216 matches
-
Acasa > Versuri > Farmec > LĂTRATUL PERETELUI MI-A ZGÂRIAT LACRIMA Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului nu am timp să răpesc zilele pe furiș poate din acest motiv sunt irespirabil când strănut trupul în cuvinte încât lunile au devenit întregi de plictiseală când nu ne iubeam până la capăt lătratul pereților mi-a zgâriat lacrima până la însângerare deoarece adori să te scalzi în orele mele goală până dincolo de piele voi mai
LĂTRATUL PERETELUI MI-A ZGÂRIAT LACRIMA de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356607_a_357936]
-
și ea dispusă să dea o mână de ajutor partenerului când este vorba de amor. Gândurile i-au fost întrerupte de Mircea, care o întreba dacă nu dorește să iasă afară în fața căminului cultural, să se mai răcorească, aerul fiind irespirabil în sala banchetului. Oare ce și-a propus acest flăcău? se întreba Săndica, privindu-l cu insistență. Văzându-l liniștit, temerea că el nu a priceput nimic din mesajele corpului său se accentua. Nu-i nimic. Mai este până la plecare
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
face și nu pățește nimic? Îl somam pe Dumnezeu să-l pedepsească pe cel păcătos, pe toți, în afară de noi înșine. Grijă altuia ne preocupă, neglijându-ne propriul suflet. În acest timp, năpădesc bălăriile otrăvitoare, cucuta și pălămida și aerul devine irespirabil. Și pământul nostru sufletesc se infestează mai rău ca de pesticide. Pe el nu mai crește floarea neprihănirii. Înainte de a fi prea târziu, să facem curățenie generală în suflete. Au nevoie. Eliminând tot ce-i de prisos și adunând acolo
VÂNZĂTOR DE DUMNEZEU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357132_a_358461]
-
bine, cel puțin, că aici nopțile nu sînt ca cele de la București ... ani de zile, în luna august, a trebuit să plec din acel ocean de asfalt, din care dogoarea izvora cu răutate la căderea serii, făcînd parcă aerul mai irespirabil decît în timpul zilei. În curînd se vor coace coarnele, acele fructe roșii, lunguiețe și dulci, cînd sînt coapte bine, din care se prepară cornata, o băutură ideală pentru digestie și pentru vitaminizarea organismului în primăvară și va începe culesul prunelor
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
întrețin grandoarea gângavă a vieților noastre minuscule, gândeam la volanul șalupei directoriale. Trăim hrănindu-ne cu minimele satisfacții ale fentării traficului de pe Ștefan Cel Mare (Waze, din nou). Micile tactici pe care le aplic zilnic pentru a face suportabilă realitatea irespirabilă mi-au împiedicat avionul visării să decoleze de pe DN1. De când eram copil visam la mașina asta care merge singură. Și iată, acum, când există și sunt la volanul ei, harta gropilor din București nu mă lasă să mă bucur. Mi
Am mers cu mașina care se conduce singură și am nimerit în gropile din mintea mea () [Corola-blog/BlogPost/338466_a_339795]
-
Știrile îmi gâdilă neplăcut angoasele. Inflația de canale mă bulversează și blochează complet. Zapingul mă lobotomizează și îmi diluează încrederea în mine. Per total, televiziunea prin cablu îmi subminează - vorba lui Cristian Ghinea - încrederea în umanitate. Zbor înalt deasupra realității irespirabile? Nu tocmai. Refugiul meu este internetul, la fel de plin de capcane, dar care mă lasă să aleg ce și când consum. Folosesc Netflix, HBO GO, Voyo și YouTube pentru entertainment, iau cursuri online pe edx.org, udacity.com, coursera.org, citesc
Cum am renunțat la televizor () [Corola-blog/BlogPost/338167_a_339496]
-
Iura avea mare nevoie de dragostea Larei: era hrana lui spirituală, era suportul lui în viața tot mai nesigură, era însăși rațiunea lui de-a fi. Mai ales în acele zile când, așa cum cu îndreptățire afirmă Lara, “aerul devine din ce în ce mai irespirabil”, întrucât - punctează autorul cu justificată oroare - “Zilele acelea confirmau vechea zicală - omul este lup pentru om. Călătorul făcea cale întoarsă pe drum la vederea altui călător, străinul care întâlnea alt străin îl omora de frica de-a nu fi el
UNUL DINTRE EROII DE REFERINŢĂ AI LITERATURII DE REZISTENŢĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344382_a_345711]
-
întindă cu nerușinare, ca o menadă în extaz urlând continuu a moarte (singurul răcnet, de altfel, al realității orgiastice contemporane), mădularele trupului despuiat, ca și cum noua paradigmă a societății de azi (ce se scaldă cu plăcere pe toate părțile sale în irespirabilul mâl ideatic construit de către Walter Benjamin, anume acela că “Alinierea realității la mase și a maselor la realitate este un proces de amploare uriașă, atât pentru gândire, cât și pentru intuiție.”) are drept scop fundamental reprezentarea sa identitară sub forma
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
