323 matches
-
recompună "arhipelagul terorii". 2 Emmanuel Todd, La Chute finale. Essai sur la décomposition de la sphere soviétique, Ed. Robert Lafont, Paris, 1976. După știința mea, cartea nu este încă tradusă în românește, fapt regretabil dacă ne gîndim că tînărul Todd stabilea irefutabil, în 1976, faptul că sistemul comunist nu mai are cum supraviețui! Nu e tradusă, de altfel, nici Le fou et le prolétaire, Ed. Robert Lafont, Paris, 1978, cea mai bună analiză a "clasei revoluționare" din cîte am putut consulta. 3
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
le-ar putea induce. Cercetătorului îi rămâne, în acest caz, șansa interpretării realității sociale, cu condiția ca această interpretare să fie una critică, ceea ce include, în mod necesar, și critica propriilor sale puncte de vedere. Concluzia care se anunță ca irefutabilă, dacă acceptăm înțelegerea în această manieră a statutului epistemic al ideologiei, este aceea potrivit căreia "cunoașterea este întotdeauna pe cale de a se sustrage ideologiei, dar ideologia rămâne mereu grila, codul de interpretare grație căruia nu suntem un intelectual liber de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
retorica opoziției ideologice între „dușmanii credinței” - o categorie indispensabilă? - și „apărătorii Ortodoxiei”. Nici retorica belicoasă, nici mobilizarea politică nu țin cont de lecția Evangheliei atunci când este vorba despre mărturisirea Adevărului. Firește, panoplia retorică a Părinților Bisericii ne-a livrat un irefutabil portret-robot al ereziei; firește că diavolul este „tatăl minciunii” (In. 8,4). Oricine „care nu mărturisește pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist” (1In. 4,3). Au existat, fără îndoială, reacții organizate împotriva kerygmei apostolice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ca și cea dintre săpăturile efectuate pe un șantier arheologic și folosirea lor de către specialiștii care știu, din câteva vestigii disparate, să recompună și să reînvie o întreagă lume dispărută.” Având drept paradigmă exemplară activitatea lui Perpessicius și drept argument irefutabil faptul că în absența cufărului cu manuscrise lăsat lui Titu Maiorescu opera eminesciană nu ar fi fost niciodată înțeleasă în adevăratele ei dimensiuni, O. își propune să surprindă literatura în chiar actul genezei sale, reconstituind, în sens modern, poietica acesteia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
politicieni și diplomați, martori și acuzatori la „procesul” din mai 1946 al echipei guvernamentale, care a condus România între 1940 și 1944, au susținut, cu orice prilej și pe un ton hotărât, în temeiul unor argumente și documente, multe considerate irefutabile: că Mareșalul Ion Antonescu și colaboratorul său principal, Mihai Antonescu, vicepreședintele cabinetului și ministrul Afacerilor Străine, ar fi respins - categoric și sistematic - orice dialog serios, constructiv, cu delegații Marilor Puteri ale Națiunilor Unite, în frunte cu SUA, URSS și Marea Britanie
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
de notorietate În lumea științifică din străinătate, de la Alfred Ploetz și Thomas Morgan până la Charles Davenport și Gregor Mendel. Pe parcursul perioadei interbelice, eugeniștii au reușit să-și impună, dincolo de cercurile profesionale limitate, viziunea despre progres și evoluție, bazată pe legile irefutabile ale eredității și selecției naturale, ca paradigmă legitimă a cercetării și filosofiei științei. Influența acestor lucrări este dramatic subliniată În scrierile lui Petre Andrei, sociolog foarte cunoscut al Universității din Iași. În sinteza sa din 1936, Sociologie generală, Andrei face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
a Îmbunătățirilor eugenice. Ideologia eugenistă a noului stat se disocia de alte Încercări de a oferi o perspectivă coerentă asupra modernizării României prin faptul că susținea raționalitatea și științificitatea argumentelor formulate, În sprijinul cărora se pretindeau a fi aduse dovezi irefutabile. Alternativa eugenistă propunea, astfel, o modalitate de a gândi politicul neobișnuită În peisajul românesc, În care limbajul științei nu fusese Încă asumat nici măcar la nivelul curentelor intelectuale dominante, cu atât mai puțin În arena politică. Faptul că eugeniștii români au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
și politice și nici În principiul proprietății asupra mijloacelor de producție. Moldovan apela la Înseși legile vieții ca bază de legitimare a eugeniei, un fundament care părea atât de solid, Încât atât el, cât și mulți alții l-au considerat irefutabil. La nivelul analizei istorice, existența unei astfel de poziții demonstrează și inadecvarea abordărilor care Încearcă să Împartă scena ideologică a României interbelice de-a lungul unei axe clare dreapta-stânga14. În realitate, noutatea gândirii ideologice, a participării maselor În politică și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
