136 matches
-
ce ține de știință. Secția de Tetrapiloctomie are funcție preparatorie, țintește să educe În simțul irelevanței. Un departament important este cel de Adynata sau Impossibilia. De exemplu Urbanistica Țigănească și Hipismul Aztec... Esența disciplinei stă În Înțelegerea rațiunilor profunde ale irelevanței ei, iar În secția de Adynata, și pe cele ale imposibilității ei. Iată de ce avem Morfematica Limbajului Morse, Istoria Agriculturii Antarctice, Istoria Picturii din Insula Paștelui, Literatura Sumeriană Contemporană, Instituții de Docimologie Montessoriană, Filatelie Asiro-Babiloniană, Tehnologia Roții În Imperiile Precolumbiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Passy. În general, Henry nu era de acord cu pseudoautobiografia ca formă de ficțiune. Relatarea la persoana Întâi slujește foarte bine Într-o povestire sau o poveste, dar, În economia de anvergură a unui roman, ea duce la dispersare și irelevanță. Pentru un Începător, Însă, ea Își avea avantajele sale ca metodă narativă, rezolvând prin eliminare numeroase probleme potențiale, și se potrivea foarte bine cu descrierea lirică făcută de Du Maurier iubirilor, speranțelor și temerilor din copilărie, eforturilor făcute la maturitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și Manda. — Asimilarea unui limbaj rudimentar nu conferă vreun soi de libertate, zise Virgil. Orice intelect care se izolează în structuralism, e sortit să rămână prins în propriile mreje. Cuvintele nu-ți servesc decât ca să țeasă coconi în jurul propriei tale irelevanțe. Era ceva ce i se întâmpla lui Virgil Jones atunci când se enerva: vorbele-i deveneau pompoase și încâlcite. Asta îi venea din teama de a nu trăda faptul că-i lipsea stăpânirea de sine. Când era nervos, se simțea extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din nou pe domnul Jones și i-a oferit un indiciu pentru ultima Ordonare pe care acesta era acum nerăbdător s-o descopere, dar ultimele cuvinte ale lui Virgil l-au rănit, așa cum le și fusese de fapt intenția. Auzi, irelevanță. — Ești conștient, domnule Jones, spuse el semeț, de statutul meu de Ordonator? Domnul Jones nu spuse nimic. — Văd că ești, continuă arțăgoasă vocea. Așadar, îți amintești, fără îndoială, Prima Regulă a acestei nobile vocații. Domnul Jones îl privi nevinovat. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
domolește. Poate că ar trebui să ți-o reamintesc! se răsti gorful. Poate că asta te va face să te abții de la asemenea aluzii. Dacă nu mă înșală memoria, interveni Virgil Jones, Prima Regulă a Ordonării este să eviți orice irelevanță. Te rog, corectează-mă dacă greșesc. Urmă o scurtă pauză. Apoi: — Nu te înșeli, veni răspunsul. — Așadar, spuse Virgil, permite-mi să-l acuz pe Maestru de încălcarea radicală a propriilor reguli. Liniștea care a urmat a fost înfricoșătoare. — Argumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
timp, după atâta Chin. Se întoarse cu fața spre gorf. Domnule Jones, spuse gorful. Un ultim avertisment înainte de confruntare. în caz c-o să câștigi. — Da? zise Virgil. îEra oare vreo tactică prin care gorful trăgea de timp?) — Nu sunt singura irelevanță de pe insulă, domnule Jones. Mă tem că și dumneata ești una. Virgil nu spuse nimic, dar știa că gorful reușise să-l rănească. Această renaștere a lui era ceva fragil. îndoielile îl năpădeau cu ușurință. — E doar o intuiție, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
organizați. Există o dezbatere considerabilă asupra globalizării, între liberalii care cred că aceasta constituie o fază cu totul nouă a capitalismului și susținătorii statului, care sunt sceptici în această privință (Held et al. 1999; Held și McGrew 2000). Liberalii arată irelevanța crescândă a granițelor naționale pentru desfășurarea și organizarea activității economice. Ei se bazează pe creșterea comerțului liber, pe capacitatea coporațiilor transnaționale (CTN) de evita reglementarea politică și jurisdicțiile legale naționale, precum și pe eliberarea capitalului de constrângerile naționale și teritoriale (Ohmae
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
la studiul unor astfel de discipline particulare, ignobile, în dauna artei totale, universalizante a politicii; în acest context, cunoștințele și deprinderile practice, învățarea unor meșteșuguri, profesii etc. sunt ignorate și disprețuite pentru scopul lor (câștigarea traiului zilnic), dar și pentru irelevanța lor în plan paideic: Căci ceilalți îi plictisesc pe tineri; aceștia caută să scape de anumite discipline, iar sofiștii îi împing la ele împotriva voinței lor, învățându-i calculul și astronomia și geometria și muzica zicând acestea a privit către
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
este bărbat sau femeie. Este valabilă chiar dacă cele două pietre sunt aruncate în același timp și de la aceeași înălțime de către două persoane diferite. Există, evident, nenumărate alte condiții care sunt nesemnificative din punctul de vedere al validității regularității lui Galileo. Irelevanța acestor multe circumstanțe care ar putea juca un rol în fenomenul observat a fost numită, de asemenea, invarianță. Cu toate acestea, această invarianță are un caracter diferit de cel precedent, întrucât nu poate fi formulată ca un principiu general. Explorarea
