4,886 matches
-
joc, spre a extrage, aleatoriu, cîte una. Atît tenebrele, cît și lumina nu sînt decît relativități, fețe alternative ale hazardului. Măduva absolutului, incognoscibilă, nu se află în ele. Subiectul corespunzător acestei ere tîrzii care succede celei mitice, este eironul, omul ironic, așa cum îl înfățișează, între alții, Northrop Frye, făptură inferioară sub raportul posibilităților de cunoaștere, de ilustrare a omului-tip. În concordanță cu dispoziția sa postmitologică, George Vulturescu își pune în scenă "ochiul orb", stigmat al mutilării gnoseologice. Ține să ne
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
pierdut vederea deoarece a privit-o pe zeița Atena goală, pe cînd se scălda. Spre deosebire însă de acești predictori, poetul nostru nu aspiră să devină un devinator (ceea ce ar reprezenta o participare la lumea sacrului), mulțumindu-se cu postura ironică a construirii și deconstruirii de mituri false (formale), într-o frenezie impenitentă a artificiului. Desacralizarea operată de eiron e un refuz atît al cunoașterii cît și al recunoașterii limitei acesteia care este misterul. În loc de organ al luminii, ochiul poetului e
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
la modă, circulația și mai ales trăsăturile bine precizate ale genului desemnat au făcut ca termenul să-și formeze foarte rapid o familie lexicală bogată și cu sensuri clare. Nu mă voi referi în cele ce urmează la folosirile metaforice, ironice, depreciative ale termenului de bază, ci doar la formele și sensurile derivatelor sale. Exemplele de mai jos provin în cea mai mare parte din Internet: sursă care ne permite să comparăm, cu aproximație, chiar tendințele derivative din mai multe limbi
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
iasă din prizonieratul unei dogmatici ilustrative, E.D. nu vrea să cantoneze în cinefilia prea departamentală. Este adevărat însă că - aici Alex. Leo Șerban pune punctul pe i - cineastului omagiat i se atribuie o subclasare a cinefiliei, nu fără un surîs ironic sau snob către "ceilalți" - meteahnă poate a noului val: "Tarkovski învață din și dialoghează cu înțelepciunea lumii, pe care o descoperă, se pare, a fi una foarte anemică și rară prin cinemateci, în schimb bogată și densă în pinacoteci, natură
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
de dispreț; și nu văd nici un motiv să mă plîng, din moment ce și eu am păreri similare despre operele lor sau despre tipurile de scrieri pe care le preferă într-un mod atît de ostentativ." La urma-urmei, poate că, așa cum observă ironic și auto-ironic chiar autorul, singurul mare regret rămîne acela că, mai devreme sau mai tîrziu, orice poveste se încheie și toată așteptarea (plăcută sau iritantă) ne pare atunci, paradoxal, că a durat prea puțin: "Cel mai critic cititor dintre toți
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
cu orologiu și de Piața Franz Kafka, se află sediul uneia din atracțiile mai puțin obișnuite ale Pragăi. Locul are la prima vedere aparența unui club de cartier, cu vrafuri de dosare depozitate peste tot și cu inscripții și citate ironice, comentînd semnificația deloc evidentă a obiectelor de artă pop ce împodobesc pereții și rafturile. Unul din aceste obiecte, aflat aproape de intrarea în holul strîmt, poate servi drept emblemă și comentariu global: este o Olivetti ușoară, cu claviatura intactă, dar cu
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
să ne sature cu pămînt” (Flămînzii). Însă natura intimă a lui Tonegaru nu e adecvată opoziției vehemente, acesta preferînd a-și practica fronda cu ajutorul praștiei din care azvîrle subtilități antipoetice. De cele mai multe ori poetul își toarnă decepția într-o manieră ironică, deci într-o indirectitate care e o (involuntară) protecție. Dispoziția insurgentă se proiectează pe un evantai de asociații a căror edulcorare glumeață, fie și persiflată la rîndul său, reprezintă o detentă prin ambiguitate formală. Degradeul e suficient de ingenios, întrucît
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
printr-un suprarealism pimpant, printr-o emfază a asociației eteroclite, printr-o satisfacție tehnică a unui meșteșugar ștrengar (să notăm că poetul nostru nu putea fi un suprarealist consecvent, deoarece resortul scrisului său nu îl reprezenta dicteul automat, ci impulsul ironic; primul plan e ocupat nu de substanța intersecțiilor imagistic-verbale, ci de jovialitatea auctorială): „puneți doamnă ochelarii de sticlă afumată,/ căci inima mea în fuziune cu un metal/ turnat dintr-un turn peste armată/ cu brio tresaltă și pretutindeni dilată/ pereții
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
