192 matches
-
fără prieteni și fără iubire, femeia din ea pare să se trezească în sfârșit la viață. Iar primul contact cu realitatea e dureros, pentru că, privindu-se în oglindă (gest simbolic, ce se va repeta obsesiv până la sfârșitul ciclului romanesc, marcând ipostazierea eului ca alteritate, tentativa obiectivării propriilor trăiri interioare), Mili interpretează altfel decât în seara cu pricina scena de la hotel: "[...] în oglindă se văzu subțirică, trasă la față de nesomn, și palidă. Bizu nu i se aruncase la picioare în poziție de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
plan metafizic 111, și nu în cadrele restrânse ale unei psihologii individuale (ca Lovinescu). Prin urmare, "filosofia" vehiculată de opera eminesciană contribuie și ea, prin necesarul proces de dezindividualizare pe care îl solicită, la transfigurarea mitică a biografiei și la ipostazierea abstract-simbolică a scriitorului drept "geniu" însingurat și neînțeles. În aceeași ordine de idei, plecând de la observația că lirica lui Eminescu (o "lirică mascată") "e mai ales a eului individual", Tudor Vianu afirma, cu îndreptățire: "spovedindu-se, poetul poate adeseori să
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mereu invocat, frământatul ego al poetului nu se confundă cu pronumele Eu, acesta fugind din Sinele anxios pentru a se identifica iluzoriu cu alții Simplu joc ingenuu? Amăgitoare nostalgie de întregire? Pe marginea acestui Eu plural, subiect de tropisme și ipostazieri factice, ironistul fantazează liber, aparent nonșalant: "Mă distrez de minune cu mine. / În diminețile foarte senine de primăvară / mă salut cu "un salve" și mă duc la plimbare". Alteori, el e Napoleon ori Socrate, însă transferul de personalitate nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
scenariu, Pe țărm, terorizatul de "fantasme marine" se vrea "mistuit de dorul distrugerii de sine..." Neantul din Marea înfățișare copleșește, stimulând delirul. II Mai toată erotica lui Mihai Ursachi, remarcabilă, implică fantasme; nici euforie, nici plenitudine, nici extaz, ci doar ipostaziere a efemerului iubirea fiind, de regulă, motiv de retrospecție. Adorația pură din Diotima (titlu provenind din Hölderlin) se proiectează într-un timp magic, nedefinit: "În tine trăiesc ca-ntr-un Imn / al amintirii fără hotar, tot ce a fost, tot
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se poate conta pe o rată stabilită a dobânzii.” Abordarea dinamică a procesului investițional în concepția lui Harrod a deschis un front larg de cercetări în domeniul ratei optime a formării brute de capital și a eficienței investițiilor în diverse ipostazieri sectoriale ale acestora, inclusiv investiții autohtone și investiții străine. Făcând analogie între productivitatea investițiilor și coeficientul capitalului, și având în vedere că prin capacitate de producție înțelegem producția maximă care poate fi obținută în anumite condiții tehnice date, între cei
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
2 sq.; Epiph. 87.248.1 sq. 55. Scintillam salvam esse, cetera hominus perire; Ps.-Tert., pp. 214, 12 sq. Capitolul III Mitul gnostic 1: Înțelepciunea căzută 1. Ipostaze Mitul gnostic funcționează pe bază de ipostaze. După cum arată autorii articolului „Ipostaziere” (Hypostasierung) din Reallexicon für Antike und Christentum, ipostazele apar prin „zeificarea/personificarea unor concepte abstracte, prelucrarea unor părți sau puteri divine care devin entități active, sau postularea și sistematizarea unor entități abstracte, generative, care vor funcționa ca arkhai, constituenți sau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
restructurare permanentă a percepției asupra corpului și a conștiinței umane. Concomitent cu apariția calculatorului digital, a cyberspațiului și a biotehnologiilor, emerge o percepție asupra ființei umane înțelese drept cyborg, avatar online sau entitate transgenică, pentru a numi cele mai răspândite ipostazieri ale corporalității și identității conturate în spațiul virtualității. Este ceea ce numim ontologie virtuală, cadru existențial care este conectat unei ideologii virtuale și ajunge să cuprindă și teoriile și practicile postumanului 1 în contextul proliferării tehnologiilor informațional-comunicaționale. Deși zdruncinarea ontologiei clasice
