138 matches
-
om bun și atent. Felicia întrunea toate calitățile pentru a deveni, cândva, o tipă nemaipomenită: simpatică, brunetă, cu niște buze pe care ți le imaginai oriunde altundeva, numai pe-obraz, nu. Mă îndrăgostisem imediat de ochii ei veseli: verzi, palizi, irizați de mici firicele de sânge. Cel stâng trăgea puțin câș, dar tocmai asta îi dădea farmec. Purta părul scurt, retezat la nivelul cefei. Șuvițele cădeau drept și imprecis, ca toată ființa ei, buclate după ureche. Felicia avea gambele lungi, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin unghiul de reflexie totală. În câmpul vizual toate razele cu i > α nu ajung, câmpul fiind întunecat, delimitarea între acesta și cel corespunzător i < α fiind foarte netă. Când determinarea se face în lumină albă, linia de demarcație apare irizată cu culorile întregului spectru vizibil, ceea ce ar micșora precizia determinării. Pentru determinări exacte se folosește lumina monocromatică, sau la refractometrele de construcție mai modernă, 79 aberațiile cromatice pot fi înlăturate cu ajutorul compensatorilor, sisteme de prisme de sticlă cu indici de
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
ploaie pe fundalul norilor plumburii și este un fenomen de o deosebită splendoare. Grecii antici considerau curcubeul drept zâmbetul zeiței Iris, menit să împace Cerul și Pământul după o gâlceavă cu tunete și fulgere. De la Iris vine și cuvântul „a iriza" adică a descompune lumina albă în cele șapte culori ale curcubeului: ROGVAIV. Fenomenul curcubeului obișnuit se explică prin trei procese fizice: două refracții, o reflexie totală și dispersia luminii. Adică, refracția luminii la trecerea din aer în picătura de apă
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
ei cupolele, arcurile și arcanele cerești coborând apoi precum roua. Și atunci cum, oare, să nu fie Cuvântul primordial una cu Duhul Sfânt, una cu Dumnezeu? În realizarea inițierii, acțiunea și pasivitatea se dozează astfel încât misterul spiritului infinit să se irizeze în planul existențial al acestei pânze cosmice, rețea intelectuală, al cărui model a fost luat de arhitecții netului artificial. Vibrația inițială a Cuvântului rămâne deci marele mister al Celui care este ceea ce este, dăruit în cuante de lumină candidatului la
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
violent, și am bâjbâit după lumânare. Am aprins-o, și am rămas locului, ascultând. Casa pustie și întunecată era învăluită într-o liniște sinistră. Am deschis în grabă ușa dormitorului meu și m-am uitat pe palier. Nișa părea să irizeze o lumină difuză, dar poate că nu era decât un reflex al clarului de lună. Am ascultat din nou și mi s-a părut că aud un sunet sacadat, un zgomot greoi, adânc și din ce în ce mai accelerat, venind de foarte departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
devenit difuză și ușor haotică, asemenea ultimului stadiu al unei petreceri reușite. Sau poate că în memoria mea toate lucrurile au devenit confuze. Peste stânci se lăsase o lumină, deși nu-mi mai amintesc de unde venea. Poate că norii își irizau încă luminozitatea. Se ivise și o lună, cioplită inform și pătată, mare și anemică, de parcă ea însăși ar fi fost un nor. Spuma nervoasă de la buza mării părea fosforescentă. Am început să hoinăresc în căutarea lui Lizzie, care dispăruse. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
