311 matches
-
și călătorii de-a lungul lumilor superioare. Etericul și astralul, mai puțin legate de trup precum azi dădeau posibilitatea omului la ascensiunea în zona hiperfizică (orto, para sau metafizică). Lumea spirituală, sufletul universului, pe care noi trebuie s-o atingem irumpea atunci în sufletul omului pur, curat în cascade de lumină. Acesta era paradisul, viziunile își croiau hăuri luminoase în vâltoarea în care era obligat să trăiască, după moarte visele reîncepând pe o treaptă superioară, dintr-o întrupare în alta. Este
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lui Mircea Eliade își aprofundează temele și structurile pe masura dezvoltării excepționale a operei savantului, asumându-și progresiv, în romane și îndeosebi în nuvele, funcția revelării mitului, a existenței mitice în cotidianul desacralizat, a acelor istorii sacre originare, uitate, ce irump însă în chip neprevăzut în real, tulburându-i planurile, generatoare de timp și de spațiu fantastic. Pentru Mircea Eliade, mitul este viu (mythe vivant), traiește, pentru inițiați, și astăzi, într-o resurecție sui-generis, printr-o spărtură în real, semne ale
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Simmel - ne atrage atenția Nicolae Iuga În a sa Etică creștină - au subliniat cu claritate că experiența sacrului nu este ceva accidental, ci constituie un element important În structura conștiinței, Încât „Religia inundă toate conținuturile vieții și le face să irumpă În transcendent, Într-o formă nouă.” Pentru educația religioasă, cultivarea intensității trăirilor, stimularea nevoii de sacraliate, fervoarea susținerii și argumentării necesității de a crede Într-o lume mai bună, aflată Într-o dimensiune de ideal, divină, sunt determinante. Lipsită Însă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
care are o influență coercitivă În determinarea conduitei sale. În sfera responsabilității morale, obligativitatea Își menține caracterul coercitiv, dar constrângerea Își extinde câmpul, din cel al exteriorității În cel al interiorității, devenind datorie morală: „Obligația este instanța prin intermediul căreia datoria irumpe În conștiința unui om pentru a-i orienta și a lansa acțiunea.” Propriul obligației morale apare pe de o parte, În sentimentul respectului față de legea morală și, pe de altă parte, În necesitatea de a acționa, conform acestui sentiment, ceea ce
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
o încremenire dureroasă, pe termen lung o conduc spre altă încremenire, amplificat mai dureroasă. Mâzgălitorul de hârtie cum se autopersiflează Kazantzakis încheie aventura trecerii sale de la o idee la alta prin idolatrizarea lui Zorba, a omului instinctual, prin gesturile căruia irumpe clocotul vieții. El, care a luptat atât de intens cu instinctele, sfârșește în final prin a li se închina. De altfel, dualitatea firii sale, îl aruncă la extreme. Ce alegem, pare a urla Kazantzakis din scrierile sale, flacăra pasiunii sau
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
concurs: care dintre frați e cel mai iubit, când văd limpede că nu ei sunt cei mai bine echipați pentru izbândă. Construiesc accesorii, pun capcane, făuresc daruri cu care speră să atragă iubirea tatălui. Apoi constată că doar jertfa care irumpe dintr-o bunătate genuină este bine primită, în timp ce jertfa plămădită din inteligență nu. Bunătatea nu e filosofică, nu are predispoziții spre reflecție. Bunătatea iartă, disculpă, înghite, suferă pentru cel care face răul diminuându-l. Bunătatea e sintetică și tămăduitoare. Inteligența
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
alți intelectuali, tendința de a construi mituri ideologizante care duc omenirea în prăpastie. Alt zeu căruia modernul i se închină cu râvnă este încrederea în sine, în puterile proprii, în forța interioară care să spargă ecranul interiorității. Omul vrea să irumpă spre celălalt făcându-l praf cu voința lui de putere. Nu se interesează de izvorul forței interioare și nici de amenajarea curgerii armonioase a acestui izvor ci de debitul huruitor al eului său gonflat. - Sertarele istoriei recente. O lume sprijinită
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
schimbului cultural. Întâlnirea cu creștinismul nu este un coup de foudre. Abia în închisoare, zeci de ani mai târziu, se convertește la creștinism. Vede convertirea ca pe o explozie a unor acumulări lente dar sigure, ca pe un cutremur care irumpe după ce a dozat nebănuite energii strânse din căutări îndelungi. Închisoarea îl pune față în față cu limitele anatomiei sale suferinde. Nu speră să supraviețuiască. Și nici nu-și permite să rateze întâlnirea cu Hristos, de aceea botezul este o parusia
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
