130 matches
-
averi și le-ntrebuințează la producerea altor averi, nouă, cum, prin convenție reciprocă, declară averea sfântă, cum face legi pentru a împiedica pe indivizi de-a-și apropria averea altora cu sila sau prin viclenie, cum introduce fel de fel de invențiuni pentru a spori productivitatea muncii sale, cum, prin bună-învoială și în măsura concurenței, stabilește repartiția produsului și cum întrebuințează oarecari surogate pentru a înlesni repartiția. Toate punerile aceste la cale, deși multe din ele derivă din alte sorginți, economia politică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe dânsa nebunia? Cel mai probabil, un telepat picat Între taberele din politica noastră s-ar teleporta urgent pe navă și ar zbughi-o, cu viteza de 9 warp, Înspre cea mai apropiată galaxie. DAMELE GAZETIERE Pagina cu reclame: „prețioase invențiuni care conservă frumuseța și funeța“ Emilia CHISCOP Suntem invadați de publicitate pe toate posturile de televiziune, În ziare și reviste. Reclamele ne agasează uneori, cele bune ne amuză, dar parcă În ultima vreme publicitarii de pe ale noastre meleaguri au intrat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
lângă Palatul administrativ“. „Avis au monde elegant!“ era titlul reclamei la „Remediuri de Înfrumusețare și totodată ca articule de toaletă“, avizate de Însăși „autoritatea medicală a guvernului francez“. Dintre acestea, celebra Poudre Pompadour, „din estract de fleurs de Inde“ - „prețiosă invențiune“, care „conservă frumuseța și funeța pelei până la bătrâneță“, ale cărei efecte au fost probate de Întrebuințarea ei cu succes de „celebre frumuseți ca Pompadour, Ninon, la Valière, Marquise de Montespan“. Și mă opresc aici (deși multe drăgălășenii publicitare aș mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
civilizației plutocratice este aceea că a inventat necesități artificiale la națiuni pentru a se putea infiltra în corpul sănătos al acestora. Progresul, domnule Popianu, progresul a fost folosit de grupurile oculte pentru a crea dependență față de cei care dețin monopolul invențiunilor nenecesare. Cu o mișcare surpriză, bruscă, hotărîtă vom rupe aceste pînze de păianjen, aceste năvoade, frînghii, legături care oferă plăcerea opiului pentru a te face dependent de cel care deține otrava! Iar Vladia, Vladia este o așezare în care legăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe ușa de la bucătărie. "Europa! Trăim în Europa!" Toți amploiații care mulg Țara de lefuri bune nu găsesc altceva de spus cînd sînt la strîmtoare decît că "ei trăiesc în Europa!" Care Europă! Ce-i aceea Europa?! O ficțiune, o invențiune patentată, un joc de umbre pe pînză, asta-i Europa! În sufletul lor schimonosit cînd se gîndesc la Europa nu văd altceva decît răsturnarea ordinii naturale și sănătoase, creierii aprinși ai franțujilor, lumea lor stricată, întoarsă pe dos în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de „drolatice“! Destul ca să ne desfătăm copios, lăbărțat, la gura sobei și-a iubitei ideale, cu savuroasele întâmplări ale unor vremuri vechi, de pomină nostimă și răspomină cruntă, dăruite miștocar, subtil, deșănțat, crinamitard, într-o ortografie fantezistă, buclucașă, dezlănțuită-n invențiuni zgubilitice, de nestăpânit copil bătrân, flămând de mura împarșivită mustos în rugul verde-al frunzăloaicelor lobate reavăn, poftiicios la miezul galb al zarnacadelelor zimțate, răzlețite-n plăpumi și ponoare, râvnitor să râdă strașnic, bubuitor, demiurgic, din foale, din încăperile inimii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
de azi. Dar în bună măsură avântul creativ s-a bazat, întotdeauna, pe o inocență entuziastă, nu pe o erudiție blazată. "Duhul" din limba română există exact atât cât îl înfățișează poeții. Fără ei, "duhul limbii" ar fi o frumoasă invențiune fictivă romantică. Câtă vreme omul va mai beneficia de suflet va simți mereu (chiar dacă nu toată ziua-bună ziua) nevoia de a lua legătura cu incomunicabilul De ce n-are poezia română din zilele noastre cititori? Sunt prea "încifrați" autorii? Prea deștepți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cât și pe cele din Legea nouă, date de Mântuitorul. Tradiționalismul a fost este și va fi întotdeauna cel mai feroce adversar al marilor idei, care fac fală omenirii și o îndrumează pe calea civilizației și a progresului. Istoria fiecărei invențiuni este plină de relatări dureroase și de multe ori bizare și în toate cazurile aproape biserica, prin reprezentanții și credincioșii săi fanatici, a fost de partea celor ignoranți, amețindu-le capetele cu citate din Sf. Scriptură rău interpretate sau punându
