925 matches
-
casa de ellos" etc 1. Pronumele demonstrative pot îndeplini funcția gramaticala de substantive, de adjective: "Mi sombrero es éste. Este sombreros es mío. Sunt variabile în gen și număr ("este niño — esta niña; estos niños, estas niñas"). Posedă forme neutre invariabile ("esto, eso, aquello"): "Aquello que se ve en la lejanía es una ciudad. " Demonstrativele, de regulă, se așază înaintea substantivului la care se referă. La demonstrativele cu valoare de pronume, accentul grafic este facultativ. 2. Formele pronumelor demonstrative 3. Formele
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
care îl cunosc spun că este inteligent). 1. Pronumele nehotărâte care se referă numai la nume de ființe "alguien", "nadie", "quienquiera": Alguien și nadie se întrebuințează numai la singular, ambele genuri. 2. Algo și nada se referă la lucruri: Sunt invariabile. 3. Pronumele nehotărâte care se referă la nume de lucruri sau de ființe: alguno, todo, bastante, uno, otro, demás etc.: Formă invariabila "demás" se folosește, de regulă, precedată de un articol hotărât la plural: Pronumele "todo (toda, todos, todas)" (are
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
și nadie se întrebuințează numai la singular, ambele genuri. 2. Algo și nada se referă la lucruri: Sunt invariabile. 3. Pronumele nehotărâte care se referă la nume de lucruri sau de ființe: alguno, todo, bastante, uno, otro, demás etc.: Formă invariabila "demás" se folosește, de regulă, precedată de un articol hotărât la plural: Pronumele "todo (toda, todos, todas)" (are și o formă neutră: todo) are valoare substantivala și adjectivala: Gruparea todo + articol (sau alt determinant) + substantiv se folosește atât la singular
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
folosește atât la singular, cât și la plural: Gruparea todo + substantiv se folosește aproape exclusiv la singular: Todo (-a) + uno (-a) + substantiv exprimă ideea generală de totalitate și are o valoare de superlativ: 4. Pronumele nehotărâte "más" și "menos" sunt invariabile. Cand funcționează că adjective se grupează la singular, în special cu substantive nume de materie: La plural, se combină cu substantive ce denumesc lucruri numărabile: Multe din pronumele nehotărâte sunt folosite și că adjective nehotărâte, iar unele numai că adjective
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
observații poate fi indicată diferența ireconciliabila între modelele genetice biologice și cele culturale: pentru o cultură, găzduirea unui alt specific cultural, cu proprietăți structurale diferite, modelează transmiterea și schimbul de elemente culturale, procesele sunt variabile, în timp ce în cel biologic sunt invariabile. Deși oamenii de științe sociale, cum ar fi Max Weber au încercat să înțeleagă și să explice religia în termenii unor atribute culturale, Richard Dawkins a cerut reanalizarea religiei în termenii unei evoluții a ideilor auto-reproductibile în afara unor posibile avantaje
Memă () [Corola-website/Science/304443_a_305772]
-
soldaților săi ca organizator și administrator, întemeind spitalul de la "Hôtel des Invalides" din Paris pentru soldații mutilați și pensionați. Îl preocupa într-o foarte mare măsură bunăstarea trupelor sale. Era interesat în mod real de problemele militare, fiind, în mod invariabil, bine informat și receptiv. Războiul îi făcea plăcere, era curajos și s-a adaptat rapid la viața de campanie. Era fericit printre soldații săi, iar aceștia îi răspundeau primindu-l cu entuziasm; moralul armatei se îmbunătățea atunci când era condusă de
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
nestao s tisućama drugih mladića „Fiul lui a dispărut cu o mie de alți tineri”. Numeralele "pet" „cinci”, "šest" „șase”, "sedam" „șapte”, "osam" „opt” și "devet" „nouă”, inclusiv când sunt ultima cifră a unui număr, și cele corespunzătoare zecilor, sunt invariabile, iar substantivul determinat de ele se pune tot la genitiv plural: "Već deset dana puše jak vjetar" „Deja de zece zile suflă un vânt puternic”, "Imala je petnaest bijelih kokošiju" „Avea cincisprezece găini albe”. Aceste numerale au desinențele specifice adjectivelor
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
același tip sau cu un grup de consoane: "s njim" „cu el”, dar "sa šalom" „cu o glumă”, "sa mnom" „cu mine”. Particula și modalizatorul sunt considerate în gramaticile croate ca o parte de vorbire aparte. Sunt definite drept cuvinte invariabile care indică atitudinea vorbitorului față de conținutul exprimării. Multora dintre ele în română le corespund adverbe sau locuțiuni adverbiale. Particule interogative Particule intensificatoare: Particule de grad Aceste prticule exprimă gradul unei calificări: "gotovo" „aproape”, "jedva" „abia”, "još" „și (mai)”, "malo" „puțin
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