reprezintă aparte folclorul. Dar, dacă toată lumea ar mărturisi una și aceeași dragoste, unde ar mai fi frumusețea iubirii unice și a celor puțini?! E atât de adorabilă muzica populară a neamului, fără farafaslâcurile ritmurilor care o destructurează azi, fie ale irespirabilelor manele, fie ale îndesatelor anglicisme, strigăte sau cuvinte în dauna melodiei. Pe lângă aceasta, cântărețele sunt înveșmântate așa de plăcut în splendidul port popular de la care au plecat mamele noastre, pentru ca azi să se ajungă la moda mamei natură, cu acoperăminte
DANIELA CONDURACHE. DACĂ AR ASCULTA-O LUMEA, AR DEVENI MOLDOVENEASCĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347387_a_348716]
-
să se fi uscat odată cu aerul. Abia de-l mai slujeau. Nici veștile tactile nu erau prea dese... un tegument insensibil îi devenise grosier sarcofag... Olfactivul dăduse bir cu fugiții și el... Când dimensiunile camerei ajunseră chiar neîncăpătoare și aerul irespirabil, i se-ntâmplă. Într-o frântură de secundă până ce lumina se stinse, îi apăruse figura în oglinda stăpânită de aburul subțire al ochilor săi. Oasele feței închipuiau un zâmbet hidos. Memoria vizuală îi fixă pe retină imaginea fioroasă a chipului
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
netăcând alteori, am rătăcit sau nu, drumul spre rai. Voi vedea! Am mai scris despre oameni cumsecade, fiindu-mi mereu teamă să nu li se întâmple ceea ce li se întâmplă mai tuturor în locurile lor natale. Nu o dată, scriindu-se irespirabil de mult despre unii cocoțați la beregata localităților au fost și sunt date deoparte cărămizele temeliei lor. Dacă trebuie ca așezările să aibă detractari, de multe ori ei sunt întocmai cei care au impresia că le reconstruiesc. După multe caligrafieri
PĂRINTELE GHEORGHE BÂRJOVANU. OAMENI CUMSECADE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372604_a_373933]
-
și, mai recent, invitatul vernisajului ce mi-l consumam la galeria Orizont din București), ascultîndu-l, așadar, pigmentînd acid dispariția vocației naratoare la generațiile ce-l succed, am apreciat, înainte de toate, justificarea celui ce a produs cîteva romane de greutate, atmosfera irespirabilă în care și-a mișcat personajele neputîndu-le anula anvergura epică. Pe același palier deși cu strategii narative diferite se situează și Țoiu, și Horasangian, și Bălăiță, și Stelian Tănase (pînă la implicarea sa cvasitotală în publicistică). Ca să nu risc ton
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
juneții mi s-au consumat în plină dictatură, și numai hormonii în buiestru m-au plasat cît de cît în marginea ei, într-un microcosm pe care mi l-am confecționat cu oarecare perfidă pricepere managerială. Dincolo de presiunea unui cotidian irespirabil, exista noaptea sufletelor candrii, de care Iașii n-au dus lipsă niciodată. Dispărută doar odată cu dispariția trăsurilor. Noaptea, dar și ziua, cu evadările mirifice între coline, dincolo de dizgrațioasele blocuri-turn. Proaspăt absolvent de litere, eram încadrat... desenator la unicul organ local
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare, conformismul care zăcea într-unul ieșind fatalmente al suprafață. Căutând să se sustragă unui climat irespirabil, insul și-a denaturat ființa și în el instinctul vieții e pe cale să se stingă. E, într-adevăr, un fel de moarte... O alunecare lentă în nonsens, în vacuitate, într-un vid absorbant unde, cu eul împuținat, nu mai știi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fi acuzat de toate comploturile imaginabile, printre care acela de a infiltră și destabiliza permanent ordinea comunist... mondial.... Începînd din iunie 1948, orice individ putea fi aruncat În gheena veșnic... doar pe baza simplei acuzații de „titoism”. Atmosferă a devenit irespirabil... În toate ț...rile comuniste: „Se n...scuse Titovchina - scrie În Memoriile sale Jiri Pelikán, pe atunci membru al Tineretului comunist cehoslovac - fenomen nou, ap...rut dup... condamnarea Iugoslaviei de c...tre Kominform. O atitudine oricît de rezervat... făt... de
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
capul și a exclamat cu jumătate de glas: „Bieții oameni! Sunt vreo duzină care dau târcoale acuma pe aici. Azilul lor a ars. Da, niște nebuni, ce mai...” Nu, nimic nu mai putea să o surprindă. Adesea, înghesuită în întunericul irespirabil al vreunui vagon, avea un vis scurt, luminos și complet neverosimil. Ca și cămilele acelea uriașe, în ninsoare, care-și întorceau capetele disprețuitoare spre o biserică. Patru soldați ieșeau pe ușa deschisă, târând după ei un preot, care îi mustra
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și totuși fără răgaz, câștigând greu, În timp, speranța doar că mântuirea nu-i poate la capătul rătăcirii, ci În acuratețea fragilă și onestitatea cu care tu trăiești - și ești - rătăcirea Însăși. Aspirat de Înălțime, cu fiecare centimetru câștigat mai irespirabilă, mai de nesusținut. Amețit de hăul de dedesubt, Îngreunat de sentimentul că Întunericul locuiește adâncul luminii, fără s-o poată vreodată contamina, Încercând totuși mereu s-o disloce. Dacă viața, așadar, ar fi alcătuită din clipe, din simultaneități izolabile una
