177 matches
-
într-o actualitate, alta decât aceea penală, singura meritată; am fi dorit ca Radu Cosașu să nu țină secret numele autorului maximei „piatra de încercare a onestității unui intelectual român este fenomenul legionar", fie și numai fiindcă, spre deosebire de Dan Diaconescu, ipochimenul care a emis-o merita popularizarea; în fine, și pe noi ne-au enervat mai mult comentatorii înamorați de Spania la Mondial decât Spania însăși, și din exact același motiv pentru care s-a enervat Andrei Manolescu: nu ne face
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6191_a_7516]
-
Cel care a semnalat faptul (imprudență? prostie? cinism?) a fost Dan C.Mihăilescu, citind în paralel Cartea albă a Securității și Istoria. Am comentat eu însumi cazul, în România literară, așa că nu văd de ce n-aș da, încă o dată, numele ipochimenului: Marian Popa. Un „maestru” al informărilor a fost, negreșit, Ion Caraion. Rapoartele lui sunt de cea mai bună calitate literară și de cea mai rea calitate morală. Avea dreptate cineva să spună că unul singur dintre ele a făcut mai
„Păunescu a făcut (rău) cât jumătate din Securitate“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4090_a_5415]
-
de a nu mai putea să iubești.” Prima parte a existenței Ivan a trăit-o exemplar, susține Alioșa. Urmează cea de-a doua, în albia căreia ar fi binevenit să-și găsească menirea de a-i readuce la viață pe ipochimenii lipsiți de dimensiunea viului, mortificați, prinși în chingile mortifiante ale inerției, căci e limpede că programul propus de fratele cel mic implică timp, vocație de educator, iar, în anumite cazuri, în cele de vârf, geniu. Altminteri, cum să izbutești ceea ce
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
s-ar explică această tendință de evoluție semantică? În primul rînd, mulți dintre termenii generici tind să devină mărci ale distanței ironice: procesul a fost observat în legătură cu ins, individ, dar e cel mai bine ilustrat în română de deprecierea grecismului ipochimen, la origine un perfect sinonim al lui persoană. Se adaugă probabil, în cazul cuvîntului personaj, și influența sensului său principal din limba actuală, inducînd ideea de inautenticitate și de ficțiune. Un personaj este în mod fundamental o invenție dintr-un
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
fost să cadă la înțelegere cu fata pe care a lovit-o cu mașina, nu are rost să ne întrebăm unde și-a pitit el onoarea. Nu are rost de fapt să ne mai întrebăm nimic în privința lui Ludovic Orban. Ipochimenul a fost prins cu minciuna de presă mai rău decît găinarii începători. Iar după ce a fost dovedit și ca mincinos, onorabilul ministru se plînge că împotriva lui a fost pusă la cale o vînătoare politică. Ministrul, care e și unul
Arta fugii lui Orban by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8950_a_10275]
-
adulmecă cu precizie. Are Anton o istorie? Posibil. Puținul pe care-l aflăm vine tot de la un vînător de recompense, Carson Wells (Woody Harrelson) care-i răspunde sec celui care-l angajează să recupereze banii despre gradul de periculozitate al ipochimenului "Comparing to what? Bubonic plague?". Este Anton întruchiparea uneia dintre cele 7 plăgi cu care Dumnezeu a binecuvîntat nu doar Europa, ci și America, anume violența? Din nou, frații Coen lasă spațiu interpretărilor, fără să vîneze pe cea mai grasă
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
l-am suspectat de un anume prost-gust. E vorba, pe scurt, de Scena II din Actul II, Tabloul V, în care Caragiale se întâlnește pe o terasă cu unul dintre „modelele” personajelor sale. La prima vedere, momentul pare exagerat. Pe ipochimen îl cheamă Costache Titircă, e căsătorit cu o anume Frosa, are un cumnat pe nume Vică Centuriano, un amic Ciopingescu și așa mai departe. E limpede că, dând cu ochii de el, dramaturgul are de ce să se teamă: omul văzuse
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
recomandările de lectură pentru copii și tineret, apare numele lui Karl Marx în locul lui Karl May: "Râdeam ca un bezmetic, în plină amiază isarlâkă, arătând cu degetul spre numele care mi se părea a fi obiectul nemaipomenitei mele amuzări. Doi ipochimeni vermoizi, din specia acelor gasteropode limax cu care e împânzit orașul la orele de vârf ale palavragiilor, se și implantară sub râsul meu, iscodindu-mă rânjind ce și cum. Nu realizam pericolul (cineva îmi blocase sistemele de alarmă în interior
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
oarecare, ci unul care își începuse mai mult decît promițător cariera artistică, numărîndu-se printre cei cîțiva tineri bătăioși ale căror glasuri-care cereau o și mai rapidă democratizare a culturii române - începuseră, după 1965, a fi auzite (nu și ascultate). Pentru ca ipochimenul să aibă un prestigiu și mai bine conturat și o mare suprafață a relațiilor, i s-au oferit posturi-cheie în redacțiile revistelor Amfiteatru, România literară și Luceafărul. Din 1973 i se încredințează conducerea revistei Flacăra, după izbînda editorială a două