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu o vor birui" și mai cred orbește, în bunul simț al conducătorilor acestei țări, care îmi par a fi ei preoții adevărați, iar nu cei ce trebuie să fie. A ține în ignoranță mulțimea, în acest secol al tuturor invențiunilor, care adeseori se bat cap în cap cu teoriile propagate de pe altar și a-i ascunde adevărul adevărat, aceasta este cea mai mare crimă, care nu se va ierta nici de Dumnezeu și nici de oameni. Mulțimea acestui secol cere
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de lumină/ Oglindește păsările și cerurile primăverii/ O, Liră! dar mai puternică e frumusețea apei/ Ce se duce săpând piatra în adâncul altui întuneric! (Fr.) (cum face acum) poezia lui ar fi câștigat în curăție; că și-ar fi pus invențiunea în teoreme și perfecțiunea în versuri; că, în sfârșit (cum s-a mai spus), Byron neexilat, membru al Camerei Lorzilor, ne-ar fi scutit de mult patos oratoric și fericit cu o poezie mai scurtă? Știu, mă vei destitui (de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
desir, Idees!1) idei manifestate mai mult prin cercul lor de absență, decât prin substanța lor. Repulsivul sincronism, această idee, atârnă de la o vreme tangibil și gros ca un cablu, insolubil întocmai ca el, în marea vibrată a calității. * Așadar, invențiunea poetică maximă apare mentalității acesteia de croitor, a fi: gândirea numai cu o lună întîrziere a ceea ce Parisul sau Münchenul au încetat de a mai gândi. * Fenomenul este numit sincronism (deși nici un matematician nu știe astăzi, după Einstein, ce poate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ocară. El nu se referă decât la un aspect secundar al recentului proces de limpezire și concentrare realizat de poezie: recâștigarea prin cel mai recules act de amintire a unui sens pierdut de frumusețe. Glorie a îndelungatei dorinți, Idei! (Fr.) Invențiunea poetică, astfel înțeleasă, se așează imediat lângă marea experiență proustiană. Între învierea prin reminiscență activă a misteriosului Combray și preocuparea liricei înalte: ridicarea unui helenism neistoric, altfel adevărat (prezent în gândirea geometrică a lui Eudox și Apolonius, ajuns la expresiune
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fiorul unui haos fără posibilități de revenire, opusul haosului virgin și biblic: teroarea unui haos terminal. Philippide înseamnă dezvoltarea unui sistem nou de axiome în posibilitățile liricei noastre. Folclor sau poezie violent individuală. Aici numai, la aceste extreme, se plasează invențiunea și accentul veridic. Căci unitatea și numerile foarte mari sunt călăuzite singure de legile regești. O poezie a colectivității medii, o poezie socială sau de școală literară turbură inutil acordul imemorabil, geologica simpatie dintre piscuri și văi. Vremea, 27 martie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Aici, poetul atinge, într-adevăr, limitele stilizării. Capeți impresia, elevat artistică, a unei existențe simplificată și reprezentată. E interesant să ne dăm seama prin ce anume evită Moréas academismul care-l pândește. Prin invențiune. Dar o invențiune cu grijă tăinuită, o foarte lină atingere de daltă destinată să pună în vibrare suprafețe, și care se refuză privirii profane. De exemplu, în strofa citată, invențiunea rezidă în întregime în cuvântul "attrayante" și în locul pe care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
București, 1945, p. 39) Aici, poetul atinge, într-adevăr, limitele stilizării. Capeți impresia, elevat artistică, a unei existențe simplificată și reprezentată. E interesant să ne dăm seama prin ce anume evită Moréas academismul care-l pândește. Prin invențiune. Dar o invențiune cu grijă tăinuită, o foarte lină atingere de daltă destinată să pună în vibrare suprafețe, și care se refuză privirii profane. De exemplu, în strofa citată, invențiunea rezidă în întregime în cuvântul "attrayante" și în locul pe care-l ocupă. Astfel
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prin ce anume evită Moréas academismul care-l pândește. Prin invențiune. Dar o invențiune cu grijă tăinuită, o foarte lină atingere de daltă destinată să pună în vibrare suprafețe, și care se refuză privirii profane. De exemplu, în strofa citată, invențiunea rezidă în întregime în cuvântul "attrayante" și în locul pe care-l ocupă. Astfel încît, acest cuvânt își depășește conținutul obișnuit și ajunge să denumească o anume calitate de lună: amicală și magnetică. Încă un exemplu de invențiune inefabilă. Îl întîlnim
