120 matches
-
fost un astfel de gest. Deși nu poate fi substanța unui reproș, această discontinuitate i-a tulburat pe mulți. Eu nu sunt atât de drastic, iar micile lui cochetării, poza sau strategiile de self marketing, defectele omenești (era amuzant de ipohondru pentru cineva care făcea apologia sinuciderii!) mi l-au făcut, dimpotrivă mai cald și mai uman. Mai simpatic. Îmi aduc aminte cum, în septembrie 1989, colegul meu de cancelarie de la Liceul mecanic din Botoșani, distinsul traducător și om de carte
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că i se întâmplă oricui. Doar acum cinci ani, când un fost fumător mi-a spus că nu mai are senzația asta, mi-am dat seama că n-o mai am nici eu. Ai putea trage concluzia că sunt cam ipohondru. Și cred că într-adevăr am fost pe când fumam. Unul dintre efectele cele mai nocive ale fumatului este că ne inoculează falsa convingere că nicotină ne dă curaj, când de fapt ni-l ia - treptat și pe nesimțite. Am fost
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
65. Nu numai că nu poate fi luată nici o inițiativă într-o asemenea stare, dar situațiile de acest fel sînt deosebit de penibile, deaorece nu se vede nici o cauză precisă ca să se poată încerca o intervenței. I se poate întîmpla și ipohondrului, dacă este humorist în zilele lui bune, ce i s-a întîmplat arlechinului care i-a cerut sfatul unui medic, în legătură cu melancolia pe care o avea, și a fost sfătuit să se ducă să-l vadă pe arlechin. Gluma care
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe care o avea, și a fost sfătuit să se ducă să-l vadă pe arlechin. Gluma care a ajutat de atîtea ori să se evite o primejdie nu ajută acum, pentru bunul motiv că nu poate izbîndi împotriva curentului. Ipohondrul ar putea fi vindecat, eventual, dacă ar obține o clipă de libertate, în care ipohondria însăși i-ar putea fi tratată humoristic apărînd ca o umbră întunecată în peisajul vieții, care se pierde dacă e privită de la înălțime, dar care
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care nu înțelegeam mare lucru, habar n-aveam dacă mă vindecasem, dacă boala putea să revină. Pur și simplu, astea nu erau gânduri care să mă preocupe. Boala era ceva exterior. De care mi se rupea. Chiar dacă devenisem ceva mai ipohondru. Mă feream de curent, de umezeală. De fapt, toate astea te ajută să percepi altfel mediul. Să-ți pese de el, să nu te lase indiferent. Să-l poți descrie într-o eventuală proză. Scriam mai rar. Periam ce însăilasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Stându-ți așezat în propria coastă, cu un aer bizar, lăsându-te atacat și apărându-te deopotrivă, vârându-ți și scoțându-ți din cap cele mai mari prostii. Îți spui în sinea ta: un asemenea rege de mizerie, zbârcit și ipohondru, n-are cum fi părtașul la rele a trei rațe. Crimele comise de el n-au absolut nimic de-a face cu ele. Poate că tocmai despre asta-i vorba: acest nimic absolut deschide complicitatea împotriva lucrurilor de la sine înțelese
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de a epura etnic comunitatea, de a menține rasa ariană pură, de a păstra sângele nației curat, de a transforma Germania (și ulterior toată Europa) Într-un ținut Judenrein („curățat de evrei”) denotă abisale spaime de murdărie și morbide neliniști ipohondre. Chiar și etnocidul practicat de naziști ar putea fi mai profund Înțeles folosind același tip de semnificații simbolice : evreii erau gazați În camere cu „dușuri” pentru „deparazitare”, iar cadavrele erau incinerate În cuptoare, precum gunoiul. Holocaustul Însuși era denumit În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