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
avatarică, ca o situare la limita întâlnirii dintre uman și reprezentațional, dar și transgenică, ca o conlucrare între biologic și tehnologic. Trupul este privit în interactivitatea elementelor și a proceselor sale și a lumii în care este integrat, iar noile ipostazieri tehnologice ale corporealității nu fac decât să întărească calitatea activă și relațională proprie corpului surprins în lume și în societate. Se ajunge, prin urmare, la dimensiunile social-politice ale corpului împuternicit, un corp încărcat cu accepțiile ideologice ale rezistenței și ale
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
calitatea activă și relațională proprie corpului surprins în lume și în societate. Se ajunge, prin urmare, la dimensiunile social-politice ale corpului împuternicit, un corp încărcat cu accepțiile ideologice ale rezistenței și ale opoziției la structurile autoritare ale umanului. Toate aceste ipostazieri corporal-identitare sunt propuse drept modele existențiale și discursive care critică teoriile utopice ale corpului virtual, în măsura în care acestea din urmă neagă caracterul întrupat al ființei umane în realitatea virtuală sau în spațiile informațional-comunicaționale. Spre exemplu, discursurile radicale ale corpului virtual, precum
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
organism, mașină, artificiu, neocartezianism, hibridizare, proteză, dorință, întrupare, evoluție, neodarwinism, mecanologie, infomedicină Teoreticieni-cheie: Gilles Deleuze, Félix Guattari, Michael Heim, Robert Wilson, Allucqère Stone, Stelarc 1.1. Raportarea ființei umane la tehnologietc "1.1. Raportarea ființei umane la tehnologie" Una dintre ipostazierile ontologiei virtuale este organismul cibernetizat sau cyborgul. Conceptului i s-a asigurat popularitate în special în imaginarul science-fiction de tip literatură și cinematografie cyberpunk, dar și în studiile culturale americane care alătură, în manieră transdisciplinară, științele cognitive, astronomia, medicina și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
astfel că știința viului sintetic este incriminată de tentative de abstractizare, dematerializare și destrupare. Critica domeniului întâmpină și chestiunile sociale, politice, etice și culturale care decurg din perspectiva desființării corporalității fizice și a identității individuale în favoarea sistemelor sintetice. Una dintre ipostazierile vulnerabile ale eticii vieții sintetice este semnul de întrebare ridicat în legătură cu valorile și drepturile societăților și ale ființelor artificiale în momentul în care se face trecerea de la rețelele neuronale la agenții autonomi. Pentru cyberfeminism, politica vieții postbiologice nu poate să
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Extrapolând, se poate afirma că a fi online echivalează, în anumite circumstanțe, cu a fi aliniat, deopotrivă în sensul de poziționare liniară sau ierarhică și în înțelesul de disciplinare. Creând fluxuri corporeale și substanțialități circulatorii, procesul de interfațare este o ipostaziere a interstițialității spațiului virtual: o mediere sau un cadru de negociere între om și mașină, localizând și perturbând deopotrivă subiectivitatea, destructurând-o prin fragmentare și prin multiplicare și reluând-o prin reciclare și relocalizare. În intermedialitatea formată de relaționarea strânsă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
între două spații, cel digital și cel fizic, conturând prin însăși traiectoria discontinuă a perindărilor sale o teritorialitate virtuală, intermediară între spații și interacționând cu acestea sau interacționându-le până când acestea își pierd unicitatea sau polaritatea. Spațiul virtual, în multitudinea ipostazierilor sale, intră permanent în relație cu ființa umană, cu memoria și sentimentele sale, cu conștiința și simțurile acesteia. Intersectarea dintre imagine, corporalitate și computabilitate se remarcă în diverse inițiative, proiecte și invenții artistice recente. De exemplu, programele digitale de morphing
