287 matches
-
Însingurat, cu o sfâșietoare nevoie de afecțiune (visul lui de iubire e un „soare stâns”), cuprins în răstimpuri de o sete de viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
din garantarea cât mai îndelungată a naturii curate și echilibrate, că lumea este guvernată de legi drastice mai mult intuite decât cunoscute. Cele două mari configurații geopolitice, una nord-atlantică, cealaltă eurasiatică, sunt asaltate de valorile instrumentale ale civilizației occidentale, cu "irizări" diferite în Est față de Vest, în "spațiul ortodoxiei" față de cel al catolicismului, protestantismului, iudaismului și islamismului, demarcate de o invizibilă linie din Adriatica la peninsula Cola. (Vezi coperta exterioară la lucrarea de la poziția 4) Mulți oameni din Occident mărturisesc saturația
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
deziluzia generalizată, e loc de o enigmatică fragilitate. Răzvan Petrescu înscenează, în permanență, această realitate, preferând paradoxul ficțiunii, cu suavitățile ei ascunse în ratări strategice, cu magia unui dincolo ce iradiază plăpând agresiunea unei lumi anapoda. Așa se explică și „irizarea de fantastic pentru cititorii prea statici”, altfel spus o șansă a supraviețuirii prin și dincolo de text. Interesante sunt și notațiile despre proza scurtă și stil. Adept al metodei lui Flaubert în ceea ce privește verificarea muzicală a cuvântului, Răzvan Petrescu scrie fraze cu
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
întocmit cu trudă, cu migală și artă, arată deplorabil. Din ceea ce mai rămâne din cuib pene, ierburi și flori Bikirikipiripiki le trage în jurul corpului ei și ouă câteva zile la rând câte un cocoloș ciocolatiu de mărimea unei ghinde, cu irizări alb-gălbui, apoi se așază să le clocească. La timpul sorocit, vin pe lume viitoarele sale progenituri. În așteptarea disperată a doctorului, Simona ar fi fost în stare să construiască și ea un cuib asemenea pasării din Australia, dar cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
le desfăcu. —Frumos, da, foarte frumos, spuse Vera aprobând din cap. —Fomos-fomos, Încercă să repete femeia birmaneză. Și mai multe materiale fură desfăcute, iar Roxanne, care stătea lângă Vera, pipăi o pânză de bumbac țesută la război, albastru Închis cu irizări. —O mie? spuse ea citind de pe bucata de hârtie pe care vânzătoarea mâzgălise prețul. Se Întoarse și zise: —Dwight, dragule, cât Înseamnă o mie de kyat? —Mai puțin de trei dolari. Dwight stătea la vreo doi metri mai departe, În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Se uită În sus la vânzătoarea care râdea cu mâna la gură, la fel ca toate celelalte femei din jurul tarabei. Arătă spre sulul de material albastru și scutură din cap, apoi luă În mână o bucată de material roz cu irizări aurii. Arătă spre ea și apoi spre Roxanne. Nu. Roxanne făcu un gest brusc cu mâna Însemnând că nu voia să vadă materialul roz. Mângâie materialul albastru cu un zâmbet mulțumit. Vânzătoarea mângâie același material și apoi arătă către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vederii mâna timpului fasonând, ameliorând ce era orgoliu în arta oamenilor. Ceața parcă mă învăța despre adevăratul spirit al măreției. Arcurile de triumf, al căror număr nu l-am știut vreodată, făceau porți de aer, adevărate sculpturi de vibrații și irizări, punând în umbră arta arhitecturii în piatră, îndelung gândită de oameni. Era parcă pusă în lumină adevărata proporție a ideilor în comparație cu tot ce trecea dincolo de gânduri și sentimente. Arco di Tito, Arco di Settimo Severo, Arco di Galieno, Arco di
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
umorul cotidian... Dar cel mai fervent îl preocupă pe poet eterna întrebare: Cine sunt eu?”. Întâlnire cu Birgitta (Trotzig) la restaurantul chinezesc Muren (Zidul), în apropierea casei ei, foarte aproape de statuia Sfântului Gheorghe omorând balaurul, care ne trimite de departe irizări de verde de jad chiar în orezul pe care-l mâncăm. Vorbim despre Sorescu foarte mult. Surprinsă să aflu că poetul nostru n-a fost niciodată propus pentru Premiu. Dimpotrivă, Nichita a fost un candidat sigur (dacă ar fi trăit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Parcul Câinelui! Nu în Valea Megiddo. Nici în Varanasi. Aici, la noi, prietene! În lizieră! Pe miriște și pe izlaz. Aici ... Deodată ca pentru a-i întări spusele Bursucului, pâlpâie o străfulgerare caldă, o rază de lumină subtil primăvăratecă, o irizare intens-albăstruie, familiară și plăcută ochiului! Ca o văpaie darnică, desprinsă dintr-un rozariu nevăzut, o flamă sau o scânteie ce sporește pulsatilă, fără stavilă, inundând vizuina rece, până în cel mai ascuns ungher al ei! Urmează sunetele... Fluide, line, paradisiace, pure
