175 matches
-
și la faptul că parlamentarii nativi ai județului nostru, aleși pe alte meleaguri ale țării, nu susțin suficient actul cultural al județului, ziarele , teatrul, arta, creația tradițională ș.a.m.d. -Uite, de exemplu, zice el, Dințosu’. Păi, ce-a făcut ipochimenul ăsta pachiderm pentru noi, dragă?! Îți spun eu sincer: nimic. Așa să știi de la mine. Tu știi câte lături politice am aruncat eu pe piață, în ziarul meu, în campania electorală, împotriva emulilor lui politici? Nu știi. Păi, vezi?!... Am
AMICUL MEU ZIARIST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372199_a_373528]
-
prozoesemelor” - insul saturat de “nonsensul viețuirii” (p. 111), ce își duce existența neliniștită, sfâșiată, pe istmul, pe fâșia incertă ce separă două moduri de a fi, ins reprezentat, în primul rând, de narator, dar ușor de recunoscut în mai toți ipochimenii ce evoluează în aceste texte cu statut ambiguu, plurivalent (Estera, Rubik, Pubi, Candia, Ferencz-baci, Tony Lazăr, Grandpa, Bătrâna din gară etc.). Un atare individ (aidoma prozei care-l găzduiește) nu este, în esență, altceva decât o permanentă și tragică interogație
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
să-și trăiască viața la modul așezat și mediocru” (p. 47), amenințat, însă, mereu de „singurătate și deznădejde” (49), îmbrăcat, deseori, în „cămașa solitudinii” (49), acesta se poate numi Alex (Alexandru Medoia), spre exemplu, și are în preajmă, după împrejurări, ipochimeni, mai mult sau mai putin asemănători sieși, precum Antoniade, Zoltan Fekete, profesorul Tohăneanu, profesorul Evseev, Schwartz, Paul, Iulia, Dana, chiar Sandu Moș, și alții încă (în contrast semnificativ, nu aleatoriu, cu „veleitarii” Maricel Voinea și Vitalie Bădicuț). Protoganistul este editor
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
ombilical, județul de dictatură centrală, cu tot ce presupunea asta, adică duritatea opresiunii, matrapazlîcurile de tot felul, turnătoria, dezinformarea etc. Materie în cele două băi, destinate curățeniei trupului, trupul mandarinului (ultimul, de fapt, o mandarină, cu nume suav, Ghițulică), aflînd ipochimenii, peste noapte, noaptea comunismului, că mens sana in corpore sano. Vă amintiți? Se numea Hala de pește. Și era teribil de aparte ca arhitectură. Dar mirosea a pește și tovarășa Ghițulică făcea alergie la hamsii. Și a fost rasă. Hala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
perlei, Corneliu Coposu a tresărit în mormînt. Stație de-autobuz, în Cucu. Lume. Chefliul e cu harțag, se ia ba de unu', ba de altu', dă din mîini, spurcă, pișcă damele. Ca din pămînt, doi polițai tineri. Într-o secundă, ipochimenul e luat (fin) la braț de cei doi și îndepărtat din stație. Mersul trioului e-ncîntător. Ce pas de balet! Lebedele mici din "Lacul lebedelor". 14 aprilie Mihail Sebastian notează în Jurnal, pe 5 septembrie '39, că, trasfigurat, Camil Petrescu îi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să locuiască în Palatul Elisabeta, pentru Zoe urma să se amenajeze actualul restaurant Miorița. Insula Trandafirilor urma să fie transformată în helioport. Lacul Morilor în pistă pentru hidroavioane. Proiectul mai prevedea herghelie, terenuri de tenis, piscine. Grotesc și deriziune. Ca și cum ipochimenul nu s-ar fi născut la sat. Ca și cum cartea lui de căpătîi (marxistă) n-ar fi fost alianța frățească, vezi bine, dintre muncitor și țăran. Memoria milenară a acestuia din urmă, materializată de oameni luminați în perimetrul bucureștean de ruralitate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
condiția de pacient la locul meu. Cum te mai fură fața cîte unuia! Cum te mai păcălește destăinuirea altuia! Cam pe-același post t.v. (sau pe altul, așijderea), invitatul unui viclean ronțăitor de ziare e, în seara asta, un ipochimen care, cu aerul lui dezabuzat, se și vede trecut în cartea de istorie, carte ce, n-are cum, trebuie să includă, ca moment astral, înălțarea la ceruri de pe coperișul C.C.-ului a providențialului helicopter, moment la care a pus umărul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
una din cele mai recente, iese la rampă omul meu, faciesul, față, "românul verde", clona laboratoarelor CC-Secu, recomandat nouă de "realizatoarea" căreia numai și rostirea prenumelui îmi strepezește circumvoluțiunile, ca aflîndu-se, dumnealui, la a noua nevastă. Totul mi se confirmă: ipochimenul de cartea recordurilor povestește de ce-a părăsit-o și pe-a noua, sau, mă rog, de ce l-a părăsit ea, baba (cum o alintă subiectul): că nu făcea politica lui; că, la ultima votare, baba "s-a pitit" pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
