2,036 matches
-
individul - conștient de valoarea celor acumulate - nu se va sfii să-și impună punctul de vedere, nu se va sfii să ceară satisfacții pe măsura sensibilităților înmagazinate. Individul e gata să ceară o funcție pe măsura dramatismului lui..." (Teodor Mazilu, Ipocrizia disperării, Editura Albatros, București, 2002, pag.7) Cam acestea ar fi trăsăturile de caracter succinte, dar edificatoare ale pseudo-elitei. Vechi sau noi. De ieri și de azi. Dar parcă până și răul de ieri nu era într-atât de negru
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
negru față de cel de acum. Poate nu e exemplul cel mai bun pentru chestiunea în cauză, dar lesne vine în fața ochilor imaginea acelor conducători de oameni din vechime care, departe de a fi niște sfinți, impuneau totuși o limită propriei ipocrizii. Ecvestru ori pedestru, ei se purtau bărbătește în frunte, în față, cei mai slabi urmându-i. Acum e invers. Ei, cei tari, stau ascunși în adâncimea buncărelor ori la înălțimea caselor spoite în alb și îi trimit înainte pe cei
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
încurajator. În situația în care și mediile, și sălile de expoziții sunt împinse de marile noastre sărbători în ridicol și în grotesc, cine să fie vinovat? Au sărbătorile însele vreo vină că generează astfel de fenomene sau cumva, doamne ferește, ipocrizia noastră este atît de mare încît nu suntem în stare nici să trăim și nici să înțelegem ceea ce ne prefacem cu atîta emfază că așteptăm cu sufletul la gură? Pentru că, pînă la urmă, așa ne-am comportat tot timpul. Dar
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
al comunismului». Aceeași atitudine a avut-o și Petre Roman. Din toate aceste promisiuni nu s-a ales nimic și s-a dovedit că era... «praf aruncat în ochii opiniei publice». De la început greșeala se ascundea în formulare și în ipocrizia promisiunii. Nu se poate face un proces al comunismului care a fost o ideologie marxist-totalitară. Se poate intenta un proces unui/unor vinovați penal, social sau moral pentru «crime împotriva umanității» care nu sînt prescriptibile. La Nürnberg sau la Tokio
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
Dan Pavel o oferă lui Becali nu e gratuită, ci e remunerată „cu o sumă mult mai mare decît aș cîștiga într-o viață de profesor universitar. Suma finală va fi direct proporțională cu rezultatele”. În concluzia articolului său intitulat Ipocrizia și falsa corectitudine politică, Dan Pavel afirmă: „Puteam să nu intru deloc în politică, la fel ca înainte, să rămîn în tagma intelectualilor cîrtitori. Era mai comod. Iar dacă îmi place mai mult de omul Becali decît de Năstase, Stolojan
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12994_a_14319]
-
uitat ziaristul Dan Pavel că cel pe care îl consiliază a bătut un ziarist, pe Malonga Parfait, și l-a amenințat cu bătaia pe un altul, Cristian Tudor Popescu, agresîndu-l verbal ca un mardeiaș? Aici nu mai e vorba de ipocrizie și nici de vreo falsă corectitudine politică, ci de fapte grave peste care Dan Pavel ziaristul ar fi fost dator să nu treacă. * În același număr din Ziua, Sorin Roșca Stănescu face următoarele precizări: „Academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici, mentor și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12994_a_14319]
-
în spațiul care curge aidoma unui rîu prin pădure și lupul nu se-ntreabă doar te-ntreabă rănindu-se de spinii basmului: "O, Scufița Roșie cum îți înfrîngi privirea nespus de albastră arzătoare ca un acid cum faci rost de ipocrizia desăvîrșită a pietrelor drumului și la urma urmei de-un suflet atît de parfumat?" așa grăiește lupul în timp ce toate nopțile stau cuminți în cuștile lor și veverițele și papagalii și dihorii fac haz nebun de figura ta uluită "O, Scufița
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
și în termeni deosebit de confuzi, anunțându-mă că Partidul și Guvernul inventaseră încă o nouă lege în baza căreia, printre mulți alții, eram pus pe liber. Scurt și înfipt. În fine, în chip de încheiere civilizată - de fapt, doar cu ipocrizie bine calculată -, cu oarecare mulțumiri pentru contribuția avută până atunci. Imixtiunea brutală a lumii reale în universul nostru fantast și fericit a fost un duș rece, care până la urmă chiar m-a trezit. Mai ales că, total neprevăzut. I-am
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
unui bărbat și nu se lasă intimidată, ci devine din ce În ce mai dârză, mai hotărâtă să lupte Împotriva propriilor frustrări și a prejudecății celorlalți. Crescând privind scenele de violență a tatălui Împotriva mamei, neglijată și eclipsată de frumusețea surorii mai mari, Înțelegând ipocrizia convențiilor sociale, fata vede În Lewis un dublu și atracția pentru acesta e, mai degrabă, nevoia de a regăsi un strop de normalitate, În afara normelor contrafăcute ale societății sufocante, pline de imoralitate. Dacă Sadie Jones ar fi conceput romanul din
