122 matches
-
curajul să mă privească în ochi. Îi doresc numai bine și să-și facă meseria cu Credință și Iubire de semeni! Iar cu ipohondria - ce să spun?! Asta e boala când vrei calitatea actului medical și corectitudine față de pacient: devii ipohondru. La intrarea în pavilion îl găsesc pe dr. G.I. Cunoștințe vechi. Mă salută și întreabă: - Dumneavoastră mă căutați, d-na G.? - Da, eu vă caut. Vă prezint pe nora mea, d-na N. - Știu despre ce este vorba din raportul
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Dumnezeu interior creației sale. Ceea ce ar însemna că Dumnezeu "curge" o dată cu noi. Sfârșitul creației sale ar fi și sfârșitul său. 5. Cineva care s-ar uita în sertarele mele cu medicamente n-ar avea, probabil, nici o ezitare să mă considere ipohondru. Și, poate, chiar sunt. Bineînțeles, am o provizie importantă de somnifere. Aproape nu mai pot adormi fără, iar după două, trei ore mă trezesc. Omul care doarme e un om diminuat, zicea Rivarol. Eu cred că lucrurile stau exact pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
analizat pe cele mai importante. Diferențele de climă, alimentație, educație, dintre oameni impun o deosebire totală între modul lor de viață și de gîndire; de aici diferența dintre un călugăr italian și un chinez învățat. Temperamentul unui englez profund, dar ipohondru, este complet diferit de curajul orgolios al spaniolului. Un francez seamănă la fel de puțin cu un olandez precum vivacitatea unei maimuțe cu flegmatica broască țestoasă. Întotdeauna s-a remarcat la popoarele orientale spiritul conservator în privința practicilor și a vechilor obiceiuri, de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acești indivizi merg adesea de la un doctor la altul în speranța de a găsi pe cineva care să le susțină părerile. Ei nu își pot controla convingerea privind boala și nici nu simulează. Atenție Este posibil ca preocuparea și obsesia ipohondrilor pentru boala medicală „gravă” să aibă aceeași dinamică de bază ca și simptomele indivizilor cu tulburare obsesiv-compulsivă. Cele două afecțiuni sunt comorbidități în 8% dintre cazuri (Barsky, 1992). Totuși, cei cu tulburare obsesiv-compulsivă sunt adesea dureros de conștienți de cât
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
N-are rost să plângi, dacă lui nu-i e dor de tine. Prietenia sau iubirea adevărată pretinde reciprocitate.) „Există oameni de o structură sufletească foarte ciudată: nu pot trăi fără suferință. Când nu mai au nici o suferință, ei devin ipohondri.” (L. Blaga) Secretul vieții constă nu În a face ce-ți place, ci În a-ți plăcea ce faci. (Deoarece trebuie, Într-adevăr, să ne frânăm sau să cenzurăm cele mai multe dintre dorințele noastre, Înțelept este să privim obligațiile ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dar și de criza contemporană a Adevărului, de revirimentul relativismului. Ce alt adevăr, afară de acela subiectiv, autoreferențial, mai Îndrăznește să-și asume literatura? - este o Întrebare retorică pentru o bună parte a prozei franceze contemporane, destabilizată, În căutare de sine, ipohondră. Sau, pentru a scrie cuvîntul lui Volodine, exilată. Criza reprezentării se repercutează și În literatură, locul discriminatoriu prin excelență al postmodernismului american și al omologului său european - măcar prin sincronie - bîntuit de grele moșteniri culturale. Într-o carte recentă, Le
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nămolul veacului pe rât, noroiul a atins-o și pe neînțeleasa Monalisa. Un necunoscut misterios, o boală a veacului condamnă pe "cântăreții bolnavi" la o angoasă existențială "în plin cântec/ la ora miezului nopții/ eu flautul mi-am îmbolnăvit" ("Flaut ipohondru"). Boala se încearcă să se explice că ar proveni din "Frigul inițial", care a sălășluit la începuturi și îl purtăm în ființa noastră trecută prin anotimpuri până la dispariția totală. "Si totuși suferința noastră de la tine vine,/ și totuși boala noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
