142 matches
-
PAGINĂ NOUĂ JOSEF SZAJNA Era în septembrie ’92, când am luat marele premiu de interpretare la Festivalul de teatru experimental de la Cairo. Festivitatea avea loc chiar la poalele marii piramide, într-un decor fastuos, cu lumini multe și colorate care irizau fantastic înălțimea amețitoare a piramidei; în spatele ei, noaptea căsca un hău de nepătruns. Sus pe cer erau stelele, dar, din cauza iluminației, abia dacă se zăreau. Mă întorceam de la masa prezidiului cu diploma în brațe și din primul rând s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Nr. 1 ca să asculte predicile lui Fard. De asemenea, veneau pentru cumpărături. În vechea garderobă sora Wanda expunea articolele despre care Profetul spunea că sunt „similare cu cele pe care negrii le foloseau În patria lor din est“. Încrețea materialele irizate În lumină și convertiții se Înghesuiau să plătească. Femeile dădeau uniforma de slujnică a subordonării pe chadorul alb al emancipării. Bărbații dădeau salopetele opresiunii pe costumele de mătase ale demnității. Casa de marcat a templului dădea pe-afară. În vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei poetice! Capacitatea sferulei de rouă transparentă în a-ți reda speranța, curajul să scrii. Ea - lichid rotunjit de legi exacte. Tu - om inform. Și deodată ai chef și prilej de desăvârșire prin cuvânt. Să-ți atârne fraza fragedă, grea, irizând curcubeie asemeni bobului lipit de talia ierbii înalte. Pe o muchie de șanț comunal, năpădit de brusturi străbuni și scaieți violenți, de pălămidă și curul găinii, de rostopască, împlântând sever un cui ruginit în trupul fragil al unui fluture de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
-și injectează în corpul victimei enzimele dizolvante, această muzică se substituia sufletului și, asemenea unui homuncul perfid, prelua în mâini ferme hățurile trupului. Apoi muzica, asemenea unor unde peristaltice de azur, cobora de-a lungul jugularelor, invada canalele limfatice, se iriza în pachetele fusiforme ale mușchilor, cuprindea, în lungul nervilor spinali, organele interne, celulele hexagonale ale ficatului, inima cu embrionii ei electrici, suprarenalele și marea incintă a vezicii urinare, cobora ca un amurg ploios în coapse și alerga de-a lungul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
arbitru (care aș fi, bineînțeles, eu!) să declame în cinstea noastră, modificându-l puțin, un fragment dintr-un poem în proză, scris (mai încape îndoială?) de mine, la Dolhasca, „Bilele lui Julien Ospitalierul“: „Întâlneam din ce în ce mai multe bile, de dimensiuni variate, irizând culori tandre, având în preajmă-le un aer rarefiat, trandafiriu, mai dulce decât cel pe care îl respiram normal, închizând muzici laice și limpezi, declanșate la cea mai ușoară atingere, în sferele vesele, îmbujorându-ne obrajii cu rotunjimea lor juvenilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
ai văzut-o... Lasă-ți privirea să alunece înapoi peste coroana nucului, sub care stau risipite măsuța și fotoliile de răchită, apoi de-a lungul straturilor de trandafiri. Lumina încă tot orbitoare a zilei, căzând peste un jet de apă, irizează un mic curcubeu deasupra. Sophie a uitat, acum observ, un furtun deschis și aleea se umple încet-încet de apă, dar ei puțin îi pasă, culege nepăsătoare trandafiri și îi pune cu grijă în paner ! Retrage-te și tu cu discreție
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rău! Și mie! Cred că ieri în zori am ratat cea mai bună cafea din viața mea. Și nu numai... Completarea asta, făcută pe un ton apropiat, a avut ceva trist. Mihai închide o clipă ochii și revede privirea Lilianei irizată de durere. Dacă distanța n-ar fi atît de mare, deseară ar fi la ea, numai s-o vadă. Îți urez succes, Mihai! Dacă nu-ți iese cum vrei tu, renunță la scenariul de film! Timpul nostru biologic este limitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