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
atracția pentru acesta e, mai degrabă, nevoia de a regăsi un strop de normalitate, În afara normelor contrafăcute ale societății sufocante, pline de imoralitate. Dacă Sadie Jones ar fi conceput romanul din perspectiva celor care se situau În lumea aceasta a ipocriziei sociale, cu siguranță că Proscrisul ar fi fost o carte pe care aș fi citit-o doar dacă eram captivă pe o insulă locuită de canibali și nu aș fi avut altă ocupație decât aceea de a sta Într-un
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
ai de a face cu scriitori, nu cu jurnaliști cu pretenții sau medici dubioși În căutarea unui best-seller În vogă; să citești viața sau fragmentele de viață scrise În mare taină, dar ca pentru un public. Această intimitate publică, această ipocrizie fină de intelectual, mânată de un singur scop: scrisul, beletristica. Așa cum Mario Vargas Llosa arăta unui public nerăbdător calea de manipulare „a teniei” care este scrisul. COLOANA SONORĂ A PROPRIEI VIETI ÎNTR Farmecul acestuia este că depășește tipologiile. Deci, „autobiografie
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
partide care au pretins a ocupa de-a lungul timpului dreapta politică. Pentru a face o mică paranteză, la noi problema nu e cea a discursului, ci, după cum se știe, avem o problemă atunci când discursul este comparat cu faptele. Aici ipocrizia este auto-devorantă. Orice societate își are ipocrizia ei (fără de care probabil că nici n-ar putea funcționa, căci ego-urile noastre suportă cu greu adevărul!), dar dacă în Occident pare că ipocrizia este un bun de „export”, ea manifestându-se mai
Despre rostul și rolul societății civile [Corola-blog/BlogPost/93910_a_95202]
-
a lungul timpului dreapta politică. Pentru a face o mică paranteză, la noi problema nu e cea a discursului, ci, după cum se știe, avem o problemă atunci când discursul este comparat cu faptele. Aici ipocrizia este auto-devorantă. Orice societate își are ipocrizia ei (fără de care probabil că nici n-ar putea funcționa, căci ego-urile noastre suportă cu greu adevărul!), dar dacă în Occident pare că ipocrizia este un bun de „export”, ea manifestându-se mai degrabă față de „străini” și „periferici”, la noi
Despre rostul și rolul societății civile [Corola-blog/BlogPost/93910_a_95202]
-
o problemă atunci când discursul este comparat cu faptele. Aici ipocrizia este auto-devorantă. Orice societate își are ipocrizia ei (fără de care probabil că nici n-ar putea funcționa, căci ego-urile noastre suportă cu greu adevărul!), dar dacă în Occident pare că ipocrizia este un bun de „export”, ea manifestându-se mai degrabă față de „străini” și „periferici”, la noi mi se pare că e invers, noi nu mimăm valorile față de alții, ci le mimăm față de noi înșine. Efectul social nu poate fi decât
Despre rostul și rolul societății civile [Corola-blog/BlogPost/93910_a_95202]
-
un pic de poleială, adică, ornamente și seducție. Domnule ziarist, nu la cele două elemente se reduce Ortodoxia! Vestul are probleme uriașe cu minoritățile și pe cît se prezintă el de democrat, pe atît e ros de ură și de ipocrizie. E firesc să fie la fel și pentru francezi: dacă te urci într-un autobuz în Tours, de exemplu, jumătate din călători sînt străini de neamul, de limba și de credința francezilor. Prin urmare, putem înțelege de ce unii francezi, cetățeni
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
cei patru se prezintă prorectorului șAlexandruț Vianu, spre a protesta împotriva nedreptei sancțiuni. Prorectorul nu poate contesta caracterul fistichiu al sancțiunii și sugerează celor loviți de ea să se adreseze decanului în vederea reabilitării. ...oct. 1954. Decanul, un as neîntrecut al ipocriziei moderne, primește cu dragoste părintească pe cei patru fii rătăcitori, le recomandă ca de acum încolo să fie buni, cuminți și silitori la învățătură. Dacă vor face astfel, totul va fi bine. Noi n-avem interes ca voi să plecați
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
al romanului, expediind într-o singură frază relatarea despre spectacolul pregătit pe tot cuprinsul cărții : "A doua zi, recules în noua armonie a vieții ce i se pregătea, șMarcianț avea să dirijeze ca un stăpânitor concertul din muzică de Bach". Ipocrizia, cinismul, dorința de parvenire, snobismul nu mai apar ca atribute exclusive ale unei burghezii balcanice recente și șlefuite în grabă. Ele aparțin societăților de pretutindeni, chiar și ale celor cu îndelungată patină. Singură civilizația, cea autentic asumată, înnobilată prin travaliul