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în strofa citată, invențiunea rezidă în întregime în cuvântul "attrayante" și în locul pe care-l ocupă. Astfel încît, acest cuvânt își depășește conținutul obișnuit și ajunge să denumească o anume calitate de lună: amicală și magnetică. Încă un exemplu de invențiune inefabilă. Îl întîlnim în stanța celebră: "Tovarăș cu eterul, fum plin de nepăsare Ce mult ne-asemuim! De-o clipă-ți este viața, o clipă-a mea mai are. Dar tot din foc ieșim." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai mare teoretician al funcțiilor, decât algebrist, dacă e posibil) se petrec în anii săi cei mai posomorîți: 1830-1832, între două popasuri prin închisori, când lua parte la mișcările de stradă ale Parisului. Ceea ce dovedește că durata în care nasc invențiunile de geniu are propriile ei cadențe, prin nimic asemănător cu bătăile încete ale timpului obicinuit. Să spunem deci, că după câteva rânduri înfrigurate cu care Galois, în ajunul duelului, termină scrisoarea - testament - către Auguste Chevalier, Galois depășește, în acești ultimi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dintre poezii. Iată-ne întorși, din pivnițele capitalului, pe căi simple și depărtate, la vatră” („Modernism și tradiție“). Idee similară - pînă la un punct - celei formulate în același an de un pictor „gîndirist”, Francisc Șirato: „Arta țăranului român e de invențiune, de concentrare, pătrunzînd prin sentiment pînă la esențialul formei. El nu copiază și nu imită natura. Natura o spiritualizează prin purificare și o exprimă printr-un echivalent geometric forma liberată de existența corporală. Pe covoare și scoarțe, linia, pătratul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și drepturile personale nepatrimoniale.147 Autorul Matei Cantacuzino, de exemplu, afirmă că " Sunt, de asemenea, asimilate cu bunuri mișcătoare, bunurile așa-zise de proprietate artistică, literară sau industrială, care conferă în limitele determinate de legi speciale, autorului unei opere sau invențiuni și urmașilor lui un drept de monopol încât privește exploatarea operei sau invențiunei din punctul de vedere al câștigului bănesc"148. 2. Bunurile imobile sunt definite în literatura de specialitate ca fiind acele valori economice care au o așezare fixă
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
de asemenea, asimilate cu bunuri mișcătoare, bunurile așa-zise de proprietate artistică, literară sau industrială, care conferă în limitele determinate de legi speciale, autorului unei opere sau invențiuni și urmașilor lui un drept de monopol încât privește exploatarea operei sau invențiunei din punctul de vedere al câștigului bănesc"148. 2. Bunurile imobile sunt definite în literatura de specialitate ca fiind acele valori economice care au o așezare fixă și stabilă neputându-se muta dintr-un loc în altul. Este o definiție
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
fără conservațiune, când vedem bine că Europa... Cațavencu: (întrerupându-l lătrător) Nu voi, stimabile, să știu de Europa d-tale, eu voi să știu de România mea și numai de România... Progresul, stimabile, progresul! În zadar, veniți cu gogorițe, cu invențiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiți opinia publică... Farfuridi: (și mai înțepat) Dă-mi voie... Mi se pare că altcineva amăgește opinia publică... Cațavencu: Nu voi să știu de ce zici d-ta. Brânzovenescu: Firește că nu vrei să știi... nu-ți
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de atitudine, cu note critice, mai rar acerbe (îndeosebi în perioada colaborărilor la „Facla”, de sub conducerea lui N. D. Cocea), alături de tabletă sau foiletonul cultural. SCRIERI: Spre Răsărit, pref. A. Steuerman, Bârlad, 1900; Copiii și cartea, Bârlad, 1901; Edison și invențiunile sale, București, 1911; Galileu, București, 1911; Lădița cu necazuri, București, 1919; ed. București, 1945; Patria și dreptul meu, București, 1937; La râul Babilonului, București, 1945. Traduceri: Émile Zola, Sângele, București, 1908; Max Nordau, Psihologia zeflemelei, București, [1908], Psihologia dragostei, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
ea proiectează o lumină șovăielnica și slabă, dar care nu străpunge mai puțin întunericul nopții, în care ne lasă inteligență 109. Soluția pentru acest impas al cunoașterii, întrevăzuta de Platon, Republica, Cărțile 2-3, reprezintă cea de-a doua etapă a invențiunii poetice. Este vorba de articularea reflectiva, care printr-un efort conștient asupra unei materii definite și prin îmbunătățirea mijloacelor de expresie, organizează aceste date spontane, oferite de intuiție, pentru a realiza o finalitate ordonată, i.e., operă de artă. Ideea apropierii
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
s.n.] în care un numit Ion Barbu a căutat să se instaleze, este totuși o poezie impura; că, dacă, pe atunci ar fi făcut matematici (cum face acum) poezia lui ar fi câștigat în curățire; că și-ar fi pus invențiunea în teoreme și perfecțiunea în versuri; că, în sfârșit (cum s-a mai spus) Byron, ne-exilat, membru al Camerei Lorzilor, ne-ar fi scutit de mult patos oratoric și fericit cu o poezie mai scurtă?" 33 Ion Barbu, "Joc
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]