instalată în Hartford, New York-ul era prea departe pentru călătorii de rutină; singura bucurie pentru Yourcenar pare să fi fost celebrele picturi de Caravaggio din muzeul pictorului baroc pe care îl iubise în tinerețe. Curajul o părăsise, devenind deprimată și ipohondră (o stare care o va urmări cu intermitențe tot restul zilelor, sugerând că nostalgia care o cuprinsese era mult mai acută decât ar fi putut recunoaște). Avea să mai treacă câtva timp până în toamna lui 1942 ca să fie suficient de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
organismului lor, încât se cred cuprinși de o boală grea, incurabilă: acest fapt îi face să perceapă și să interpreteze într-un mod amplificat, sau eronat, diversele senzații viscerale minore și efemere pe care le are. Pe acest fond depresiv-anxios, ipohondrul se autoanalizează scrupulos și se documentează necontenit în legătură cu presupusa boală incurabilă, devenind o adevărată sursă de stres pentru membrii familiei sale, care trebuie să-l însoțească la tot felul de cabinete medicale. 3) Un teren favorabil pentru dezvoltarea unor „sentimente
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
femeia este cea care sugerează de cele mai multe ori ce trebuie făcut într-o casă, însă nu de fiecare dată bărbatul face ceea ce spune ea, spre „binele” său; p. 43, r. 3 4 : „boala împăraților e ca sănătatea noastră” conducătorii sunt ipohondri datorită plăcerii de a li se acorda atenție, la fel cum supușii săraci sunt obișnuiți cu nevoia; p. 45, r. 30 31 : „Ferească Dumnezeu! înălțate împărate, să cuget eu, om bătrân, la una ca asta!” cinstea și gândul curat al
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
și evenimentelor (în opoziție cu TIMPUL POVESTIT). ¶Müller 1968. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. tip [type]. Un personaj static ale cărui însușiri sînt foarte puține și care constituie un caz-paradigmă de o anume calitate, atitudine sau rol (zgîrcitul, lăudărosul, femeia fatală, ipohondrul etc.). ¶Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Scholes, Kellogg 1966. tip narativ actorial [actorial narrative type]. Clasă de NARAȚIUNI HOMODIEGETICE, sau HETERODIEGETICE caracterizată de FOCALIZARE INTERNĂ (Foamea, Ambasadorii). Împreună cu TIPURILE NARATIVE AUCTORIAL și NEUTRU, e una din cele trei clase de bază
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
oscilant, agitat și schimbător caracterizat printr-o stare de agitație: comite acte de violență sau neglijență; tipul schizoid (introvertit) comite acte de imprudență. b) Criminali psihonevrotici : tipul psihostenic caracterizat prin stări de îndoială, teamă, inacțiune; tipul neurostenic, sensibil la oboseală, ipohondru; tipul isteric. 4. Criminalul lipsit de scrupule sexuale Infracțiunile în legatură cu viața sexuală sunt cele mai periculoase și cu urmări individuale și sociale dezastruase: violul, "raportul social de orice natură cu o altă persoană prin constrângerea acesteia sau în
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
nu sînt Însă mai puțin nefericiți ca cei care se abandonează suferinței făcîndu-și din ea o plăcere a suferinței: „Există oameni de o structură sufletească foarte ciudată: nu pot trăi fără suferinți. CÎnd nu mai au nici o suferință, ei devin ipohondri” (Lucian Blaga). * „Cel mai sigur dintre mutisme nu este să taci, ci să vorbești.” (A. Camus) Întra-adevăr, prin cuvinte bine meșteșugărite poți mai bine să-i ascunzi, de exemplu, o anumită intenție, atitudine sau trăire, decât prin tăcere! * „Nu poți
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o „dedublare” a persoanei între „trup” și „suflet”, resimțită în sfera propriului Eu (A. Tatosian). Aceste aspecte capătă conotații specifice în sfera psihopatologiei. În cazul ipohondriei Eul își reflectă propriul său corp printr-o „poziționare excentrică” a acestuia. Pentru persoana ipohondră, preocuparea principală este reprezentată prin „grija” de a nu-și pierde posesiunea propriului său corp. Este o stare de tensiune permanentă, de factură narcisică și angoasantă, trăită de individ: „îmi este rău”, „sunt bolnav”, „voi muri”. Trebuie făcută diferența între
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fost un astfel de gest. Deși nu poate fi substanța unui reproș, această discontinuitate i-a tulburat pe mulți. Eu nu sunt atât de drastic, iar micile lui cochetării, poza sau strategiile de self marketing, defectele omenești (era amuzant de ipohondru pentru cineva care făcea apologia sinuciderii!) mi l-au făcut, dimpotrivă mai cald și mai uman. Mai simpatic. Îmi aduc aminte cum, în septembrie 1989, colegul meu de cancelarie de la Liceul mecanic din Botoșani, distinsul traducător și om de carte