momentului. Cînd ascendentul Alianței DA dădea deja contur etapei noi în climatul general. Cum ne bucuram de spectaculoasa turnură, dar mai ales de minunata ocazie de a toasta pentru arte și pentru perpetuarea lor, apare în micul nostru cerc un ipochimen standard al pesedismului în pierdere accelerată de viteză. (Nu trebuia să fii mare expert lombrozian ca să-ți dai seama, ab initio, de apartenența intrusului: de altfel, pe fruntea-i încrețită de griji scria clar p.s.d.) E jale, dom'le, ascultați
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din nou, împăcat cu mine și cu semenii mei și înviorat de perspectiva unor abordări jurnaliere mai senine, pe măsura pastelor ce țîșnesc din tuburi. Jubilînd deci odată cu cei care au venit acum la putere și detașîndu-mă, destins-amuzat, de emblematicul ipochimen pesedist din seara vernisajului de la World Trade Center. Căruia (îmi pare, vai, rău) nu-i mai întrevăd nici o șansă. Așa cum aceeași lipsă de șansă i-o întrevăd unui gazetar, autosupraevaluat, de la Scînteia (pardon, Adevărul), sub a cărui încrîncenat-lombroziană calotă stă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale acestor creaturi care viețuiesc în inerție și mimetism. Idei mari și generoase, dar degradate acum și pervertite, au caraghioase oglindiri în tărtăcuța lor buimacă. În râsul lui C., dincolo de inflexiunea de batjocură, se deslușește și o undă de simpatie, ipochimenii (care moștenesc, tipologic, date ale personajelor din comedia clasică - demagogul, încornoratul credul, servitorul slugarnic și duplicitar, confidentul ș.a.) fiind, în definitiv, o expresie a unei dispoziții jubilante. Inapți de devenire sufletească, eroii lui comici par să fi încremenit într-o
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
ploieștean educat la școala lui Caragiale. Printre teancuri de hârtii, zmângălite cu șiruri de cifre seci sau înțesate de formule sleite prin (ab)uz inept, antipersonajele lui Mihai Ispirescu mișună, se agită, se isterizează în plin nonsens. Suflete moarte, acești ipochimeni ce se vânzolesc într-un grotesc în care nuanța bufă (se face că) disimulează arbitrarul terorizant apar ca niște marionete ale absurdului. Caricaturi, dar exersându-și cu vigoare malignă și un aberant spirit de inițiativă plusul de gogomănie, mărunții birocrați
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
eternul șantaj al vărsării de lacrimi. Pentru triumful total al spiritului de melodramă, imorala pocăită, suferindă de inimă, se sfârșește înainte ca Iorgu și Maria să ajungă la căpătâiul ei. Un pigment ironic aduc scenele, șarjate, în care se fandosesc ipochimeni din înalta societate. Dialogul, pe lângă sforăitoare patetisme, conține replici inspirate și unele sclipiri de spirit. Decretată de Mihail Dragomirescu, cu argumente exorbitante, o „capodoperă”, piesa într-un act Jertfă (1909) a avut mai întâi premiera, în 1908, la Teatrul Național
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
Dunăre), care, neagreând, ca moșier, construirea de silozuri și diguri, organizează unei delegații olandeze venite în acest scop o primire fastuoasă, cu muzici, discursuri și ospețe, spre a o împiedica să lucreze. Pe fondul comun al psihologiei, îngroșate, a unor ipochimeni de acest fel, probabil inițial „copii după natură”, trăsăturile individualizante se înscriu între viclenie și imbecilitate. Dacă un faimos avocat, conu Năiță (La Excepțional sau Vulpea și vulpoii), își construiește edificii din onorariile stoarse de la o văduvă înstărită, iar fiul
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
sfârșit într-o tragedie de tip antic sofoclean. Un sfârșit tragic, cu torturi fizice și morale, timp de șase ani neîntrerupți, în hrube sordide. Îmi amintește de Prometeu înlănțuit pe crestele munților Caucaz, cu ficatul devorat de ciocul vulturilor.” Alți ipochimeni nu sunt însă iertați de acest mandarin rural, mândru de noblețea lui și inclement cu ceea ce el consideră a fi prostituatele istoriei. Vorbă grea, judecată aspră, melancolia s-a transformat, brusc, într-o stare de spirit iacobină. S-ar potrivi
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
vă crească aripi (1995), cu un capitol nou, Pagini răzlețe. P. postrevoluționar face, mai întâi în „România liberă”, apoi în „Cotidianul” și în alte ziare, o cronică morală a vieții politice, arătându-se din ce în ce mai dezgustat de politicianismul românesc și de ipochimenii lui. La început vituperează pe intelectualii „apolitici”, apoi înțelege zădărnicia de a părăsi literatura, recunoscând, loial, că a greșit. Face publicistică angajată în stilul lui Mihai Eminescu și al lui N. Iorga, cu note acide. „Bizantinii” lui sunt politicienii corupți
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
