365 matches
-
asumare de riscuri își au rădăcina în multe nevoi personale de care ei nici nu‑și dau seama. Alți autori fac din personalitatea liderului și din trăsăturile lui explicația centrală a reușitelor și eșecurilor organizaționale. Kets de Vries vorbește despre „iraționalitatea managerilor” ca piedică fundamentală în asigurarea succesului organizațional. El se referă la câteva stiluri de conducere dezadaptiv‑nevrotice ale liderului (paranoid, obsesiv, isteric, depresiv, schizoid) care generează adevărate patologii organizaționale (vezi Kets de Vries, 2002, capitolul 8). Pentru Alain Kerjean
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lada de gunoi, precum și coincidența sau adecvarea celor patru elemente sunt cele care dirijează procesul decizional. Decizia poate fi desprinsă de procesele aparente care au dus la luarea ei, datorându-se unor motive conjuncturale. În esență, modelul acceptă incoerența și iraționalitatea relativă a organizațiilor așa-zis raționale. Pe altă parte, el susține ambiguitatea organizațiilor. Mai mult, descrie câteva tipuri de ambiguități organizaționale: ambiguitatea intențiilor - ceea ce înseamnă că obiectivele organizației sunt mai mult sau mai puțin clare și coerente; ambiguitatea înțelegerii - relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
evoluțiile puțin predictibile ale pieței muncii și ale pieței educației. Modelul economic descris de Becker nu explică într-o manieră exhaustivă dinamica cererii de educație la un moment dat, dar are printre calități simplitatea, validitatea empirică și negarea prezumției de iraționalitate care este implicită în multe dintre modelele concurente, cum ar fi cel al reproducției formulat de către Bourdieu. Pe de altă parte, modelul propus este operațional și în calculul ratelor de revenire din educație, adică al profitului pe care subiecții îl
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
interesul față de cercetările psihobiologice, pragmatismul și behaviorismul, experimentalismul au împins aceste domenii ale științei într-o poziție total refractară față de religie."4 Potrivit lui Freud (1953) persoana religioasă este o persoană nevrotică cu trăsături obsesiv-compulsive. Ellis (1980) considera religia ca instituționalizarea iraționalității fiind inflexibilă și intolerantă sigur neluând în calcul iraționalitatea de care vorbește R. Otto. Cu toate acestea, au existat și autori care au văzut religia ca o sursă a înțelegerii și stabilității într-o lume incertă (Jung, 1933; Allport, 1950
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
împins aceste domenii ale științei într-o poziție total refractară față de religie."4 Potrivit lui Freud (1953) persoana religioasă este o persoană nevrotică cu trăsături obsesiv-compulsive. Ellis (1980) considera religia ca instituționalizarea iraționalității fiind inflexibilă și intolerantă sigur neluând în calcul iraționalitatea de care vorbește R. Otto. Cu toate acestea, au existat și autori care au văzut religia ca o sursă a înțelegerii și stabilității într-o lume incertă (Jung, 1933; Allport, 1950). Potrivit lui A. Giddens (2000) una din dimensiunile laicizării se
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
puterii clerico-fasciste, împotriva puterii represive. Noua putere consumistă și permisivă s-a servit tocmai de cuceririle noastre mentale de laici, de iluminiști și de raționaliști pentru a-și construi propria schelărie de fals laicism, de fals iluminism și de falsă iraționalitate. S-a slujit de profanările noastre pentru a se elibera de un trecut care, din cauza consacrărilor sale atroce și idioate, nu-i mai folosea. În schimb, această nouă putere și-a dus la limita extremă singura sacralitate posibilă: sacralitatea consumului
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
învățat să spună "nu" lumii, si nu egoismului pe care i-l dictează voința. În urma acestui proces de autonegare individuală, voința rămâne atunci "în suspans", iar această favorizează paralizarea durerii din lume3. De altfel, Cioran se simte chemat a recenza iraționalitatea vieții, chemare ce îl transformă într-un "specialist al intolerabilului 4. Situată, ca și moartea, în afară rigorii intelective de vreme ce despre ambele se poate spune orice -, viața este irațională, fiindcă nu-i posibilă decât în absență cunoașterii, a raționalității. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe care memoria sau imaginația să-l poată reînvia!"75. În stările normale de sănătate, moartea este considerată ca venind din exteriorul ființei. Interiorizarea descoperă în subiectivitate o regiune unde viața se îmbină cu moartea, o regiune a transcendentului și iraționalității. Senzația de prezență a morții în structura vieții induce sentimentul de neant în ființare, lucru dovedit de frica de moarte; în timp ce pentru Cioran imanenta morții în viață este un semn al triumfului final al neantului asupra vieții, credința în eternitate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ură mă năpădește dincolo de margini, în Creator văd creatură. Ar trebui să lase orice speranță acei care nu iubesc ură, ura cea mare"8. Alt Cioran: cel care vede în iubire o formă de comuniune și intimitate, legată de fenomenul iraționalității, dar și de cel al spargerii barierelor individuale, în strânsă corelație cu melancolia: Numai în iubire melancolia își atinge propriile ei culmi, căci numai Erosul transfigurează melancolia. Cu cât e mai intensă și mai concentrată, cu atat cere mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
