353 matches
-
lungă durată, ceea ce determină pacienții, în foarte multe cazuri, să-l abandoneze); egocentrismul - pacientul vede lumea prin raporturile cu el; dependența - nevoia de a fi îngrijit, de multe ori ajungând la tiranizarea celor din jur. Bolile cronice, în special cele intruzive, care se exprimă cu brutalitate și au o evoluție defavorabilă, sunt generatoare de amenințări la adresa integrității și/sau capacităților fizice și psihice ale individului. În câmpul vieții familiale și socioprofesionale, apar de asemenea fisuri, capabile, mai ales la începutul bolii
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
diferiților profesioniști care vor lucra cu victime ale evenimentelor traumatice. Specialiștii incapabili să gestioneze emoțiile negative mobilizate de expunerea repetată la durerea umană vor dezvolta simptome de distres puternic, evitarea situațiilor, locurilor și persoanelor care le amintesc evenimentele traumatice, gânduri intruzive și ruminații, surescitare și dificultăți de concentrare. Relația acestor profesioniști cu victimele pe care ar trebui să le asiste va fi inevitabil afectată. Tocmai de aceea problema stresului traumatic secundar prezintă interes nu doar pentru specialiștii din domeniile vulnerabile, ci
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
trece prin momente dificile de tristețe și disperare. Suferința sa durează în timp și chiar după o perioada de la pierderea îndurată, regele din Uruk retrăiește momentul traumatic al luptei în care Enkidu și-a pierdut viața având imagini și gânduri intruzive recurente. Începe să se întrebe cu teamă despre propria moarte simțindu-se neajutorat, apatic și fără țintă (Birmes et. al., 2003). Lucrețiu (98-55 i. Hr.) descrie în De rerum natura (Despre natura lucrurilor) coșmarurile ce tulbură somnul celor implicați în evenimente
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
a fi răniți fizic sau amenințați în mod direct. Atât retrăirea realistă a traumei de către victimă, cât și interpretarea cognitivă sau emoțională a evenimentului realizată apoi de specialist, pot provoca simptome similare celor din sindromul de stres posttraumatic (hiperexcitație, simptome intruzive, evitare, anxietate). În acest caz persoana afectată nu este rudă sau prieten apropiat cu victima, dar încercarea de a ajuta și deschiderea empatică o expun acelorași simptome. O'Halloran (2001) susține că persoanele care se confruntă cu material traumatic sau
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
evenimentul traumatic nu este trăit direct de persoana afectată, ci aceasta află despre ceea ce s-a întâmplat din povestirile unei alte persoane. Simptomele trăite vor fi de evitare, intruziune și hiperexcitație. La fel ca în stresul posttraumatic, în cazul simptomelor intruzive specialistul va retrăi la nivel imaginar evenimentul traumatic ce a afectat victima. Stresul traumatic secundar se află în strânsă legătură cu evoluția persoanei suferind de stres posttraumatic pentru că ameliorarea victimei primare va ajuta ameliorarea suferindului secundar (Figley, 1995). Factorii de
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
secundar și cea a stresului posttraumatic, și modelele explicative pentru cele două patologii vor fi în parte similare. La fel ca și cei suferind de stres posttraumatic, indivizii care sunt expuși secundar la stresori traumatici, pot suporta episoade de gândire intruzivă și etape de evitare, apatie sau excitație persistentă. Aceste simptome sunt adesea măsurate cu ajutorul Scalei impactului evenimentelor (Impact of Event Scale, Horowitz, Wilner & Alvarez, 1979) care este o scală a detresei subiectve bazată pe experiențele de intruziune și evitare raportate
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de reacții pe care specialiștii o pot trăi ca urmare a interacțiunii lor cu victime ale unor evenimente traumatice poate fi împărțită în trei arii. Prima categorie se referă la simptomele detresei psihologice, cum ar fi comportamentul de evitare, imageria intruzivă, acuzele somatice sau apatia psihologică. O a doua categorie de reacții se referă la schimbări în credințe și impresii despre lume (Janoff & Bulman, 1992). Indivizii își situează presupunerile și credințele la un nivel preconștient, ceea ce le permite să își stabilească
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
severitatea simptomelor și suportul social perceput, precum și severitatea percepută a traumelor precedente. Cei 90 de participanți la studiu manifestau nivele medii de severitate a simptomelor de intruziune și evitare iar nivelul de distres măsurat se situa sub pragul clinic. Simptomele intruzive se aflau în strânsă legătură cu cele de evitare, cu nivelul de distres și cu severitatea percepută a expunerii anterioare la traume personale sau legate de locul de muncă. Prin urmare, și de această dată istoricul traumatic personal pare sa
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
evenimente care au implicat moartea efectivă, amenințarea cu moartea ori o vătămare serioasa sau o periclitare a integrității corporale proprii ori a altora. Răspunsul persoanei a implicat o frica intensă, neputință sau oroare. Criteriile B, C și D implică retrăirea intruzivă și persistentă a evenimentului, evitarea stimulilor asociați traumei, și simptome de excitație crescută ce urmează evenimentului traumatic. Retrăirea evenimentului poate presupune vise detresante recurente ale evenimentului, amintiri intruzive, acțiuni și simțire ca și cum evenimentul ar fi recurent. Evitarea include efortul de
