152 matches
-
iraționalist. Dar, în timp ce Eliade, Cioran, Vulcănescu favorizează iraționalismul vitalist de sorginte germană, romantic și neoromantic, sînt influențați fiecare în moduri diferite fie de Nietzsche sau Schopenhauer, fie de filosofia creștină sau de ortodoxism, Eugen Ionescu face cumva figură aparte cu iraționalismul său sofist care îi permite o maximă libertate interioară și îl ferește, prin importanța acordată subiectivității, de iluziile și capcanele ideologiilor colectiviste și totalitare. Cioran și Ionescu se întîlnesc în obsesia apartenenței la o cultură mică și laolaltă cu toți
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
Eladă - dovadă între altele complementaritatea studiilor universitare făcute! - este învățată prin marii lirici romantici germani (Hӧlderlin, Novalis), pe de o parte, iar pe de alta de la idealismul târziu al lui Nietzsche. Îndemnul de a avea comportare eroică în fața vieții, înfruntând iraționalismul prin creația artistică pură este dat, însă, de „Existența tragică” a lui D.D. Roșca. Poetul are imaginația fantastă, tensiune reală în conductele capilare ale poemelor, nostalgia aproape parnasiană spre armonie universală, exaltând ideea ideea perfecțiunii. O confesiune așezată drept succintă
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
să reia întreaga cercetare în cadrul unei lucrări mai ample și să o extindă asupra relației ideilor de cenzură și libertate în România. Astea toate încadrate în spațiul specific al istoriei ideilor. Și misiunea e necesară pentru că "revenirea în actualitate a iraționalismului, autohtonismului, utopiilor naționale, "românității metafizice", agresive și izolaționiste, nu mai trebuie demonstrată. Este evident că ideea libertății de gîndire și expresie se opune radical "învățăturilor" de tip inițiatic, guru, "upanișadic" (nu ne-am fi... așteptat), care confundă Himalaia cu munții
Cenzura și vocația by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16647_a_17972]
-
la răscrucea războiului, este această grea dezamăgire, cuprinzând sensul tinereții noastre, cheia tuturor nelămuririlor care de cei bătrâni ne despart, iar de noi înșine ne fac neînțeleși" 14. Dar repede congenerii îl dezamăgesc din cauza unui avânt nemaiîntâlnit, la noi, al iraționalismului. Sebastian are o poziție echilibrată ("temperamentul meu sortit să cuprindă lucrurile sub un unghi de frenezie și pasivitate simultană"). Excesele grupului de la Gândirea, mai ales prin "Manifestul Crinului Alb", sunt sancționate tranșant, ca și acelea ale tinerilor de la publicația Răboj
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
spus, și încă din antichitate, că este "cetatea eternă". Nu despre un necunoscut sat anonim de chirpici". Amestecînd speculația cu politica, așa cum procedau ideologii comuniști, Adrian Marino scrie cu vehemență astfel: Se deschide în același timp drum tuturor mentalităților tribale, iraționalismelor, fanatismelor și miturilor posibile (vezi și K. R. Popper, dar nu numai), prestigiul marilor și micilor guru și al "Căpitanilor filosofici"". Desigur, pot exista și astfel de opinii. Nu negăm dreptul nimănui de-a se disocia ori chiar de-a
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
de indivizi cu înclinații de bestialitate” („senzuală”, în cazul eroului dostoievskian, a „puterii”, la corifeii bolșevismului.) Paralela nu se oprește aici. Comunismul a avut un prestigiu straniu, o capacitate de seducție ce transcende obișnuitul. Fascinația de tip romantic și mortuar, iraționalismul aderării la o sectă, de sinucigași și ucigași în același timp, explică vitalitatea acestei doctrine care continuă să tulbure mințile multor indivizi chiar și în ziua de azi. „Natura conspirațională” și „revoluționarismul militant” al comuniștilor din România nu sunt, însă
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
a sesizat cu perspicacitate deficitul de substanță, înlocuită prin artificiu (frecvent prin jocuri de artificii). În amplă proporție, turmentat de glorie, Nichita Stănescu s-a înșelat pe sine însuși. Celor care susțin că el a "subminat" doctrina comunistă prin "metafizică", "iraționalism", "individualism", li se poate răspunde că au și n-au dreptate, întrucît acceptarea și mediatizarea sa de către regimul totalitar s-a petrecut în etapa "liberalizării" aproximative, cînd astfel de "erezii" erau admise și chiar încurajate, cu condiția unei subordonări de
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
sfaturi pioase, pase magnetice și "transfer energetic"... Un vraci de peste Prut îi tratează astfel pe copiii bolnavi de SIDA, iar pacienții săi, dacă nu mor, trăiesc! Răspunzînd nevoii multora de a se îmbăta cu apă rece, cîmpul de conexiuni al iraționalismului se lărgește continuu. Un medic psihiatru, amfitrion al unei emisiuni TV, nu ezită să cheme în studio astrologi, care prezintă pe larg horoscopul pacientului și-i înșiră, cu suficiența caracteristică breslei, cîte-n lună și în stele. Ce gen de psihiatru
Asaltul obscurantismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8201_a_9526]
-