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
afirmații condiționale care permit predicția unor evenimente viitoare pe baza cunoștințelor din prezent, cu excepția faptului că unele aspecte ale stadiului actual al lumii, practic majoritatea covârșitoare a determinanților stadiului prezent al lumii, sunt irelevante din punctul de vedere al predicției. Irelevanța este înțeleasă în sensul celui de-al doilea punct din discuția teoremei lui Galileo. [Autorul crede că nu este necesar să mai menționeze faptul că teorema lui Galileo, așa cum este dată în text, nu epuizează conținutul observațiilor lui Galileo în legătură cu
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
și-a mai revenit niciodată: mergând din nonconformism în relativism, din postmodernism în constructivism social și din multiculturalism în postcolonialism și corectitudine politică, lumea academică vestică, în special cea nord-americană, s-a separat tot mai net de societate, eșuând în irelevanță. Deși inginerii, medicii, avocații, economiștii, informaticienii și alții continuă să fie evident necesari, utilitatea socială a științelor umane (și chiar sociale, dincolo de iluzia - și alibiul - unor aplicații practice mergând de la sondajul de opinie la propunerile de politici publice) este și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aplicații practice mergând de la sondajul de opinie la propunerile de politici publice) este și astăzi contestată vehement. În această tranziție rapidă - pe durata unei generații istorice - de la centralitate simbolică (în Statele Unite, un statut încă recent în anii ’40-’50) la irelevanță s-a ridicat Allan Bloom, copil unic al unei familii de asistenți sociali de origine evreiască europeană din Indianapolis. A intrat la University of Chicago la doar 16 ani, grație unui program pentru supradotați, luându-și doctoratul cu Leo Strauss
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
problemele generale ale limbilor, atingem sfera facultății de a comunica prin semne, prin urmare sfera limbajului. Dacă am viza însă numai cercetarea aspectelor generale din perspectiva limbajului ca facultate umană, investigația ar deveni în mare parte superfluă prin opacitatea și irelevanța ei suficientă în raport cu manifestarea reală a limbajului în comunitățile umane. Or, această manifestare este limba, instrumentul prin care experiența omenească este realizată, analizată și comunicată de fiecare comunitate, dar în mod diferit, prin unități de limbă înzestrate cu un conținut
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
supra, 2.4 ) este echivalentă semantic și pragmatic (atunci când epuizează circumstanțele posibile de producere a situației evocate de regentă) cu CI: a enumera toate circumstanțele alternative posibile drept condiții în care un fapt se produce echivalează cu a le declara irelevanța. Atare suprapunere nu are însă loc în cazul în care vorbitorul are în vedere, explicit sau implicit, și circumstanțe în care faptul în cauză nu se produce - vezi (4), (6), (7), (61): (61) Vin (ori) dacă-mi trimite o invitație
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
de duritatea celui anterior) a fost observată, cu detașare și răceală, de la mare distanță, și de alții. Iată o confesiune recentă a lui Matei Călinescu, riguros în același sens: ...Imprimatur-ul cenzorului ideologic creează o prezumție de compromis sau de irelevanță, iar clandestinitatea o prezumție de îndrăzneală iconoclastă. Ușurința cu care a trecut Zacharias Lichter prin cenzură deși asta se întâmpla într-o perioadă de relativă liberalizare, fie ea ipocrită a avut asupra mea un efect tardiv, ca una din acele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ridicat de legitimitate democratică. În plus, așa cum sugerează Miller (1993:89) și Cohen (1989:31), la nivelul cetățeanului și al comunității, la nivel local, sectorial și tematic, se pot dezvolta "arene" deliberative, în ciuda limitelor relevantei politice. "Cum putem depăși această irelevanță și cum să ne îndepărtăm de barierele tematice create de ansambluri limitate?" Încercarea de a răspunde la această ultimă întrebare ne determină a extinde analiza până la structurile politice intermediare și o vom face în paragraful următor. 4. "Ancorele" sunt esențiale
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
pe baza observării declinului rațiunii, a diferențierii științei, moralității și artei, această școală originându-se în ideile lui Leo Strauss și apoi în lucrările lui Hans Jonas și Robert Spaemann. Neoconservatorii se bazează pe o serie de postulate, cum ar fi irelevanța științei pentru "orientarea în lumea vieții", îndepărtarea politicii de cerințele justificării moral-practice, conținutul iluzoriu și pur privat al artei 114, putând fi trecuți în această categorie Wittgenstein I, Carl Schmitt din perioada de mijloc sau Gottfried Benn din perioada târzie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