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
frica intensă, neputință sau oroare. Criteriile B, C și D implică retrăirea intruzivă și persistentă a evenimentului, evitarea stimulilor asociați traumei, și simptome de excitație crescută ce urmează evenimentului traumatic. Retrăirea evenimentului poate presupune vise detresante recurente ale evenimentului, amintiri intruzive, acțiuni și simțire ca și cum evenimentul ar fi recurent. Evitarea include efortul de a anula gândurile, sentimentele sau conversațiile asociate cu trauma și eforturi pentru a evita activitățile, locurile, sau oamenii care trezesc amintiri ale traumei. Cei cu sindrom posttraumatic resimt
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
care se absorb perturbările emoționale. Procesarea emoțională reușită este asociată unei reîntoarceri la o funcționare normală în timp ce evenimentele emoționale nu mai cauzează detresă sau dificultăți de funcționare. A arătat că un indicator central al procesării emoționale nereușite este persistența activității intruzive. A identificat factorii legați de traumă care facilitează sau împiedică procesarea emoțională printre care se numără intensitatea, lipsa controlului, predictibilitatea și periculozitatea. Alți factori ce țin de individ se referă la starea individului în momentul în care evenimentul a avut
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
alții, schimbări în spiritualitate sau semnificație, în expectanțe, în nevoile de bază precum și în schemele cognitive despre siguranță, stimă, încredere, dependență, control și intimitate. Pearlman (1995) vorbește, de asemenea, despre riscul dezvoltării unei simptomatologii specifice stresului posttraumatic incluzând evitare, imagerie intruzivă și surescitare. Traumatizarea vicariantă are consecințe psihologice profunde și deosebit de detresante care pot dura luni sau chiar ani după încetarea activității cu persoane ce au suferit direct traume. McCann și Pearlman analizează simptomele cele mai pregnante ale acestei patologii și
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
deosebit de detresante care pot dura luni sau chiar ani după încetarea activității cu persoane ce au suferit direct traume. McCann și Pearlman analizează simptomele cele mai pregnante ale acestei patologii și menționează printre cele mai importante schimbările cognitive și imageria intruzivă. Schimbările cognitive În elaborarea lui McCann și Pearlman a conceptului de traumă vicariantă, aceștia spun că lumea cognitivă a terapeutului poate fi alterată de expunerea verbală la materialul traumatizant al clientului. Aceste schimbări în schema cognitivă afectează semnificativ sentimentele, relațiile
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
alterată de expunerea verbală la materialul traumatizant al clientului. Aceste schimbări în schema cognitivă afectează semnificativ sentimentele, relațiile și viața terapeutului. Efectele acestei rupturi și transformări a schemei cognitive devin dependente de "centralitatea și saliența acestor scheme" pentru terapeut. Imageria intruzivă Memoria specialistului afectat de traumatizare vicariantă va fi alterată, afectat fiind sistemul de imagerie al memoriei. Trăirea unor imagini și emoții dureroase asociate cu amintirile traumatice ale clientului se poate încorpora în sistemul de memorie al specialistului. Această reexperientare sau
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
emoții dureroase asociate cu amintirile traumatice ale clientului se poate încorpora în sistemul de memorie al specialistului. Această reexperientare sau evitare a aspectelor cu privire la amintirile traumatice ale clienților va apărea recurent sub forma flash-back-urilor, viselor, reacțiilor emoționale dureroase sau gândurilor intruzive ce invadează viața terapeutului. În acest punct distincția dintre terapeuții ce tratează supraviețuitorii traumelor și însuși victimele traumelor devine o problemă de grad și circumstanță. În ceea ce privește factorii de risc, care determină ca unele dintre persoanele expuse să fie mai vulnerabile
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
sau strategia. Traumatismul vicariant are, de asemenea, un efect profund asupra relațiilor cu ceilalți, credințele despre intimitatea cu ceilalți, încrederea în sine și în ceilalți și stima de sine și de ceilalți. Aceste schimbări ale sinelui vin să completeze imageria intruzivă și restul simptomatologiei specifice stresului posttraumatic. McCann și Pearlman (1990) subliniază faptul că aceste efecte afectează toate ariile vieții specialistului, sunt cumulative, și foarte probabil permanente. Diferențe dintre traumatismul vicariant și stresul traumatic secundar Principala distincție între traumatizarea vicariantă și
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
tulburări învecinate pentru a preciza în ce măsură strategiile terapeutice propuse în acele contexte sunt eficiente în uzura empatică. Citează adesea intervenții specifice altor tipuri de stres, dar rămâne vag în stabilirea unei identificări terapeutice. Sugestiile sale directe se referă la simptomatologia intruzivă și evitantă specifică stresului posttraumatic, dar menționează și multiple măsuri de prevenire și ameliorare folosite în traumatizarea vicariantă sau în burnout: formarea pentru înțelegerea riscurilor, suportul social, stabilirea de limite între viața personală și cea profesională, supervizare, terapie personală și