deformare particulară care survine în contextul modernității cu descoperirea unei noi forme de sensibilitate cuantificată de către pozitivismul secolului al XIX-lea și ulterior de către psihanaliză. Lumea operei lui Caragiale reflectă această nouă sensibilitate. Ea este populată cu fandacsioși, nevricoși, poltroni, ipohondri, personaje cu „naturelul simțitor”, magnetizați, chiar dacă registrul în care ea este recuperată este unul al derizoriului. Dispo- zitivul hermeneutic al lui „simț enorm și văz monstruos” induce o perspectivă deopotrivă deformată și deformatoare, o dereglare sistematică a scalei morale, dereglare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Blaze of Noon. Și un altul de care Îmi amintesc vag dintr-un român japonez. S) fie oare din Diary of a Mad Old Mân de Junichiro Tanizaki? Acest autor a descris În opera să unii dintre cei mai extraordinari ipohondri din literatur). Îți r)mane În minte imaginea abjectului și perversului crai b)trân, pe jum)țațe halucinat; vicleana să nor), de care este Îndr)gostit nebunește, Îl stoarce de bani. Avea o infirmier) - era Ins) și un maseur? Nu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Cocovei, burlac timid și suav, Ghiță Titirez, arhivar venal și erotic, iată câteva tipuri. Merită onorurile antologiei Un drum la Cahul, tablou hazliu al șicanelor procedurale ("cacon Manalaș", "duduca Pipița", "pròcura", "nu vom putè" etc.), și Christachi Văicărescu, tragicomedia unui ipohondru suferind de toate boalele din cauza unei fripturi de curcan. V. POGOR, MIRON POMPILIU V. Pogor (1833-1906) a fost mefistofelul "Junimii", spiritul voltairian, râzând până ce-i crăpa "cămeșa" și-i săreau "dinții cei noi din gură". Citea tot ce-i cădea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dar și de criza contemporană a Adevărului, de revirimentul relativismului. Ce alt adevăr, afară de acela subiectiv, autoreferențial, mai Îndrăznește să-și asume literatura? - este o Întrebare retorică pentru o bună parte a prozei franceze contemporane, destabilizată, În căutare de sine, ipohondră. Sau, pentru a scrie cuvîntul lui Volodine, exilată. Criza reprezentării se repercutează și În literatură, locul discriminatoriu prin excelență al postmodernismului american și al omologului său european - măcar prin sincronie - bîntuit de grele moșteniri culturale. Într-o carte recentă, Le
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
obțină. Într-o scrisoare adresată generalului Eduard Totleben, Dostoievski își descrie astfel anii tumultoși ai tinereții: « [...] atunci eram orb, credeam în teorii și utopii. Înainte de episodul arestării] am fost doi ani la rând suferind de o boală morală, stranie. Eram ipohondru. Uneori, îmi pierdeam chiar mințile. Eram foarte iritabil și aveam o susceptibilitate bolnăvicioasă; aveam obișnuința să deformez cele mai obișnuite fapte și să le dau o înfățișare și o dimensiune nouă. În cele din urmă, prin eforturile conjugate ale lui
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
medicul pentru cele mai neînsemnate simptome pe care i se pare că le descoperă în propriul comportament. „Abderit” a ajuns astfel să denumească și eternul caracter al „bolnavului închipuit”. Înstăriți și extravaganți, înfumurați dar săraci cu duhul și, în plus, ipohondri incurabili, abderiții au beneficiat în antichitate de un portret colectiv idealizat care le-a asigurat o poziție nepieritoare într-o tipologie umană universală. Ecouri moderne ale textelor antice au menținut în actualitate acest loc comun al filologiei clasice și - odată cu
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