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
tot ceea ce o acompaniază. l În Republica Moldova a apărut un dicționar scos de un nimeni cu pretenții de lingvist, un dicționar al limbii moldovenești care ar fi alta decît limba română. Ziarele l-au citat cu nume și prenume pe ipochimen. Pentru a-l face să înțeleagă ce murdărie imensă a comis, acest lingvist ar trebui citat numai cu titlul lucrării, nu și cu numele său. l Aflăm din EVENIMENTUL ZILEI și din Adevărul că Ministerul Culturii a subvenționat o lucrare
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
dintre marele oraș și marea istorie, ci din momentele în care acest oraș (la vremea aceea, nu foarte întins) să crească pe măsură ce acumulează, una câte una, istorioare. Senzaționale și, de ce nu, senzaționaliste. Mici povești ale unor locuri sau ale unor ipochimeni, la urma urmelor, lipsiți de importanță. Printre cei mai pitorești (inclusiv prin onomastică) se disting cei doi „agenți electorali” linșați în primăvara lui 1875: Ilie Geambașu și Temelie Trancă. Bătăuși arvuniți de partidele politice pentru a intimida eventualii votanți ai
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
de avere, probînd cu mîna lui că nici despre metrul pătrat nu știe cu ce se mănîncă. Și un asemenea ins e trimis de partidul de guvernămînt să-i controleze pe alții. Culmea e că tocmai în domeniul în care ipochimenul e vădit repetent unități de măsură. Mă întorc la gropile noastre, cele de toate zilele și nopțile. Nici una dintre firmele care au turnat asfalt în București anul trecut nu a fost dată în judecată, măcar de ochii lumii, pentru că și-
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
și cele ale Plenarei din 1958 (tot din iunie), cu activul de partid din Capitală, în Sala Excelsior. Capul Anei Pauker, înainte de acesta capul lui Lucrețiu Pătrășcanu, apoi capul lui Iosif Chișinevschi au reprezentat garanțiile sumbre ale ascensiunii lui Răutu. Ipochimenul s-a "descurcat" în cele mai dificile situații, căzînd mereu în picioare, dobîndind chiar un supliment de favoruri. Un alt "salt mortal" l-a executat Leonte Răutu cînd Gheorghiu-Dej s-a distanțat de Moscova, în ultimii săi ani de domnie
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
prin felul în care își lega nodul la cravată, ar fi convins că toți ar trebui băgați la pușcărie sau la casa de nebuni și că sfîrșitul lumii e iminent. Dacă i s-ar spune însă că unul dintre acești ipochimeni este stra-stra-stra-stra...nepotul lui și că una dintre aceste ființe defe-minizate îi e stra-stra-stra-stra... nepoata, bietul om și-ar pierde probabil mințile. Tulburarea din privirile lui ar fi egalata doar de mirarea din privirile oamenilor de azi întoarse spre el
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
toate, cea mai odioasă e expunerea făloasă a stării (că altfel nu-i pot spune!) de �doctorand". Nulități care într-o țară normală n-ar depăși nivelul șaibei și-al măturii îți trântesc semeț cărți de vizită care, sub numele ipochimenului, sancționează starea sa de indeterminare - că tot suntem în tranziție: �drd."! Că majoritatea chiar vor ajunge doctori, e indiscutabil. Constrânși la jalnice improvizații pentru a-și duce zilele, conducătorii de doctorate nu ezită să închidă un ochi în fața calamităților reprezentate
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
în care afacerea reușește. Sigur că, fiind vorba de clădiri cu o mare valoare de piață, rămâne pentru toată lumea destul, și pentru „moștenitori”, și pentru mafioți, dar și, firește, cum altfel?, pentru judecătorii care decid asupra „dreptului de moștenire” al ipochimenului sau... ipochimenei în cestie. Așa s-a putut ajunge ca o clădire reprezentativă de pe actuala stradă Nicolae Iorga să fie acordată în instanță unei persoane care se prezenta cu un act din iunie 1940, unde scria negru pe alb că
Ministerul adevărului mutat la tribunal by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/3644_a_4969]
-
hainele oficialului un spion, care e scriitorul din el", urcînd în ierarhie cu intenția "de a vedea cît mai mult din culise". Să fie asta o scuză sau doar un tertip de poetică memorialistică? Cît îl privește pe Radu Vasile, ipochimenul posedă ca ax moral-productiv "sentimentul predestinării", defel original de altminteri, deoarece cum l-ai putea smulge din sufletul simandicoasei tagme politicești? Cu sfială sau fără jenă, discret sau pe față, grotesc sau mai elegant", o asemenea emoție mesianică mobilează psihologia
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
