2,305 matches
-
meu/ nu se naște poemul ci doar amintirea lui./ nici unul nu cred că mai avem trup/ sîntem vîrîți pînă peste cap în irealitate/ morții se întorc la noi/zboară prin văzduh că libelulele/ că stelele căzătoare" (Așteptînd viitorul în regiunea ireala). Sau această, așijderea tipică, consemnare a schizoidiei eului, proiectată în dedublare cosmică, într-o teorie a dedublării, în care iluzia speculara induce iluzia realului însuși: "regiunea aceasta este luminată de doi sori. nu sînt sori luminosi-orbitori. nu sînt nici macar sori
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
a judecății" (De toate descarnat). "Unghie înfipta în hazard" (dar nu e oare așa orice creație autentică?), "scriind pe nisipul cristic", aflat "la frontiera unde nu mai șunt/ Ori m-am făcut și eu hotar", frontieră, desigur, între real și ireal, între profan și sacru, autorul deconstruieste frenetic natură pentru a-și construi, la fel de frenetic, Neantul vizionar. Miron Kiropol e unul dintre cei mai înzestrați poeți pe care îi are azi literatura română. Miron Kiropol - Solitudinea lui Eros, Ed. Albatros, 1998
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
peste cea a mitului. Ceea ce orașul își dezvoltă în plus față de alte metropole ale literaturii anglo-saxone - cum ar fi, bunăoară, Londra lui Defoe, Dickens și T.S. Eliot, Dublin-ul lui Joyce sau New York-ul descris de Dos Passos - este dimensiunea fantasmagorica, ireala, rezultată parțial din încălecarea Europei cu Asia, translația Europa/Asia este un fenomen firesc, fie că se desfășoară pe coordonate geografice, istorice sau literare. Îl repeta și în Versetele Satanice, unde oferă o imagine neobișnuită a Londrei indienizate, transformată într-
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
Văr); "Vagi plimbări, adânciții pași ai ochilor/ Înspre păsările vii din crângul pustiu./ Și valul îl dau la o parte./ Scurte plimbări,/ Umbrele sunt mari și nu pier,/ Viața lor lungă că fierul./ Și valul îl dau la o parte./ Ireale plimbări, sus, printre/ Coroanele blonde ale copacilor" (Mască din Poeme albe) etc. Ediția definitivă ar trebui considerată provizorie, pentru a-i permite autoarei să revină asupra selecției, cu un surplus de exigenta. Așa cum se tratează cu severitate pe ea însăși
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
pînă la autodistrugere. Cătălin Mihuleac nu dezvăluie nici un moment vreo intenție satirica sau moralizatoare, șfichiul biciului sau literar nu este usturător, el pare o glumă amicală, o amenințare surîzătoare. Se amuză, uzînd de ironie sau autoironie într-o lume aparent ireala, imaginara, dar cosntruită după date cunoscute, sporind astfel mai mult echivocul. Scriind cu mare verva și veselie lingvistică, înaintînd din poanta în poanta, pare firesc să se și împiedice din cînd în cînd în fraze anoste sau doar nesărate, fără ca
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
Poate că nici la București nu se scrie, ăn definitiv, altfel. Supunem această bănuiala modestă atenției confraților noștri". Să transcriu și destăinuirea unui poet din aceeași generație: Virgil Gheorghiu: "Presimțeam existența unui limbaj esoteric, care poate dărâma și ănlocui lumea ireala de toate zilele. Ceea ce oamenii ași comunicau mi se părea anost. De multe ori, ăn plină lumină, vorbeam singur ca să realizez plastic o minune. Deși nu vedeam, aveam certitudinea că trebuia să se petreacă ceva uimitor, ca o dislocare de
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
urma, printr-un cuvânt, eventual printr-o crimă. Așa cum de atâtea ori se spune an piesă, haosul se exprimă prin ăntuneric. Un ăntuneric modelat cu hâr de Lucian Moga (ligh design). Penumbra este propice instinctelor criminale și o lumină crudă, ireala scalda doar momentele an care se ănfăptuieste crimă. Costumele (Krisztina Nagy) creează ambianța nobil-războinică printr-un negru copleșitor: albul mantalei lui Duncan al izolează că victima, nu este semnul unei imaculări morale. Nu toate victimele sunt inocențe. an drumul ei
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
Ada Brumaru Mi-am împovărat adeseori tăcerea încercînd să aud, în mine, o improvizare de imagini sonore ireale; să deslușesc cum va fi sunat o revărsare de note muzicale atunci cand Chopin o stârnea, el însuși, din atingerea clapelor pianului. Încercăm să topesc, într-o aglutinare de configurații ideale ceea ce adunasem, minute furate de la Lipatti și Richter, de la Rubinstein
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
