279 matches
-
lui Ticu Leontescu dezvăluie, la nivelul conținutului, un traiect ontologic prin care eul reface, într-un fel, drumul Golgotei, dar cu alte mijloace, „drumul” însuși având o altă configurație, din moment ce, în cea mai mare parte a textelor care compun cartea, ipostaziind natura, societatea, sufletul omului etc., nu face altceva decât să se impregneze cu boabe din desăvârșirea Creației, presărate peste tot, pentru ca, după ce se întâlnește cu sine cel necunoscut (m-am întâlnit, în mine, / cu mine, cel necunoscut!), să devină el
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
față, nu are deloc tendința de a atenua asperitățile realului prin apelul, eventual, la un arsenal de procedee artistice, vocea lirică evoluând, sub acest aspect, nu neapărat cu sobrietate, însă cu destulă reținere, încât datele urbei contemporane pe care o ipostaziază nu au nimic particular în ele însele, dar, fiind vorba de o scriere literară, originalitatea - parafrazând celebrul adagiu despre frumusețea stând în ochiul celui care privește - se poate identifica, între altele, în extragerea din tot a unor chipuri, de pildă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
atașamentul față de sacru, poeta îl punctează cu imagini definiții ale sinelui: Eu / sunt / o inimă gânditoare sau, în altă parte, subliniind esența ființei sale: Iată oglinda trupului meu - / râu de cuvinte. Căutând să confere certitudine aspectelor lumii pe care le ipostaziază în textele sale, autodefinindu-se, poeta nu insistă însă pe pascaliana îmbinare dintre fragilitate și, deci, efemer și rațiune. Precaritatea e o condiție intrinsecă până la urmă a ființei, poate accentuată chiar de aplecarea spre meditație. Sensibilitatea inimii i se pare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
înghițitură s-o plătești / cu imprevizibilul Edificiu de mâine, în care pare a-și pune (firesc) speranțele, pentru a l putea înghiți pe azi, încrederea în viitor fiind probabil și cauza ortografierii cu inițială majusculă a termenului-metaforă prin care îl ipostaziază. Iar eterna coabitare a binelui cu răul - simțită, teoretizată, clamată - prin timp de omul religios, filosof sau de omul pur și simplu este și aici amintită cu o notă elegiac-resemnată: Grandorile mărșăluiesc prin pâine / cum sufletul într-un nărav de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Sf. Ștefan - în casa lor de la cucurigu, vizavi de cinematograful Cotroceni - la Radu Tudoran, pe Șipotul Fântânilor, unde am văzut fil mul lui Barbăneagră cu Eliade, sau la Mircea Nedelciu, în Piața Lahovary colț cu Dionisie Lupu, unde mi-am ipostaziat mental atmosfera de la party-urile criterioniștilor. Și încă mi se prefiră alene pe ecranul interior serile îndesat livrești cu Victoria Ana Tăușan și Marin Bucur, în cămăruța lor din blocul de pe Avrig, vodca Smirnoff, cu pai încorporat, de la George Muntean, vizavi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
existența unui numitor comun al inteligenței cutezătoare și nedomolite. Edgar P. Jacobs reconfirmă anglofilia ce definește spațiul textelor de bandă desenată belgo-franceză. Jacobs omagiază nu doar un spațiu geografic, cel englez, ci și tipul uman pe care cei doi îl ipostaziază, cu grație ironică și lipsă de inhibiție în fața enigmelor. Prin Blake și Mortimer, Jacobs reînvie, în spațiul benzii desenate, idealul unuia dintre cele mai influente modele umane : acel gentleman care trece prin secole și încercări păstrând distincția eleganței comportamentale și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
toată puterea sa colosală este pusă în serviciul cauzei generoase a demnității și libertății. Ca și Flash Gordon, Luc Orient este mai aproape de unidimensionalitatea mitului decât de complexitatea altor personaje ale prozei grafice. Alături de Lora, asistenta lui Hugo Kala, el ipostaziază o variantă ideală, epurată de păcate a eroului salvator. Logica simplificării este parte din regula jocului ficțional. Și ca în orice înfruntare ce se revendică de la mit, Binelui îi răspunde, în oglindă, Răul ce trece prin istorie, cu trena sa
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
miracolul descoperirii unui univers autonom. Societate sofisticată, Terango este incapabilă să se apere singură împotriva dominației lui Sectan. Acțiunile pământenilor le evocă, în deghizament spațial, pe cele ale membrilor Rezistenței din Al Doilea Război Mondial. Ca și Superman, Luc Orient ipostaziază varianta idealizată a unui tipar civili zațio nalaltruist și uman, el coalizează pe toți cei care au voința de a lupta. Kala devine pe Terango maestrul ce conjură energiile științei, spre a neutraliza armele sofisticate ce amenință întregul Univers cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dintre personajele-mit ce ghidează pe neofiți în drumul lor către lumea de dincolo, uitată și regăsită. Prin ele, Pratt celebrează vitalitatea gnostică a două dintre marile trunchiuri ale tradiției. În Steiner, profesorul central-european eșuat în alcoolurile atlantice, proza lui Pratt ipostaziază pe cei care dețin, de secole, în Praga lui Rudolf halucinatul, arta de a fabrica înfricoșătorul Golem. În Bouche Dorée, preoteasa voodoo cea fără de moarte, este concentrată energia incantatorie a religiilor afro-braziliene și caraibiene. Vrăjitoarea aduce, în paginile lui Pratt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
