149 matches
-
intră în condiționările lui latente. „Pasărea sfîntă" - pentru a folosi denominația omagială a lui Blaga, nu așteaptă aici să țîșnească brâncușian în spațiu, vectorial strălucitoare, ea are curajul răbdător să vină pe sol, aspru cioplită în piatră, fară luciu și irizații, aptă a reprezenta mai degrabă o pogorîre a Sfîntului Duh. Astfel a marcat, chiar pe coperta unui nobil catalog, expoziția românească de intense conținuturi spirituale, Una Bisanzio latina, deschisă la Roma, într-o sală venerabilă, cu participarea unor înalte fețe
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
a deschide parcă fără efort, dintr-o exuberanță de moment, neașteptate - și tulburătoare - perspective filosofice asupra existenței poate fi ilustrată cu aproape oricare dintre piesele incluse în culegere. Ne oprim la Limba încărcată, care este o mică bijuterie literară cu irizații filosofice. Piesa are numai două personaje, EROUL și OMUL MIC, eternele două personaje ale istoriei umanității. EROUL monologhează un timp, întrucât OMUL MIC nu se simte în stare să participe la un dialog: " Am făcut destule pentru lumea aceasta. Am
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
Ideea mai profundă a povestirii este că ritualul "sâmbetei engleze" reprezintă și o formă de a apăra ceea ce a mai rămas din demnitatea umană împotriva uniformizatorului regim comunist. Autorul face, de altfel, ca textul să aibă numeroase semnificații posibile, adevărate irizații, de genul celor care apar când cineva rotește încet un diamant în lumină. ...și alte povestiri Aproape toate textele din volum au farmec, chiar dacă nu ating complexitatea și seninătatea tragică a Sâmbetei engleze. Indiferent de condiția lor socială, personajele aduse
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
evoluție de acum 100 de ani. Acesta era, de fapt, simptomul trist al unei încremeniri culturale și identitare basarabene din care se ieșea decât cu răbdare și bunăvoință. Această piesă e scrisă în cea mai curată manieră romantică, cu vagi irizații simbolice (soarele care nu mai apune și când apune cheamă moartea, așa ca în Miorița). A doua piesă este însă un pas înainte. La Veneția este cu totul altfel e scrisă în 1989, personajele au nume aparent arbitrar alese, emit
LECTURI LA ZI by Iulia Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13657_a_14982]
-
Bruxelles, „capitala Uniunii Europene“, trăiește și vânează, cu metode situate dincolo de morala umană, această specie aparte: ziarista de tip scoopette, o prădătoare implacabilă care nu doar că-și devorează nepăsător victimele, dar nici măcar nu produce altceva din energia consumată decât irizații efemere și fâlfâit nefuncțional. Lipsită de orice morală, scoopette poate flirta cu nonșalanță criminală, ciripind adorabil o engleză aproximativă, dar obținând interviuri exclusive cu oficialități de obicei inabordabile, care crezuseră că citesc pe buzele umede de rouă narativă promisiunea unui
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
conștiință, coborâre în infern, revelație a Dublului, două chipuri, două jumătăți ce compun (conform etimologiei verbului sym-balein) rotundul uman înghițit de cunoașterea supremă prin moarte. Dacă în Comisionarul se excelează în monologul dialogal al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este o desfoliere aproape vetero-maniacală, am zice, de închipuiri nu o dată cu fibră kafkiană, dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate, frenezia recompunerii prin magie fabulatorie a ființei ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe capac avea o etichetă pe care cineva scrisese caligrafic, dar tremurat, cu cerneală violetă, următorul text: Biografia gornistului cu vertebră de delfin. Îngălbenită și murdară, hârtia supsese cerneala, făcând irizații și cuvintele erau destul de greu de citit. în fiecare casetă erau unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la dreapta, rând după
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