marxist-semiotic din primele lucrări și care accentuează contururile unei lumi noi, de cele mai multe ori slab definite. Aceasta este perioada în care este subliniată distanțarea sa față de modernitate, astfel încât analizele și stilul observate în primele lucrări vor fi abandonate pe motivul irelevanței lor pentru o analiză pertinentă a societății contemporane. Etapa discursului postmodern începe în jurul anului 1980 și se concentrează pe descrierea personalizată a noilor forme de tehnologie, artă, discursivitate, societate. Vocabularul postmodern baudrillardian va cunoaște acum o dezvoltare remarcabilă, termeni precum
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în epocă, eurocomunismul conține numeroase paradoxuri și inadvertențe de natură ideologică, politică și economică. Pentru Jan Triska, partidele eurocomuniste erau amenințate de "stagnare", nefiind capabile să aleagă decisiv între guvernare și opoziție, fapt care conduce la "izolare" și gradual la irelevanță pe plan politic local și, nu în ultimul rând, erau confruntate cu posibilitatea "pierderii identității" în încercarea periculoasă și nu întotdeauna convingătoare de a se disocia de social-democrație (Triska în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 94-95). În plus, menționează Peter Ludz
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lucrare întreg arsenalul scriptural, pentru a nuanța, infinitezimal, situarea cazurilor în noile date conjugale. Totul, evident, într-un climat de uluitoare facilități moderne. (Inaccesibile, vai, nouă, aici, mai ales într-o materie atît de gingașă.) Dacă tot se vorbește de irelevanța unei antinomii stînga/dreapta, atunci Vadim a dat magistrala lovitură, uitînd pur și simplu de stînga lui (ceaușistă) și plasîndu-se, voios, într-o dreaptă (extremistă). Ce vreți, se plictisise și el! Schimbarea cum bate vîntul. De la răsărit. De la apus. A
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cealaltă Românie. România boierului Pallady. Cine va concepe acest mult așteptat compendiu al dramaticelor dezorientări și dezarmări, dar și al existenței, nu ne îndoim, unor încă nedivulgate capodopere? Și cînd? 7 septembrie E multă frăsuială în jurul prozei autohtone. În sensul irelevanței sale (mai ales) în străinătate. Și totul ia tonul aceleiași recurente carențe de imagine, pe care, vai, statul, prin antenele sale externe, n-ar ști cum să o gestioneze în beneficiu-i. E maladie veche, această văicăreală a unei literaturi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca orice obiectivare, trebuie să recurgă la număr și la masă disciplinată pentru a se impune. Dacă e agresiv laică, perspectiva obiectivantă constată anemia religiei în spațiul public și inferează de aici caracterul de convingere privată al credinței, inexistența transcendenței, irelevanța ei pentru destinul omului. Obiectivantă și normativă, ea luptă pentru legiferarea drepturilor individului, fără a-și permite să se intereseze de substanța persoanei, al cărei conținut fiecare este liber să și-l construiască după voie. Dacă e neangajată religios, perspectiva
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Dar să căutăm. Adună numărul de la galoș cu numărul de la brișcă și cu cel de la casă și, făcând calculele dumitale, obținem, nu se poate altfel, numărul ochelarilor mei. 71 Același transfer al aluziilor intertextuale survine în finalul scenetei argheziene, când irelevanța întregii conversații, dată de inutilitatea solicitării (Clientul e orb), trimite atât la furia funcționarului din Petițiune, agasat fără scop de cetățeanul buimac și însetat, cât și la perplexitatea în fața oratorului mut, încercată de "prezențele absente" din Scaunele. Iată de ce piesa
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
distinse două aspecte: în primul rând, condiția I este violată atunci când în alegerea socială dintre x și y ierarhizările individuale privind o a treia alternativă, să-i spunem z în raport cu x sau y, devin factori relevanți. Acesta este aspectul de irelevanță al condiției. În al doilea rând, condiția este violată dacă în alegerea socială dintre x și y devine relevantă orice altă informație decât cea despre ordinile individuale între x și y, e.g. intensitatea preferințelor. [...] Acesta este aspectul de ordinal (ordering
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
al doilea rând, condiția este violată dacă în alegerea socială dintre x și y devine relevantă orice altă informație decât cea despre ordinile individuale între x și y, e.g. intensitatea preferințelor. [...] Acesta este aspectul de ordinal (ordering) al condiției. Aspectul irelevanței este doar o parte a celui de ordinalitate, deși în denumirea condiției accentul pare a cădea pe aspectul de irelevanță”. [Sen, 1970a, pp. 89-90] footnote>. Rezultatul agregării preferințelor individuale pe baza acestor condiții greu de respins este unul surprinzător: nu
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]