1,427 matches
-
a despărți, în fiecare moment, ceea ce trebuie păstrat în posesia sa (înăuntru, în taina inimii, în piept) și ceea ce e oportun a fi oferit exteriorului: ocultare sau mărturisire deplină a dorinței sale de întoarcere, identitate fictivă sau nume veridic, trecut inventat sau povestire fidelă. Iscusința lui Ulise constă în a aprecia, într-o lume aproape universal ostilă, partea variabilă a ceea ce poate fi exteriorizat". Altfel spus e acea scindare subiect-obiect pe care o preconizează conștiința modernă. Să nu pierdem din vedere
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
catastrofal - cam 80% dintre VIP-uri sunt produse gonflate de presă. De unde întrebarea acestui cititor de control: Nu se induce indirect cititorului, prin fabricarea de personalități, un sentiment de provincialism, de aici nu se întâmplă nimic, de lume cu evenimente inventate? În sfârșit, ajungând la lumea politică și la felul în care ea e reflectată în ziare, același cititor s-a declarat incapabil să priceapă ceva. În afară de vorbe, nu se întâmplă nimic. Puterea vorbește, opoziția vorbește și în Parlament legile importante
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
vorba despre anamorfoză, căci anamorfoza e o deformare a ceva de ordinul unui obiect exterior; ori, tocmai acel obiect exterior e refuzat de arta abstractă. E mai degrabă ruptura cu lumea de forme naturale și punerea în concurență a formelor inventate, a formelor considerate create, cu formele create de Natură. Faptul mi s-a părut foarte periculos... ...să ne gândim totuși la unele pânze ale lui Mondrian de pildă, sau ale lui Braque sau Picasso. Și, pentru că vorbeam despre muzică, în
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
întîi, autorul observă că în Apus există o tradiție a contestării canonului - ar fi vorba, de fapt, despre un fenomen care îi ține pe clasici în viață, sînt dezbătuți, recitiți etc. în Est nu există această tradiție. Or, ea trebuie inventată urgent pentru că, deja, nume precum Eminescu, Brâncuși sau Caragiale devin extrem de antipatice prin discursurile stereotipe însoțitoare. Intelectualul român se apropie cu circumspecție de numele "mici" din istoria culturii noastre - nu dorește schimbare, pentru că ar periclita o balanță, și așa fragilă
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
cred că ne așteaptă un an grozav, sper că vom găsi energie să ne întreținem speranțele și motive să ne inventăm altele noi. Poate că în acest an ne vom ocupa mai puțin de false teme importante și de primejdii inventate ad hoc și vom fi mai atenți la problemele ignorate, care tind să se eternizeze. Folosesc acest plural cu gîndul la cei din breasla mea, nu la politicieni. Aceștia din urmă vor renunța la falsele teme numai în măsura în care nu vor
Concertul pocnitorilor de Anul Nou by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15635_a_16960]
-
ca studentă, într-o organizație de tineri ce combătea regimul... Cel mai mult o revoltă efectele colectivizării la sate. Amintirea bunicului ei drag Păvăluț o urmărește pretutindeni... Va încerca și să noteze obsesia ei... Fraza lungă, nervoasă: După ce Domnica (personaj inventat - n.n.) a înțărcat copilul cu o foaie de pelin ruptă din șanțul veșnic noroios și plin de bălării de lângă banca din fața casei pe care bunicul Păvăluț ședea înainte de a se hotărî să ia pușca lui de vânătoare, s-o încarce
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
dinți în vremuri de teroare politică, după care a urmat exilul. Mesajul, didactica, subversivitatea atît de aplaudată. Curajul romanului politic (aproape!) total. Și nu unul, ci zeci de romane de acest tip, pentru a căror dreaptă recitire va trebui probabil inventată o nouă teorie literară. Pentru că naturalism, parabolă, existențialism, dostoievskianism - găsim din plin, dar nu găsim totdeauna un lucru mult mai simplu: plăcerea lecturii. Bujor Nedelcovici, Somnul vameșului, 3 volume, Editura Allfa, București, 2001, 232+276+312p, 119000 lei.