exprimat punctul de vedere cel mai explicit În problema evreilor a fost Făcăoaru. Într-un articol publicat În 1938, el descrie evreii drept „o altă populație extraeuropeană”, „Minorități balast, ș...ț primejdie mortală pentru neam”62. Pe baza acelorași dovezi „irefutabile” ale datelor privind intensitatea aglutinării sângelui pe care le folosise Râmneanțu, Făcăoaru argumenta În favoarea excluderii complete a evreilor din societate, prin controlul căsătoriilor și sterilizarea acestei populații nedorite 63. Sabin Manuilă avea o opinie diferită În privința evreilor. Deși era și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
dacă fiecare nouă teorie comportă anumite predicții ce nu au fost avute în vedere de teoria precedentă. Un program care nu este progresiv este degenerescent. Un program comportă un nod dur, adică un corp de principii fundamentale care sînt considerate irefutabile și nu trebuie niciodată repuse în cauză. Dincolo de acesta se situează "centura de protecție", în care se află anomaliile și problemele destinate încercării empirice. Alte respingeri eventuale vor fi pur și simplu ignorate. Lakatos explică astfel de ce, în ciuda lui Popper
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
regimului ceaușist. Pentru cazul Timișoarei, autorii susțin că militarii au ripostat cu foc doar pentru a se apăra atunci când au fost agresați de provocatori. Pentru cazul Clujului (care îi preocupă probabil pe autori tocmai fiindcă existau documentele fotografice considerate probe irefutabile, ce demonstrau faptul că Armata a deschis focul) și al grupului de protestatari condus de Călin Nemeș, Sava și Monac consideră că acțiunea acestora a fost una provocatoare, aparținând unui nucleu de indivizi turbulenți, aflați sub influența alcoolului, care intenționau
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
un dezacord [...], ci mai ales stăpînirea unor contra-argumente. Proprietatea argumentației de a fi supusă refutației este, după părerea mea, una dintre caracteristicile sale fundamentale și o distinge net de demonstrație sau deducție, care, în interiorul unui sistem dat, se prezintă ca irefutabile. (Moeschler 1985: 47) Am propus să se dea secvenței argumentative prototipice complete o formă care lasă loc contra-argumentației: Schema 20 Această schemă nu are o ordine liniară obligatorie: (noua) teză (P. arg 3) poate fi formulată încă de la început și
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
interpretat: Mielul a venit tocmai pentru a tulbura apa Lupului. Mișcarea argumentativă a răspunsului mielului este următoarea: [3] pregătirea, reangajare în interacțiune [4] Cum: negarea presupoziției printr-o formă interogativă " Cum aș putea să tulbur..." [5] Cînd: expunerea unui fapt irefutabil Am putea afirma că Mielul se reangajează în interacțiune propunând Lupului să renunțe la violență. ("Nu-și au rostul mînia Dobitociei tale"). Citatul din Perelman, prezent în capitolul 2 (p. 82), arată că decizia de a argumenta înseamnă o renunțare
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
arunca cu mare succes pe piață narațiuni captivante despre adepții sumeranismului, iar un prestigios congres internațional de istorie s-a ocupat în exclusivitate de originea acelei comunități. În mod cu totul regretabil, nu se știe nici astăzi bazat pe dovezi irefutabile dacă Biserica sumerană atât de persecutată există cu adevărat, dacă a existat vreodată, cât este adevăr și cât doar literatură în uriașa bibliografie apărută. (Fotografiile "aduse din Munții Apuseni" au fost declarate falsuri.) În clipa de față, subiectul este în
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
reușește să surprindă prin complexitatea și prin originalitatea problematicilor abordate, toate orientate parcă spre a răspunde la întrebarea: „Furnizează contabilitatea un adevăr adevărat privind poziția financiară și performanța întreprinderii?”. În acest context autorii sunt de părere că „este un adevăr irefutabil că adevărul contabil este un adevăr construit în concordanță cu un set de principii, reguli, convenții și practici specifice. Dar tot atât de adevărat este că adevărul contabil apare la intersecția unui compromis între producătorii de informații contabile, auditorii financiari și utilizatorii
Contabilitate creativ ă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
textul articolului 53 din Tratatul de la Berlin, pe picior de egalitate cu celelalte puteri, în calitate de stat-membru cu drepturi depline al CED Erau punctate, succint, ideile principale din memoriu. Erau invocate aceleași documente și norme juridice internaționale. Erau folosite aceleași argumente irefutabile, de ordin istoric și juridic. Din păcate, după cum vom vedea, în zadar... * * * Sub aceste auspicii s-au deschis, la 8 februarie 1883, în capitala Regatului Unit, lucrările Conferinței Internaționale asupra Dunării, Marile Puteri neriverane fiind decise a le da câștig
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