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
artă, și ele devin și mai cruciale în contextul bio artei. Din perspectiva comunicării între specii, arta transgenică necesită o relație dialogică între creatură/opera de artă și cei care vin în contact cu ea (Kac, 1998, onlineă. Una dintre ipostazierile artei transgenice, „GFP Bunny”, este o lucrare realizată în 2000 și expusă prima dată în Avignon, Franța; în 2001-2002, lucrarea este continuată în „Free Alba!”, o serie de fotografii și desene realizate la scară mare, iar în 2003 în „Le
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și de a acționa în reprezentarea vizuală învăluitoare în mod spațial, dar și prin completarea simțului vizual cu alte experiențe senzoriale. Privitorul unui imagini a virtualității devine, astfel, participant, imersant, interactor, lărgindu-și aptitudinile perceptive. Nefiind un simplu corp-imagine, o ipostaziere a registrului strict vizual sau un obiect al proiecției optice și neprivilegiind modelul perceptiv al privirii, receptorul virtual este un subiect în multitudinea de semnificații ale termenului: de trăire subiectivă și de integrare în imagine-lume-spațiu, de trup senzorial și de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnoștiința contemporană prezintă și aspecte pozitive. Dar referitor la posibilele implicații nocive ale acesteia în lipsa unei atitudini etic-responsabile și precaute, discursul ideologic al filosofului este pe deplin legitimat. Pretențiile inteligenței artificiale de a concura cu inteligența umană, ca una dintre ipostazierile transumanismului, sunt de asemenea criticate, în special prin remarcarea, din perspectivă psihologică, a posibilelor consecințe negative ale unui anumit grad de „umanizare” mașinică sau de „mașinizare” umană a percepției. Filosoful se ocupă cu precădere de semnalarea implicațiilor tehnologiei computaționale asupra
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
decât favorizarea tehnologismului în dauna condiției umane, favorizare operată de susținătorii fervenți ai noilor tehnologii. Pe de altă parte, Paul Virilio se referă, nu fără a avea dreptate, la pretențiile tehnoentuziaștilor de fuziune hardware/software/wetware ca la o noua ipostaziere a esențialismului, de data aceasta unul tehnic sau unul „cybercult”. În termenii arhitectului, asistăm la „urbanizarea propriului corp” prin interfațare computațională sau prin implantare tehnică, proces care generează invalidarea tehnologică a individului. Cetățeanul telemetropolei cyberspațiale, echipat terminalistic, are drept model
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
înseși, este tolerantă și îngăduitoare cu marginalitatea, cu anormalul și cu diferența, este responsabilă față de „monstruos” și de singular, acceptând deopotrivă manifestarea locală, identitară, etnică, comunitară, cât și cea globală, a alterității sau a străinului, a celuilalt în oricare dintre ipostazieri: individ, etnie, rasă, specie, mașină. Marcând o asamblare de tipul conectivității rizomatice deleuzo-guattariene, identitatea virtual-nomadă a postumanului traversează informațiile cyberspațiului și intersectează fluxurile digital-corporale în dubla mișcare a unui teritoriu subiectiv: deteritorializare și reteritorializare a identității. Intensificarea proceselor de conectare
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
globale, în perspectiva principiilor rețeleiă, se singularizează prin modalitatea diferențială prin care se asamblează și intră în fluxuri existențiale, adesea în mod imprevizibil și la limita stranietății. Cyborgi, avatari cibernetici, indivizi transgenici, agenți cognitivi și vietăți artificiale, toate acestea sunt ipostazieri ale unei ontologii virtuale într-un univers, discursiv și practic, postuman. Forme ideale și simultan apariții concrete, metafore, imagini sau limbaje logico-matematice și concomitent întruchipări materiale, fluxuri haotice și ordonări efemere, entitățile virtuale întrerup șirul liniar al condiției umane și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