moarte este exilat din conștiința omului contemporan ca fiind deprimant. Creștinismul îl readuce ca primă condiție a revigorării conștiinței. Conștientizarea limitelor făpturii umane împinge omul spre altă dimensiune. Veșnicia este pregustată prin Sfintele Taine. Taina, misterul, instituie acea forță care irumpe în realitatea fadă mutându-i granițele. În Fugă spre câmpul cu ciori, Savatie Baștovoi își scrie propria biografie atinsă într-un fel dramatic de Nietzsche și creștinism. El este un convertit de la teism la creștinism. Basarabean venit să-și facă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
fenomen exercită o puternică presiune asupra ches-tiunilor de fond, asupra problemelor esențiale ale vieții și ale morții, deja fragilizate prin criza valorilor religioase și politice. Aceste întrebări, refulate continuu, cu precădere în spațiul public, deci în dezbaterea de idei, vor irumpe cîndva cu o forță și sub o formă cu atît mai iraționale cu cît sunt mai îndelung și mai intens marginalizate. Dezbaterea asupra mijloacelor nu se poate substitui mult timp celei asupra scopurilor, printr-o reducție tehnocratică a tuturor fenomenelor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
utilitarism de fațadă absoarbe o parte mereu crescătoare a energiilor noastre, exerci-tînd o presiune puternică asupra problemelor esențiale ale vieții și morții, deja fragilizate prin criza valorilor religioase și politice. Aceste chestiuni, refulate continuu, cu precădere în spațiul public, vor irumpe cîndva cu o forță și sub o formă cu atît mai irațională, cu cît au fost mai mult timp și mai intens marginalizate. Plutim în derivă cu ochii încețoșați și sufletele șubrezite. Corabia e părăginită, iar țărmul neclar, amăgitor și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
formă a vieții. Arta este acel ceva care prin vibrația sa plenară, pornind dintr-un miez interior, ne face să fim mereu În formă, să nu ne pierdem tonusul vital. Frumosul este văzut În acest caz ca formă internă care irumpe În tot ceea ce face cel care Îl cultivă și Îl trăiește așa cum se cuvine. Tot Nichita este Însă nevoit să afirme: eu nu admir misterul, Îl creez. Este o afirmație a orgoliului creator tipică pentru artistul ca și pentru sufletul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este și un semn al degradării, al sfîrșitului. Traficul, circulația pot fi Înțelese acum drept ciclul inexorabil al anotimpurilor și al vîrstelor omului. Drept Marea Trecere. În fine, suflarea blocată poate fi și apnee, respirație tăiată de priveliștea luminii care irumpe hemoragic din frunzele În care a fost, un an Întreg, tezaurizată. De data asta, galbenul nu mai este banala și neutra culoare de tranziție Între roșu-oprit și verde-permis, ci un semnal autonom de o incomensurabilă valoare emoțională. Abia acum poate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nu erupe cumva din creionul ascuțit cu bucurie de copil. Oricum, pare să existe o misterioasă solidaritate Între ascuțirea creionului și renașterea vegetației. Observăm, În poemul Anei Urma, o simetrie inversă În ton cu semnificația anotimpului: creionul se ascute cînd irumpe viața vegetală și se rupe cînd natura se ofilește. Odată cu toamna, creionul, simbol al vegetației veștejite, se epuizează, ostenește, se anemiază și și pierde puterea de a mai zugrăvi. Se molipsește și el de boala lumii. Maria Tirenescu reia ideea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
exemplu, eu citisem volumele de poezie ale lui Di Giacomo și deci credeam că-l cunosc. În realitate era o cunoaștere care îmi convenea, în fond nerespectuoasă și interesată. Aceste scrisori ale unei logodne ce a durat douăzeci de ani irump ca o aluviune asupra cunoașterii mele comode asupra lui Di Giacomo. Bun, ele nu afectează judecata ultimă, finală și sintetică asupra poeziei sale. Dar o fac să fie „altfel”. Conflictul de clasă din anecdota regăsirii vechilor scrisori ale lui Di
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de sacrificiu a generației tinere (Chișinău, 12 aprilie 2009), o generație socotită uneori în grabă sau cu destulă ipocrizie ca lipsită de repere istorice și morale. Nicu Gavriluță observă totodată cum în peisajul comun și aparent insignifiant al vieții cotidiene irump forme derivate (ca să nu spun decăzute) ale sacrului. Se impun fantasme și simbolisme noi, unele chiar stranii, legate de acele sărbători laice care angajează omul mai ales în "saturnalii" domestice, spectacole și petreceri în piață, shopping până la epuizare și show
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
și viciul, reducând apoi totul - când teribilul halucinează și sparge limitele - la materia joasă, supusă distrugerii. Ipostazele proliferante ale stricăciunii, enormul lor compun carnavalescul spectacol al unei sacralități pierdute, trista ei parodie. Chemat de această infinită degradare, evenimentul salvator, Învierea, irumpe, instaurând dimensiunea lui miraculoasă. Paradoxal, extraordinarul coexistă cu ironia. Judecata obștească nu reușește să claseze noua natură (un viitor al ființelor purificate, „matematic uniforme”, înfiorează imaginația, dând tablourilor coloratura unei utopii negative), iar ordinea publică, în fața „revoluției” Învierii, eșuează ridicol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
