu intensitate satisfacțiile. Din asemenea atitudini de dăruire tâșneste o exaltare lirică a fiziologicului. Sunt cântate mângâierile mării, sărutul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
direcția psihologicetică. “Fiecăruia dintre noi Ăconstata prozatoarea în roman) i s-a pus în mâini o mică oglindă în care să se privească pe el și viața lui, apoi lumea și viața ei, apoi timpurile în care s-au perindat.” Introspecția plus observația din exterior și retrospecția sunt prezente în scrierile lirice ale autoarei. Precum în alte scrieri din prima etapă, în Femeia în fața oglinzii introspecția stă în primul plan, devenind uneori obositoare prin insistență. Tânăra Manuela, o alta Adriana, percepe
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și viața lui, apoi lumea și viața ei, apoi timpurile în care s-au perindat.” Introspecția plus observația din exterior și retrospecția sunt prezente în scrierile lirice ale autoarei. Precum în alte scrieri din prima etapă, în Femeia în fața oglinzii introspecția stă în primul plan, devenind uneori obositoare prin insistență. Tânăra Manuela, o alta Adriana, percepe și relfectă cu toată puterea urâtul zile, retrăgându-se în propria-i solitudine. Stările sufletești traduc, într-un paralelism mobil, ritmuri ale naturii și invers
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
chip al cărui destin se citește ca într-o oglindă. Feminitatea la ea e mai degrabă de natură interioară, în orice caz controlată de o rațiune mereu trează. La Femeia în fața oglinzii prioritatea părea a reveni problemelor individuale, la maturitate introspecția are în vedere, nu fără un gust amar, probleme ale destinului în sens larg. Nici o încărcătură emoțională nu pare a însoți, în romane, căderea în moarte după boli descrise minuțios, din apropiere. Obsesia morții se va manifesta la scriitoare, spre
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a pus în mâini o mică oglindă în care să se privească pe el și viața lui, apoi lumea și viața ei, apoi timpurile în care s-au pelindat”. Precum și-n alte scrieri din prima etapă, în Femeia în fața oglinzii introspecția stă pe primul plan, devenind apăsătoare prin amănuntul reflexiv relatat, prin densitatea obsedantă a trăirii de a trăi. Manuela, o altă proiecție a Adrianei, percepe și reflectă cu toată trăirea urâtul zilei prin sine, cu sine, de la sine, retrăgându-se
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pentru proza sa scurtă, atât de „bogat în ideologia sa pasională“. Fără a fi știut una de existența celeilalte, cele două scriitoare puneau bazele modernismului literar prin proza lor analitică, puternic psihologizată, îndreptându-se, în cazul Hortensiei Papadat Bengescu, către introspecția riguroasă, iar în cel al lui Katherine Mansfield, spre reconstituirea amănunțită a universului interior al personajelor. Cele două atitudini ale scriitoarelor nu sunt deloc întîmplătoare, ci mai degrabă determinate de o întorsătură a destinului fiecăreia, care se va dovedi, în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
realizarea sa ca scriitor. În cazul Hortensiei Papadat-Bengescu, aceste analize la fel de minuțioase) nu mai au caracterul unor fragmente menite să declanșeze evenimentul, în proza sa ele sunt evenimentul, cu alte cuvinte lucrurile stau tocmai invers: aici, acțiunea constituie pretextul pentru introspecțiile ample, etern-ramificate, spectaculoase, în vreme ce, la Katherine Mansfield, ele introduceau un episod, anticipau o situație sau o explicau. Și în cazul Hortensiei Papadat-Bengescu recunoaștem aceeași nevoie de a scoate din anonimat simpla meditație diurnă, contemplația temporară, spleenul cotidian, aceeași tendință de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