afectează negativ ideea de bază a mișcării. Argumente contra. Activiștii drepturilor animalelor sunt ipocriți și extremiști cărora nu le pasă de viața oamenilor. Respectul față de animale este rezonabil, însă a vorbi despre "drepturile" acestora este un semn de extremism și iraționalitate. Unele organizații ecologiste se angajează în acțiuni care duc spre ecoterorism. 2. Moduri de viață Prin modul său de viață omul poate proteja natura sau o poate prejudicia. Dominanța consumeristă specifică modului de viață în țările dezvoltate a dus la
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sovietice: „cu cât sunt mai nevinovați, cu atât mai mult merită să fie împușcați”, spune despre victimele Marii Terori*. Generația crizei economice mondiale Criza economică din anii 1930 coincide, în URSS cu colectivizarea* agriculturii și cu industrializarea* intensivă. Contrastul dintre iraționalitatea capitalismului și aparenta raționalitate a economiei planificate face planul cincinal* sovietic foarte popular în Occident, mai ales în țările anglo-saxone. Edmund Wilson, cel mai cunoscut critic literar american al timpului, celebrează „isprava herculeeană”, dar își moderează tonul după o vizită
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui homo oeconomicus, înlo-cuind-o cu cea de homo sociologicus și arătînd că: "În realitate, oamenii se comportă așa cum se comportă, unii deseori inteligent, alții deseori prostește și din cînd în cînd inteligent. În majoritatea oamenilor se îmbină raționalitatea strictă cu iraționalitatea (...) Oamenii optimizează" (J. Kornai, Anti-equilibrium. Despre teoriile sistemelor economice și sarcinile cercetării, Ed. Științifică, București, 1974, p.39). Kornai oferă o viziune mai vie a conceptului de sistem economic și formulează soluții de transformare a economiei dintr-o știință logico
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
chiar profită de pe seama mediului înconjurător. Astfel, procesul de organizare devine morfogenetic. Din motivele de mai sus, încercările de standardizare și de formalizare a sistemelor economice duc la opusul a ce se dorește, adică la explozii de dezordine și de iraționalitate. E imposibil să standardizezi ordinea naturală. În economie, ordinea și organizarea se nasc adesea dintr-o dinamică haotică, implicînd dezordinea. Sistemele economice se organizează și se dezorganizează simultan. Ordinea apare din dezordine, iar un sistem economic este cu atît mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
3.1.3. Tipul flexionar e-i: am înregistrat 70 de substantive: aerodinamicitate, alteritate, autotaxare, biodiversitate, comunicabilitate, confidențialitate, creativitate, demipensiune, disfuncționalitate, dizabilitate, euroobligațiune, extraversiune/extroversiune, febricitate, fezabilitate, fiabilitate, fonoizolare, funcționalitate, imaturitate, inadecvare, indeterminare, infertilitate, infracționalitate, insațietate, inscripțiune, intenționalitate, interdisciplinaritate, interoperabilitate, iraționalitate, lasitudine, lejeritate, lichiditate, lentoare, maiestuozitate, mancurtizare, melodicitate, meteorosensibilitate, multiculturalitate, multidimensionalitate, multidisciplinaritate, multifuncționalitate, narativitate, neexecutare, periclitate, permisivitate, policalificare, preaderare, presesiune, prespălare, previzibilitate, previzionare, procesualitate, promovabilitate, pulsiune, reeligibilitate, remixare, reprezentativitate, rinocerizare, sacralitate, spațialitate, subsidiaritate, supraputere, surdomutitate, teatralitate, transaminare, univocitate, vandabilitate, variațiune, vălurire
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
dificile, deși avea obiecte prețioase depuse în casetă la Banca Națională. Ea vinde, cumpără, speculează, recurge la troc, evită să strângă bani în numerar, de frica stabilizării. Nu-și pune problema pentru ce trăiește și viața acesteia este de o iraționalitate absolută. Este exponenta unei categorii sociale aflate în declin. Scrinul negru e un roman flaubertian, cu aspect baroc. Criticul susținea, în spirit clasicizant, căutarea performanțelor, a universalului. În Cartea nunții singurul eveniment notabil era căsătoria lui Jim, profesor universitar, cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
între grupuri care dispun de resurse de putere inegale, indiferent de granițe, dar și invers, la stabilirea modului în care relațiile de putere adoptă discursuri și tipare genizate. Un exemplu pentru această din urmă afirmație este analiza discursurilor Nordului despre iraționalitatea, primitivismul, dependența, neajutorarea, lipsa de civilizație și caracterul natural, atavic al popoarelor din Sud (în special popoarele africane), în mod similar cu percepțiile imaginarului colectiv, de-a lungul secolelor și până astăzi, despre femei, prin opoziție cu raționalitatea, civilizația, spiritualitatea
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
părea inexpugnabil. Într-un astfel de context, ideologia își face din nou simțită prezența, mai cu seamă la nivelul manierei în care anumite teorii științifice se impun. Astfel, Paul Feyerabend este cel care merge mai departe în a sublinia intervenția iraționalității în cadrul demersului științific, susținând că acesta din urmă nu poate fi independent de elementele ideologice sau de prejudecățile sociale și formulând astfel o "teorie anarhistă a cunoașterii"165. Pentru Feyerabend, cunoașterea științifică este limitată, pe de o parte, de către acele