ici-colo de fine persiflări. E păcat că nu a apucat să-și valorifice într-o creație consistentă agerimile de moralist ce se manifestă în instantaneele lui câteodată surâzătoare, cu miză, ce-i drept, mărunțică. Îi rețin atenția „chipurile” din provincie, ipochimeni întristător-ilari, mișunând într-un perimetru lipsit de orizont. De semnalat apetența pentru jocul onomastic și caricatura de limbaj. Întâlnirea lui M. cu teatrul a însemnat o nefericită, chiar penibilă experiență. „Drama modernă” Chip cioplit (un fragment, inserat în „Comedia”, 1927
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
creștetul capului. Se scutură brusc. — Roagă-i pe toți cei care au venit pentru salutare să mă ierte, dar, aflat sub povara vârstei, nu-i pot primi în această di mineață. Își întoarce fața către soția sa. — Trimite-l pe ipochimenul ăla la mine, dacă asta te va ajuta să dormi mai liniștită. O înghiontește ușor cu genunchii, să-i facă loc să se dea jos din pat. Livia se scoală cu mișcări încete, dar demne. — Cred, totuși, că s-ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fie prelucrate, ca mătăsurile chinezești ori bumbacul indian, fie în stare naturală... Asinius Gallus își mângâie gânditor bărbia. Esențiale sau nu, asemenea bunuri sunt cerute de toate segmentele societății. Ceva este totuși neclar. Deci fiul lui Otacilius, Ofelus, parcă... — Da. — Ipochimenul refuză să-ți plătească cota-parte din afacere. Asta-i problema, nu? Scribonius Libo aprobă viguros din cap: M-aduce la sapă de lemn! se jeluie. De, îl ironizează Gallus. Pământurile tale s-au dus de mult pe tot felul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sau dezaprobă? se întreabă Pusio. Instructorul întoarce capul către el. — Să nu crezi toate balivernele și lăudăroșeniile lui Thaos. E cel mai mare mincinos de pe fața pământului... — Ce anume să nu cred? râde călărețul. Adevărul e că l-a distrat ipochimenul. Abia spre sfârșit l-a întristat. — Se prea poate ca tigrișorii ăia, aruncă Rufus peste umăr, să fi fost trimiși principelui de vreo provincie supusă sau de cine știe ce rege client... Da? dă să se minuneze Pusio, dar tace cu prudență
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că Mini, în mediul acela neobicinuit, era stânjenită, rătăcită. In discuție, spre mirarea lui Mini, Adolful pontifia gușat, cu glas sigur, contrazicând sau întărind, cu autoritatea obrăzniciei lui, pe Greg, care îi da o atenție deosebită. Nory îi explicase că ipochimenul se dedase la cronică de artă și își luase aere de cunoscător. La un moment, Greg, cu voce plină, interpelase pe portretistul P. - tot așa de rotund și gălăgios ca succesele lui. Greg îi arăta cu elogii mari, într-un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
da’ de unde? Năvala pare că se întețește. Dar, din tot noianul de gânduri, unul este mai îndrăzneț și mai insistent. Îl las să vină în față și aștept cu răbdare să-mi spună care-i baiul...După ce își drege glasul, ipochimenul începe să vorbească: „Da’ bine, omule! Îți uiți așa repede prietenii care au fost lângă tine tocmai atunci când aveai mare nevoie? Prietenii care te-au ajutat să treci peste momente grele?...Nu-i frumos din partea ta, dragule!” „Despre ce prieteni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pentru că numai nu-mi venea în minte toată tărășenia. Știam eu că ceva nu a fost în regulă atunci când au fost ridicate dughenile. În cele din urmă, totul s-a limpezit și, mândru, am pornit a-i spune bătrânului: Apoi ipochimenul care s-a învoit cu preotul prefect al Bisericii Catolice ca să-i facă cele cinci dughene îi Manolachi teslarul. Și asta a făcut-o la 24 martie 1755. A și cerut însă ceva bănișori! Cam vreo 500 de lei bătuți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nu m-o dus gândul, părinte. S-a întâmplat însă ca unii din boieri să rămână fără nici o lețcaie, fiindcă și-au amanetat averea pentru cine știe ce datorii... Iar ai dreptate, sfințite, fiindcă tot în aceste cărți am întâlnit și asemenea ipochimeni... Să revenim însă la oile noastre... Îți amintești cred faptul că atunci când am vorbit de Chervăsăria domnească am amintit și de faptul că unele mănăstiri aveau chervăsărie proprie. Uite că printre acestea se numără și mănăstirea Sfântul Sava. Spre a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
volane pe care mi-am luat-o în 46? - Nu, bre, era în ’44, înainte să intre rușii. - Eu zic să i-o dăm lui Leo. - Ce să facă Leo cu ea, păcatele mele? Că doar n-o fi vreun ipochimen din ăștia care se întâlnesc prin parcuri... - Vai soro, comme tu dis des bêtises! Poate are și el vreo prietenă. - A, da? Păi atunci îi dau și eu o trusă de machiaj pe care am primit-o de la Kir Zugalis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]