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
acestor acuzații. Șoltuțiu s-a slujit, aici, de scenariul rocambolesc alcătuit de Belu Silber, care n-a mai putut suporta condițiile anchetei. Dar el, a mărturisit în memorii, era încredințat că Pătrășcanu, cunoscîndu-l bine, nu va recunoaște nimic din aceste inventate acuzații și procesul nu va avea loc. Eroare. Gheorghiu-Dej și, prin el, Chișinevschi, vegheau atent mersul anchetei și pe documente s-au găsit însemnări ale lor care indicau pista pe care trebuie să o urmeze investigația. Și ele vizau, toate
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
însărcinat cu anchetarea morții lui Golopenția, precizează că, deși boala era gravă și fără speranță ar fi fost necesar un tratament cu antibiotice (streptomicină și P.A.S.). A fost arestat și a murit nevinovat, victimă inocentă a celor implicați în inventatul proces Pătrășcanu, Golopenția murind repede, încă în faza instrucției, neavînd parte de lungii ani de detenție de care au avut, din nenorocire, parte ceilalți din acel teribil proces. D-na Sanda Golopenția, distinsa fiică a împricinatului, lingvistă eminentă stabilită în
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
Nu cred că mijloacele electronice de comunicare pot ucide lectura și cartea. Va crește însă colaborarea dintre ele. L.V.: Aveți un plan când începeți un roman, îl îmbogățiți cu detalii pe măsură ce înaintați, ori începeți cu o stare de spirit și inventați povestea zi de zi, cum se întâmplă ea în realitate? E intriga importantă? D.L.: Am o intrigă provizorie schițată dinainte să mă apuc de scris, dar cu multe arii albe, ca petele albe pe o hartă, pe care le umplu
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
roșii,/ Nici pomii verzi,/ Și nici ideile repetate la nesfîrșit ale mierlelor,/ Asemenea stucaturilor repetate/ De-a lungul unor încăperi fără număr/ În care nimeni nu poate fi fericit;/ Și nici smochinii născîndu-și cu greu/ Nisipul semințelor/ În dosul gratiilor inventate să-i apere;/ Nici elefanții cu crengi și cu frunze,/ Nici coridoarele de stamine,/ Nimic nu reușea să spună mai mult/ Decît vraja de-a nu trebui să spun NU/ Pentru că nimic nu depinde de mine" (Nu). Dar această conștiință
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
se știe că existau lecturi diferite în funcție de loc și timp (se vorbește de exemplu despre arcușe à la Corelli și à la Vivaldi, se știe că ritmul era supus altor convenții la Roma decât la Versailles, iar ornamentica era altfel inventată și citită în Italia decât în Franța, basso continuo avea o paletă largă de accepții, totul era legat de contexte, tradiții locale și epocă. Față de toate acestea cuvântul-cheie este "autenticitate" și, ca în orice polemică, atitudinile au luat forme extreme
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
de Crăciun și monedă forte pentru "atenții", la concurență cu Kentul și săpunul Lux. Apăruseră și profesioniști în confecționarea acestor cărțulii compozite, în care intrau ca ingrediente obligatorii multe poze, anecdote, caricaturi, cuvinte încrucișate, "curiozități" mai mult sau mai puțin inventate, informații enciclopedice, traduceri din autori celebri. După '89, obiceiul editării de almanahuri a dispărut, ca și alte divertismente "de epocă" precum vizionarea în grup a filmelor pe casete video (ah, vocea Irinei Nistor!), sau a programelor TV cu purici de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
pentru simplitatea existenței noastre din prezent. La fel cum ni se par nouă acum scenele de viață din secolul al șaptesprezecelea privite în desenele, picturile epocii sau după literatura vremii. Aceeași pustietate a spațiului citadin mai ales lipsit de vehiculele inventate abia spre sfîrșitul sec. XIX; aceeași distanță fizică între oameni, mult mai rari; aceeași senzație de "gol istoric" pricinuită de absența civilizației tehnice moderne. Cum va fi văzut, așa dar, acest obsedant finiș al secolului XX la isprăvirea căruia gîfîim
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
sinteza contrariilor), care combină realismul și idealismul, raționalitatea și iraționalitatea, epicul și liricul, consonează cu dualismul presupus de însăși tema tratată, memoria fiind și ea un amestec de realitate și imaginație, de adevăr și "minciună", de fapt trăit și fapt inventat sau visat, de act exterior și trăire interioară etc. În ultimă instanță, tematica memoriei conduce la revelarea unor aspecte esențiale, transcendentale ale existenței umane și la o meditație asupra comportamentului omenesc în situații excepționale, adesea limită și asupra condiției umane
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
ipoteze, a tranșa materia oferită cu un țel meliorist. Fiecărui poet i se dibuie esența personală, ireductibilul mult-puțin care l-ar putea evidenția. Am căutat poeziile personale ale fiecărui autor, declară C. Abăluță, cele în care să se vadă firescul inventat al lui și numai al lui, lucruri văzute, simțite, gîndite numai de el: viul, neprevăzutul, insolitul lirismului, nu decorativul cuminte, leneș-impersonal". Acest "leneș-impersonal", produs al modei, al minimei rezistențe, dacă nu al ingerințelor frecvente în mediul totalitar, balast al "pretențiilor
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