direcție postfeministă care, în loc să portretizeze femininul (cu diferența specificăă, încearcă să contureze postfemininul, o calitate identitară care nu mai disociază între feminin și masculin. Această mișcare nu este lipsită însă de paradoxuri, în contextul în care se admit în continuare ipostazierile masculine și feminine și se face apel la cybercultura destrupării și la transcendentalism cyberspațial simultan cu recursul la obsesia corporalității, inclusiv cibernetizate, la categoriile fizice și psihologice ale sexualității și ale dorinței senzorial-viscerale. Determinismul biologic (binară al genului masculin și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
demon căzut, care șchioapătă; histrionic, ștrengar uneori, ipocrit din fatalitate, impostor prin damnare, probabil că suferea de strabism. Dacă nu șchiopăta, dacă nu suferea de strabism, atunci va fi fost la mijloc numai o greșeală a naturii. Numai că, în legătură cu ipostazierile acestea ale adevărului în originar, Cioran are o revelație, sinonimă unei dezamăgiri. La un moment dat, suntem pe la începutul lui noiembrie 1970, notează: „Lumea primitivă este o lume a panicii. Viziunea mea despre trecut e falsă: cu cât te apropii
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o curs sângele șuvoi / Din voinicii de la noi / Și din gospodari ca noi."100 Prezența altor variante lexicale pentru arhetipul "pământ" lut, țărnioară, rădăcini, țară, mormânt pune în evidență tragismul unui destin potrivnic, construcția lirică realizându-se gradat, secvențial, în funcție de ipostazierea semnificațiilor originare: "Eu aștept să vie-acasă, / Șapte rădăcini nu-i lasă. / Pământule păcătos, / Mult ai fost nesățios, / Că doi ani o tot plouat / Și nu te-ai mai săturat, / Eu știu cin` te-o blestemat.../ Cu sânge te-ai adăpat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
totul pe fondul unei bune sănătăți fizice si psihice, căci este un lucru demonstrat: nu multe profesii sun atât de solicitate sub ambele aspecte ca cea de educator. 7 Relația profesor - mediator elev, reprezintă modalitatea principală de mediere didactică, de ipostaziere a acesteia într-o variantă umană, subiectivă. Dincolo de conținuturile concrete care se transmit, în activitatea didactică va fi important foarte mult tipul de 7 Stelea Iancu, Psihologia școlarului, Ed. Polirom, Iași, 2000 interacțiune care se va statornici între clasa de
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
al doilea stadiu al istorismului este "un rezultat al iluminismului istorist" și a fost înfățișat de Nietzsche "sub forma experienței nihilismului": toate valorile obiective ce păreau să călăuzească științele spiritului, se dovedesc tocmai prin critica istorică "un nihil și niște ipostazieri ale valorizărilor subiective." Această experiență constituie fundamentul "crizei istorismului", care este în realitate o "criză de identitate a conștiinței istorice înseși"41. Încă din 1874, Nietzsche declarase ca o necesitate vitală "ruperea de istorie". În numele unei frenetice filozofii a vieții
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Pentru acel care e locuitor indiferent, care nu și-a pus acolo mobilul existenței, realitatea orașului are încă o membrană învăluitoare și defensivă; pe cînd dezvelită, dă acelui care își converge spre ea tot sufletul o atingere vie." Devine simptomatică ipostazierea ca locuitor, conștiință atentă și ne-"indiferentă" la existența "cetății" în care se simte parte sensibilă și vie. Sugestia "membranei" impermeabile și obscurizante naște o irepresibilă reprezentare anatomică. O minimă deplasare semantică ne arată configurația oculară, explicită prin exercițiul privirii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]