223 matches
-
îți plăceau tare mult, da, am terminat tot de mâncat și-i întind peste umăr în chiuvetă la spălat și farfuria mea și-l regăsesc pe fratele Rafael apropiindu-mă de el în dărnicia cu care împrăștia în jur mireasma irespirabilă a gazelor eliminate de mătăhălosul său trup în orice zi de vineri, cu regularitate, când ne pregătea fasole frecată și el însuși, mânca cel puțin două farfurii, plăcându-i fasolea la nebunie, părintele Ioan îl lua în răspăr, și lăcomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
2); viața (2); vînt (2); zbor (2); -; aer; aere; aerob; albastru; anvelopă; aspirație; balon; boare; briză; bun; carbon; casă; cor; curent; dens; dependență; durere; esențial; fără; flori; fluturi; frumos; fulger; gîze; greu; gură; hidrogen; iarbă; imponderabilitate; inevitabil; inexistent; inspira; insuficiență; irespirabil; iubire; închis; leneș; liniște; mătură; moderat; mulțumire; murdar; muștar; nelimitat; cea mai mare nevoie; ok; parfumat; păsări; pluti; plutire; poluare; pompă; purificare; rafinat; răcoare; relaxare; a respinge; a respira; respir ușor; respirat; pentru respirat; sănătate; spațiu; sufla; a sufla; suflă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
G. Călinescu, într-un acces de plictis aproximativ, "un fel de poem metafizic" (1982: 735). Narațiunea are substrat filosofic-sentimental, însă eșafodajul, complex până la obositor, nu rezistă la o nouă lectură, suspansul fiind subminat de previzibilitatea geometriei actanțiale și de tezismul irespirabil al intrigii. Un exemplu în acest sens: toate cele șapte capitole poartă numele femeilor în care se incarnează "Eva", cea sortită să împlinească iubirea adamică. Cuplul de îndrăgostiți Toma Novac-Ileana parcurge, precum ați intuit deja, șapte existențe succesive, consumate întru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
multă, lume multă". Polemicile sunt, de aceea, tolănite, trândave, cu o doză de langoare/lingoare care le face inuti(lizabil)e. Oțărârea e pe loc. Ea se afundă, se împotmolește, băltește. Există o disciplină a spunerii fără de care societatea devine irespirabilă și de nelocuit. Libertatea cuvântului, vorba lui Mark Twain, se cuvine dublată de înțelepciunea de a o folosi cu rezerve. Nu tot ce-ți trece prin cap trebuie să devină, de îndată, rostire cu voce tare. Între oameni sunt mereu
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
în snoabe reculegeri de paradă, Putna e un loc binecuvîntat. Un liman al primenirii atîrnat în colț de hartă nordică. Chiar și drumul pînă acolo, lung, cotit și îngust, seamănă cu un culoar al curățirii lăuntrice. Cei înnebuniți de etuva irespirabilă a cvartalelor simt, de cum au trecut de Rădăuți, că ceva în starea lor de spirit de schimbă. Otrava psihică a viesparului urban se stinge și, pe încetul, o seninătate prevenitoare le încarcă ochiul. Nu am văzut niciodată oameni certîndu-se la
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
fervoare a vitalității. Ea se constituie spontan prin plierea subiectului liric pe toți factorii cu care intră în contact, rezultatul fiind consemnarea aleatoriului existențial în starea sa de jubilație: ,e fumul bun de mîncare întreb o dată mai mult/ e aerul irespirabil prielnic să-mi ridic din el statuie/ de nedărîmat dar vulturul roșu care îmi intră în somn/ pe nări și pe gît și-mi aleargă prin bronhii ca prin codru/ mama și tatăl cărei lumi este mama și tatăl căror
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
cei care, îndeosebi în ultimii ani, se pun de-a curmezișul scoaterii României din mizerie. Fie că sunt vechi ofițeri de securitate, fie că gravitează în jurul staliniștilor impenitenți, ei își asumă răspunderea pentru confuzia și turbulențele care fac aerul României irespirabil. E un blestem și o rușine pentru care, nefericiții de ei, nici nu știu că au început să plătească prin chiar viața infectă pe care o duc.
