10,840 matches
-
care o mare parte nici nu a putut fi introdusă în circuitul public, cu toate încercările repetate ale regretatei mele colege Cornelia Ștefănescu, primul editor care și-a luat dificila sarcină de a aduce la lumină textele unui autor mult invocat, dar puțin reeditat (cu excepția teatrului) până în anii șaptezeci, și chiar după aceea. Dana Pîrvan-Jenaru își propune deci să configureze în această carte o „viziune unitară asupra profilului intelectual și moral al lui Mihail Sebastian, așa cum se conturează acesta din reacțiile
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
conturat de manifestațiile civice din Piața Universității și din țară, Asociația Pro Democrația Club București constată că unul dintre mesajele transmise de cetățenii care protestează se înscrie în tema depolitizării Televiziunii publice, o preocupare frecventă pentru societatea civilă și ocazional, invocată și de partidele politice. "Calitatea democratică și implicit cea a proceselor politice din societate sunt strâns legate de credibilitatea instituțiilor sale, iar TVR nu face excepție de la aceasta. De aceea, considerăm că atitudinea ostilă a protestatarilor față de jurnaliștii televiziunii publice
Pro Democraţia se alătură oamenilor din piaţă şi cere depolitizarea TVR () [Corola-journal/Journalistic/23838_a_25163]
-
i n teg ra l și simplu interesul nostru național, Will”. (specialiștii, exegeții, comparatiștii) snici una din ele nu ne-o poate lua în Exemplele f i ind admirabi l a impus ideea unui Eminescu unicat și nume de rău”. invocate când discută despre pe tărâmul atât de labil, adesea Vorba lui Că l inescu care, Eminescu. Apoi, el conchide în nedrept, nejustițiar, al presei scrise. re fe r indu-se la „v io len ța lu i tonalități cu vibrații
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
analogie structurală între întreținută de un gazetar de stânga perturbat biografia lui Eliade cu munca științifică și imaginația Pierre-Yves Boissau, care susținea că legionarismul său, ci de demontare a literară”. opera scrisă de Cioran în Franța nu criteriilor și argumentelor invocate. În continuare, scrie George este decât un truc „strategic pentru a Tot așa, într-un incipit de retorică, Apostoiu, participant la acea distinsă face să se uite trecutul lui legionar”, afirmativ, calm, textul se deschide cu ceremonie, „Mircea Eliade s-
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
cunoștințele din liceu, iar utilizarea calculatorului a devenit o pasiune. În perioada de început își ajuta amicii formatându-le computerele. Un an mai târziu a urmat cursuri de Grafică și Web Design. A exersat permanent limba engleză și spaniolă. “Cele mai invocate răpunsuri de refuz la solicitarea mea de muncă au fost lipsa accesibilitații în clădirea respectivă, lipsa toaletei adaptate, și imposibilitatea asigurării transportului către serviciu și înapoi acasă. În realitate motivul era lipsa avantajelor potențialului angajator, consider lipsa de interes normală
De ce persoanele cu dizabilităţi nu au acces pe piaţa muncii () [Corola-journal/Journalistic/21597_a_22922]
-
aproape 20 de ani de la debutul proceselor de revendicare, regele Mihai I a pus punct conflictului cu statul român. Toate procesele Maiestății sale s-au încheiat în favoarea acestuia. Regele Mihai a reușit să demonstreze în instanțele de judecată că moștenirile invocate i se cuvin, potrivit avocatului Casei Regale, Adrian Vasili. După ce a obținut în instanță ceea ce i se cuvenea, regele Mihai a reușit să adune în ultimii ani o avere impresionantă. În România, Casă Regală a ajuns să dețină patru castele
Regele Mihai a ajuns în topul milionarilor by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/22138_a_23463]
-
destui în romantismul european: "Grav este că teoriile politice ale lui Eminescu, desprinse din contextul lor, au hrănit și hrănesc încă naționalismul extremist românesc și de dreapta și de stînga, că spiritul reacționar a găsit în el o autoritate mereu invocată și mereu fals actualizată. Nu e vina poetului, desigur. Dar a amenda, a renunța sau a denunța formula de "poet național" mi se pare o necesitate. Căci valoarea lui Eminescu nu e reductibilă la clișeele pe care am încercat a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
de analiză avînd drept suport romanul lui Kawabata intitulat O mie de cocori (primul cuvînt suspect este "cocor" - exotismul este "afișat" chiar din titlu). Exotismul romanului este prea puțin un rezultat al costumației personajelor, al ceremoniei ceaiului atît de des invocată, a cuvintelor cu specific. Mult mai importante pentru crearea efectului de "oriental" sînt, după părerea mea, cîteva trucuri narative mai puțin evidente. O primă observație: romanul nu conține decît un personaj de sex masculin, Kikuji. Tatăl său i-a lăsat
Un singur bărbat... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16927_a_18252]
-