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oamenii iau cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii de sublim - cu Longin în frunte - o pot considera un exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
intercalarea și aplicarea unor termeni fundamentali ai psihanalizei jungiene în corpusul de texte al autorului. Sinele (în care, repetăm, inconștientul coexistă cu conștiința) se închide către subconștientul creator (inconștient obiectivat prin situarea sub tutela aceleiași conștiințe) și, fără a ignora irizările imaginarului, se ajunge la individuație, deci ființă devenită sine însăși (sineificare), dacă opresiuni sociale sau carențe psihice nu acționează ca factori frenatori. Considerăm că aceasta este schema creativității lui Camil Petrescu (și, parțial, a personalității sale!). Spre individuația scriitorului nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în amănunt atât de către contemporani (Ioan Slavici, G. Panu, Iacob Negruzzi, I. L. Caragiale) cât și de alți biografi de excepție (G. Călinescu, Cezar Petrescu, Augustin Z. N. Pop ș. a.). Există anumite evenimente din existența sa, aparent insignifiante, care dețin latente irizări cristice. Discuția dintre Maiorescu și Iacob Negruzzi, în momentul în care cei doi primesc poeziile atât de cunoscute de la Viena, drumul grăbit al lui Negruzzi în capitala Imperiului, la insistențele mentorului Junimii repetă, sacral și mitic, ca într-un scenariu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
umanism și etos popular, balcanic și oriental (Papucii lui Mahmud) sau în visul lui Stoicea (Moara lui Călifar), cel pus la încercare de diavol, dar și cu ecouri, tot la el, dintr-un fond folcloric și legendar dunărean, adesea cu irizări de fantastic și magie (În pădurea Cotoșmanei, Copca rădvanului) ori purtând urmele istoriei (Lângă apa Vodislavei) sau pe cele ale conviețuirii, ca dialog interetnic, de credințe și mentalități (De la noi la Cladova, Soleima, Papucii lui Mahmud). Mihail Sadoveanu vedea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
oamenii iau cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii de sublim - cu Longin în frunte - o pot considera un exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mundan), poezia lui e lipsită și de fundamentul filosofic-vizionar. Poate și de aceea vitalismul său este atenuat, ca și exuberanța formelor - ce rămân ale unui meridional temperat, trăind discret voluptatea luminii solare și a succedaneelor ei -, sclipiri de calcare și irizări de suprafețe marine, „pulberea de azur” a nisipurilor Balcicului, într-o suită de acuarele ținând echilibrul între grație și sobrietate, între evanescența simbolistă și fermitatea parnasiană a liniilor. O suită asemănătoare, mutatis mutandis, este aceea a evocării peisajului natural și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
în aur verbal. Poezia rezidă, aici, în finețea sugestiei, în efectele de ton, de culoare, de accent, de nuanță, în inefabilul pictural, în imagine. Priveliști și, în genere, existențe banale dobândesc, prin transfigurare, proprietăți incantatorii; copacii, fructele, frunzele, păsările răspândesc irizări de tărâm fantastic. Spre a obține astfel de rezultate, poeta întrebuințează tehnicile stării de vis natural, pentru prima dată, însă - după cum o sugerează chiar titlul volumului - visul este, în viziunea ei, însuși principiul existenței cosmice: „Suntem visați de cineva / Visat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
dorul lor urnea planete. Și de dragoste nebună / și cuminte, la un loc, încolțea sâmburu-n prună, / roua multă lua foc. // ... iar departe, iar aproape / luna sfârâia pe ape..." Ce este Elegia tristeții din prea multă iubire decât o meditație (cu irizări eminesciene) despre fondul comun al acestora? Vai, firul ierbii cum se roagă, drept! Și vai, mai zic, atâta depărtare se-așterne între mine, cel de azi și cel ce căuta, mai ieri, îmi pare, să dezlipească cerul prins de brazi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