21,9-22,20: Ierusalimul ceresc, Mireasa Mielului; - 22,21: Epilog. În privința datării scrierii, suntem de acord cu perioada ultimilor ani de domnie a lui Domițian, urmând părerii lui Irineu de Lyon (Adu. Haer. V, 30, 3). Nu există nici un argument irefutabil pentru încadrarea scrierii în perioada domniei lui Nero, așa cum susțin încă Jenks și Wilson. Întâi de toate, Roma nu putea fi numită Babilon decât după distrugerea templului, în anul 70. Apoi, Laodiceea este prezentată ca o cetate bogată și prosperă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
făcut obiectul a numeroase dezbateri. Liderul socialist Léon Blum a acceptat să prefațeze traducerea franceză a lucrării The Managerial Revolution și a declarat că această carte l-a făcut să-și revizuiască în mare parte ideile pe care le considerase irefutabile (Blum, 1947, p. XXI). Totuși, pentru Blum, tehnocrația nu putea fi decât un regim de tranziție către socialism. Critica lui Georges Gurvitch Cu asprimea obișnuită a tonului său, Georges Gurvitch n-a ezitat să-l califice pe Burnham drept „un
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nu ține cont decât arareori de realitățile locului sau de convingerile sincere ale laicilor credincioși. Șpagofilia dictează alte priorități. Eu, unul, când se întâmplă să aud faimosul „axios”, devin anxios. „Vrednic este” nu-i niciodată o întrebare, ci o afirmație irefutabilă. Știu că nu-l știu pe candidatul la preoție sau episcopie, hirotonit pe seama unei parohii sau dioceze unde credincioșii n-au habar ce-i așteaptă. „Axios” este doar aparența unei consultări - în fapt, o ipocrită formalitate, rostită după rugăciunile de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
discursul purgativ al societății civile s-a dovedit adesea vulnerabil la ranchiună și ipocrizie. În decorul mizerabil al dezbaterii noastre publice, acolo unde călăii se amestecă vesel cu victimele, acuzațiile insistente de colaboraționism - nu întodeauna făcute pe baza unor probe irefutabile (vezi alegația lui Mircea Dinescu despre „arderea dosarelor” în decembrie 1989) - au putut să pară niște acrobații stilistice încărcate de resentiment. Generalizări gratuite și portretizări sumare au lăsat loc la nenumărate confuzii. În țara lui Cațavencu, Farfuridi și Brânzovenescu, dezbaterea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se regăseau și mulți ne-politicieni, recrutați din rândul actorilor, cântăreților sau sportivilor cu notorietate, nu a mai mirat pe nimeni din moment ce toate partidele au procedat la fel, ba chiar au declanșat o adevărată competiție în acest sens, dând proba irefutabilă a modului în care concepeau mult clamata reformă a clasei politice. La acel moment, PD-L încă nu își definitivase lista cu candidaturi, certă fiind numai nominalizarea lui Theodor Stolojan drept candidat al partidului la funcția de prim-ministru și
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
definim și interpretăm o serie de picturi. Folosirea atentă a anumitor elemente (modul de redare, intensitatea culorii), a anumitor motive (literare sau mitologice), a anumitor idei (religioase sau fantastice) definește forma finală și compoziția picturii. Totodată, există o relație intimă irefutabilă între natură și pictură. Arta și natura au o natură asemănătoare și pot fi înțelese ca "o apreciere personală, reprezentată prin senzații și pe care priceperea o organizează în pictură"5. Cercetarea naturii devine un mod de a face pictură
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fi să cuantificăm variile forme de activitate intelectuală în care s-a risipit spiritul său expansiv. Ceea ce rectifică, indubitabil, prejudecata, născută din conjecturi oarecum ridicole, unei forme mai mult orale decît scrise a operei sale. Vulcănescu ne-a lăsat dovezi irefutabile despre ipostazele în care s-a întrupat zbuciumul creierului său: a fost o ființă dialogală cu o forță de neîntrecut a verbului, a gîndit și a scris peste două mii de pagini, dacă e să invocăm probe din arhiva domniei cantitativului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a romanticilor (vezi și scurta analiză psihologică pe care am întreprins-o în I, 2B cu privire la ei), atunci accentul este pus greșit: la romantici găsim evidente semne ale nesiguranței de sine camuflate, ce-i drept, sub forma afirmării unor adevăruri irefutabile -, în timp ce la Dithey întîlnim doar conștiința faptului că până și marile certitudini, dincolo de momentul lor de autenticitate pe scena istoriei, sunt relative. Așa cum anticipam, aici este unul dintre punctele în care Dilthey se apropie de pozitiviști. F) Relația cu pozitiviștii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
numai asupra unui singur punct. Amîndoi afirmă efectiv că „putem desigur să cunoaștem că există un Dumnezeu fără să știm ce este el.”) Amîndoi admit că Dumnezeu este infinit. Totuși, atunci cînd Descartes, în fața acestui infinit, pretinde a avansa dovezi irefutabile, Pascal se retrage în fața misterului divin și declară că „lipsindu-le dovezile, lor creștinilor, nu le lipsește totuși sensul și rațiunea nu poate determina nimic”). Această retragere ni se pare lăudabilă și chiar rezonabilă; dar echivalează cu a face un
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]