106 matches
-
cuvintele spirituale, vorbele de duh, glumele ocupă un loc central în fresca socială pe care o propune atât Decameronul, cât și Povestirile din Canterbury. Cu toate privațiunile la care era supus (lipsa unei instrucții reale, instituționalizate, claustrarea, privarea de drepturi, ironizarea), personajul feminin din operele celor doi scriitori domină din umbră o lume pe care bărbații o vor doar a lor. Femeii i se cereau doar virtuțile de soție și de mamă, ce presupun răbdare, fidelitate, supunere, spirit de jertfă și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Textele se definesc fie ca scheciuri bulevardiere de îndoctrinare, salvate, pe scenă, de la penibilul clișeistic prin jocul câte unui actor de talent (Grigore Vasiliu-Birlic în rolul negustorului bețiv Zigu din Oameni care tac), fie ca inconsistente replicații de „mușatisme”, ca ironizări ale moravurilor familiale mic-burgheze, fie ca dezlănțuiri patetice, grandilocvent naționaliste și mesianice, orientarea fiind luată cu împrumut din discursul oficial. Simplistă formal, decupată în câte trei acte, fiecare fiind segmentat în tablouri cu replici scurte și precise, seria Oameni în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
tipică, de pildă (pentru a lua numai un exemplu) la G. Călinescu. Oriunde, în Istoria literaturii române, vine vorba de relații, traduceri, nu mai vorbim de cariere literare într-o altă limbă (vezi cazul lui Panait Istrati), intervine pe loc ironizarea, minimalizarea sau desființarea pur și simplu. Se poate psihanaliza, pe texte precise, o întreagă gamă de reacții, mai mult sau mai puțin sublimate. Ele se întâlnesc și la E. Lovinescu, amintit anterior. O explicație obiectivă există: doi critici incontestabil mari
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
anodinul cu fantasticul, suavitatea arcadică cu violența expresionistă, utopia cu demistificarea ei amară sau ironică - adevărat „bâlci cosmic”, observă Radu G. Țeposu, constatând „incoerența ontologică” a lumii acestor texte. O tensiune între poli opuși, între materie și spirit, îmbrățișare și ironizare a cosmosului există în întreaga poezie a lui D. Cea scrisă după 1990 urmează însă cu preponderență calea spre depășirea concretului, către tărâmuri ale transcendenței. În poezie își face tot mai mult simțită prezența seducția sacrului. O ipostază a acestuia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
la noutățile tehnicii în agricultură, și generația vârstnică, mai conservatoare. Comicul este încă dirijat de convențiile teatrului proletcultist, iar tipologiile, în ciuda unor note ironice, sunt dictate de comandamente ideologice. Totuși, este interesant de remarcat acest joc dublu, de afirmare și ironizare a sloganurilor zilei (ideile profesate de cuplul „de revistă” Mitu și Nate demască obtuzitatea și demagogia la adăpostul naivității și a inculturii personajelor). Și aici apar mostre de umor oltenesc, unele amintind izbitor de replici moromețiene. În Cain și Abel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
în perioada sarcinii, stiluri de comportament matern... Familii care trăiesc retrase, primind puține vizite... "Nu te încrede în ceilalți", " Este mai bine să taci decât să spui o prostie", "A-ți arăta emoțiile înseamnă să te expui pericolului". Respingeri sau ironizări, în special în adolescență, schimbări brutale ale mediului de viață în cazul adultului tânăr, care rupe ecosistemul relațional funcțional până în acel moment în ciuda fragilității sale. Aceștia din urmă fac față cu greu unui interview de angajare, dar și întegrării într-
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]