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Cocovei, burlac timid și suav, Ghiță Titirez, arhivar venal și erotic, iată câteva tipuri. Merită onorurile antologiei Un drum la Cahul, tablou hazliu al șicanelor procedurale ("cacon Manalaș", "duduca Pipița", "pròcura", "nu vom putè" etc.), și Christachi Văicărescu, tragicomedia unui ipohondru suferind de toate boalele din cauza unei fripturi de curcan. V. POGOR, MIRON POMPILIU V. Pogor (1833-1906) a fost mefistofelul "Junimii", spiritul voltairian, râzând până ce-i crăpa "cămeșa" și-i săreau "dinții cei noi din gură". Citea tot ce-i cădea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în apă, vreo balenă îmbufnată, a cărei falcă de jos, lungă de circa cincisprezece picioare, atîrnă într-un unghi drept cu trupul, întocmai ca școndrul unei corăbii... Balena nu-i moartă, e numai prost dispusă, ori bolnavă, dacă nu chiar ipohondră și atît de indolentă, încît falca îi atîrnă moale în chingi, într-o atitudine dizgrațioasă, ca și cum ar fi un reproș viu adresat întregului trib, care desigur că-o blestemă printre dinți: „înțepeni-i-ar fălcile!“ în majoritatea cazurilor, această falcă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
65. Nu numai că nu poate fi luată nici o inițiativă într-o asemenea stare, dar situațiile de acest fel sînt deosebit de penibile, deaorece nu se vede nici o cauză precisă ca să se poată încerca o intervenței. I se poate întîmpla și ipohondrului, dacă este humorist în zilele lui bune, ce i s-a întîmplat arlechinului care i-a cerut sfatul unui medic, în legătură cu melancolia pe care o avea, și a fost sfătuit să se ducă să-l vadă pe arlechin. Gluma care
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe care o avea, și a fost sfătuit să se ducă să-l vadă pe arlechin. Gluma care a ajutat de atîtea ori să se evite o primejdie nu ajută acum, pentru bunul motiv că nu poate izbîndi împotriva curentului. Ipohondrul ar putea fi vindecat, eventual, dacă ar obține o clipă de libertate, în care ipohondria însăși i-ar putea fi tratată humoristic apărînd ca o umbră întunecată în peisajul vieții, care se pierde dacă e privită de la înălțime, dar care
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sale taumaturgice. Aristides Îi Încredințează puterii salvatoare a lui Asclepiosxe "Asclepios" Întreaga lui existență, primind de la el nu numai alinare și, În cele din urmă, vindecare de Îngrozitoarele strâmtorări, greu de definit, care Îl lovesc, reflex al unui evident temperament ipohondru, dar și recuperarea identității sale personale realizată În practicarea artei retorice, ideal și scop suprem al vieții sale. Intensitatea legăturii cu Asclepiosxe "Asclepios", expresie emblematică a acelei „religii personale” ce caracterizează o atât de mare parte a experienței spirituale a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-se la baza multor probleme fizice și emoționale, mai mult sau mai puțin grave”, susțin cercetătorii. Nivelul scăzut al zahărului în sânge provoacă o arie incredibil de largă de simptome. O persoană echilibrată se poate transforma peste noapte într-un ipohondru. Un individ perfect normal se poate transforma, psihic, într-o epavă, deoarece hipoglicemia dă o stare de anxietate insuportabilă. Simptomele hipoglicemiei seamănă cu cele ale nevrozei și psihozei, dar și cu cele ale epilepsiei, migrenei, artritei reumatoide, ulcerului peptic, astmului
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
Mulți dintre cei cu hipoglicemie suferă diverse grade de șoc insulinic fără să-și dea seama ce se întâmplă. Aceasta poate fi o situație absolut îngrozitoare, mai ales pentru persoanele care nu știu care este cauza problemei și sunt catalogate ca nevrotice, ipohondre, excentrice, „nebune” sau fără leac. Gândiți-vă la miile de suflete ale căror vieți au fost ruinate, când răspunsul s-ar putea să fi fost disfuncția pancreasului și hipoglicemia. Medicul Seale Harris susține că „hipoglicemicul de astăzi este diabeticul de
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]