și se țese pe canavaua "textualității" lor istorii ce cîștigă un înalt grad de suficiență și care trimit mereu spre un "interior" ce se închide în sine tot mai mult. Venind de multe ori dinspre un trecut de multe ori inventat, un asemenea discurs dobîndește mai întîi o funcție literară și numai după aceea (și contînd pe cîștigurile lui literare) și o funcție politică. Politicianul care trăiește "literar" Apare și în cazul politicienilor manifestarea unei "boli" caracteristice cititorilor - și sublimă în
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
Tache Dacă n-ați citit încă savuroasele stenograme Cocoș - Chireac, ați ratat un prilej absolut excelent de a vă tăvăli pe jos de râs. O mostră, ca să vă conving că nu bat câmpii: Frumos, nu? Atât de frumos că pare inventat, aș zice. Pe ideea asta, colegul Radu Crahmaliuc, de la Academia Cațavencu, vă pune la dispoziție stenogramele adevăratei convorbiri dintre Chireac și Cocoș. Una elegantă și extrem de rafinată, în care nici un organ nu-și găsește locul în aceeași propoziție în care
Banditul mic şi frumos de Dorin Cocoş şi simpaticul borfaş Bogdan Chirieac by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19871_a_21196]
-
Simona Tache Inaugurez, astăzi, 18 martie 2009, stimați telespectatori, o rubrică de știri inventate. Lucrurile arată în România anului 2009 atât de aberant încât orice cretinătate ai inventa, tot pare plauzibilă, așa că e momentul s-aducem împreună un prinos de melancolie găinii care năștea pui vii în anii ’90, sub supravegherea directă a lui
O bătrânică şi-a donat o parte din creier unui hamster by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19988_a_21313]
-
Săraca găină, azi n-ar mai băga-o nimeni în seamă decât dac-ar naște pui vii de câine sau de elefant... Câte trei, că un singur elefant sau una bucată - cățel poate să nască și-un țânțar! Iată știrea inventată a zilei de azi: O femeie în vârstă de 89 de ani, expertă în patinaj artistic, astrofizică și caricaturi, și-a donat jumătate din centrul vorbirii unui hamster care suferise un atac cerebral deosebit de grav. Transplantul a fost o reușită
O bătrânică şi-a donat o parte din creier unui hamster by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19988_a_21313]
-
arta scrisului tocmai în aceasta constă: în construirea unui puzzle în care fragmentele disparate să provină din creuzetul autorului, iar alăturarea lor să se realizeze după rețetele cunoscute ale vieții. Doar astfel limbajul rămâne inteligibil - prin echilibrul permanent dintre materialul inventat și logica, educația, cutumele celui căruia i se adresează. Cititorul trebuie să posede instrumentele necesare pentru a se putea descurca în universul ce i se propune”. S-a spus, pe bună dreptate, că „scriitorul refuză nișa pitorescului și a culorii
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
cincisprezece ani este personajul principal al acestui roman clasic din 1963. În viziunea coșmarescă despre viitor a lui Burgess, unde odată cu lăsarea întunericului străzile intră în stăpânirea criminalilor, povestea e spusă de personajul principal, Alex, care vorbește într-un slang inventat, violent care scoate la iveală patologia socială a lui și a prietenilor lui. Portocala mecanică e o fabulă înspăimântătoare despre bine și rău, despre sensul libertății umane. „O carte pe care nici o generație n-ar trebui s-o rateze.“ Time
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
era incomensurabil mai mare decât domeniile papalității la un loc. În cazul de față, însă, mulțimea așteaptă în zadar. Alesul refuză să iasă în balcon pentru a-i vorbi, fiindcă nu poate suporta moralmente povară misiunii sale. Este o poveste inventată -are grijă cineastul să precizeze. Filmul meu reflectă Vaticanul meu, conclavul meu, cardinalii mei." Dar tot n-a obținut aprobarea să filmeze în Capelă Sixtina, unde se țin conclave că cele din film. Acolo lumea întreagă e pradă nelinistei, Vaticanul
BA-L AVEM, BA NU-L AVEM! - corespondenţă specială de Tudor Caranfil, care analizează filmul HABEMUS PAPAM () [Corola-journal/Journalistic/26452_a_27777]
-
sau nu e deloc. Aceasta nu înseamnă că se dispensează de repere sau de contexte. E ușor de scornit teorii antisistem fără să simți pământul sub picioare. Poți concepe câte istorii literare poftești, chiar și una care să descrie opere inventate, cum pretindea Călinescu, dacă adecvarea la literatură nu te preocupă. Cartea lui Terian e cea mai tristă dovadă. Cum altfel să-mi explic periodizarea cvadripartită pe care o propune? Iată: am avea până prin 1830 o fază premodernă, în care n-
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
că ar fi ucis doi presupuși teroriști, la Revoluție, Amănuntele furnizate au mers pînă la locul unde i-a împușcat, cu un pistol-mitralieră Kalașnikov: pe unul în cap, pe al doilea în inimă. ”Le-am povestit cele mai palpitante întâmplări inventate vreodată. Cum veneau teroriștii pe după căminele studențești din Regie, cu ditamai pușcoacele, cu veste antiglonț și cu ochelari în infraroșu. Și cum i-am așteptat după niște boscheți, pe malul Dâmboviței, în fața cantinei R1. Iar când au vrut să ne
Grigore Cartianu și-a mințit părinții timp de doi ani că a omorât oameni la Revoluție () [Corola-journal/Journalistic/26470_a_27795]