exaltate și capricioase ale micilor vietăți evocate. Astfel, imaginația auditorului își dezvoltă semnificațiile din perspectiva schimbărilor bruște de direcție și a alunecării lor imponderabile. Dar, fantezia poate depăși limitele spre derivațiile ingenioase create de auriul strălucitor al solzilor metalici sau irizarea scânteietoare ivită la incidența razelor de lumină ce străpung suprafața frenetică a apei. Luminozitatea tabloului devine aproape imaterială, în timp ce rafinamentul artistic derivă din capacitatea creatoare de a obține simplitatea de expresie în contextul unei evidente bogății de semnificații. În concepția
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
austeră, ce ne întâmpinase odinioară în viziunea mitică și glacială a Dansatoarelor delfice. Inspirat de pânzele lui Monet ce surprind imaginile fugitive ale Catedralei din Rouen cufundată în ceață, sau poate de tablourile „pline de mister” ale lui Turner, cu irizări ce străpung ceața deasă de pe Tamisa, preludiul ilustrează un autentic peisaj sonor conceput printr-o adaptare inspirată a tehnicilor picturale impresioniste la specificul reprezentărilor muzicale. Astfel, în aspectul dual al scriiturii bitonale (ce suprapune două entități sonore apropiate, dar și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
un fel de împărtășanie cerească și-l servea oaspeților abia la sfârșitul ospețelor, în cupe de aur<footnote id=”9”> Gh.Ungureanu, Cronica Cotnarilor </fo otnote>. Apoi veni rândul poeților să-l imortalizeze: Manole Arcașu: „Ape ruginii fosforescente jucau cu irizări nesfârșite în masa compactă a vinului untdelemnos. Nu era C otnar ro șu. Era Cotnar alb. Și cu toate acestea, în cupa de cleștar, la flăcările lumânărilor, Cotnarul acesta alb avea răsfrân geri de purpură și sânge...” „Simțeam strecurându se
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Conu Manole zâmbea: - Uită-te acum și la culoarea lui. Ridicând un pahar până în dreptul lumânărilor mă întrebă: - Cum ți se pare? Cum să mi se pară! în pahar nu mai era vin, ci chihlimbar. Ape ruginii, fosforescente, jucau cu irizări nesfârșite în masa compactă a vinului untdelemnos. Nu era Cotnar roș. Era Cotnar alb . Și cu toate astea, în cupa de cleștar, la flacăra lumânărilor, Cotnarul acesta alb avea răsfrângeri de purpură și sânge. Fără să-mi mai aștepte răspunsul
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
interiorității poetului: „Cu astre ninge seara ochiul meu”, „Fântână sunt cu murmure stelare/ Eu niciodată graniți n-am să-ți pun/ Fântână, stea și rug. Și soare.” Căci, pe o altă latură, poetul comunică organic, natural, cu acel spațiu al irizărilor și al efluviilor, a cărui parte constitutivă el se și declară: „Ce limpezime verde împrejur,/ că-mi aud brațele zvâcnind în păsări” etc. O a treia temă, confluentă cu primele, este copilăria și satul magic și mirific, resuscitate nostalgic, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
sunt aidoma unei surori de caritate, a unei călugărițe, există o terapeutică a gestualului, care-și are corolarul În tot atîtea gesturi de diafanizare a corpului care trebuie anesteziat, gesturi care nu exclud narcoza vizuală prin scintilații de lumină, prin irizări subtile, printr-un ductus molatec Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Însoțite toate de o acțiune de Învăluire centripetă către o finalitate concretă. Un nostrom mai mult decît necesar. Cătălin /Pajul. Citit, desconspirat În cheia lui Claude Bremond (Logica povestirii) ... Eroul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
toți biografii care au Încercat să-l treacă Între numele unui patrimoniu fictiv sau, În cel mai bun caz, fragil. Or, problema pare să nu fie În direcția facțiunilor mai mult sau mai puțin naționaliste care decupează atât de egoist irizările fluxului imens de raporturi euro-asiatice. Mai toți cei care s-au pronunțat În dosarul Honigberger au Însă un aer prea precis: evident, nimic nu pare mai bun pentru a ascunde ignoranța sau netemeinicia. Din vechiul uomo universale, devenit strict impracticabil
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
tine cerul. Tu-n somnul tău și navele pe mare. Chei de azur în carcere de zare te smulg, te-nchid, și mi te fură. Gerul, cristal de aer, spart. Nu-i zbor spre părul tău negru, ocrotit de-o irizare. Să știu că dormi, aievea, clar-obscură, albie-a lenei, siluetă pură chiar lângă brațele-mi înlănțuite. O, ce cumplit exil de-ostrov aparte, eu, treaz, nebun, pe țărmuri năruite; pe mare năvi, iar tu în somn, departe 705. Viața conștientă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]