749 matches
-
clară a lui Ferro care ghida aparatul în plină furtună. ― Comutație pe apropiere în DCS. Vizibilitate nulă. Un adevărat teren de picnic. Ce loc împuțit. ― Doi patru zero, făcu Spunkmeyer, prea ocupat ca să mai blesteme. Curba nominală. Observ o ușoară ionizare a cocăi. Ferro aruncă o privire spre terminal. ― Gravă? ― Se poate filtra. Vânturi peste două sute. (Între ei se aprinse un ecran cu o reprezentare topografică a terenului pe care-l survolau.) Ne apropiem de suprafață. Dar la ce te-așteptai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
acestuia. În funcție de localizarea leziunii la diferite niveluri ierarhice de organizare a organismului, sunt leziuni “atomice”, ce presupun modificarea structurii elementare a atomilor din componența organismului la acțiunea asupra lor a energiilor înalte. La acțiunea razelor sau particulelor ionizante se produce ionizarea atomului cu pierderea sau acceptararea electronilor și cu formarea respectiv a perechilor de ioni pozitivi și negativi; la acțiunea neutronilor are loc absorbția acestora de către atomii stabili cu transformarea în elemente nestabile, radioactive. Aceste modificări primare ale structurii atomilor pot
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
decurge după următorul proces: Bilanțul energetic la formarea rețelei cristaline ionice de NaCl, pornind de la atomi liberi, trebuie să ia în considerare următoarele etape: ♦ formarea ionilor Na+, Cl-; ♦ atracția dintre ionii astfel formați; Prima etapă este caracterizată de energia de ionizare a atomului de sodiu: care are valoarea: și de afinitatea pentru electron a clorului, adică energia care se degajă în urma acceptării electronului în învelișul electronic al clorului: care are valoare negativă Ionii astfel formați se atrag între ei prin forțe
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
efecte se poate face doar în cadrul teoriilor cuantice (lumina, ca de altfel undele electromagnetice în general, are atât caracter ondulatoriu cât și corpuscular). V.1.2. Acțiunea radiațiilor neionizante asupra organismului animal Radiațiile neionizante sunt acele radiații care nu produc ionizări. Acestea sunt: Microundele (MW), Radiațiile infraroșii (IR), Radiațiile vizibile (VIS) Radiațiile ultraviolete (UV) Efectele fiziologice produse de radiațiile electromagnetice neionizante depind de modul cum sunt absorbite radiațiile electromagnetice. Condiția ca radiațiile să fie absorbite este ca în substanța respectivă să
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
pe care depuneau ouăle, să fie distruse Radiațiile UV, alături de existența apei, au concurat, se pare, la apariția vieții pe pamânt. V.2. FECTELE RADIATIILOR IONIZANTE ASUPRA ORGANISMELOR Radiațiile ionizante sunt radiațiile de mare energie care sunt capabile să producă ionizări; acestea sunt: Radiațiile X Radiațiile γ Radiațiile Î (electroni) și Î+ (pozitroni) In ciuda faptului că particulele α sunt nuclee de heliu iar Î sunt electroni și pozitroni, denumirea folosită în mod curent este cea de radiații din motive istorice
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
compușii care conțin uraniu, emană radiații invizibile care : descarcă un electroscop ; străbat foițe metalice subțiri ; impresionează placa fotografică ; provoacă fluorescența unor substanțe ; ionizează gazele din jur ; sunt deviate în câmpuri electrice sau magnetice ; provoacă reacții nucleare ; produc efecte diferite de ionizare sistemelor biologice sau radiochimice. în anul 1903 E.Rutherford și Soddy au efectuat o experiență prin care au demonstrat că radioactivitatea este legată de transformarea prin dezintegrare a atomilor unui element în atomii altui element. în acest scop au utilizat
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
altui element. în acest scop au utilizat ca substanță radioactivă un preparat de radiu care se dezintegrează astfel: Radiațiile nucleare sunt acele radiații, denumite α , Î ,γ care sunt emise de nucleele atomice. Energia acestor radiații este mare, ele produc ionizări și de aceea sunt clasificate, împreună cu radiațiile X, în categoria radiațiilor ionizante. Fenomenul de dezintegrare radioactivă a fost studiat de Becquerel și de soții Pierre și Marie Curie. Primul element radioactiv obținut a fost denumit Poloniu în cinstea patriei Marie-ei
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
un flux de electroni (e-10), pentru radiația Îsau de pozitroni (e+10) pentru Î+, iar radiația χ este de natură electromagnetică, având lungimi de undă cuprinse între 10-10 10-15m. Radiațiile α ( 42 ) au un spectru monoenergetic, capacitate mare de ionizare a gazelor și putere de penetrație foarte mică. Sarcina electrică a particolelor α a fost determinată în 1908 de către Rutherford și a fost găsită de două ori mai mare și de semn contrar față de cea a electronului. Radiațiile Î se
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