a se retrage dintr-o lume pe care o simte ostilă. Pe fondul anxietăților sale sociale, al stresului de la slujbă, al surmenajului, al nervozității exagerate și al sensibilității acute față de zgomot, Kafka dezvoltă diverse afecțiuni psihosomatice: devine insomniac, depresiv și ipohondru, suferă frecvent de migrene și tulburări digestive și are, conform unor biografi, tendințe anorexice sau suicidare. Sănătatea deficitară îl determină pe Kafka să își ia frecvent concedii și îl direcționează tot mai mult spre activități care i-ar putea purifica
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
1960, Hollywood, California) a fost o prozatoare austriacă, stabilită în SUA din 1931. Fiind evreică, toate cărțile ei au fost puse sub index și au fost arse în 1933 de naziști. Fiica lui Hermann, un funcționar de bancă tiranic și ipohondru și al lui Mathilde (născută Donat), bolnavă psihic, a crescut într-o familie în care lectura era considerată un „viciu ascuns”. De aceea, tatăl său i-a interzis să citească „de plăcere” și chiar s-a înfuriat când a aflat
Vicki Baum () [Corola-website/Science/316389_a_317718]
-
lui Thomas, Justus Johann Kaspar, pe care părinții săi îl numesc cu diminutivul Hanno. Botezul are loc în casa lor, primarul orașului Lübeck fiind unul dintre nași. Christian Buddenbrook are acum 33 de ani, dar arată foarte îmbătrânit. Vaicărelile sale ipohondre devin delirante. În Hamburg, după moartea partenerului său de afaceri, și neținând cont de sfatul lui Thomas, el preia conducerea întregii firme, confruntându-se acum cu un dezastru financiar. Mama sa, Betsy Buddenbrook, îi plătește un nou avans din moștenirea
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
fizic, dar provine din starea mentală sau chiar morală a lui Roderick. El este bolnav, se sugerează, pentru că el "se așteaptă" să fie bolnav ca urmare a trecutului de boală al familiei sale și este, prin urmare, în esență, un ipohondru. În mod similar, el își îngroapă sora încă în viață pentru că el "se așteaptă" să-și îngroape propriul destin. Casa Usher, la care se face referire atât la clădire, cât și la familie, joacă un rol important în povestire. Acesta
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
nu mai aduce nimic din ceea ce era odinioară Otilia. Amintirile acelei idile se năruiesc în cuvintele lui moș Costache: „Aici nu stă nimeni”. Portretizarea personajelor se face prin tehnica balzaciană a descrierii mediului și a fizionomiei. Astfel tipologiile clasice (avarul, ipohondrul, gelosul) sunt introduse într-un context social care le conferă o dimensiune psihologică, transformând realismul tradițional într-o comedie umană. Ca trăsătură a esteticii moderne, autorul ambiguizează personajele și arată de asemenea un interes pentru procese psihice deviante care au
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
Balconul” de Jean Genet, „Vestea” de Aharon Ashman, „Omul e om” de Bertolt Brecht etc. S-a dedicat și scrierii de piese de teatru, ca de exemplu "Omul de spirit, curva și bufonul", "Grădiniță neobligatorie a raiului",„Străzi pentru îndrăgostiți”, „Ipohondrii”, „Ceai și pantofi”, si a regizat și jucat într-o parte din ele. După o bogată activitate în teatrele consacrate de repertoriu,de la începutul anilor 1980 s-a lansat în lumea teatrului "fringe", din afara establishmentului teatral. În 1982 a întemeiat
Niko Nitai () [Corola-website/Science/327150_a_328479]
-
-mi: "ce-i cu aia în capul tău, așa te-am învățat eu? N-ai pic de respect pentru oamenii ăștia?" Acum, că am lămurit-o pe-asta, să trecem mai departe. Să zicem că președintele e un tip friguros, ipohondru și nu vrea să răcească. Îl înțeleg, și eu sunt la fel, râd prietenii de mine des, pe tema asta. Deci, omul a vrut să-și pună pe cap o căciulă. În ciuda protocolului cerut de o astfel de ceremonie, protocol
Dragoș Pătraru taxează căciula lui Klaus Iohannis: Aroganță în stare pură by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101470_a_102762]