atare lesne de înlăturat. Veșnic instabil și dizarmonic, Răul rezervă Binelui un regim de irealitate, destrămat în propriul suport. De aici sunetul aparte, zbuciumat-circumspect al romanului în discuție. Stațiunea poate fi înțeles ca roman premonitoriu. . Ca să întărească nota e des invocată titulatura de "Cronică infamă", acel tratat despre blestem, despre o atmosferă irespirabilă, impură, condamnată la nedreptate. Ultimele pagini, bântuite de focul purificator, dar și de inevitabila tragi-comedie a duplicității nu au final. Serii de asasinate dau senzația că vine, în
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
C. Rogozanu În ultimul timp, te poți apropia foarte greu de o carte de poezie. Din diverse motive: tiraje confidențiale, prețul cărților, inflația de poeți etc. Pe lîngă aceste motive mereu invocate mai există unul, subtil, dar foarte important: intoleranța acestui "gen" în literatura noastră contemporană. A fost perpetuat modelul poeziei frumos așezate într-o plachetă, modelul poetului rupt de realitate, cu capul în nori. Desigur, mulți vor ironiza această perspectivă simplistă
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
dintre cele mai diverse din secolul XX arată ce legătură strînsă există între negarea culturii (transformată în instrument propagandistic, manipulată ori pur și simplu distrusă) și regimurile totalitare. Toate aceste regimuri au urmărit din capul locului să anihileze cultura. Motivele invocate au fost totdeauna de natură mai mult sau mai puțin religioasă. Ideologiile extremiste au funcționat ca niște religii. Și au încercat să-și creeze cultura potrivită scopurilor, modificînd ori inventînd tradiții, și amenințînd cu represiunea cultura și tradițiile rebele față de
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
existența umană înțeleasă ca un eveniment al speciei și nu ca un accident produs de febrele mărunte ale istoriei, conțin în ele însele și melancolia resemnării și germenii ascunși ai disoluției. Din cunoscutele sale scene de grup, de multe ori invocate ca repere ale unui realism prometeic, se desprind strigătele de disperare de mai tîrziu, coșmarurile colective și acele cutremurătoare scene în care umanitatea este surprinsă în pragul aneantizării. într-o altă categorie artistico-morală intră acei artiști care nici nu s-
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
psihanalizei, știință suspectă de a fi tributară conceptual mediului și timpului în care a apărut, dispusă așadar în principiu la subordonare. Încurajată de ceea ce crede a observa ca o practică mai generală (o psihanaliză nu ca sistem sau metodă, nu invocată "fățiș", ci doar "tangențială", piezișă, secvențial: sugestivă), Anca Oroveanu purcede la o decelare a urmelor inconștientului în opera artistică cu mijloacele istoricului artei. O va face prin învăluiri succesive, printr-o "strategie a variației", prin repetiții (nu sunt sigur că
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
aprilie 1996, notam în articolul Opera magna, apărut la aceeași rubrică, ideea că toți cei ce-l contestă pe romancierul Petru Dumitriu o fac din motive subiective, tendențioase și că, îndeobște, adevărul vieții se află întotdeauna mai presus de lucrurile invocate, de accidentele personale, forța ficțiunii întrecând prin dreptul ei sacru evidențele provizorii. Dacă e nevoie, citez: "În ultimul timp, a circulat zvonul că la scrierea cărții (Cronică de familie, n.n.) au contribuit mai mulți autori. Lucrul este fals - adăugam. Pretutindeni
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
în perioada pre-Versailles? Până vor sosi precizările de rigoare, probabil că va trebui să ne mulțumim fie cu ideea a trei "provincii istorice" (respectiv, Transilvania, Țara Românească și Moldova), fie a unei infinități de mici "cantoane", la fel de istorice precum cele invocate mai sus: Banatul, Dobrogea, Țara Făgărașului, Țara Bârsei, Țara Amlașului etc. etc. Am, de pildă, mari dubii, că "provinciile" unite la 1859, Moldova și Muntenia, vor fi dornice să se "federalizeze" astăzi, numai pentru a face pe placul intelectualilor de la
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
serviciu vor sări iarăși ca arși. Logic ar fi să sară. Dacă nu, înseamnă că atunci când s-au repezit la beregata lui Viktor Orban (să fie clar, un personaj politic absolut detestabil, dar din cu totul alte motive decât cele invocate aici!) au făcut-o în mod propagandistic. Europenii nu sunt nici atât de naivi, nici atât de disperați încât să nu fi efectuat un calcul înainte de-a ne îngădui și nouă să-i vizităm când avem chef. Calculul lor ia în
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
Cîntării României și motivațiile lui adînci trebuie căutate în cu totul altă parte decît în spațiul tezelor politice și al propagandei rudimentare. Dacă ar fi să invocăm o anumită memorie a acestui Salon - și, pînă la un punct, chiar trebuie invocată -, ea este aceea a Saloanelor interbelice, a exemplarei capacități de organizare și de manifestare a tuturor artiștilor activi la un moment dat. însă dincolo de efortul recuperator și de un anumit romantism al continuității, rațiunea actualei variane a Salonului național trebuie