secret pe care nu va întârzia să îl împărtășească lui Koinski. Mai mult decât un simplu pelerin ce alunecă pe oglinda de nisip a Africii, ea este temuta căpetenie a confreriei de amazoane ce venerează pe Șeitan. „Castratoarele” lui Ghula ipostaziază această latură lunară, demonică și onirică a femini tății africane. Odată cu Pratt, amazoanele din Cornul Africii rafinează cultul marțial și erotic al Penthesileei. Ca și la Kleist, bărbatul este înfricoșat, dar și atras de această energie ce copleșește elementul masculin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
peste doi ani și rescrisă mai tîrziu în limba franceză (Le Féstin de Balthasar). Potrivit lui Ov.S. Crohmălniceanu (Evreii în mișcarea de avangardă românească, text îngrijit, adnotat și prefațat de Geo Șerban, Editura Hasefer, București, 2001, pp. 76-79), „ambiția supraomului nietzschean” - ipostaziată de Baltazar, fiul damnat al lui Nabucodonosor - cunoaște o „răsucire monstruoasă, satanică, nihilistă prin amoralismul total în care cade”. Modificînd după zece ani, probabil la indicația lui Șestov, unele dintre personajele alegorice (Deșertăciunea devenind Rațiunea și Luxura - Nebunia), Fondane va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ar fi fost mai mult decât un om extraordinar, n-ar fi acceptat atâtea sacrificii. Tot așa, pentru soldații lui Napoleon, l'Empereur n-a fost niciodată om... Tot ceea ce iese din cadrele acceptate ale vieții de fiecare zi se ipostaziază, deoarece umanul are granițe care exclud neobișnuitul. Omul nu se lasă bucuros condus de om. De aceea a inventat el miturile. Este neplăcut să vezi că se ridică cineva din rândurile tale și îți devine destin. Tu nu i-ai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unei poziții acceptabile În structură și pe de altă parte „Înghețarea” structurii odată ce această poziție este asigurată. Consolidarea unor structuri stabile, organizații, câmpuri reflectă puterea diferențială a actorilor și eforturile acestora de stabilizare a piețelor prin eliminarea competiției. Astfel se ipostaziază o serie de relații sociale stabile, dar și o cultură dominantă (formală și informală) ce organizează interacțiunea Între actori. Ea se instituționalizează prin mecanisme coercitive, dar mai ales normative și cognitive, generând modele mentale Însușite de către actori (habitusuri). Din punct
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
instituționaliste cât și În teoriile ce țin de sociologia economică recentă. Această preocupare constă În eludarea cauzelor și mijloacelor de apariție a relațiilor de schimb statornice Între actori sociali, raporturi ce presupun „investiții” și așteptări pe termen lung. Acestea se ipostaziază În forma organizațiilor În concepția lui Williamson (1981a, 1981b, 1998) de pildă, sau În forma relațiilor sociale stabile Între parteneri ce generează Încredere și formează așa-zisele forme hibrid de organizare, În concepția lui Granovetter (1985). Relațiile stabile astfel constituite
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
capital profitabil În acest spațiu.” (Bourdieu și Wacquant, 1992:17). Concepția lui Bourdieu asupra câmpului denotă un spațiu definit atât la nivel valoric și ideologic, dar și relațional, spațiu ce se prezintă ca o rețea tipizată de relații sociale care ipostaziază raporturile de putere dintre actorii componenți. 4.2 . Câmpuri organizaționale sau sectoare sociale Teoreticienii insituționaliști ai organizațiilor propun conceptul de câmp organizațional (DiMaggio și Powell, 1983) sau sector social (Meyer și Scott, 1991). DiMaggio și Powell definesc conceptul de câmp
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
o propunem, scopul acestui proces de elaborare instituțională (drepturi de proprietate, reguli de schimb, modalități de reglementare) este acela de a constitui și reproduce actori, strategii și oportunități de interacțiune Între aceștia la nivelul câmpurilor. Mai departe, aceste oportunități se ipostaziază sub forma unor patternuri stabile, repetitive, de interacțiune bazată pe Înțelegerea comună a situațiilor În care se află actorii (existența unor așteptări subiective Împărtășite În privința acțiunii celuilalt). Chiar În cazul firmelor concurente, stabilitatea la nivelul câmpului presupune acceptarea mutuală a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mentale incomplete); din această dinamică rezultă instituții sociale funcționale la diferite nivele de agregare socială; funcționalitatea la nivel social (echivalentă cu instituții sociale eficiente) apare atunci când (așteptările) probabilitățile subiective asociate acțiunilor semnificative ale celorlalți actori - relații sociale - coincid cu (se ipostaziază În) prescripțiile instituțiilor formale. Altfel spus, (P3) atunci când existența instituțiilor este simbolic construită de jos În sus, fiind empiric confirmată pentru actori, prin creșterea incidenței comportamentelor prescrise (așteptate) În rândul celorlalți actori și, de asemenea, social legitimată ca urmare a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În sfera drepturilor reale a sentimentelor sociale care vin din altă sursă.” (p. 139). Cu alte cuvinte, mecanismul instituțional al drepturilor reale este o construcție socială ce presupune existența unei solidarități pozitive. În teoria economică neo-instituțională, această solidaritate pozitivă se ipostaziază instituțional În piețe, organizații și formele hibrid de cooperare (relații sociale reciproce, stabile În timp). Proprietatea este o instituție socială ce creează actori individuali, diferențiindu-i astfel de colectivitate, În timp ce organizația este o instituție ce facilitează cooperarea prin asociere Între