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
STS. În acest sens în studiul său asupra a 100 de psihoterapeuți a folosit două instrumente pentru a evalua ambele concepte. Nivelul stresului profesional general raportat de psihoterapeuți nu prezenta diferențe semnificative comparativ cu grupul de control, în schimb simptomatologia intruzivă și evitantă resimțită de terapeuți în legătură cu munca lor prezenta la unii dintre participanți un nivel clinic. În ciuda împărțirii didactice și a etichetelor stabilite pentru a numi o serie de simptome, există elemente comune în cazul celor două constructe și prin
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
vor activa generând individului o stare de apatie și negare a celor întâmplate. Cu toate acestea, în virtutea tendinței de realizare, conflictul între credințele pre-traumă și informațiile dureroase ce le contravin, se desfășoară în planul conștiinței, în memoria activă, provocând simptomele intruzive: coșmaruri, gânduri și imagini intruzive. Funcționarea mecanismelor de apărare și tendința de realizare au loc simultan fiind responsabile pentru starea fluctuantă a victimei care trece de la negare la retrăirea momentelor traumatice, de la apatie la hiperexcitare. Explicația oferită de Horowitz se
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
stare de apatie și negare a celor întâmplate. Cu toate acestea, în virtutea tendinței de realizare, conflictul între credințele pre-traumă și informațiile dureroase ce le contravin, se desfășoară în planul conștiinței, în memoria activă, provocând simptomele intruzive: coșmaruri, gânduri și imagini intruzive. Funcționarea mecanismelor de apărare și tendința de realizare au loc simultan fiind responsabile pentru starea fluctuantă a victimei care trece de la negare la retrăirea momentelor traumatice, de la apatie la hiperexcitare. Explicația oferită de Horowitz se potrivește pentru a descrie stresul
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
retrăirea momentelor traumatice, de la apatie la hiperexcitare. Explicația oferită de Horowitz se potrivește pentru a descrie stresul traumatic acut, însă este mai greu aplicabilă stresului traumatic cronic. Pe de altă parte fazele descrise în care mecanismele de apărare și simptomele intruzive se succed sistematic nu apar constant sub această formă la victimele evenimentelor traumatice. Teorii ulterioare au reluat modelul credințelor afectate de informația nouă și neconcordantă, adaugând însă noi idei care să explice cât mai complet reacțiile posibile. Situația traumatică provoacă
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
la eveniment pe termen lung. Rezultatele studiului arată că în măsura în care procesul de semnificare are succes iar persoana reușește să găsească sens și coerență în experiența suferită, atunci acesta este adaptativ și ajută individul să depășească trauma. Autorii consideră că simptomele intruzive și ruminarea fac parte din procesul de căutare și că deși provoacă distres au un rol pozitiv pentru că sunt mijloacele prin care indivizii reiau controlul și își recadrează pozitiv experiența. Pe de altă parte, dacă după o anumită perioadă căutarea
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
căutare și că deși provoacă distres au un rol pozitiv pentru că sunt mijloacele prin care indivizii reiau controlul și își recadrează pozitiv experiența. Pe de altă parte, dacă după o anumită perioadă căutarea nu ajunge la nici un rezultat, iar simptomele intruzive continuă, individul se află într-o situație de risc. Participantele care au reușit să își semnifice trauma erau mai bine adaptate social și prezentau un distres mai scăzut decât cele care nu reușiseră să dea sens evenimentului. Cele din urmă
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
într-o situație de risc. Participantele care au reușit să își semnifice trauma erau mai bine adaptate social și prezentau un distres mai scăzut decât cele care nu reușiseră să dea sens evenimentului. Cele din urmă prezentau mai multe gânduri intruzive ceea ce ilustrează procesul de recadrare pozitivă încă neterminat. Davis et al. (1998) au realizat un studiu prospectiv și longitudinal, având ca subiecți persoane ce pierduseră un membru al familiei și au diferențiat două conceptualizări ale semnificării: a da sens evenimentului
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
traumă în copilărie. Pearlman & Mac Ian (1995) au găsit un efect semnificativ al istoricului traumatic în eșantionul de 188 de psihoterapeuți pe care l-au investigat. Specialiștii care suferiseră o experiență traumatică prezentau un nivel mai ridicat de distres, ideație intruzivă, evitare, și un sentiment reuds de siguranță și încredere. În plus, istoricul traumatic asociat cu lipsa de experiență determina un efect cumulat, crescând vulnerabilitatea terapeutului. Ghahramanlou și Brodbeck (2000) au evaluat distresul psihologic, intensitatea traumei secundare și componentele specifice ale
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]