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
adevărul? Nu e adevărul și la fel de nesigur, și la fel de necesar ca Dumnezeu? Vă dați seama ce ar însemna să fie luată "ca adevăr" ideea lui Nietzsche că "Dumnezeu a murit"? Duhoarea metafizică răspândită de cadavrul lui Dumnezeu ar face viața irespirabilă. Pentru mine, Matisse, care răspunde întrebării "credeți în Dumnezeu?" prin "da, când pictez", nu e foarte departe de Don Quijote. La fel, Gauguin când pleacă la Tropice întorcând spatele Parisului. Iar atunci când, încercând să se sinucidă cu arsenic, Gauguin zice "ce
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
de focă, dar nu intră niciodată în apă. Se însorea pe plajă, în vreme ce noi înotam, și-și ștergea sudoarea cu prosopul, fără să treacă pe la duș, așa încât după trei zile părea un rac fiert, iar mirosul ei de civilizație devenise irespirabil. Noaptea însă își făcea de cap. Încă de la începutul mandatului ei, auzeam că cineva pășea în bezna din casă, bâjbâind prin întuneric, iar fratele meu ajunsese să se sperie la gândul că erau înecații rătăcitori de care ne tot povestise
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
din el, poetul neo-tradiționalist de dinainte, și că apoi cunoscuse moartea, adică rămăsese mut timp de patru ani, înainte ca poezia să-l reviziteze, să-l regăsească, de data asta în limba franceză - o poezie a rătăcirii infinite, a contingenței irespirabile, o poezie a căutării fără sfîrșit și a „răului ființării”. Poezia - adică o realitate psihică ce survine în noi brusc și evanescent, și ne modifică de o manieră discretă și misterioasă, poezia care „nu e o funcție socială, ci o
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
supus, în mod aparent ireversibil,unui destin linear bornat, unei raționalități pragmatice fără ieșire și unei nivelări impersonale din ce în ce mai copleșitoare la scară globală. La Fondane, exilul exterior alunecă inevitabil către exilul interior, acolo unde drama închiderii într-o realitate contingentă irespirabilă, dilema simultană a dorinței și a refuzului oricărei depășiri imaginare a condiționării materialiste exterioare, transformă de fapt în evreu al transcendenței orice individualitate închisă în „conștiința nefericită” a propriei sale singularități. O singularitate/ singurătate expusă unei realități opace, periculoase, alienante
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
pur teoretic al intelectualității, al faimoasei intelligentsii pariziene pentru care antisovietism înseamnă anticomunism și anticomunism înseamnă fascism. Aceste echivalări jenante, dar atât de comode pentru stângiștii aflați la o distanță asigurătoare de epicentrul socialismului real, creează o atmosferă morală aproape irespirabilă. Pe lângă sunetul mat al adevărului său, Dumitru Țepeneag trebuie să se obișnuiască și cu aplombul ziarelor franțuzești de stânga, și cu calificativele distribuite de acestea celor câțiva eretici estici (Ionesco, de pildă, nu este altceva decât un reacționar și tot
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
noi fie vorba. În toți anii respectivi, noi am scris prea puțin. Inclusiv Nichita Stănescu a scris prea puțin. Pentru că, de fapt, am scris prea mult față de cît se putea. Uneori, mă întreb cum de-am reușit să scriem. Atmosfera irespirabilă, de gaze toxice, care era atmosfera socială din România, practic, ar fi făcut imposibil orice vis de evadare în ficțiune. Lumea își imaginează, zice: "Dimpotrivă, trebuie să evadezi în ficțiune, tocmai ca să scapi de apăsarea lumii concrete". Or, nici vorbă
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
Arkadina care îl preferă pe Trigorin. Două lanțuri cu un singur nod: Trigorin. Care se iubește pe sine. Amestecul acesta de iubiri pătimașe, înăbușite, înghesuite într-un suflet în care nu încap creează în timpul spectacolului o atmosferă de o emoție irespirabilă. De disperare. Ca țipătul amenințător al pescărușului cînd se apropie de pradă. Fiecare e prizonierul propriului univers. Mare sau mic. Al propriilor neîmpliniri, amînări, handicapuri sufletești. Prizonierul sumei de frustrări acumulate. Al distanței între ceea ce ar fi vrut să fie
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
succes, iar prin ricoșeu întregul PSD, apreciind că "s-a depășit orice limită presupusă de cutumele politice și chiar de bunul simț". Suntem în an electoral, cu mai puțin de 5 luni înainte de alegerile prezidențiale, iar atmosfera politică a devenit irespirabilă. Știm, din experiența campaniilor trecute, că printre argumentele preferate de unii politicieni de la noi se numără calomniile, insultele, colportarea unor neadevăruri sau chiar înscenările. De această dată însă, deși campania oficială nici nu a început, lucrurile au mers mult prea
Gabi Firea, despre "atacul abject" la adresa Olguței Vasilescu: S-a depășit orice limită by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81753_a_83078]
-
viabile și clar conturate, narațiunea nu e complicată și ambiguizată de schimbarea vocilor, de abundența episoadelor secundare, de cursul meandrat al tramei sau de analizele psihologice greoaie și nesfîrșit de lungi. După o jumătate de secol de la redactarea (în vremuri irespirabile și în cîteva etape) a trilogiei, se poate spune că ea rămîne, în pofida slăbiciunilor, astăzi lesne sesizabile, cea mai cuprinzătoare frescă și una din puținele tentative reușite de a crea un ciclu romanesc din biografiile generațiilor succesive ale aceleiași familii