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În urmă, Sanda-mi spunea: ce-ar trebui tu să faci ar fi să scapi o dată de cearta asta a ta nesfârșită cu postmodernismul. Deci iată că de cearta cu postmodernismul am scăpat, dar de sentimentul interior că postmodernitatea este irespirabilă și dramatică n-am scăpat. Și-atunci m-am mutat dintr-o discuție despre postmodernism, care pentru mine este deja o modă culturală și e mai puțin interesant pentru o discuție serioasă și implicată, Înspre postmodernitate, care este condiția, deci
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
antice își păstraseră demnitatea și curriculumul aproape nealterate, supraviețuind în secolul al V-lea. Dar curriculumul polymatheic nu mai respira cu ambii plămâni, iar în secolul al VI-lea a sucombat. Nu suferea de o boală incurabilă, deși mediul devenise irespirabil, dar a contractat brusc o maladie care s-a dovedit neiertătoare pentru hybrus-ul paideutic elin: creștinismul. Barbarii, care păreau să-l protejeze, n-au schițat nici un gest: erau deja creștinați. Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. În
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unei lumi mai bune, o lume a înțelepciunii, a liniștii și a consensului. Erau, de regulă, „voci raționale” care pledau pentru „îndreptarea lucrurilor omenești” prin reforme înțelepte în plan politic, religios și educativ. Erau așa-zișii „iluminați”... În această atmosferă irespirabilă și primejdioasă s-a manifestat geniul celui supranumit „părintele pedagogiei”: Jan Amos Komensky. Ne grăbim să afirmăm însă că acest supranume nu i se potrivește. Personalitatea și opera lui Comenius depășesc cu mult dimensiunile conotate prin această sintagmă sărăcăcioasă. Istoricii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai ieftină, dar și cu un gust mai îndoielnic și cu substanțe chimice mai amenințătoare (e.g. abundența de E-uri sau concentrațiile de nitrați etc.); mașini mai multe și mai confortabile, dar și aglomerări, ambuteiaje și mai ales un aer irespirabil în aglomerările urbane; mai multe medicamente și mai eficiente în tratarea bolilor, dar și mai multe efecte secundare intolerabile etc. Fața promisiunilor și fața amenințărilor/riscurilor configurează acel Ianus al cunoașterii și tehnologiei contemporane, tot așa cum latența și percepția lor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
În acest fel, creștinul participă nu doar la edificarea Trupului eclezial, ci și la viața comunitară a cetății. În absența acestei contribuții decisive - atât de vizibilă în America vizitată de Tocqueville -, orice societate modernă ar tinde să devină un spațiu irespirabil. Amenințată de spectrul osificării prin uzul limbii de lemn, Biserica trebuie să redescopere virtuțile dialogului transparent și lipsit de premeditare. Fără un elementar exercițiu de autocritică, viața noastră s-ar putea pomeni, într-o bună zi, sufocată de blestemul fricii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
poziție, țipetele răniților creșteau, iar dindărătul morților înfășați ca în niște gogoși de viermi, se auzea scrâșnetul păianjenului metalic. Te țineam pe după umeri, iar buzele mele, rătăcind prin părul tău, îți ardeau obrazul, urechea, cu adevărurile acelea tăiate în bezna irespirabilă a acelui cimitir zburător. Strigam sfârșitul, înfrângerea, inutilitatea vieții noastre irosite, orbirea stupidă a lui Șah, nefericirea popoarelor pe care le târâserăm după noi într-o aventură sinucigașă... Dădeai impresia că mă asculți, apoi, când avionul a început brusc un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Patriarhului Kallistos. În rest, nu schimbase nimic. Stăniloae a fost entuziasmat de această descoperire și s-a apucat de treabă. Primul volum a apărut În 1946, la Sibiu, Într-un context puțin favorabil „chestiunilor spirituale”. Regimul comunist instaurase o atmosferă irespirabilă și sângeroasă. Stăniloae, rector al Academiei de Teologie din Sibiu și redactor-șef al ziarului ortodox Telegraful român, a fost obligat de guvernul Groza să părăsească aceste două funcții. Înainte Însă, o teribilă tragedie se abătuse asupra familiei sale : fiica
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cu probleme pe care sunt incapabilă să le rezolv. Adevărul e că Întotdeauna am preferat vechile povești născocite despre ținuturile străvechi. Citeam ca să evadez Într-o lume mai interesantă, nu ca să mă trezesc Încuiată Într-o Închisoare unde aerul e irespirabil și ești nevoit să trăiești indirect experiența unor oameni care sunt torturați dincolo de limitele Închipuirii. Mi-a plăcut ficțiunea tocmai pentru iluzii, pentru ușurința autorului de a-mi arăta magia, ce se află În mâna dreaptă, nu și În stânga, maimuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]