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
directe de-a dreptul "junimiste". Și, să ne amintim, că această solidaritate, deși din ce în ce mai fragmentată de la '89 încoace, i-a iritat pe mulți, cînd a ieșit la suprafață. Problematică este chiar și apetența pentru "teorie", una dintre caracteristicile foarte des invocate, cînd vine vorba despre optzecism. Sînt foarte mulți poeți care nu au legătură cu "teoria", propriu-zis. Au o viziune închegată în discuțiile de la cenaclu. Este o "teorie" de cenaclu, de program, în mult mai puține cazuri o teorie în sensul
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
felul de trucuri ca să nu o lase să doarmă), sever pînă la desconsiderare cu Sonia (o fiică din prima căsătorie, care nici nu contează), disprețuitor cu fosta soacră, Voinițkaia, care-l idolatrizează, sfidător cu Astron, doctorul care știe că bolile invocate sînt fantasmagorii. Îi controlează pe toți cu o aroganță fără de seamăn, își ascunde tarele în spatele unei faime ce nu există, subjugîndu-i pe toți cu un cinism fără margini. Fură cu coada ochiului ca să surprindă reacții și să-i poată pregăti
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
urmărirea diacronică a politizării și distorsionării oportuniste a fenomenului (emfatizarea caracterului autentic și laic al multor inscripții, sub regimul comunsit) sau a superficialei exploatări turistice, ci și în felul în care le corelează cu elitismul exacerbat al intelectualității. Motivația reală invocată (adoptarea cimitirului vesel de cultura oficială, în anii '70, a provocat reacția de respingere, alimentînd snobismul) și eleganța frazelor lui Bruno Mazzoni nu trebuie să ne împiedice să vedem mesajul subiacent, invitația de a medita asupra contraproductivei exagerări a elitismului
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
un efect comic - în măsura în care o idee mai nuanțată e introdusă într-o structură formularistică aparent birocratică sau comercială. Mai ales numele proprii pot surprinde cînd nu sînt chiar foarte cunoascute, sau cînd sînt cunoscute pentru altceva decît pentru "caracterul tipic" invocat. Cred că începutul a fost făcut (poate și sub influența unor structuri sintactice străine; dar e normală și evoluția internă) de substantivul tip; modelul s-a extins apoi și asupra sinonimului său gen. În cazul lui gen, dicționarul academic nu
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
dusese întîi și întîi pe Grigore Alexandrescu, s-o vadă pe Vera: el se oprise în pragul porții privind în curte pe femeia care mătura, efectiv, ceva, - era chiar ea, "marchiza" din tabloul glacial, aristocratic, avînd culoarea brună-verzuie a reptilelor invocate. Reîntîlnirea lor strict protocolară după cei 17 ani de temniță, în plin dezastru social... Niciodată, în casa aceia, nu fusese invitat vreun proletar. Se discuta despre proletarii regimului cu acea bunăvoință, a Verei îndeosebi, însă de sus, cu bunăvoința superioară
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
60 lămurește legăturile strînse pe care postmodernismul timpuriu le are cu anumite direcții ale culturii: happening-ul, revalorificarea kitsch-ului, recuperarea unor autori precum Genet sau Artaud. Sontag pledează pentru atitudine, pentru cultura ca stil de viață. Nu întîmplător "sfîntul" invocat este Oscar Wilde. Noul dandysm și postmodernismul, iată o perspectivă care nu poate fi ignorată în încercările de definire a epocii culturale postindustriale. Cartea lui Susan Sontag poate reaminti criticului român că se poate face eficient o critică "de gust
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
neiertat față de mit și, implicit, față de popor. Discuțiile în general și generalizatoare sînt însă categorice, au "greutatea" unui verdict și pun la colț glasul profesioniștilor, și aceștia atît de puțini. Simptomatice mi se par și următoarele două fapte: primo, mult invocatul număr al Dilemei care provoca o evaluare lucidă, intelectuală și nepatetică a modelului Eminescu în spațiul cultural românesc, număr care a stîrnit reacții incendiare și care a pus în mișcare un spectacol kitsch, pe variate voci de idolatrii; secundo: apariția
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
Moraru, Mircea Albulescu, Amza Pellea, Val. Plătăreanu, Constantin Băltărețu, Vasilica Tastaman, Sanda Toma. Trebuie să mă opresc din această înșiruire și mi-e greu. În primul rînd, pentru că e vorba despre mari spectacole, memorabile, antologice și, din păcate, din ce în ce mai rar invocate. În al doilea rînd, pentru că e vorba despre acea perioadă a teatrului românesc de mari creații, de întîlniri artistice excepționale, de cîteva spații binecuvîntate în care se respira altfel, lucrurile aveau o ordine divină, gîndurile și spiritele tindeau spre perfecțiune
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]