tradițională, cît și în cea nonfictiune, puterea de invenție se cuvine a fi creatoare prin modul în care depășește realitatea, recreînd-o, reorchestrînd-o. Marc Chagall susținînd a la rîndu-i a cu îndreptățire: "Artă nu poate fi realistă fără un dram de ireal." Iar Lawrence Durrel clamează: "... ăfictiuneaă reală nu e de găsit... Viața în sine e o ficțiune, si toti încercăm să spunem lucrul acesta prin mijloace diferite, fiecare dintre noi întelegîndu-l în raport cu natura și cu talentul său." La urma urmei, nonfictiunea
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
De-ar fi cu putință să reînvie acel moment al trecerii tainice dar inexorabile! Acea realitate care abia dacă mai pâlpâia într-o amintire pe zi ce trece zi mai imprecisă. Existența lui fusese o goană după năluciri și lucruri ireale, sau cel puțin după acele lucruri pe care oamenii practici le consideră ireale. Și pentru că totul la el era ca un fel de pierdere a prezentului, lăsându-l să se prefacă în trecut, în amintire nostalgică, în vise spulberate, invocându
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
inexorabile! Acea realitate care abia dacă mai pâlpâia într-o amintire pe zi ce trece zi mai imprecisă. Existența lui fusese o goană după năluciri și lucruri ireale, sau cel puțin după acele lucruri pe care oamenii practici le consideră ireale. Și pentru că totul la el era ca un fel de pierdere a prezentului, lăsându-l să se prefacă în trecut, în amintire nostalgică, în vise spulberate, invocându-l cum făcea în momentul acela, veșnic în zadar, când nimeni și nimic
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
pune în valoare valențele personale ale poetului. Așa cum madlena lui Proust declanșează un torent de amintiri, contactul cu predecesorii îl introduce în lumea proprie. Semnalele exterioare primesc replica din spațiul acesteia, care astfel o confirmă elegiac. Oscilația între real și ireal reprezintă atît o celebrare a ceea ce dispare în mișcarea tectonică a poeziei, cît și un fapt de introspecție. Muzicalitatea e aidoma unui văl azvîrlit asupra golului dublu, exterior și lăuntric: „Sînt locuri depărtate ca un ecou prelung/ Pe unde, dus
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
ca să fie musculoși și una din 8 fete a spus că ar fi dispusă să ia pastile dietetice sau laxative pentru a slăbi. Principala cauza a problemei este presiunea asupra tinerilor de a se conforma cu o imagine a corpului ireală și irealizabilă ", susține Rosi Prescott, directorul executiv al companiei care finanțat studiul.
STUDIU: Copii de peste 10 ani sunt obsedaţi să aibă un corp perfect () [Corola-journal/Journalistic/24360_a_25685]
-
patru dube care au oprit și apoi au demarat în trombă. Una dintre ele era să dea peste un om. În aer se simte frica, nu teroarea, frica. Cei mai mulți sunt tineri, total neobișnuiți cu astfel de manifestări, iar situația pare ireală pentru ei. Împotriva jandarmilor exista o ură vecină cu demența. Vedeam în jurul meu oameni care strângeau din dinți, pentru că abia se abțineau să nu sară peste ei. Imaginea jandarmilor venind este impresionantă, inspiră teamă. Bine dotați se joacă cu bastoanele
REPORTAJ SPECIAL - Mărturie din piaţa Universităţii: ziua în care a murit democraţia () [Corola-journal/Journalistic/23895_a_25220]
-
a început să-i invadeze gîndurile și simțurile" (69). Pentru nostalgic, dilemă aceasta e fără ieșire. Iar nostalgia adevărată este, la urma urmelor, cea după copilărie, după acea primă realitate, singura care ne aparține nemijlocit, chiar dacă aparent e cea mai ireala dintre toate. Vladimir Nabokov - Masenka, traducere de Adriana Liciu, prefață de Dan Grigorescu, ediție îngrijita de Janina Ianosi, Editura Albatros, București 1997, 170 pagini, preț nemenționat. Ingmar Bergman - Copil de duminică, traducere și note de Elenă Maria Morogan, Editura Univers
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
Elron. Conceptul spatiului și timpului variază spectaculos într-o nesfârșită alegorie. Temele sunt generoase, pictorul refuză prototipurile. Arta sa este rafinată, nu putem să nu remarcăm maiestria, echilibrul, spiritualitatea, imaginația surprinzătoare. Elron crează posibilul din imposibil. Imaginile sunt suspendate în ireal. Pictura sa este fantastică-surrealistă. Unul dintre admiratorii săi ieșeni, poetul Adi Cristi, crede că „Baruh Elron a existat pentru a fi în imediata noastră apropiere... Pictorul adună într-o singură lume toate lumile posibile și, mai ales, cele imposibile". E
O aventură spirituală Expoziția Baruch Elron în România. In: Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
ședea într-un picior în mijlocul careului. Mîna-i străvezie ținea sus, sus de tot, să vadă toată lumea, un volum de Mark Twain. Părea de vreo doisprezece ani, era lung și deșirat, numai oase, tuns chilug, cu o față prelungă și gîtul ireal de subțire. Ochii săi albaștri priveau aiuriți în jur. Zîmbea în neștire și zîmbetul lui inocent demonstra că era departe de a realiza grozăvia ce o făptuise și pentru care se adunase atîta lume... - Acest elev, tuna directorul Iordache, este