se dezvoltă de-a lungul străzii Arcu, susținând, din punct de vedere funcțional și urban, vecinătatea fostului edificiu al Academiei. Liceul își expune generos spre stradă o desfășurare impresionantă de volum, rezolvat într-o compoziție riguros simetrică, în spiritul legilor invariabile ale arhitecturii clasice. Compoziția simetrică, retragerea în volum a corpului principal, centralitatea intrării constituie elemente majore în stabilirea raportului școală - stradă. Relația, aparent tensionată, între „public” și „privat” este ameliorată de spațiul de detență, obținut prin retragerea planului fațadei de
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
indicativ. Exemple: Acest timp are particularitatea de a nu avea forme variabile după persoană. Dacă verbul nu are subiect exprimat, persoana trebuie să reiasă din context. Structura să este: conjuncția "să" + verbul auxiliar "fi" (la infinitiv fără prepoziția "a") + participiul invariabil al verbului de conjugat: ul exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare virtuală, adică realizabila sau posibilă. Astfel, poate fi vorba de o acțiune dorită, preferata, permisă, cerută, recomandată, necesară, obligatorie etc., în propoziție pozitivă, dar verbul
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
compoziție muzicală de balet pentru orchestră, într-un singur act, în "do" major, compusă în 1928 și pusă în scenă pe 22 noiembrie în același an, fiind creată pentru dansatoarea rusă Ida Rubinstein. Mișcare de dans cu ritm și tempo invariabile, pe o melodie uniformă și repetitivă, Boleroul își ia singurele elemente de variație din efectele orchestrației, printr-un crescendo progresiv și, "in extremis", printr-o modulare scurtă în "mi" major. Această operă singulară pe care Ravel a considerat-o un
Bolero (Ravel) () [Corola-website/Science/328491_a_329820]
-
se formează prin compunere directă: "harmincegy" „treizeci și unu”, "háromszáznyolcvanhat" 386, "ezerkilencszázötvenhat" 1956. Folosite cu valoare substantivală, numeralele se declină ca substantivele: "egyet" (acuzativ) „unul/una”, "háromban" (superesiv) „în trei”, "tíznek" (dativ) „la zece” etc. În funcția de atribut sunt invariabile, iar substantivul determinat se declină, dar este totdeauna la singular: "négy esetben" „în patru situații”. Numeralele ordinale corespunzătoare lui "egy" și "kettő" sunt supletive: "az első" „primul, prima”, respectiv "a második" „al doilea, a doua”. Celelalte se formează de la numeralele
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
organizării și dinamicei sociale, destinat să furnizeze un cadru elementului principal pe care îl constituie "acțiunea". Orice acțiune implică relații interdependente, cum ar fi normele, simbolurile și valorile sociale. Structura este definită de Claude Lévi-Strauss ca un ansamblu de raporturi invariabile (corelative sau antitezice), care exprimă organizarea unui sistem: ""noțiunea de structură socială nu se raportează la realitatea sa empirică, ci la modelele construite după aceasta"" (C. L-S.). În consecință, ea nu poate fi observată în mod direct, ci constituie
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
totdeauna marcat în scris. Genul majorității substantivelor și al unor adjective nu este indicat de forma cuvintelor, dar în general se poate deduce din forma celor cu care se acordă, deși de multe ori numai în scris. Unele pronume sunt invariabile și genul lor este indicat numai de acordul cu alte cuvinte (de exemplu pronumele personale de persoana a II-a), altele sunt neutre, anume cele care se referă la o propoziție sau la un verb la infinitiv (de exemplu pronumele
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
este sufixul "-na/-ne/-ná/-né", iar desinențele personale la această formă verbală sunt: Exemple cu vocalele de legătură folosite la condițional prezent: Observații: Condiționalul trecut este un timp compus din verbul auxiliar "van" „a fi” la condițional prezent (forma invariabilă "volna") și indicativul trecut al verbului conjugat: O parte din valorile condiționalului sunt aceleași în maghiară și în română. Acesta poate exprima: Alte valori se exprimă cu condiționalul în maghiară, dar cu conjunctivul în română: Marca acestui mod este "j
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
de valori tehnic posibile). "Parametrii sistemului". Acestea sunt mărimi care au o valoare specifică dată, pentru o formulare particulară a modelului. Pentru modele de simulare, parametrii rămân ficși în timpul unei rulări unice pe calculator a simulării. "Constantele sistemului". Sunt mărimi invariabile, dependente de fenomenul studiat (de exemplu, constanta gazelor). "Relații matematice". Sunt ecuații sau inecuații care descriu interacțiunea dintre variabile, parametri și constante. Relațiile matematice încearcă să descrie funcționarea sistemului în condițiile impuse de mediul său înconjurător, adică în condițiile variabilelor
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
în caz și număr cu substantivul pe care îl determină, formând pluralul și acuzativul în același fel. Comparativul se formează cu ajutorul cuvântului pli, iar superlativul cu ajutorul cuvântului plej. Cuvântul "decât" se redă ajutorul cuvântului ol. 4. Numeralele cardinale - care sunt invariabile - sunt unu, du, tri, kvar, kvin, ses, sep, ok, naŭ, dek, cent, mil. Zecile și sutele se formează prin simpla juxtapunere a numeralelor, de ex. 583 = kvincent okdek tri. Numeralele ordinale se formează adăugând a, de ex. al patrulea = kvara