a fost determinată în 1908 de către Rutherford și a fost găsită de două ori mai mare și de semn contrar față de cea a electronului. Radiațiile Î se propagă cu viteze foarte mari și au un spectru energetic continuu. Capacitatea de ionizare este mai mică decât cea a radiațiilor α iar puterea de penetrare mai mare. Sarcina electrică a particolelor Î a fost determinată de Bequerel și de Kaufmann care au dedus că este egală cu sarcina electrică a electronului. Radiațiile γ
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
V.2.6. Sisteme și unități de măsură pentru dozele de radiații Pentru măsurarea efectelor biologice produse de radiațiiile ionizante se folosesc două sisteme de măsură: 1) sistemul röngenologic 2) sistemul radiobiologic 1) Sistemul röngenologic are la bază faptul că ionizarea produsă de radiațiile ionizante într o anumită masă de aer este determinantă pentru acțiunea biologică a radiațiilor X și γ, indiferent de frecvența lor (acest sistem se folosește numai pentru radiaț iile X și γ până la o energie de 3
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de un anumit semn, produși de radiația incidentă, într-un Kg de aer uscat la 0 0C și presiune atmosferică normală. Unitatea de măsură este coulomb/Kg. O unitate tolerată folosită este Röntgen-ul. 1Röntgen este intensitatea radiației care produce prin ionizare o sarcină electrică de 2,58.10-4 Coulombi într-un Kilogram de aer. Această unitate nu este însă aplicabilă, după cum am arătat, pentru radiațiile α sau Î . 2) Sistemul radiobiologic se bazează pe măsurarea energiei absorbită de țesut și este
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
și a diferitelor organe ale radiațiilor nucleare și ale radiațiilor X sunt bine cunoscute. De asemenea sunt înțelese și efectele biologice acute ale dozelor mari de radiații. Concluzii Putem spune că absorbția radiațiilor ionizante de către materia vie cuprinde următoarele faze: ¾ Ionizarea și excitarea moleculeor urmate de formarea ionilor și radicalilor liberi ¾ Reacții chimice ¾ Modificarea funcțiilor și structurii celulelor Iată de ce efectele nocive nu apar imediat ci după o anumită perioadă. Efectul radiațiilor ionizante la mult timp după expunere ca și faptul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
gazului. În plasmă găsim: fotoni, electroni, ioni (încărcați pozitiv) și atomi sau molecule (neutre). Fenomenul este același în toate situațiile: din învelișul electronic al atomului sunt smulși unul sau mai mulți electroni, atomul rămânând încărcat pozitiv (ion), adică se produce ionizarea atomului. În funcție de temperatura la care are loc fenomenul de descompunere în părțile componente: fotoni, electroni, ioni pozitivi și atomi sau molecule neutre, adică particule libere, plasma este fierbinte sau rece. Plasma fierbinte se obține prin încălzirea gazului la temperaturi foarte
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
particulele întâlnite în drumul lor), ionizând sau modificând structura lor interioară; structură atomică oscilantă, în funcție de procesele de dezintegrare care au loc în interiorul nucleului atomic. 1.1.4. Plasma Plasma este un gaz în care atomii se află în stare de ionizare, ca urmare a pierderii unuia sau mai multor electroni ce coexistă împreună cu restul gazului. În plasmă găsim: fotoni, electroni, ioni (încărcați pozitiv) și atomi sau molecule (neutre). Fenomenul este același în toate situațiile, din învelișul electronic al atomului sunt smulși
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
restul gazului. În plasmă găsim: fotoni, electroni, ioni (încărcați pozitiv) și atomi sau molecule (neutre). Fenomenul este același în toate situațiile, din învelișul electronic al atomului sunt smulși unul sau mai mulți electroni, atomul rămânând încărcat pozitiv, adică se produce ionizarea atomului. În funcție de temperatura la care are loc fenomenul de descompunere în părțile componente: fotoni, electroni, ioni pozitivi și atomi sau molecule neutre (particule libere), plasma este fierbinte sau rece. Plasma fierbinte se obține prin încălzirea gazului la temperaturi foarte mari
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
protonii si neutronii, particule pe care le pot transforma în particule libere. De exemplu, moleculele de hidrogen sunt diatomice, iar fiecare atom de hidrogen este compus din câte un proton și un electron. Prin iluminare cu radiații ultraviolete se produce ionizarea moleculei de hidrogen; mai întâi, aceasta se separă în cei doi atomi, iar ulterior amândoi atomii sunt ionizați. Dacă ionizarea este totală, atunci în locul moleculei de hidrogen ne vom afla în prezența a patru particule elementare libere, doi electroni și
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
fiecare atom de hidrogen este compus din câte un proton și un electron. Prin iluminare cu radiații ultraviolete se produce ionizarea moleculei de hidrogen; mai întâi, aceasta se separă în cei doi atomi, iar ulterior amândoi atomii sunt ionizați. Dacă ionizarea este totală, atunci în locul moleculei de hidrogen ne vom afla în prezența a patru particule elementare libere, doi electroni și doi protoni, deci apare plasma (fig. 1.8.). Fig. 1.8. Schema apariției particulelor libere din molecula de hidrogen prin