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
lipsește cu desăvârșire." Rămân aparențele: "Evenimentele de aparență politică sunt niște prilejuri de manifestare a energiilor și de altfel caracterul lor fantastic este, în intenția mea, evident". Încât: "exercițiile de crimă prin repetiția lui Iuliu Cezar, procesiunile cu facle, basilica ireală cu cupolă de sticlă, trebuie să aibă pentru cititorul din Coreea sau Costarica aspectul epocii lui Savonarola sau a lui Lorenzino de Medici." Mai dificil era să producă același efect cititorului național. Iar zece ani mai pe urmă, fantazând pe seama
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
două războaie. Cred însă că cea mai completă și mai pertinentă analiză aparține totuși celui de-al doilea. Afirmația: "Viața e vis", arăta chiar de la începutul scrierii sale Eliade, nu trebuie în nici un caz luată cu sensul de "viața e ireală", ci mai degrabă că viața este o continuă creație de miraje, o continuă intervenție a visului prin instinctul pe care îl are omul de a ieși din realitate, de a nu fi prezent, mai precis, de a crea continuu un
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
umflase din belșug. Am coborât undeva în centru și ca teleghidat am mers și am depus plicul într-o casetă de bancă. Apoi liniștit m-am îndreptat spre casă. Mergeam pe stradă, pe jos, agale, într-o lume cvasinecunoscută parcă ireală, în care eram un intrus invizibil al unei alte lumi, satisfăcut că salvasem echilibrul universal fără totuși a ști cum, dar conștient de datoria împlinită. Ajuns acasă, așezându-mă la birou am aprins lampa și în razele scânteietoare ale luminii
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
exterioare dezlănțuite, cu personajele, caracterele, miturile și dramele ei, dar și prefacerile interioare ale pictorului însuși, mișcările mai încete sau mai alerte ale conștiinței sale, victoriile și eșecurile provizorii, luptele încleștate și aspirațiile utopice. Primul Autoportret reprezintă un personaj aproape ireal, în care o grație rafaelită se învecinează cu uimirea inocentă a descoperirii de sine. Culorile calde, catifelate și transparente sînt dominate în registrul superior de boneta roșie care acoperă ca o aură întregul oval al feței, de la frunte pînă la
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
Irina Coroiu Cînd, în urmă cu cinci ani, traversam pentru prima dată Atlanticul și pășeam în Canada intitulîndu-mi aventura "călătorie în secolul XXI", nu-mi imaginam că pe același meridian voi avea parte și de o "călătorie în ireal"... În dimineața celei de a șasea zi a festivalului, mă grăbisem să nu ratez Leul de aur venețian care rezona perfect cu alte cîteva subiecte similare, localizate în diverse colțuri ale lumii. Deja mi se profilase intimitatea ca punct nevralgic
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
că știu cine e, dar nu mi-am dat seama"). în relatările cotidiene ale viselor noastre, cred că e folosit mai ales imperfectul, care marchează repetat raportarea la un reper ("atunci-acolo", "în vis"), poate și datorită afinității sale cu irealul (manifestată și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care am citat. E vorba de construcția reflexiv-impersonală a verbului a face - "se făcea că": la imperfect; aceasta e
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
ușor, lăsînd să se vadă o imagine emblematică pentru spectacol, pentru lumea teatrului, liberă și fascinantă, amețitoare, de care s-a bucurat George Banu: o sală de teatru, frumoasă și elegantă ca cea de la Cluj, plină cu mirese-spectatori, un alb ireal care invadează pînă la refuz întregul spațiul. O imagine în oglindă: noi cu toții sîntem acei spectatori inocenți, puri, eliberați de prejudecăți, gata de a porni pe calea aventurii teatrului. Naratorul-autor interpretat de Cornel Răileanu - este instalat acolo, printre acești spectatori
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
ca toată ambianța acestei case ospitaliere, dar lipsită de viață și de lumină. 1 Octombrie În soarele strălucitor din această dimineață, încă mai surprinzătoare pe-afară decât noaptea, în casă, mi se pare neclintita pace și liniște de la Miclăușeni, și ireală prin această imuabilitate, splendoarea toamnei în parcul arzând auriu fără ca vreo frunză să se miște, fără cea mai ușoară adiere de vânt, fără ca vreo tresărire, cântec de pasăre, bâzâit de insectă să-i dea viață. Vrăjite sunt deci parcul și
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]