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
perioada aceea de tristețe și de revoltă ascunsă datează probabil acest poem inedit, în care un călător francez, trecător prin }ările Române, în anul 1820, rămâne uluit de contrastul între opulența curții voievodale și mizeria populației: "Mărturisesc fără pic de ipocrizie/ Ce tirană este ispita de a scrie/ despre uluitorul contrast." spune presupusul călător francez de la 1820, după care se ascunde de fapt ochiul critic al autoarei. Aici totul e scris în altă cheie decât în gama exotică a Crinilor roșii
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
Era în faptul serii. Cu mare alai și cinste am fost dus pînă la porțile țării. Ah, Valahia! Fereastră deschisă spre Orient! Am trăit cu nesaț un fragment din acest amestec delicios de primitivitate și fastuos. Mărturisesc - fără pic de ipocrizie - ce tirană este ispita de a scrie despre uluitorul constrast. Dar nu vreau să fiu socotit un iconoclast. Nu, nu! Imaginea măriei sale, în broderii de aur și paftale, doresc să rămînă în memoriile mele, nealterată! Mărinimia-i față de mine, fără
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
anonime - toț avem același drept de a lansa o sticlă în ocean. Să ne însemnăm cu totul. Să ne transpunem hîrtiei. Și să fim recunoscători, căci un Dumnezeu atent și onest ne va fi promis eternitatea și fără pic de ipocrizie ori condescendență chiar ne-a dat-o, lăsîndu-ne să lucrăm la ea încă din timpul vremelniciei de țărînă. Trupul e singurul pașaport către veșnicie. Trupul - unul singur și nesupus alegerii - este singurul care ne dă o infinitate de alegeri. - Și
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Se produce în mod firesc fenomenul de reflexie intelectuală, criticul regăsindu-și oglindit în fiecare "dublul spiritual". Dacă de la Arghezi își însușește voluptatea îmbinării cuvintelor potrivite, de la Caragiale deprinde "vorba pe d-asupra limpede, dar adîncă la înțeles". Lipsa de ipocrizie și a oricărei atingeri hagiografice se vădește în ipostaza de cerber al autenticității, al adevărului cu firul despicat în patru sau, la nevoie, în patruzeci și patru. Egoismul lui Caragiale și lipsa lui de scrupul în a pune mîna pe
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
picturile de la renaștere până la modernismul timpuriu, unde tabloul final era mai impresionant decât baronesa care i-a servit drept model. e ușor să ai opinii de nestrămutat atunci cand n-ai nimic de pierdut. și sincer, e un ușor iz de ipocrizie în susținerea unui punct de vedere, doar așa...în teorie. (că doar nu ne închipuim acum scenarii de budoar în care ea îi refuză intimitatea dacă el votează “pro exploatare”....a se vedea un film de-a lui radu mihăileanu
Decența Dacianei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82369_a_83694]
-
sprijinul acordat. Aștept mesajul d-voastră la adresa de e-mail violetaleontina@yahoo.com Va multumesc anticipat! Mi-au dat lacrimile și mie, citind acest articol...Aveți condei, D-le Bucurenci! M-a atins și m-a indignat acest articol. Mă revoltă ipocrizia și nepăsarea lumii. Unde era ONU, unde erau americanii acești luptători pentru democrație, cănd khmerii roșii produceau aceste atrocități. Bine că s-au ocupat de irakieni și de afgani, le-au explicat cum e cu drepturile omului...la khmeri n-
Vedere din Cambodgia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82407_a_83732]
-
în stânga și în dreapta cu niste presupuse fapte de omenie. Este poate doar opinia mea că faptele bune nu trebuiesc expuse public cu orice preț. Fluturând cu fapte bune pe la nasul oamenilor, acest personaj nu face decât să atragă atenția asupra ipocriziei și cvasianonimatului în care se zbate. Oricum tu nu înțelegi nimic pentru că ești doar o farmacista (echivalentul unei vânzătoare de shaorma). Una mică fără ceapă te rog... Subscriu lui Ion. Decât să faci bine pentru motive greșite (în speță pentru
Poate cea mai importantă lecție de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82424_a_83749]
-
deschide rubrică “invitatul lunii” cu textul pe noua platformă de dezbateri RaiffeisenComunități.ro lansată de Raiffeisen Bank. Am scris despre o temă care mă preocupă de multă vreme, dar pe care m-am abținut până acum să devin foarte vocal: Ipocrizia companiilor care derulează programe de CSR e una dintre acele idei luate de-a gate, care merită demontate din când în când măcar de dragul anecdotei, daca nu și al bunului simț. Să vedem, așadar, din ce se compune acest automatism
Anatomia unei idei luate de-a gata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82499_a_83824]