reflexele de giuvaer purpuriu smălțuit cu pete de smarald. Scânteia ispititoare sub ochii mei, ca în prima zi când venisem aici. Pluteau și câțiva nori, nori planturoși, lenevoși, moarați cu luciri de aur și sidef, hoinărind languros peste mare, și irizând lumină. Îi priveam și mă miram singur că mă lăsasem atât de copleșit de obsesie, încât nu mai eram în stare să admir minunățiile din jur. Dar faptul că știam cât sunt de orb, nu mă ajuta să văd. Uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Bejenariu Petru - Bosman Emilian - Bureata Granea - Butusina Mihai Victor Marius - Calagi Lefte - Cățea Adrian - Cățea Adriana - Cilibiu Dan - Cirpaci Mircea - Codescu Constantin - Constantinescu Gavrilă Gigi - Cozma Fanica - Doana Dumitru - Dragomir Marin - Dumitru Ștefan - Gyorgy Sandor - Ioan Gabriel Octavian - Ion Florian - Iriza Ion - Istrate Dumitru - Lavu Ioan - Malaescu Adela Elenă - Melian Teodor-Florin - Nitoi Mircea - Nițu Gheorghiță - Palaghiciuc Marcel - Rabai Ștefan Adrian - Român Popescu Petru - Spirlea Ionel - Steau Adrian - Stingaciu Marin Cristinel - Suciu Gheorghe - Tamâș Vasile - Tănase Gheorghiță - Tiron Vladimir Marius - Tolea Mircea
DECRET nr. 570 din 5 decembrie 2000 privind acordarea unor gratieri individuale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131549_a_132878]
-
Articolul UNIC Se validează mandatul de deputat atribuit domnului Marius Iriza, ales la 26 noiembrie 2000, în Circumscripția electorală nr. 11 Caraș-Severin, mandat devenit vacant ca urmare a decesului deputatului Zeno Andrei. Aceasta hotărâre a fost adoptată în ședința Camerei Deputaților din 5 februarie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin
HOTĂRÂRE nr. 2 din 5 februarie 2002 cu privire la validarea unui mandat de deputat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139968_a_141297]
-
Articolul UNIC Hotărârea Camerei Deputaților nr. 45/2000 pentru aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților, cu modificările ulterioare, se modifica după cum urmează: - domnul deputat Marius Iriza, aparținând Grupului parlamentar al P.R.M., este desemnat în calitatea de membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranța naționala; - domnul deputat Costache Mircea, aparținând Grupului parlamentar al P.R.M., trece de la Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale
HOTĂRÂRE nr. 25 din 18 noiembrie 2002 pentru modificarea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 45/2000 privind aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/145978_a_147307]
-
Georgeta Blaj, expert; - doamnei Ruxandra Budiaci, consilier; - domnului Marian Gabriel Cazangiu, consilier; - domnului Gheorghe Dinu, consilier; - doamnei Marioara Dobre, consilier; - doamnei Andreia Felicia Georgescu, expert; - doamnei Mirela Carmen Grecu, consilier; - doamnei Florina Iacobescu, consilier; - doamnei Milva Iliescu-Ivanus, consilier; - domnului Ștefan Iriza, expert; - doamnei Madlen Iuliana Lazăr, consilier; - domnului Gheorghe Lupu, consilier; - doamnei Ileana Mayerzedt, consilier; - domnului Dan Moraru, consilier; - doamnei Niculina Nicolaescu, șef de cabinet; - domnului Eugen Nove, consultant; - domnului Ioan Oancea, consilier; - domnului Constantin Parascho, consilier; - domnului Andrei Stoiciu, consilier
DECRET nr. 981 din 29 noiembrie 2002 privind conferirea unor decoraţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146626_a_147955]
-
și ne-am așezat pe o bancă de pe prima alee, chiar în fața lacului. Atunci într-o clipă rară, de inspirație, a recitat ca pentru sine poezia «Amurg antic». [...] Cadrul din parc era în perfectă consonanță cu poezia. Amurgul, într adevăr, iriza toate aceste culori peste lebede, peste statuile dimprejurul lacului, peste suprafața abia încrețită a apei. Feeria acestei înserări era copleșitoare. Timbrul vocii poetului avea o rezonanță cu totul deosebită, ca o adiere eoliană. Cred că din clipa aceea poezia ne-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a fi, cel puțin în intenția și în putința de realizare, un major elogiu care implica absolut toată „anatomia“ și „fiziologia“ Iubitei Ideale... Păi, dacă o iubeam, nu însemna că-i ador și grotesc-fastuoasa defecație-n brusturi, și feerica micțiune irizată-n sufletul meu de micșunea bălegată de-o dragoste necondiționată, nestăvilită de prejudecăți și fleici pasagere? Pudibondocii mă oripilau, vampirizdele mă extaziau!!! Speram să irit doar pe cei ce meritau să fie scoși puțin din ghete! *** Visul meu secret a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