acesta: „America trebuia să plătească odată și odată pentru politica și orgoliul său nemăsurat”. Un asemenea „raționament” mi se pare greșit și profund nedrept, mărturisind o reacție de tip „taliban”, care deconspiră și reactivează o răutate latentă, care face să irumpă cu violență niște frustrări și complexe mult timp ascunse, nemărturisite. Ceea ce mă uimește în asemenea situații este nepăsarea, ușurința și chiar indecența cu care oamenii se alătură răului. Am încercat să-mi explic această reacție a lor și cred că
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
în vârstă povestind întâmplări de altădată, că literatura noastră ratează o ultimă șansă de a lăsa o mărturie scrisă despre niște oameni care au marcat într-un fel anume destinul acestui pământ. Această memorialistică orală - tulburătoare și fascinantă totodată - care irumpe curajos în aerul etilic de la bufetul Uniunii Scriitorilor, trebuie încredințată memoriei mai durabile a paginii scrise. Numai așa vom putea spune cititorilor de mâine că Basarabia nu a fost un deșert, peste care a trecut voios tăvălugul comunist. Că au
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
său de a paria pe cel mai bun cal în cursele ecvestre britanice. Aceștia îl răpesc și îl țin ostatic într-un șir de hoteluri, așteptând să exploateze talentul vizionarului la pariurile următoarelor competiții. Vestul mai sălbatic decât criminalitatea răpitorilor irumpe pe scenă sub forma salvatorilor lui Cody sosiți din America cu pistoalele în mână, gata să recupereze visătorul american, dacă nu să reafirme Visul (vezi AMERICAN DREAM). În True West, rivalitatea dintre un tânăr liniștit și așezat, deja scenarist la
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
extraordinară a lui Verdi de a crea atmosferă prin mijloace muzicale, domină întreaga partitura. Un exemplu elocvent îl poate constitui finalul actului I: după întunecimea grotesca a scenei de la han urmează prospețimea și animația scenei din grădina, cu femeile care irump de vitalitate și veselie atunci când se salută unele pe altele. Cand Alice și Meg citesc cele două scrisori și recita ironic cuvintele lui Falstaff sfârșind cu o redare caricaturala a frazei E îl viso tuo șu me risplenderà / Come una
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nici pentru doctrina din Bhagavad-Gșt‡ sau pentru budismul mahayana, a formula o teorie de împăcare a contrariilor, nici a le promite o soluție consolatoare la sfîrșitul timpurilor. A elucida contradicțiile dure ale lumii înseamnă a le privi în lumina care irumpe prin poarta contrariilor ultime, a le trăi ca pe proiecția în imediat a acestei porți. Gîndirea paradoxală poate lua în grija ei ambiguitățile, contradicțiile, crizele, rupturile tragice ale realului contingent, poate da seamă de scandalul lor. Dar, astfel, ea descoperă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
pe aici”. În universul liric dimovian, o toleranță neobișnuită e suverană. Împingând la extrem (ca și Marin Sorescu) tendința argheziană de a lărgi universul poeziei și totodată de a-i democratiza limbajul, poetul își deschide larg porțile fanteziei, lăsând să irumpă în versurile unui singur poem trei lănțari soioși, o fată dulce, splendidă, un plutonier, câteva babe șirete, o femeie trupeșă, deșteaptă, un japonez ceremonios, un băiețel blond și - nu în ultimul rând - tăbăcarul tocmai decedat (neica Marin). Similitudinea cu „Liliecii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
de tipurile cunoscute, feroviar, natural, narativ, lucrativ, departe de ochi vederile orbilor, adînci pentru lume, orice retorică este confortul care o face, cît pune el pe trupul fără urmă de grăsime al narației? ușor ca un prozator iertat de ficțiune irumpe în capitolul Mărășești. Ora 5,20, în personalul Mărășești Tecuci Iași, singur în compartiment, după căutări amănunțite prin trenul aproape gol, încăperea cea mai călduroasă, capitolul Mărășești lipsă, în sala de așteptare nu-ți venea să scoți din buzunar mîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
suspendarea periodică a legii îi expune pe toți impulsurilor și erorilor tuturor care pot fi catalogate ulterior drept "regretabile erori". Chiar într-o comunitate cazonă, ce funcționează conform prescripțiilor regulamentelor, un moment precum revoluția face ca imprevizibilul și neregulamentarul să irumpă, pentru că regulamentul nu poate prevedea nici frica, nici cutezanța, nici prostia și nici pura întâmplare. Și când la aceste imponderabile se adaugă interese străine celor implicați și provocări, expunerea lor este și mai mare. Militarii participanți la evenimentele din decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]