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
În lingvistică, particula este un element de limbă invariabil tratat în mod diferit în gramaticile a diverse limbi, ba chiar și de diversele orientări lingvistice referitoare la aceeași limbă. Particulă se numea deja în Antichitate orice cuvânt invariabil. Abia în anii 1960 au apărut preocupări în lingvistica rusă și în cea germană legate de acele cuvinte invariabile care nu sunt adverbe ce exprimă părți de propoziție, și nici nu îndeplinesc alte roluri sintactice, adică nu sunt prepoziții sau
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
diverse limbi, ba chiar și de diversele orientări lingvistice referitoare la aceeași limbă. Particulă se numea deja în Antichitate orice cuvânt invariabil. Abia în anii 1960 au apărut preocupări în lingvistica rusă și în cea germană legate de acele cuvinte invariabile care nu sunt adverbe ce exprimă părți de propoziție, și nici nu îndeplinesc alte roluri sintactice, adică nu sunt prepoziții sau conjuncții. Înainte de aceste preocupări, astfel de cuvinte, nepotrivindu-se în sistemul tradițional al părților de vorbire, erau socotite dubioase
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
și ale altor limbi, particula în sensul ei modern este tratată ca o parte de vorbire aparte, pe când în gramaticile francezei și ale românei nu este vorba despre cuvinte particule. Privitor la limba română, gramaticile tradiționale consideră particula un „segment invariabil atașat la sfârșitul unui cuvânt sau al unei forme flexionare”, ori un „element lingvistic invariabil de diferite origini, cu corpul fonetic redus, atașat unui cuvânt ca întăritor al sensului acestuia”. În limba română standard există două asemenea particule: În graiuri
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
ale limbii franceze sunt numite particule elementele "-ci" și "-là" adăugate la pronumele demonstrative și la substantivele determinate de adjectivele demonstrative, care marchează în principiu apropierea, respectiv depărtarea: "celui-ci „acesta”, "ce garçon-là „băiatul acela”. Concepția că particule sunt toate cuvintele invariabile, adică adverbele, prepozițiile, conjuncțiile și interjecțiile, este veche și cea mai largă despre aceste cuvinte. În sensul cel mai restrâns, particule sunt numai cuvintele cu funcție modală care, considerate singure, nu răspund la nicio întrebare. Între aceste două concepții există
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
cel mai restrâns, particule sunt numai cuvintele cu funcție modală care, considerate singure, nu răspund la nicio întrebare. Între aceste două concepții există diverse viziuni intermediare. Bussmann 1998, de exemplu, menționează și el sensul larg tradițional, cuprinzând și alte cuvinte invariabile care nu sunt niciuna din aceste părți de vorbire. Pentru el, în sens restrâns particule sunt interjecțiile, cuvintele negative, cuvintele numite particule modale, cele numite particule de gradare și conectorii logici. Helbig 1994 menționează de asemenea sensul larg dat mai
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
sintagmei, propoziției sau al frazei, ci doar funcție modală și/sau pragmatică. Pe lângă particulele modale, ia în seamă și alte tipuri de particule care corespund acestui criteriu. Crystal 2008 numește particule cuvinte care nu intră în celelalte clase de cuvinte invariabile, dând ca exemple cuvântul englezesc "to" identic cu prepoziția "to", dar folosit ca marcă a infinitivului, cuvântul negativ "not" „nu”, cuvintele folosite cu așa-numitele „verbe frazale” ("come in „a intra”, "get up „a se scula”) și conectorii, pe care
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
o memorare mai trainică și mai fidelă, selectarea și exersarea mai adecvată a priceperilor și deprinderilor, s.a.m.d. Atenția nu trebuie înțeleasă ca pe o dispunere statică a energiei psihonervoase, care se instalează la un moment dat și rămâne invariabilă. Ea presupune dinamicitate, desfășurare în timp, organizare și structurare de mecanisme neurofuncționale. Atenția implică două stări neurofuncționale: starea de veghe și starea de vigilență. Starea de veghe este opusă celei de somn și se caracterizează prin faptul că scoarța cerebrală
Atenție () [Corola-website/Science/298492_a_299821]
-
Geometria proiectivă este acel domeniu al geometriei care tratează figurile geometrice din punctul de vedere al perspectivei și al liniei de orizont, figuri care sunt considerate invariabile prin proiecție. Originile se regăsesc în lucrările lui Pappus din Alexandria (secolul al IV-lea d.Hr.) care, referindu-se la rezultatele lui Apoloniu din Perga, introduce conceptul de raport anarmonic. Studiul geometriei proiective este reluat mai târziu de către matematicieni
Geometrie proiectivă () [Corola-website/Science/318095_a_319424]