ei poetice! Capacitatea sferulei de rouă transparentă în a-ți reda speranța, curajul să scrii. Ea - lichid rotunjit de legi exacte. Tu - om inform. Și deodată ai chef și prilej de desăvârșire prin cuvânt. Să-ți atârne fraza fragedă, grea, irizând curcubeie asemeni bobului lipit de talia ierbii înalte. Pe o muchie de șanț comunal, năpădit de brusturi străbuni și scaieți violenți, de pălămidă și curul găinii, de rostopască, împlântând sever un cui ruginit în trupul fragil al unui fluture de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
dezvăluie - în perspectiva inversă invocată 15, a lumii dezafectate - esența afectivității. Ceea ce se simte nu e ceea ce se vede, căci lumină nu mai e, a celor puse în vedere. Dar în albul numinos al nevăzutului urcă la vedere o imagine irizată de lumina unei noi înțelegeri. A simți "gândul înflorit" nu e însușirea unui subiect cogitant; după cum în lumina lumii nu e nimic de văzut, nici în lumina rațiunii nu e nimic de gândit. A gândi cu inima aproape - a gândi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se vede nu apare decât în ascunsul cel mai adânc, "în umbriri albastre de nopți clare" (Părere)3, acolo unde umbra însăși se afirmă și se neagă totodată, se pune drept condiție necesară - învăluitoare - a luminii și își depune natura, irizată în dezvăluirea pe care a făcut-o cu putință. Căci umbra și lumina coexistă într-un raport de contrarii complementare. Claritatea pe care o dobândește umbra e albastrul străveziu, cel prin care se vede - se aduce la vedere - perspectiva adâncită
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cea "asemeni vuietului dintr-o marină scoică". Ce se vede, spuneam, nu se are în vedere, dar se primește în vedere, creează imaginea pură, suspendată între auto-revelarea sensului originar nemanifestat și corpul poetic al sensibilului care o dă înțelegerii. Fluctuantă, irizată de reflexele incertitudinii ("Au fost oameni? Au fost vedenii?"), ea developează nevăzutul sufletului, "o iubire vastă. Și văzul mult mai mare/ decât ochii". Este poate definirea cea mai exactă a imaginii transparente: inaparentul prin care se vede. Din nou, nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Atunci "simți că fără tine/ Dumnezeu ar fi o totală transparență, și îți vine/ să-ți dai drumul în gol, să se vadă toate dintr-o dată,/ în seninătăți, de-acum, de altădată, de peste vremi"12. Niciun apofatism nu vine să irizeze viziunea. Căci viziune e, dar răsturnată: vedenia care vorbește în poem vorbește poemul, îl scrie ca loc nonelocvent al limbajului. Confruntat cu un limbaj ce își rostește epuizarea, descărnarea, subiectul nu mai află predicate ale ființării, devine instanța neștientă a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