urăsc și o amenință". (Viața Românească nr. 6, mai-iunie-iulie 1938.) Toate cele patru pagini sunt scrise în aceeași tonalitate. Am vrut să aflu cine e autorul unui text care folosea asemenea instrumente de lucru. încercând să mă documentez asupra creației ipochimenului mi-a fost imposibil. Zadarnic am căutat în istoriile literare, în bibliografiile publicațiilor interbelice, în fișierele Bi-bliotecii Academiei. Numele lui Ilie (Ilya) Constanti-novski nu figurează nicăieri. Până la urmă "misterul" a fost dezlegat. Am găsit informații în Enciclopedia exilului literar românesc
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
marea cu sarea. Am avut iluzia că dificultățile au fost depășite. Dar acest V.D. s-a arătat încă mai inconsecvent, călcîndu-și fără jenă repetatele promisiuni. Oare din ce pricină? Mi s-a spus că l-a iritat poziția noastră prodemocratică. Ipochimenul care a dobîndit, în perioada postdecembristă, o considerabilă bunăstare personală, pesemne că nu-și dă seama, în orbirea nostalgiei dumisale comuniste, că sub Ceaușescu pentru o asemenea ,înfăptuire" ar fi ajuns în fața plutonului de execuție. La fel ca și acel
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
cine va mânca locmaua"), mangafa ("mangafaua pleacă mâine la Ploiești"), merchez ("Am merchezul meu"), nacafa ("Asta era nacafaua mea"), schembea ("hai la o schembea!"), selemet, techer-mecher, ursuzlâc, zefliu... La fel de utile și pasionante sunt explicațiile grecismelor: apelpisit, a exoflisi, fandacsie, filotimie, ipochimen, istericale, meremetisit, a metahirisi ("Nu, nene Sarchiz, mersîm; nu mai metahirisesc de mult cafea cu caimac"), a pliroforisi, sevas, stenahorie, zuliar... Un ultim argument pentru lectura acestei cărți cu adevărat indispensabile: în ea vor găsi răspunsul competent toți cei care
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
venituri poate fi citită pe site-ul MAE. Ce-l va fi mânând pe Roncea în luptele lui cu adevărul nu e un secret chiar atât de mare. Și s-ar putea ca, până la urmă, cineva să-l găsească pe ipochimen și să-l depună la tribunal, pentru calomnii repetate. În ce mă privește, îi garantez un loc pe viață în Prostologhikon. Al treilea client al rubricii este un talentat, deși minor, romancier, Ștefan Agopian, dacă vă amintiți de candidatura lui
Prostologhikon by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5662_a_6987]
-
fi decît cumplitul "om nou", veritabil zombi, capabil de orice mîrșăvie: Proliferarea unor asemenea exemplare, greu să le spui "umane", în fosta RSS Moldovenească constituie, după părerea mea, cea mai gravă consecință a celor 50 de ani de comunism. Acești ipochimeni, împărtășind o foarte vagă impresie despre cine sînt ei și ce valori celebrează, au invadat structurile administrative, instituțiile de învățămînt și unitățile de producție. Tot ei alcătuiesc astăzi "crema" noii burghezii, plodită de tranziția moldovenească. Să nu ne mirăm, așadar
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
și, de aceea, după mintea lor puțină și plină de dispreț, ei trebuiau obligatoriu jigniți, umiliți și făcuți să se simtă ca aparținând unei țări ce nu 2)se bucură și încă nu se bucură de minim respect din partea acestor ipochimeni sau ai stăpânilor lor . După 1990, majoritatea partidelor politice, cu sau fără doctrina sau program politic, cum este cazul acestora și în prezent, au urmărit înscrierea României în clubul țărilor civilizate și pentru a asigura cetățenilor români un alt tratament
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
un truism), în cazul celor patru amintiți. Numai că râsul ăsta, la autorii comici, nu-i identic. Al lui Goldoni, după Călinescu, ar fi "cordial" prin excelență. Al lui Moličre, de regulă, amar și, in extremis, mizantrop (ca al însuși ipochimenului său). Al lui Gogol, propriu-zis satiric. Al lui Caragiale, care "critică și înfierează" (vorba manualelor copilăriei noastre), echivoc, - pe jumătate inclement, pe jumătate complezent. (Scuză-mi, rogu-te, stupida rimă!) În genere vorbind, el e indecidabil (de unde, multele interpretări contradictorii
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
națională" (pe lângă faptul că e, totuși, vorba și de "o atracție generic-omenească spre spectacolul Ťrăuluiť" în sine), cf. distihul lui Ion Barbu, și anume: Dăm cu sâc/ Din Isarlîk", și ultimul vers al poeziei lui Arghezi, Satan, în care baudelairianul ipochimen "Răspunde Europei orgolios, cu tifla". Sâcul și tifla, deci, ca arme naționale, - eficiente, însă, numai înde noi! - Am cunoscut un critic din generația imediat anterioară celei în care, tehnic, ne înscriem, un critic important, cu o scriitură acut personalizată, impregnată
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]