și în iaurt. Și totuși, chiar și acum, rămîn sensibil la ce se întîmplă, în special în Franța, unde un grup de gînditori ceva mai tineri decît mine mi se pare extrem de interesant. Ca și mine, ei s-au opus iraționalismului la modă în anii 1970 și au revenit la gîndirea rațională, clară și argumentată, fără însă să fie partizanii metodelor formale. Mă refer la Jacques Bouveresse, Antoine Compagnon, Vincent Descombes, Luc Ferry, Marcel Gauchet, Pierre Manent, Pierre Rosanvallon și Jean-Marie
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
Autor al unei ,Istorii a literaturii germane de la origini până în prezent" (Geschichte der deutschen Literatur. Von den Anfängen bis zur Gegenwart, Klett, Stuttgart) studiată la toate universitățile lumii și de numeroase ori reeditată, al unor monografii precum ,Cultul copilăriei și iraționalismul în literatură de la 1900" (Kindheitskult und Irationlismus in der Literatur um 1900, Wilhelm Fink, München 1980) sau al unor studii despre iluminism, romantism și literatură contemporană, Wolf Wucherpfennig a surprins mediul academic prin apariția volumului său de basme moderne Ochii
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
colectivă, nu o defecțiune personală, și s-a discutat în cercul nostru dacă în caz de înfrîngere n-ar fi valabilă (la desperare) și aventura comunistă, pe care, având în vedere concepția noastră, a inegalității funciare în lume și a iraționalismului, o considerăm ca inacceptabilă. Dar tocmai fiindcă e inacceptabilă, în cazul nostru e o salvare din naufragiul pe neantul banalului. Ne-am gândit chiar să construim o filozofie a "inacceptabilului", care zdruncină liniștea conformistului. Oare tata nu este el însuși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sau paradoxele poetice despre divinitate ale lui Angelus Silesius îmi par simple banalități. Hegel e cel mai mare mistic al Germaniei, față de care Kant e simplu profesor, iar Boehme și Eckhart, maeștri în presentimente. Dialectica lui este justificarea definitivă a iraționalismului cu o mască raționalistă. Hegel vorbește la un moment dat despre "viața absolută în popor". Acest maximalism organicist are un sens numai întru cât fixează o etapă, în nici un caz o finalitate. Să ne închipuim o Românie în care cultul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spiritualul crește în răgazurile vieții. Concepția monolineară a istoriei absolutizează un singur principiu, căruia îi sacrifică toate conținuturile reale și concrete. Idealismul, ca și pozitivismul, s-a întrecut în a batjocori devenirea. Nu datorită idealismului a înțeles Hegel istoria, ci iraționalismului, nemărturisit dar prezent în toată viziunea sa. Comparați înțelegerea sa istorică perspectivei pozitiviste a lui Comte și veți remarca fadoarea teoretică a ultimului și bogăția nuanțată a întîiului. Istorie și iraționalism nu sânt termeni identici, ci corelativi. Istorie și raționalism
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
devenirea. Nu datorită idealismului a înțeles Hegel istoria, ci iraționalismului, nemărturisit dar prezent în toată viziunea sa. Comparați înțelegerea sa istorică perspectivei pozitiviste a lui Comte și veți remarca fadoarea teoretică a ultimului și bogăția nuanțată a întîiului. Istorie și iraționalism nu sânt termeni identici, ci corelativi. Istorie și raționalism însă - nu se întîlnesc decât undeva la periferie, tangențial. Etica, axiologia, raționalismul determină o lume născută deasupra devenirii, o sferă a spiritului normativ, pe care o răstoarnă de câte ori poate instabilitatea agresivă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
raționalistă a omului are împotriva sa toată istoria.Prezența statului și a dreptului, legate de existența societății pentru a dovedi dezechilibrul omului în libertate, ne arată până la orbire că rațiunea nu este esența omului și în nici un caz marginea lui. Iraționalismul susține teoria organică a statului și a dreptului; în realitate, ar trebui să le afirme raționalitatea ca antipod esenței iraționale a omului. Cum structura normativă a dreptului nu este reductibilă la date istorice și la o evoluție pur organică, așa cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
juridic al unui Savigny sau Puchta, ci presupune o intervenție conștientă și voluntară, nici statul nu este un simplu rezultat al devenirii. Nu e semnificativ că raționalismul în degradarea lui, intelectualismul, s-au preocupat mai mult de teoria statului decât iraționalismul, care se oprește mai bucuros la națiune și preferă dreptului poporul? Drept, stat, națiune, popor indică o descreștere a raționalității și o creștere spre primordial. Poporul este totdeauna originar; națiunea, statul și dreptul își distribuie în proporții diferite elementele istorice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mulți la Iași, în anii ’80, inspirați între alții de Leon Volovici XE "Volovici, Leon" . M.I.: Foarte interesant! Mi-a devenit clar, citindu-i împreună pe Fundoianu XE "Fondane, Benjamin" și pe Șestov, că plutea în aer un fel de iraționalism, început mult mai devreme, cam o dată cu primul război mondial. Cât privește lecturile lui Fundoianu XE "Fondane, Benjamin" , ele erau năucitoare: citindu-i articolele, am realizat ce formidabil orizont cultural avea, în deplin sincronism cu mediile culturale europene, în primul rând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