descalificării identitare, a necunoscutului care, deși se șterge într-o apariție fără chip, stă în vedere așa cum albul stă drept fond nevăzut al culorilor. Tot ce apare se dă acum golului care umple forma, se pre-dă în albul imaginii ce irizează peisajul decolorat, străveziu al unui transfer: "Și piatra-n care mi-am lăsat întâi/ smulse din umeri mâinile-amândouă,/ și drumul care mi-a cerut/ picioarele și i le-am dat să umble,/ și aerul cu trupul îmbrăcat,/ și arborii care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la ordinea zilei, altfel ajungi să te frecventezi cu Dumnezeu știe cine. Gabriela își desprinse privirea de grădina pe care toamna o făcea strălucitoare, și se întoarse pe călcâie. Ușor agasată de invitația doamnei Dunin, o luă pe coridorul întunecos, irizat de scânteierea depărtată a zilei, supraveghind geometria dalelor: vârful piciorului trebuia să depășească la fiecare pas conturul cuștilor lor. În fața ușii secretariatului, stăteau multe eleve nerăbdătoare, în așteptarea corespondenților, care trebuiau să le scoată în oraș. Ea nu avea o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
unde apa fântânilor / curge peste nesomnul memoriei / purtând cenușa sfântă / din biruințele voievozilor // aici, unde statornic în noapte / freamătă umbrele lui Ștefan, Iancu și Vlad, / și Mihai, având Steaua Unirii la căpătâi / aici, unde cu veșnicia / oasele străbunilor cutreieră Carpații / irizând cu stele și înnobilând/ trecerea noastră [...] Aici este țara neamului meu!” (Încrustări în vreme). Odată cu Miresemele fulgerului (1988), autorul renunță la poezia circumstanțială. Apar figuri mitologice și livrești, peisajul se spiritualizează în viziuni (neo)expresioniste, tonalitatea senină, jubilatoare face adesea
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
materie de administrație sau de protocol. Această adevărată campanie, într-o oarecare măsură îndreptățită, va continua până când Caragiale, după căderea guvernului junimist, își va da demisia. Și notele referitoare la ultimele zile ale lui Eminescu ori la moartea sa, sobre, irizate de o emoție reală, par a fi scrise de autorul lui Hagi-Tudose. Se republică, de asemenea, la 1 iulie 1889, din „Revista nouă”, necrologul scris de B. P. Hasdeu (Eminescu), însemnările lui Ioniță Scipione Bădescu, apărute în „Curierul Botoșanilor”, și
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
lespede asupra poemului, făcându-l grav, de nu chiar mohorât. De aceea și impresionează zvâcnirea spirituală, creatoare: pentru că o materie grea, lutoasă, e trudnic lăsată în urmă. Nimic din așa ceva în poemul lui D., poate doar o ușoară melancolie ce irizează versurile și atenuează din comicul întâmplărilor. Diferența atât de netă vine poate din faptul că tradiția este, acum, una culturală. Trecutul este poezie. Cât de mult îl provoacă acest „trecut” poetic pe oniricul D., se poate vedea și din insistența
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
albastru (1973), Ziua și noaptea cuvintelor (1977), În fața luminii (1981), continuă - fără obsesia timpului - zidirea universului poetic pe aceleași coordonate trasate în volumul de debut. Lumina este principiul central ce imprimă limpezime, solaritate, seninătate; de aceea, până și cotloanele sunt irizate, astfel încât nostalgia este vagă, resemnarea calmă și tristețea senină. Cărțile care urmează, perfect omogene și nemodificând major imaginea unei poete exaltate de natură, aduc câteva elemente noi: melancolia în contemplarea trecerii timpului, spaima și neliniștea provocate de un progres tehnic
CETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]
-
arbitru (care aș fi, bineînțeles, eu!) să declame în cinstea noastră, modificându-l puțin, un fragment dintr-un poem în proză, scris (mai încape îndoială?) de mine, la Dolhasca, „Bilele lui Julien Ospitalierul“: „Întâlneam din ce în ce mai multe bile, de dimensiuni variate, irizând culori tandre, având în preajmă-le un aer rarefiat, trandafiriu, mai dulce decât cel pe care îl respiram normal, închizând muzici laice și limpezi, declanșate la cea mai ușoară atingere, în sferele vesele, îmbujorându-ne obrajii cu rotunjimea lor juvenilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]