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
apreciată de toți actorii (pentru a se evita problema incomensurabilității valorilor) și care, În plus, pot fi cu ușurință corelate cu performanța. Atât principalii cât și agenții au interese specifice asupra organizației ceea ce implică o structură de coproprietate a firmei, ipostaziată Într-un set de contracte Între deținătorii de capital (acționari, creditori) și manageri. Cea mai eficientă formă de organizare este aceea care minimizează costurile agenției și aceasta este, susțin Jensen și Meckling, corporația modernă cu o structură de capital diversificată
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mod necesar eficientă, ea putând avea, așa cum am arătat, consecințe negative asupra adaptabilității organizațiilor. Rețeaua este echivalentă cu o structură interorganizațională de roluri ce se permanentizează și astfel devine stabilă; prin opoziție, piața concurențială clasică presupune o structură care se ipostaziază la un anumit moment, dar care devine evanescentă pentru a permite actorilor să se regrupeze În funcție de interesul economic În fiecare tranzacție discretă. 4. Rețele sociale și capital social Termenul de capital social este definit de Putnam ca fiind „caracteristicile organizării
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
anecdotic și psihologic, și numai în limitele experienței proprii"2. Care va să zică, memorialistica lovinesciană se recomandă, pe de o parte, ca "îndreptar" menit să "umanizeze" critica propriu-zisă și să-i atribuie o finalitate morală, iar pe de altă parte, ea se ipostaziază ca operă de imaginație, lăsând spiritul să zburde în voie și oferind în dar scriitorilor o nouă viață, de "personaje" fictive, evident, într-o altă "istorie". Nu degeaba a și fost criticată în epocă portretistica practicată de Lovinescu, reproșându-i
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
supraviețuire a "istoriei" înseși). Așa explică inginerul "amnezia" interlocutorului său, ce-și amintește de Bizu, dar nu și de Anton Klentze. Din acest unghi privind lucrurile, întâlnirea scriitorului cu propria "umbră" (motiv literar de largă circulație, mai ales la romantici) ipostaziază "eul" ca alteritate absolută, dobândind semnificația unui moment cheie în cristalizarea personalității creatoare. Într-unul din studiile sale de tinerețe, Otto Rank observa că scriitorii și artiștii în genere sunt înclinați să-și eroizeze propria existență prin mijlocirea unei narațiuni
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
excepțional, dar nici pe departe singular ori "inexplicabil", cum s-a tot spus, câtă vreme în personalitatea lui Eminescu amfitrionul de la Sburătorul descifra, dincolo de mode și timp, profilul creatorului de geniu, în care i-a plăcut lui însuși să se ipostazieze la un moment dat. Așa se explică de ce, în interpretarea lui Eminescu, Lovinescu a optat nu pentru varianta studiului critic, la îndemâna oricui, ci pentru roman formă literară care prescrie unitatea psihologică dintre autor și personajul său (mai ales, am reținut
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
propoziției“ își vor pierde orice putere de atracție. Pe măsură ce se desprinde de supozițiile și ideile călăuzitoare ale Tractatus-ului, Wittgenstein înclină să considere viziunea „logicianului“ asupra limbajului, acea viziune pe care o acceptase în mod neproblematic, drept o perspectivă idealizantă, care ipostaziază anumite trăsături și face abstracție de altele, cele care nu pot fi integrate în scheme simple. În Tractatus este acceptată în mod tacit supoziția că termenii generali stau pentru „genuri“, adică pentru ceea ce este comun existențelor individuale. Propriu noțiunilor ar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vorbitor, care realizează în același timp o orientare a interlocutorului prin poziția obiectelor respective. O asemenea raportare la cel care vorbește realizează și unele adverbe (precum aici, acolo, acum, atunci) și multe alte elemente lexicale. La nivel gramatical, vorbitorul își ipostaziază prezența îndeosebi prin modurile și prin timpurile verbale, care îi reflectă atitudinea față de acțiune. De altfel, E. Benveniste include analiza pronumelui per-sonal într-o problematică amplă ce vizează "omul și limba", în care sînt avute în vedere mai multe aspecte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]