Forma este probabil sprijinită și de derivatul său impus în limba literară - îmbucurător - , ca și de o anume presiune analogică, în măsura în care principalele sale antonime sînt prefixate: a întrista, a îndurera. E posibil ca unele apariții actuale ale cuvîntului să fie ironice - “Parcă n-ar fi rău să îmbucure partidul cu marea sa experiență și înțelepciune” (EZ 2363, 2000, 1), sau afectat neaoșiste - „Mi-ai făcut o mare surpriză, Ama... prima steluță de la tine mă îmbucură foarte...” (poezie.ro) „Sunt, acum, îmbucurat
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
un adevăr existențial se exprimă este intr-adevar locală. Asta nu înseamnă că exclud unicitatea locală a unor proverbe, expresia directă a mentalității sau experienței. Cine altul decît adevăratul artist poate pune în discuție valabilitatea înțelepciunii unui proverb, răsucind-o ironic? Rosalind din Cum vă place spune în epilogul piesei: “If it be true that good wine needs no bush, ’tis true that a good play needs no epilogue”. Modă îți impune un epilog... și un prolog, rostit eventual de un
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
prin „Măcar în privința femeilor, sper să mă asculți”, cu mici accente paranoice, e un minunat exemplu pentru întreagă acea lume mic-burgheză de care fuge Relu (Oscar-Oscărelu...), privită însă nu cu încrîncenarea noii orînduiri, ci, mai degrabă, cu resemnarea răbdătoare (dar ironică) față de eterna pisălogeală feminino-familială. A doua nuvelă, Bombea (dactilografiată, împreună cu alte povestiri - după cum se dovedește într-o proză numită Melodramame - de tanti Verona, o prietenă a părinților, prin șantaj, în schimbul unei scrisori către mama plecată în Israel) se concentrează în jurul
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
penal, urmărire penală, cercetări penale etc. - să fi intrat inițial în lexicul argoului interlop, de unde să fi fost preluat de argoul tinerilor. Ca în multe alte cazuri similare, adjectivul izolat din sintagme și răspîndit de uzul oral, în contexte adesea ironice și glumețe, are o anume instabilitate semantică, vorbitorii atribuindu-i valori destul de subiective. În Dicționarul de argou al limbii române (1996) de Nina Croitoru Bobîrniche, e înregistrat termenul penalistă „prostituată de duzină”, în vreme ce adjectivul penal, chiar dacă nu devine cuvînt-titlu, apare
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
lor sarcina corectării reciproce. Rezultat al cunoștințelor dobîndite în școală, competența teoretică relativă în domeniul normativ devine în genere „lingvistică populară”: acționînd împotriva devierii, dar adesea cu argumente atacabile științific, diferite de cele ale specialiștilor. În cazul dat, o intervenție ironică ridiculizează forma copii, evocînd omonimia sa (grafică) cu pluralul substantivului copil: “Se pare că unii dintre noi au copiat pe la lucrările de la gramatică... Sau o fi altfel? Eu copil, tu copil, el copil, noi copii, voi copii, ei copii?”. O
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
amoroase - e cu desăvârșire exclus - să contemplăm cu compasiune barba-i scurtată, zuluful din colțul frunții, ascuțirea nasului, elefantiazisul verbal - și la celălalt capăt al firului, excelenta relație cu tipul de scriitor preconizat de Don de Lillo acela. Și nici ironici să nu fim, câtă vreme și aceasta e o direcție, mai seacă, de a te jelui, de a luneca o dată mai mult în capitalul păcat al înstrăinării de mase. Și cum se întâmplă cu femeile cuminți care regretă la bătrânețe
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
făcut Revoluția de la 1848 și, apoi, Unirea din 1859. Aceste două obiective conturează atît orientarea textului, cît și elementele sale „tehnice”: o asemenea substanță și un asemenea sens al dezvoltării narațiunii presupun apelul la criteriul verosimilității și asumarea, chiar dacă ușor ironică, a omniscienței naratorului de tip balzacian pentru care orice sacrificiu este posibil și scuzabil în orizontul scopului romanesc propus. La cincisprezece ani după încercarea de la 1848, generația lui Ion Ghica, deși scindată oarecum artificial în liberali și conservatori, păstrează intactă
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
se opresc aici: din mijloc de delectare corporală, filmul porno devine și instrument de autoanaliză: “Cu eroii filmului erotic “compătimești”, te identifici, filmul porno te îndeamnă să te privești pe tine însuți din exterior, cu răceală critică și cu luciditate ironică” (pag. 293, Corectitudine erotică și culpabilitate pornografică). Păi, sau sufletul se odihnește sau se auto-sondează... Mai mult, mă voi situa de partea feminismelor afirmând că mi-e tare greu să înțeleg cum filmul porno poate incita la introspecție, căci nu
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
Violator, e vorba de fapt în acest capitol de un mod al relațiilor dintre bărbat și femeie sau, pentru a mă exprima în manieră antropologică, despre riturile de acuplare umană. Fără ipocrizie. E poate provocator, dar proza mea se vrea ironică, satirică. E nevoie de puțin umor și să nu roșim cînd auzim cuvîntul sex”. Un comitet de apărare a lui Hernán Migoya (din care fac parte și cunoscuții scriitori Antonio Muñoz Molina și Pere Gimferrer) a dat un comunicat în
