119 matches
-
depresii, astenii, singurul intermezzo liric îl asigură, bunăoară, Șt. O. Iosif, cu niște muzici pastorale, de talăngi și tilinci, de buciume și de tulnice. Oricum, nimic mai mult decît un decor. Muzica își cîștigă o glorie trecătoare și, după aceea, ironizată des, cu instrumentalismul lui Macedonski. O muzică de clopot, la a cărei măsură trebuia să se conformeze poezia. Undeva peste, în sferele îndepărtate ale non-înțelegerii, unde muzica, deși respinge - "castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire!" - tot ce ține
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
siguranță acea încredere care te-a ajutat să-ți atingi obiectivele se află aproape de tine, doar că acum nu o mai vezi, ai ascuns-o bine pentru a obține aprobarea celor din jur, pentru a evita să mai fii rănit, ironizat poate și apoi în timp, ai uitat că tu ai ascuns-o și crezi că nu o ai, că nu ai avut-o niciodată. Dar acum tu știi care e adevărul, acum tu știi că poți, că vrei, că ai
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
pleacă de la măcelărie. Cei mai blazonați popicari erau într-o ordine aleatorie: neamțul Pascal, proprietarul cauciei „La Horei” și al unui atelier de croitorie, un jucător deosebit de generos cu noi, Nicolae Ciosnar zis Bancuță, Liviu Mihalache poreclit Paconul, Ștefan Mihăilă ironizat Șmaga, Mircea Frunză, Ilie Gatej, Uțu Ciocan, Vasile Bulancea, unchiul Vasile Sasu, tatăl meu, înainte de arestarea politică, mai tinerii Ghiță Flutur și Benone Ghibes, giurgiuvenii refugiați și pripășiți prin sat. Mai veneau și musafiri din împrejurimi, care aveau bani de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
intrat în galeriile de artă și au achiziționat tablouri pe care le-au agățat, cu mândrie de proprietar, prin casele și vilele lor. Burghezii au citit cărțile scriitorilor noștri și, în multe rânduri, le-au și sponsorizat apariția. Această burghezie ironizată subțire și batjocorită gros a asigurat consumul cultural și cadrul contractual fără de care nu poate fi concepută o viață artistică normală. Deoarece, în pofida tuturor parabolelor subtile și referințelor directe la obtuzitatea burtăverzimii, creatorului român i s-a părut firesc să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
moartea l-a lovit în țeastă? La Lyse? La alta? Cine poate ști... Mi l-am imaginat adesea pe Destinat citind și recitind carnețelul, pătrunzând în această iubire scrisă, care probabil îi făcea rău, văzându-se numit Tristețe, văzându-se ironizat, dar cu o ironie dulce, simpatică, tandră - pe el nu-l judecase cu atâta asprime ca pe mine! Da, citind și recitind, fără încetare, cum ai întoarce întruna o clepsidră și ți-ai petrece tot timpul privind cum se scurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu cunoaște obișnuitele reacții când e vorba de literatură." Eugen Simion " Și totuși, la o privire mai atentă, care-și va confirma impresiile și mai mult în alte volume, Ovidiu Genaru nu va fi atât poetul mizeriei și banalului cotidian ironizate mai acid ori mai tandru, cât, mai ales, oarecum paradoxal inventatorul unor universuri insolit-compensatoare: ca și incitate de modestia ambianței periferice sub toate aspectele, inclusiv cel al omului marginalizat, care-i oferă solul de plecare, el va compune replici foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
puternică decît a Sloveniei - avea de ce să deconcerteze. Pe de altă parte, nu se poate vorbi de inexistența unor „ambasadoare” pariziene relativ eficiente ale literaturii române: în 1931, activa scriitoare, traducătoare, publicistă și militantă feministă Sarina Cassvan-Pas (membră a unei ironizate „academii feminine” franceze, alături de protectoarea sa Elena Văcărescu, de Anne de Noailles ș.a.) publica la Paris o antologie de proză scurtă românească initulată Contes roumains d’écrivains contemporains și prefațată de către contesa de Noailles. Volumul cuprindea textele a 22 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ideilor mari” nu este decît o altă tiranie (elitistă) a Autorităților. De aici și pînă la legitimarea acestui limbaj simplificat (perfect funcțional altminteri) ca fiind adevăratul limbaj și forma normativă de gîndire nu mai este decît un pas. Elitismului habotnic, ironizat ca grammar nazi, îi corespunde astfel o tiranie a democrației Y2. Ceea ce au în comun toate aceste cripto limbaje este faptul că sînt - sau se consideră - autosuficiente ; ele ascund în aceeași măsură în care dezvăluie, asigurînd comunicarea pentru inițiați și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
blond, cu un Început de chelie și din pricina asta suspect ca toți blonzii, deloc frumos (deși se va afirma de mai multe ori că este foarte frumos, lucru ce nu face altceva decît să inverseze categoria estetică, așa cum sînt răsturnate, ironizate aici mai toate categoriile), arborînd un permanent surîs echivoc, ce se clarifică, rar, În tristețe, Într-un cuvînt, o figură comună ca a mai tuturor eșuaților. La ora prînzului, În micul restaurant al hotelului, Pascal Întîlnește o femeie ce stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu mai prezintă valoare socială manifestă. Este cunoscut faptul că rolurile apar ca niște „funcții sociale”, răspunzând trebuințelor de moment ale societății. În raport cu specificul economic și social-politic al societății, cu momentul istoric respectiv există roluri tolerate, acceptate, agreate, invidiate sau ironizate. În funcție, deci, de poziție socială a „rolului” ??139 adoptat, pot apărea unele atitudini contradictorii din partea subiecților, sau fenomene obsesive și conflicte diverse (mai ales când persoana continuă să manifeste o atitudine pozitivă față de rol, acordându-i o anumită valoare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Emmei Bovary provine din încrederea că fericirea există altundeva. Amantul, care se definește prin opoziție cu soțul (care reprezintă intolerabilul), este cel care permite accesul la acest altundeva mitic. Răpirea, visata conform schemelor românești, este soluția-miracol. Utopia acestui vis este ironizata de Flaubert. 328 "Toute la vieille poésie des enlèvements nocturnes, des chaises de poste, des auberges, toutes leș charmantes aventures des livres lui passèrent d'un coup dans l'esprit comme un songe enchanteur prêt à se réaliser. Elle répéta