psihologia abisală, transfigurate în text prin îndelungile monologuri interioare. Acuzațiile cum că prozele sale ar avea un caracter exclusiv subiectiv, revendicându-se din stilul confesiv ori din cel epistolar, sunt contrazise. În textele sale scurte din volumul Sangvine), autoarea dublează introspecția printr-o schemă narativă precisă și ordonată, în vreme ce profilul personajelor este creat cu rigurozitate. De cealaltă parte, Katherine Mansfield își afirmă de la bun început interesul față de „experiență“, devorează jurnalele lui Oscar Wilde, dovedind la începutul carierei un mai mare talent
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
căruia presupun că se ascunde autorul, P.H. Lippa. Cine s-ar fi așteptat ca acest scriitor cuminte, cu gusturi clasiciste, să scrie o „poveste” cu vizibile implicații psihanalitice, dar și cu accente ceva mai „libertine”? Fără a afișa pretenții de introspecție proustiană, cu „finețuri” analitice proprii „modernilor” din prima jumătate a veacului al XX-lea, P.H.Lippa se avîntă cu mult curaj asupra subiectului. La un moment își pune personajul, „un domn avînd în cont vreo 1112 luștri”, să facă „serioase
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ce, parcă poți să te compari?!”) trimite, se pare, chiar la această pornire originară, de a te căuta în celălalt, de a te controla privindu-te „în oglindă”. Este mult mai ușor decât a coborî în sine și a face introspecții ce solicită intelectual și nervos, ceea ce pentru unii poate părea de-a dreptul insuportabil (dacă nu și inutil!). Pe de altă parte, în aceeași întrebare se întrevede și acceptarea umilă a „necesității implacabile” de a te compara în primul rând
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se scuza uneori în fața prietenilor. Dar nu atât de „acaparante” încât să nu facă loc și acestei „acolade amoroase” care îl forțează să-și reconsidere viața dedicată propriilor nevoi și plăceri, altfel-zis, egoismul existenței de unul singur. În orele de introspecție, prilejuite mai ales de călătoriile cu trenul, reface drumul parcurs de când a întâlnit-o pe Teodora. Ca de obicei, îi trec prin minte tot felul de „asocieri livrești”. Astfel: „strămoșul” Adam a fost fericit atâta vreme cât a „hălăduit” (scrie P.H.L., sau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de ani, capricioasă și schimbătoare, încerca parcă să o facă să renunțe la decizia de a evada din lumea în care nu mai găsea nimic de care să se agațe pentru a rămâne. Ceea ce în reușește cu adevărat autoarei este introspecția necruțătoare, tomografia (mai mult decât radiografia unui sentiment și a unui suflet). Sunt multe pagini tensionate, redactate parcă febril, dar febrilitatea vine dintr-o analiză rece, tăioasă, aparent intolerantă. Uneori, autoarea face un transfer interesant, atribuind și altor personaje, analepse
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
consideră pe alții vinovați pentru propriile nerealizări, pentru inabilitatea lor de a imagina doar în orizontul posibililor proprii. Sunt supărați pe lume, și deseori mor așa; sunt prea porniți în a învinovăți pe alții pentru a mai avea posibilitatea unei introspecții, pentru a lua distanță față de ei înșiși și a se dumiri. Cei ce cred pe alții vinovați pentru viața pe care au dus-o sunt crispați, în timp ce aceia care s-au găsit pe ei înșiși vinovați sunt împăcați. Lumea occidentală
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
suntem; de aici și îndreptățirea Istoriei, întemeierea ei. Nevoia de rădăcini (în sens tare putem spune că obiectul de studiu al Istoriei îl constituie rădăcinile umanității) nu este dorința unui arbore genealogic (fie el și unul național), ci a unei introspecții, a unei regăsiri a ceea ce ne este esențial. Ideile, cuvintele, credințele, obiceiurile etc. înaintașilor noștri sunt aici, în noi și în preajma noastră, putând să le vedem doar dacă renunțăm la pretențiile noastre de "oameni noi", de "moderni", dacă lăsăm deoparte
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]