romburile grilajului ruginit, fata-l plie și pe acesta-ntr-o parte și abia atunci privi cu adevărat, cu ochii lărgiți de uimire. În cabina cu lambriuri de lemn de nuc, între geamuri de cristal ce aruncau împrejur prisme și irizații curcubeene, stătea pe un scăunel o rubicondă femeie goală, orbitoare în maturitatea lăptoasă a pielii ei, ținând în brațe, ca pe-o lebădă, și la fel de greu, un imens fluture cu corpul gros și plușat, cu șase piciorușe nervoase terminate cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șalele mele, splina și vertebrele și intestinul meu gros. Ce ciudat, să trăiești în istoria altcuiva, de parcă ai fi una dintre acele ființe visate, produse în întregime de creier și totuși complete, cu personalitate și dorințe, și ochi căprui cu irizații verzi, dar care n-au totuși nici o inferioritate, nu gândesc, nu văd, nu aud și nu știu că există. Să fii personaj secundar în romanul altuia și să apari nu în toată complexitatea ta de planetă enormă, ci doar ca să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se reflecta fața neomenească-a lui Herman. M-am zărit și eu, într-o singură clipă fără sfârșit (și, într-un fel, de asemenea, fără-nceput), dar imediat fețișoara mea ascuțită și palidă, numai ochi, se întinse, în miezul unor irizații pulsatile, pe tot veșmântul, îl acoperi cu totul, așa-ncît Herman era acum înveș-mîntat în pielea jupuită a feței mele, înfășurat în genele lungi ale ochilor mei, iluminat de frezul timid al buzelor mele, punctat de soarele negru al aluniței de lângă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cam atunci când am auzit că Junkerul ăla a fost omorât. Am mers spre vest pe Unter den Linden către Pariser Platz și Adlon. Am intrat pe ușa frumoasă a hotelului În somptuosul lobby cu coloane pătrate din marmură neagră cu irizații galbene. Peste tot erau objects d’art de bun gust, iar din fiecare colț se ivea strălucirea a și mai multă marmură. Am intrat În bar, care era plin de jurnaliști străini și de funcționari de pe la ambasade și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
schițeze nici o mișcare. Adunarea era mută. Voievodul își plimbă privirea de la unul la altul și în sfârșit plecă brusc capul. Într-o încolăcire de șerpi și plante fermecate motivele orientale ale covorului de Tabriz de pe pardoseală îi trimiteau în pupile irizații blânde de roz topit în cenușiu, de nuanțe de albastru peruzea și de aur vechi. Nu, categoric, doamna Marica nu are nici un covor atât de frumos, gândi el și își lăsă mâna dreaptă în jos, schiță un vag gest care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sper să nu șochez pe nimeni) în imaginea cu pricina, din cauza fineții neasemuite a desenului negru, care preschimbase falusul într-o tulpină de mătase, în negru pur strălucitor, năucitor. Măiestria desenatorului metamorfozase riscul tematic într-o splendidă imagine catifelată, cu irizații și scintilații fascinante. BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE Hard Candy Țin minte ca ieri: într-o tabără din 1983, pe când aveam nouă ani, am ascultat prima oară un hit al unei tipe care cânta - mi se părea mie - formidabil. Niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
epuizată, pe un țărm necunoscut. După un timp indefinit, se regăsește într-un univers straniu, în care se simte ca și debarasată de suferințele nevolnice ale corpului ei fizic. Universul în care se găsește nu este nici sumbru, nici înfricoșător. Irizații albastre, dar mai blânde, mai estompate ca fulgerele dinaintea furtunii, străbat această nemărginire și nici o bubuitură de tunet nu le urmează. În schimb, Dora percepe o zumzăială ca de albine care crește și descrește în intensitate. Un ușor parfum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și parfum proaspăt. Se pare că noua formă a Dorei are capacitatea de a percepe prezențe și mesaje transmise de celelalte făpturi diafane care străbat acest univers necunoscut. Simte o vibrație intensă atunci când o formă bordată de un nimb cu irizații violet își oprește plutirea, se apropie și o atinge ușor. Locul contactului devine cald, din ce în ce mai cald. Dora percepe un mesaj, din care deslușește : Sunt..., sunt Mino... sunt Minodora..." "Nu cunosc nici o Minodora... decât poate cea din vis..." gândește Dora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noua sa formă ?) are nevoie de odihnă după repetatul drum dus-întors pe care l-a făcut. Ființa înveșmântată în cămașa alburie este într-o stare de amorțeală și încă nu și-a reluat capacitatea de gândire. Nu mai percepe minunatele irizații albastre din neantul transparent. Nu percepe că forma bordată de violet și-a schimbat irizațiile înspre culoarea roșie. Spiritul devenit roșu, spiritul acelei misterioase Minodora este mânios. Se zbate, vibrează și o îmbrățișează pe Dora într-un cerc arzător. Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