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
era stăpân, nu iubit. Femeia era educată în spiritul supunerii, al obedienței totale față de acesta. Instituția căsătoriei nu este condamnată în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury, așa cum făceau scriitorii misogami, percepându o ca pe un purgatoriu, însă uneori este ironizată sau parodiată. Personajele masculine sunt definite prin avere, statut social și ocupație, cele feminine se materializează ca prezențe prin relațiile cu sexul opus și prin căsătorie. Din păcate, personajul feminin nu are un statut social bine definit decât în cadrul mariajului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Cupidon, îi oferă un poem al cărui efect se opune așteptărilor cerute de zeul tiran. Poemul dorește să respingă o percepție eronată a femeii în epocă, înfățișată doar ca victimă a iubirii și a trădării masculine. Personajele masculine sunt la fel de ironizate, sunt caracterizate drept „fățarnici”708. Asistăm la o feminizare a lor, pentru a le spori ridicolul, acționează precum femeile, de aceea sunt tratați ca atare: „Legenda femeilor cinstite a fost gândită ca un poem despre bărbați, nu despre femei, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
între sexe pot fi astfel privite într o lumină mult mai blândă, mai firească, de fapt normală, antagonismul atât de mult cultivat fiind eludat. Femeia se face demnă de respectul masculin, nu doar în spațiul conjugal, nu mai este permanent ironizată.780 și chiar dacă nu apar defecte, subtil inserate sau deduse, ale acestei donna angelicata, perfecțiunea ei este prea puțin credibilă uman vorbind, rămâne o voce a unei noi ideologii: aceea a dezrobirii femeilor de sub tirania concepțiilor misogine medievale. Prudenția a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
456. 232 evidenția aspirația umană permanentă spre perfecțiune, opunându-se maleficului unei lumi din ce în ce mai desacralizate și mai laice. Dar aceste personaje feminine, din păcate, așa cum am încercat să demonstrăm, în zorii Renașterii, nu mai sunt credibile, ba, mai mult, devin ironizate sau demistificate. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer au marele merit de a putea trece mereu de la un stil grav, solemn spre unul simplu, umoristic sau ironic 868 , uneori cele două registre coexistând. Nuvelele din Decameronul sau povestirile din opera scriitorului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
relației; • fiecare se cunoaște mai bine pe sine prin relație; • fiecare își satisface trebuințele sociale fundamentale în și prin relație (pe care le vom analiza într-un capitol al lucrării/cercetării); • în cadrul relației lor, partenerii nu se simt evaluați, criticați, ironizați, minimalizați, jigniți, umiliți; • partenerii se simt apreciați, respectați, stimați; • este o relație calmă, dinamică, provocatoare de noutate, cu momente de surpriză, tandrețe și de bucurie/fericire; • partenerii cresc psihologic; ei pot să devină ceea ce aspiră și sunt capabili să devină
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
scrierile medievale transilvănene, limba cărților românești de popularizare din secolul al XVIII-lea, se oprește, după o mărturisire proprie, „nu doar asupra piscurilor, ci și asupra diverselor cărări ce duc spre înălțime”, cât și asupra unor „scriitori uitați, dacă nu ironizați și marginalizați”. Are meritul de a identifica prefețe originale și „sume” în Noul Testament de la Bălgrad (1648) și în Biblia de la București (1688), precum și de a semnala imensul corpus de documente juridice din epoca lui Matei Basarab, care atestă stadiul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
Ultima expresie ar defini, după mulți, însăși forma tipică a rezistenței literare românești din ultimele decenii. Nu-i mai puțin adevărat că această formă de rezistență comodă, prudentă, fără mai riscuri, uneori chiar de-a dreptul timorată poate fi și ironizată și chiar acoperită de sarcasme. A făcut-o recent, într-un excelent articol, Virgil Ardeleanu: Rezistența prin cultură (România liberă, 18 aprilie 1991). Uneori, este adevărat, ea acoperă și multă ipocrizie. Alteori teoreticienii săi nu fac decât jocul politic, bine
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
informațiile noi aduse de așa-zisa Dosariadă? Stelian Tănase spune că dosariada s-a fâsâit rău de tot. "Campania e minată din interior, de cei care ar trebui să o ducă la bun sfârșit. Ăsta-i chichirezul. Dosariada, hărțuită, denigrată, ironizată, nu a mai rămas nimic din ea. Petice, zdrențe. Naivii mai speră totuși că într-o zi o să avem publicat de Monitorul Oficial, ca nemții, un catalog cu ofițerii Securității, și, în plus, o listă cu informatorii aferenți. Mulți dintre
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]