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
descompunerea atomilor în electroni, protoni și neutroni liberi, nu numai din gaze, dar și din lichide (fig. 1.9.) Fig. 1.9. Relații între diferitele stări de agregare 29 Prin interacțiunea fotonilor ultravioleți cu particulele lichidelor, acestea se vaporizează prin ionizare, după aceea se transformă în gaze care tot prin ionizare se descompun în particule atomice elementare libere: fotoni, electroni, protoni si neutroni. Astfel, apare plasma din lichide. Superplasma constituie acel gaz în care atomii materiei sunt descompuși în particulele atomice
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
din gaze, dar și din lichide (fig. 1.9.) Fig. 1.9. Relații între diferitele stări de agregare 29 Prin interacțiunea fotonilor ultravioleți cu particulele lichidelor, acestea se vaporizează prin ionizare, după aceea se transformă în gaze care tot prin ionizare se descompun în particule atomice elementare libere: fotoni, electroni, protoni si neutroni. Astfel, apare plasma din lichide. Superplasma constituie acel gaz în care atomii materiei sunt descompuși în particulele atomice elementare libere electroni, protoni și neutroni și subatomice electroni-pozitroni si
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
fracțiune din numărul total posibil de ioni, care sunt liberi într-o soluție de concentrație C și iau parte efectiv la transportul curentului electric. Coeficientul de conductibilitate este o mărime ce caracterizează electroliții tari. La electroliții slabi, echilibrul reacției de ionizare este mult deplasat spre forma neionizată și valorile coeficientului de conductibilitate sunt mici. Exemplu: pentru aceeași concentrație de 0,001 n, valorile coeficientului de conductibilitate pentru câțiva electroliți sunt: electroliți tari: HCl (0,993); HNO3 (0,997); H2SO4 (0,960
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
5.4.2. Pasivitatea metalelor Definiție. Este o stare de maximă rezistență pe care o prezintă unele metale și aliaje într-un mediu dat, în urma formării unei pelicule protectoare pe suprafața metalică. Pasivizarea conduce la inhibarea cinetică a reacției de ionizare, conferind metalelor caracter de metal nobil, inatacabil. Dintre metale, o mare capacitate de pasivizare prezintă cromul, nichelul, aluminiul, fierul etc. De exemplu, fierul, aluminiul și cromul se dizolvă în acid azotic diluat. Dacă sunt tratate inițial cu acid azotic concentrat
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
fel ca și stratul difuz. Formula micelei poate fi reprezentată astfel: [m As2S3 · n HS· (n-x) H3O+]· x H3O+ 132 Micelele din coloidul de acid silicic au nucleul format dintr-un amestec de silice (anhidridă silicică) și acid silicic; ionizarea superficială a acidului silicic oferă particulelor sarcină negativă. [(m SiO2 + p H2SiO3) · n HSiO3· (n-x) H3O+]· x H3O+ Hidroxizii unor metale di și trivalente se pot obține sub formă coloidală prin reacții de hidroliză: FeCl3 + H2O → FeOCl + 2 HCl
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
care predomină oxiclorura ferică, deoarece prima treaptă a hidrolizei este mai accentuată, deci p > m. Micelele solului de hidroxid feric au deci formula: [(m FeO(OH) + p FeOCl) · n FeO+ · (n-x) Cl-]· x Cl Sarcina particulei se datorează unei ionizări superficiale a oxiclorurii ferice din nucleu. Nu există aici o adsorbție tipică de ioni, ca la halogenurile de argint. Oxiclorura din nucleu continuă să hidrolizeze până când se transformă complet în FeO(OH), după 6 - 8 ani. Semnul micelei coloidale depinde
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
aerosolilor. 2.5.3.3. Electroosmoza Electroosmoza reprezintă difuzia mediului de dispersie printr-o membrană semipermeabilă, sub influența curentului electric (sub acțiunea unui câmp electric). Considerând că membrana este un sistem capilar, suprafața capilarelor se încarcă electric fie datorită unei ionizări superficiale, fie adsorbției de ioni, semnul sarcinilor depinzând de natura materialului. Fig. 2.11. Aparat Quist-Washburn 145 Pe suprafața încărcată electric a capilarului, ionii din stratul difuz vor fi atrași de încărcarea electrică și vor curge în strat subțire pe
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în spațiu și timp caracterizează un câmp fizic și permite determinarea acestuia. Potențial electric = mărime a cărei variație caracterizează câmpul electric. Potențial de electrod = diferența de potențial dintre un metal și o soluție electrolitică în contact cu metalul. Potențial de ionizare = diferența de potențial necesară accelerării unui electron încât, prin ciocnirea cu un atom sau cu o moleculă, să provoace ionizarea acestuia. 250 PRECIPITÁRE 1. Acțiunea de a (se) precipita; precipitație; grabă mare, iuțeală. 2. Procesul de separare și de depunere
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]