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
propus un model dinamic al istoriei gândirii științifice, vorbind despre relația dintre un plan de contingență (în care teoriile științifice își reglează coerența internă) și ordinea tematică, ce distribuie în mod aleatoriu gândirii științifice subiecte de reflecție. Prezența elementului de iraționalitate și contradicție va fi remarcat cu vehemență de Paul Feyerabend 1, autorul unei viziuni epistemologice „anarhiste”. Feyerabend se ceartă mai ales cu metodologia iluministă anistorică, ce a produs o întreagă mitologie în legătură cu raționalitatea diafană a științelor. El susține că diversele
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nici unul dintre medicii epocii clasice nu a putut scrie o laudatio dedicată martiriului sau virginității 1. Aceasta va fi contribuția unică și decisivă a scriitorilor creștini. Tabloul Antichității târzii zugrăvit de Michel Foucault ne prezintă sexualitatea în structurala sa ambiguitate. Iraționalitatea care caracterizează unirea corporală în legătura heterosau homosexuală contribuie indirect la evanescența grijii față de sine. Cel puțin în mediile aristocrate (dominate de figura bărbatului adult și liber), abuzul de plăceri erotice (voluptas) amenință într-un sens strict material plăcerile poate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
contează doar atingerea scopurilor și eficacitatea (Novick); - centralizarea în sectorul public poate duce la rigiditate, iar ierarhia în administrația publică poate duce la deficit de implementare (Crozier, Hanf și Scharpf, Williams și Elmore); - în administrația publică pot exista tendințe spre iraționalitate sau un risc substanțial de apariție a unor decizii de tip coș de gunoi (March și Olsen). Referitor la iraționalitatea procesului de luare a deciziilor din sectorul public, Hogwood și Peters formulează următoarea descriere: „soluții care caută probleme, participanți ce
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
poate duce la deficit de implementare (Crozier, Hanf și Scharpf, Williams și Elmore); - în administrația publică pot exista tendințe spre iraționalitate sau un risc substanțial de apariție a unor decizii de tip coș de gunoi (March și Olsen). Referitor la iraționalitatea procesului de luare a deciziilor din sectorul public, Hogwood și Peters formulează următoarea descriere: „soluții care caută probleme, participanți ce caută oportunități de alegere și rezultate care caută o relație cu scopurile organizaționale”; - angajații publici nu au un tip special
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
mesagerului”, tendința de a da vina (sau cel puțin de a-i ignora) pe mesagerii - analiști de informații - care aduc vești supărătoare, analize care nu sprijină strategiile politice favorite. Percepția comună a acestui sindrom este că el reflectă o anumită iraționalitate din partea factorilor politici; poate cel mai bine este ilustrat de fragmentul din Antoniu și Cleopatra, de Shakespeare. După ce l-a amenințat pe mesagerul care a informat-o că Antoniu s-a căsătorit cu Octavia, Cleopatra își motivează comportamentul în următorul
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
din Vietnam. So it goes, so he says. Capitolele centrale îl arată pe protagonist plimbat de soartă aparent la întâmplare între diferite momente ale vieții, coerența narativă și cauzalitatea evenimentelor în general fiind serios afectate, aruncând lumina ... umorului negru asupra iraționalității istoriei. Formula ficțională este completată de o perspectivă extraterestră asupra istoriei lumii, asigurată de înțelepții roboți ai planetei Tralfamadore. Bântuit de experiența apocaliptică căreia i-a supraviețuit la Dresda în februarie 1945, Billy Pilgrim, unul dintre cele mai bune exemple
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
lung care să fie mai mari decât în strategia necooperare/cooperare în situația jocurilor repetate, depinde de o strategie „irațională” pe termen scurt adoptată atât de unul, cât și de celălalt jucător. Totuși, cei doi jucători nu pot conspira în ceea ce privește iraționalitatea, căci ambii vor folosi în interes propriu pronosticul rezultat. Jucătorii au însă posibilitatea să selecteze un număr mare de strategii combinate care să asigure unuia sau amândurora o recompensă mai mare pe parcursul unor repetate jocuri de „Dilema prizonierului”. Care combinație
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
consumatorului este cea mai obișnuită. Producătorii și furnizorii nu știu exact ce cumpără clientul; ei propun ceea ce cred că reprezintă valoare pentru client. Așteptările și valorile acestuia sunt adesea diferite, iar producătorii/furnizorii se plâng de „lipsa de logică”, de „iraționalitatea” consumatorului, care „nu vrea să achite calitatea”. Cel mai elocvent exemplu de inovație specifică bazată pe incongruența dintre percepțiile consumatorului cu cele ale producătorului se regăsește În domeniul financiar. Marile instituții americane (Merrill Lynches, Dean Witters, E.F. Hutton) consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]