apoi îi prinde palma, lipindu-și-o apăsat de obraz: Doamne, ce rău îmi pare c-am luat termosul! Dar fără el, aș fi băut cafeaua rece. Mulțumește-i doamnei Fana din partea mea. Numai? îl privește Liliana fix, cu ochii irizați de plăcerea dialogului. Numai! răspunde Mihai surîzînd. Dacă vrei, sărut-o pe obraz, închipuindu-ți că ne-ar fi putut fi nașă. Ochii Lilianei devin triști iar colțul gurii se îngroapă în paranteza surîsului amar, săpat în obraz. Cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fete. Marea a fost văzută din unghiul ei. Vîntul îi flutură părul blond pe fondul cerului incredibil de albastru. Un timp, rămîn în imagine doar pletele aurii și cerul de topaz. Apoi, obrazul ei în prim-plan. Ochi frumoși, albaștri, irizați de plăcerea contemplării. Pe cer, un pescăruș singur, liber în imensitatea albastră. Reîntoarsă pe obrazul fetei, imaginea avansează pînă la planul detaliu pe buzele ei, conturate de surîs, întredeschise ușor, parcă ar vrea să exclame. Deodată, ochii se rotesc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a fi, cel puțin în intenția și în putința de realizare, un major elogiu care implica absolut toată „anatomia“ și „fiziologia“ Iubitei Ideale... Păi, dacă o iubeam, nu însemna că-i ador și grotesc-fastuoasa defecație-n brusturi, și feerica micțiune irizată-n sufletul meu de micșunea bălegată de-o dragoste necondiționată, nestăvilită de prejudecăți și fleici pasagere? Pudibondocii mă oripilau, vampirizdele mă extaziau!!! Speram să irit doar pe cei ce meritau să fie scoși puțin din ghete! *** Visul meu secret a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Întrebat cu o voce șoptită, șovăitoare. După ce a auzit un posibil răspuns afirmativ, s-a strecurat până În cealaltă parte a camerei cu picioarele Îngropate În covorul pufos și apoi s-a oprit. Vălul ei roșu strălucea de parcă ar fi fost irizat de o lumină misterioasă, iar pungile Întunecate de sub ochi Îi dădeau Înfățișarea unei fantome. — N-ai coborât toată ziua. Voiam doar să văd ce mai faci, a șoptit privind-o pe Rose care dormea pe partea ei de pat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acolo i-a înțeles, scrie el, pe Boccacio, pe Rabelais, pe Petroniu... etc. Se ajunge până la Hemingway, Dos Passos... „Vreau o puritate clasică unde căcatul e căcat și îngerii sunt îngeri.“ Iar baloanele făcute din soluția aceea de curățat veceul irizează, ca și cele din săpun Cheia, curcubeie plăpânde, plutitoare... Normal că trebuie să fie și raza de soare acolo... Mai ales dacă intervine o poveste tristă de dragoste... V.D.N.: Îngrozitor de plictisit, pui jos, între chiuvetă și mașina de spălat rufe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
spălăciți și fără expresie, fruntea cât două degete, buze senzuale și groase, disproporționat de mari față de ovalul feței. În schimb, cu picioare lungi, armonios pierdute în arcul vânjos al coapselor, cu sâni și umeri dăltuiți într-o marmură palidă, vag irizată de vinișoarele de dedesubt. Conștientă de farmecele trupului ei, de atracția pe care o emana, convinsă că e cuceritoare, prin urmare chiar și frumoasă, din moment ce toți bărbații întorc capul după ea ori îi fac avansuri. Povestindu-i fără șir cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Închina mama cu gîndul, firește, la mine... — Era și timpul, punctă liniștitor și bătrînul. Aveam treizeci și opt de ani În 1992, iar Nicole douăzeci și patru. Minionă, cu vocea aceea de Alice În Țara Minunilor, imaginea ei impregnată În mine, ca să irizeze, nu mai avea nevoie de ajutorul figurilor fetițelor de altădată. Intrase la facultatea dorită, așa că descinderile ei În București se Înmulțiseră. Și eu mă reapucasem să bat vechiul drum al Sătmarului. Era un fel de a călca din nou pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
obrajii, Împreună cu praful pe care l-a și simțit pe buze și pe limbă. Nu mai izbutea să deslușească unde se Întâlnesc ori unde se opresc străzile, nici unde Încep ori unde se termină clădirile. Nu mai vedea decât luminile irizate de deasupra capului. Hai, ce mai aștepți, ia-o! Se aflau Într-un loc Întunecos. Lăsaseră În urmă luminile ora șului, care acum pâlpâiau În depărtare. Mașina lor era oprită pe un drumeag noroios care se afunda În plantația de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
această transmutare imposibilă de inspirații: Laforgue scriind Epipsychideon, Shelley, Complaintele. România nouă, 19 iunie 1921 POETICA DOMNULUI ARGHEZI " Cu încruntare mă-ndoiesc de acest astru." Ulalume În cunoștință, în sfârșit, de conținutul volumului Cuvinte potrivite, iau seama că titlul se irizează de un anumit humor. Asemenea titlu nu s-a putut prezenta poetului decât (veritabil act stâng și freudian) într-una din acele stări de amurg în mijlocul vieții diurne, pline de "actes manqués de la vie". Adevărate potriviri de cuvinte: aceasta este
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
același ghem de amintiri, Până când geană de geană se lipește, Sperând să mai găsesc măcar un fir Spre o-ntâmplare ce-abia mai licărește. Dar anii din clepsidra vieții se împuținează Căci timpul aleargă bezmetic, neîncetat... Memoria-mi abia mai irizează Iar eu am ostenit de-atâta căutat. Liniște Când ziua pleoapele-și închide Și înserarea firea o cuprinde, Liniștea s-așterne ca în paraclise, Iar somnul vine-mpovărat de vise. Negura nopții străpunsă de sulițele Lunii Îndoliază câmpuri, coline și genuni