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
eliminate din limbă. Ele continuă să existe, tocmai pentru că variația terminațiilor are o încărcătură stilistică - ecou al istoriei lor culturale. Ca și alte forme arhaice (muzichie) sau populare (odraslă), variantele în -țiune alimentează în româna de azi un anume „registru ironic”. Un exemplu interesant este propozițiune : forma învechită a cuvîntului (în DEX: variantă literară, fără indicații stilistice) devine semnal suplimentar într-o expresie ironică - despre ce e vorba în propoziție (= „despre ce e vorba; care e problema; ce înseamnă...”) - o întrebare
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
forme arhaice (muzichie) sau populare (odraslă), variantele în -țiune alimentează în româna de azi un anume „registru ironic”. Un exemplu interesant este propozițiune : forma învechită a cuvîntului (în DEX: variantă literară, fără indicații stilistice) devine semnal suplimentar într-o expresie ironică - despre ce e vorba în propoziție (= „despre ce e vorba; care e problema; ce înseamnă...”) - o întrebare didactică, tipică pentru analiza gramaticală, folosită glumeț în contextul comunicării curente: „aprecierea ministrului de Externe potrivit căreia este nevoie ca majoritatea covârșitoare a
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
adică lumea noastră, carpato-danubiano-pontică) nu prea știe «despre ce este vorba în propozițiune»” (azi.ro/arhive /2002/ 03/26); „culmea e că nu despre fostul rege era vorba în propozițiune” (Dimineața, 58, 1997). Evident, propozițiune apare și în alte situații ironice, în afara sintagmei citate, dar adesea în prezența altor mărci parodice „astă ultimă propozițiune este din partea lui Anoton după «doo» căni de vin” (poezie.ro). Utilizările serioase sînt în mod previzibil legate de vîrsta, cultura, educația vorbitorilor; în genere formele în
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
Republica Moldova: “cei de talia lui Cehov pot fi siguri că până și o simplă propozițiune poate trezi interesul cititorului” (sud-est.md). Și pentru alte cuvinte din aceeași serie cîteva din exemplele furnizate în acest moment de Internet ilustrează o valorificare ironică. Forma situațiune (în DEX cu eticheta „învechit”) - „cât despre situațiune, corupție, luatul funcționarilor de guler, scoaterea mitei din dicționar și a traficului de influență din parlament, astea rămân pe altă dată” (vlg.sisnet.ro/ arhiva/ an 2002); „Nașpa situațiune bibicule
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
furnizează doar sensul general al cuvîntului și un șir de sinonime mult mai rar utilizate. În DEX, mămică e "diminutiv al lui mamă; mămiță, mămițică, mămucă, mămulică, mămuliță, mămușoară, mămuță". Valoarea afectivă din oralitatea familiară e uneori sursa unor folosiri ironice: "ar fi putut ocupa aceste posturi dacă nu aveau «tătici» sau «mămici»?" ( nepotism.org). În uzul actual, o mămică este însă în primul rînd o mamă ( de obieci tînără) de copil mic ( nou-născut, sugar, bebeluș). La fixarea acestui sens contribuie
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
numărul infinit pe care-l sugerează, generic, musca, se referă la cel mai banal și, deci, autentic cotidian. Dacă în Lac detectivul Chopin se folosește de muște cărora le implantează microfoane, musca apare, puțin mai tîrziu, tematizată în registru obligat ironic, sub forma unei arte poetice la un alt romancier minuitist: Christian Oster, în Loin d’Odile ( 1998): Pentru că, la drept vorbind, musca devenise un detaliu. Era, totuși, un detaliu la care țineam. Apoi, era un detaliu viu. Iar eu nu
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
rușine în cazul lui Alecu... Așa că, după multe decenii, ca să mă răzbun pe aceste beizadele care-și puneau oful și ahul în versuri, am decis să scriu o carte. Să văd, am zis, pot să scriu o carte simpatică, lizibilă, ironică despre niște autori insuportabili? Și am scris un fel de Discurs amoros, stimulat de Barthes și, oarecum, ca o replică valahă la faimosul lui studiu. A ieșit la urmă altceva: nu un discurs ironic, ci o carte (aproape) de dragoste
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
să scriu o carte simpatică, lizibilă, ironică despre niște autori insuportabili? Și am scris un fel de Discurs amoros, stimulat de Barthes și, oarecum, ca o replică valahă la faimosul lui studiu. A ieșit la urmă altceva: nu un discurs ironic, ci o carte (aproape) de dragoste spirituală pentru acești poeți de început care au inventat, o dată cu arta de a iubi, arta de a scrie poezie în limba română. Îmi amintesc cu câtă bucurie am descoperit umbreluța ca obiect erotic, ca
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]