dispărut. De câte ori autoritățile dau foc - înțeleg. Cum se ajunge la incendii între oameni - iar pricep. Dar de ce au invadat omizile linia ferată de la Kumi - nu-mi pot explica. Să existe o metafizică a omizilor? Să apară și acolo fenomenul de iraționalism în masă, să ne învârtim în lumea lor printre mistere? Asta ne mai lipsea. 28: Poliția mexicană a pus laba pe marele asasin Azucano Viniegra: 20 de crime și o evadare în care 5 gardieni „au dat în primire” nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
informat și, deopotrivă, inventator de idei. Dar numai pentru a-i depista izvoarele într-o lungă listă de autori, dintre care unii fuseseră, dimpotrivă, ținta criticilor sale. Noțiunile de viață, trăire, experiență, structură ar veni de la Dilthey, neliniștea, tragismul vieții, iraționalismul de la Kierkegaard, Heidegger și Șestov, ideea de destin de la Spengler și Keyserling, raționalismul mistic de la Massis, preocuparea pentru filozofia religiei de la Dilthey și neotomism, ortodoxismul de la Berdiaev, altoit însă cu catolicismul lui Massis și cu idei din gnosticism și origenism
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
devenit monedă curentă și slogan obligatoriu al oricărei referiri la Nae Ionescu, vizând criminalizarea sa integrală. A fost considerat unul dintre „plagiatorii cei mai sârguincioși ai filozofilor reacționari germani, precursori ai nazismului“. Ideile sale erau „versiunea românească a amoralismului și iraționalismului nietzschean și a altor câteva concepții specifice hitlerismului“ (a se înțelege Lebensphilosophie și existențialismul). A fost chiar transformat într-un „Rosenberg român“. Numelor vehiculate în perioada interbelică li s-au adăugat altele noi, Bergson și Husserl în special. Dar unii
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
pericol de a aluneca spre bucuria naivă a simțurilor și de a se abandona seducției estetice. Evul Mediu Evul Mediu a fost un timp privilegiat pentru reprezentările urâtului utilizate în scop moralizator. Reputația de “ev întunecat” i se trage de la iraționalismul vremii, de la caracterul închis al acestei lumi ce se hrănea din propriile imagini, din propriile deformări arbitrare. Ființe aberante, monstruoase decorează catedralele, făpturi de coșmar invadează artele vizuale; în fine, arta este din ce în ce mai puțin un obiect al contemplării, nu mai
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
perioade critice apare un om fără convingeri ori principii, fără apartenență la o “lume”, dezorientat, și pentru care ideile tradiționale și-au pierdut consistența sau au devenit insuficiente. În aceste condiții în care edificiul rațional este dizolvat se produce invazia iraționalismului și a nihilismului. Absurdul este în strânsă legătură cu fenomenul alienării, ce se manifestă ca o maladie, afectând planul social, cultural și psihologic. Pe planul sensibilității, alienarea este un sentiment de înstrăinare în față acestui univers haotic și incomprehensibil, exprimându
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
o impulsivitate nesocotită, brutală, barbară, de casseurs de vitres, ceva antipatic, ca de prusianism trecut în literatură, uitînd că temperamentul latin, oricît de vioi ar fi, știe să pună în manifestările lui măsură, tact, să evite grotescul”. Influența „barbară” a iraționalismului postromantic german - cu trimitere directă la conflictul franco-prusac și cu trimitere indirectă la filozofia lui Nietzsche - este respinsă vehement, împreună cu epifenomenele sale estetice. Am văzut însă că un Ramiro Ortiz susținea contrariul: futurismul italian nu ar fi fost posibil fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
carieră a rîsului lui Urmuz” (în Argeș, nr. 2, iulie 1966, p. 15) un Mihail Diaconescu aprecia că umorul lui Urmuz „are rădăcini în folclorul românesc”. Nu fără temei, autorul exclude ideea unei înrudiri structurale între „metoda” lui Urmuz și iraționalismul suprarealist, textele urmuziene fiind „departe de teoriile despre inconștient ale lui Freud, de intuiționismul reacționar al lui Bergson și de anarhismul lui Breton”. Recuperarea „folclorizantă” - în acord tacit cu agenda ideologică a noului regim - va fi redimensionată la începutul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În epoci de decadență, la finele unor cicluri istorice, când valorile „tari” se relaxează, pierzându-și din forță. Efectele pe care această criză axiologică generală le produce au un spectru enorm: dispariția Încrederii În virtuțile rațiunii și ale științei, explozia iraționalismelor, a filosofiilor „neliniștii”, aventurii, disperării sau izolării, amoralismul, ruperea esenței de existență, exaltarea individualismului, dispariția entuziasmului moral, cultivarea apatiei, a epuizării nervoase, fascinația pentru stările morbide, pentru toate formele agonicului 1. Persoanele (reale sau fictive) care populează această lume „sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]