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
păși în față. Se sprijini de portiera pasagerului, cu brațul drept, puternic, lipit de stâlpul cromat al geamului. După ce urcă în mașină, le făcu semn cu mâinile celor două tovarășe, ai căror ochi sclipeau ca ștergătoarele de parbriz pe sticla irizată de lumină a mașinilor aflate în trecere. Am urmat fluxul de trafic prin tunelul aeroportului. Corpul tare al femeii de lângă mine, în mașina americană de închiriat, vedetă neștiută a atât de multor seriale de televiziune de mâna a doua, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și cu ea, departe de hămăitul ogarilor și țipătul cornului de vânătoare. Pe măsură ce ne apropiam de destinație, legătura dintre noi devenea tot mai puternică, trupurile noastre erau în contact permanent zi și noapte. Unde vag perceptibile, dintr-o substanță necunoscută, irizau aerul în jurul nostru. Despărțirea a fost dureroasă, ne-am îmbrățișat de câteva ori îndelung. Din nou ochii ei ca ațele s-au încrețit la margini și s-au ivit bobițele de mărgăritar. Fără să mă uit înapoi, am părăsit Codrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
strigă ea, în timp ce animalul se volatiliza, ca și cum n-ar fi fost, doar pirueta lui a stăruit suspendată pentru o clipă în aer, ca o umbră, ca o nebuloasă, alături de coada de Armadillo ce rămase o vreme în urmă, torcând și irizând aerul ca un fuior. Somnul. Trandafirul și Privighetoarea În ziua în care a aflat despre boala ei, a venit acasă și cât se poate de calmă s-a așezat la birou, a început să consulte pentru următoarele patru ore internetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
minusculă, unde încap zilnic zeci de autocare înțesate de turiști, deopotrivă cu bolnavi sau nebolnavi răsfățați de bolile lor închipuite sau efemere sau pur și simplu atrași de lumina de aur arsă, ce conturează colinele din Ouro Prieto, de aerul irizat de pulberea închisă a aurului răspândit peste tot în atmosferă. Poți vizita grădina deliciilor ca pe un muzeu, în orele în care Jorge nu somnambulizează sau în zilele lui libere. E o adevărată grădină botanică cu arbuști exotici și pomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu marea transparentă de smarald prin care se vedea deosebit de clar, de sus, de pe povârnișul plajei. Se vedea fundul mării cu nisipul ei alb desenat cu viețuitoare și alge în cele mai vii culori. Apa deosebit de clară și cristalină era irizată de o lumină de proveniență necunoscută, de la un soare scufundat în adâncuri ce lumina din străfunduri un acvariu uriaș: marea și deopotrivă cerul, straniu de gol. În depărtare se contura linia orizontului, atât de proeminentă încât părea retușată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
continuare nu pot lega acest episod straniu și atât de viu și detaliat de niciun alt aspect al existenței mele. Și amintirea se oprește aici... Cu rechinii ce se îndepărtau în larg prin apa îngrozitor de clară și curată, prin apa irizată de un soare interior, scufundat în adâncuri, apa uimitor de transparentă și pură, păstrată așa de rechinii războinici cu ochii albaștri. Albatroșii "Danzantes" Santiago. "Bătrânul și Marea" Tânăra olandeză stătea pe șezlong pe cea mai de sus punte a bărcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
deținătorul haremului cu leoaice de mare, baleiază teritoriul de la intrarea în plajă, cu capul semeț, dat pe spate, în răgete îngrozitoare de împerechere și supremație. Ceva mai departe, pe stânci..., iguanele portocalii! Ele stau încălecate în soare. Aerul și lumina irizează nervos în jurul lor, exasperate de atâta nemișcare. Ca niște uriașe baterii organice, iguanele se încarcă cu orele la soare, gâturile ușor ridicate în sus, împietrite în peisaj, în afara timpului. Cu ochiul lor lateral, iguanele ne privesc ca prin sticlă, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și uscat ca cel al Goianei, vei beneficia aici poate de cel mai subtil spațiu energizant: fluide sau râuri de curenți îți străbat întregul trup, ce se opresc ca o stază la capătul degetelor ce levitează rebele, necontrolate prin aerul irizat de lumină. Totuși, aici nu trebuie să vii singur, povestesc legendele locale, entitățile pot executa operații spirituale pe tine, ele pot genera stări de amețeală sau leșin. În timp ce apa foarte rece a cascadei îți biciuiește trupul gol, nu resimți acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]