făcut. Ființa înveșmântată în cămașa alburie este într-o stare de amorțeală și încă nu și-a reluat capacitatea de gândire. Nu mai percepe minunatele irizații albastre din neantul transparent. Nu percepe că forma bordată de violet și-a schimbat irizațiile înspre culoarea roșie. Spiritul devenit roșu, spiritul acelei misterioase Minodora este mânios. Se zbate, vibrează și o îmbrățișează pe Dora într-un cerc arzător. Încearcă să redea gândire formei flasce ca o mică băltoacă transparentă cum a devenit Dora după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să vadă mai întâi..." "Dora ! Ai dormit destul... Vino cu mine... Sunt eu, Minodora..." Când începe să perceapă din nou universul în care se regăsește, Dora simte că ceva s-a schimbat față de cel pe care îl mai percepuse odată. Irizațiile de fulgere albastre au devenit un firmament pe care strălucesc puzderie de sori care au chipuri de oameni, asemănătoare cu cele din desenele făcute de copii. Unul din sori emite o lumină orbitoare. Pe undeva, între firmament și sori trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dejun luat în tihnă pe terasă... Tufele de liliac pe care Dora le-a răsădit și care au înflorit pentru prima oară în anul ăsta... Și iasomia, desigur că o să înflorească la primăvară... Iar trandafirii... cei de culoare aurie cu irizații roșii... Roșu..." Imaginea culorii îi schimbă pe loc cursul gândurilor frumoase. Gheara necruțătoare a angoasei pune iar stăpânire pe el. "Sânge... Oare a pierdut mult sânge ? Oare a fost necesară o transfuzie ? Și durerea ? Cum a suportat durerea ? Cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
d-șoara Wilms, vinerea trecută - În afară de dvs. , desigur. I-am explicat că din cauza mahmurelii, poate, vizita mea la Fundație de sâmbăta trecută mi se părea un coșmar. Dar informațiile primite mi le aminteam perfect; după cum o demonstra și tentativa mea cu irizația. Dacă Inspectorul dorea, puteam să-i explic tot. Pentru a mai ordona relatarea mea, am Început să-i povestesc despre persoana care mai Întâi s-a numit Dorothea, apoi Dora. Și de data aceasta, n-am mai ascuns nimic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce s-a Întâmplat În apartamentul prietenei dvs. - compatriotul dvs. - este mort. Începeam să Înțeleg de ce era considerată Manetti geniul orașului. Soluția propusă de ea era mai Îndrăzneață, mai pătrunzătoare, mult mai plină de imaginație decât tentativa mea eșuată cu irizația. Astfel, ceea ce se Întâmplase - sau, dimpotrivă, ce nu se Întâmplase - pe Otto-Ludwig-Straße nu trebuia divulgat. Wickert n-ar fi capabil să invoce paragraful 168, și așa eram scutit și de explicații neplăcute despre ce căutasem În șifonierul Dorei. — Singura piedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o nouă viață; eu, neavând altă soluție, aveam de gând să mă-ntorc la vechile mele deprinderi. La sfârșit, stingându-și țigara pe marginea unei scrumiere, Îmi mai ceru o ultimă favoare. Acum e deja duminică noaptea, și Îmi termin irizația În câteva clipe. Mă tem că perspectiva mea va rămâne cam distorsionată, dar am Încredere că mințile limpezi Îmi vor Înțelege motivul. În dimineața aceasta, săltându-mi bicicleta pe pavaj, am simțit că aerul e Închis și umed. Jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
asemenea braț se afla o sferă argintie, perfect lustruită, de aproximativ zece metri În diametru. Sfera nu avea nici un fel de marcaje sau semne distinctive. Învârtindu-se În jurul sferei, Își văzură siluetele reflectate de suprafața acesteia. Norman remarcă o ciudată irizație unduitoare, nuanțe palide de albastru și roșu, scânteind pe suprafața metalică. — Parc-ar fi o bilă de rulment supradimensionată, spuse Harry. — Plimbă ursul, istețule! Pe partea opusă celei de unde Începuseră explorarea, descoperiră o serie de șanțuri spiralate, săpate Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vitrină, unde păliră brusc, ca și cum nimic nu ar mai fi putut străluci în încăpere dacă obrajii ei erau înroșiți și ochii îi înotau, parcă, în lacrimi, somptuoase jeleuri de anko închise la culoare. Până mai înainte explodaseră în carnea lor irizații aurii ca niște grăunțe înflorite din jad. Și, într-adevăr, obrajii ei erau înroșiți ca niciodată, mâinile i se frângeau, întreaga-i făptură, atât de fragedă în ciuda unor ușoare rotunjimi care nu făceau decât să îi dea și mai mult
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Titanic (PIM, Iași, 2008), arată până unde poate duce ambiția în absența spiritului critic. Foarte rare sunt în acest volum aforismele care meritau aduse la cunoștința publicului. Ele atrag prin umorul de idei, prin câte un paradox sau printr-o irizație de poezie: „Au dispărut canibalii. Nu mai suntem deci interesanți nici sub aspect gastronomic.“ ‹ „S-ar fi cuvenit ca stomacul să fie rezistent la foame, nu creierul.“ „Cunoașterea este jar, creația flacără.“ „În istoria oricărei iubiri există un balcon ca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]