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
parte și din corpul de însoțitori-supraveghetori ai plimbărilor zilnice prin parcul domeniului, înzăpezit de-acum; era de lucru la curățatul aleilor de zăpadă, iar Mariana se oferi voluntară. Împreună cu cele trei plimbări era cea mai relaxantă parte a rutinei zilnice irespirabile din dormitor... Românii ăia, da, nu-i recunoscuse pentru că vorbeau rusește și se amestecau cu alți ruși - moldoveni din Basarabia, un bărbat cu nevastă-sa și cumnată-sa. Le povesti ce a pățit cu kosovarii și o luară sub aripa
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
ce-o să se aleagă de noi, fără El?!... Când a murit ceaușescu, n-am mai plâns. Între timp mă schimbasem. Nici nu era greu, de prin '75 nu mai era de trăit pe aici, prin țara asta a noastră: aer irespirabil, mă-mbolnăvisem de cuvinte goale, de minciuni, vai, dublul limbaj era un fel de cancer al minții, lent dar fără scăpare. Gaze la sobă nu se dădeau decât cu picătura, stăteam în frig, curentul electric se lua la ore de
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
născut cățeaua. Marți „dezabuzări și neputințe, dragul meu, complexe personale": o nețărmurită prostie! Un amestec. Rezultând, din toate, cristale de gheață, metan și amoniac! Marți, când e zi de scos gunoiul în fața porții caselor părintești și aerul pe trotuar devine irespirabil. Ia uite: o mașină a salubrității orașului târâie șobolani morți, legați cu sfoară de copii, probabil, întoarcem capul, vezi unde calci! În mijlocul nourului molecular. Calci apăsat în balta de ulei de automobil spart, distrat: lași urme de copită pe asfalt
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
de liceu. În cazul nostru însă, al colegilor mei de la liceul Cantemir, cea mai mare parte a clișeelor acestui gen de paraliteratură nu se potrivește. Totul s-a petrecut pe neașteptate. La începutul anilor '80, cînd atmosfera din țară devenise irespirabilă, ne-am întîlnit - în Piața Rosetti din centrul Bucureștilor - cinci colegi de liceu, absolut întîmplător, într-o seară de vară. Fericiți de hazard și împinși, obscur, spre o comunicare existentă cîndva, uniți de tragedia pe care toată lumea o trăia, am
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
succes, iar prin ricoșeu întregul PSD, apreciind că "s-a depășit orice limită presupusă de cutumele politice și chiar de bunul simț". Suntem în an electoral, cu mai puțin de 5 luni înainte de alegerile prezidențiale, iar atmosfera politică a devenit irespirabilă. Știm, din experiența campaniilor trecute, că printre argumentele preferate de unii politicieni de la noi se numără calomniile, insultele, colportarea unor neadevăruri sau chiar înscenările. De această dată însă, deși campania oficială nici nu a început, lucrurile au mers mult prea
Gabi Firea, despre "atacul abject" la adresa Olguței Vasilescu: S-a depășit orice limită by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81751_a_83076]
-
Marina Constantinescu Uneori, atmosfera unei premiere oficiale devine irespirabilă: prea multă ipocrizie, prea multe energii negative, prea multă atenție acordată mondenității în sine și prea puțină aplecare spre spectacolul propriu-zis. Chiar și actorii se întîmplă, dintr-o motivație exacerbată, să supraliciteze cu ostentație în demonstrația lor, deformîndu-și propria creație
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
Își petrece concediul prelungit la Mangalia. Apoi istoria o ia la vale. Cele 720 de zile ale despărțirii se transformă - cum presimte - într-o imposibilitate. Nu se vor mai vedea niciodată. Citim o poveste cu final cunoscut, dintr-o istorie irespirabilă, dar știută. Totuși, ce întreține tensiunea epistolară este speranța și așteptarea: mai întâi că fiica se poate întoarce în siguranță; apoi că mama primește pașaportul. În final, Occidentul renunță la incursiunea eliberatoare în Estul comunist. Din păcate, au existat destule
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
acești rari oameni la radicalitatea gestului lor care, condamnat din capul locului să rămână izolat, avea ca rezultat sigur invalidarea destinului propriu. Eram cercetător științific „gradul trei" la un institut de pe Calea Victoriei. În anii '80, când totul devenise sordid și irespirabil, mi-am imaginat de mai multe ori, navigând între institut și Biblioteca Academiei, ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi scos din servietă o pânză, pe care ar fi fost scris ceva de genul „Jos comunismul!" sau „Jos Ceaușescu
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
de un lucru durabil. La noi, prea puțini au fost preocupați de trănicia democrației, a libertății fundamentale, a scoaterii la lumină a adevărului. Măcar să știm, să ne delimităm cumva unii de ceilalți, să exersăm, împreună, pașii bunului simț. Altfel, este irespirabil și tot mai greu tolerabil. Nu cred că au dreptul, în continuare, să pună în pericol libertatea noastră. Aceea profundă. Pentru asta s-a murit! Și de asta nu putem să stăm, iarăși, cu mîinile în sîn. Protestele noastre înseamnă
Istoria în impas by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8803_a_10128]