500 matches
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CE ÎNSEAMNĂ UN CUVÂNT? Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 454 din 29 martie 2012 Toate Articolele Autorului neștiința o iscoadă viitorul nu ia mită cere viața mulțumită, pentru marea ei rocadă turbion de gânduri rele țesătură de arnici când nu știi ce vrei și nici unde te vor duce ele lumi care-ți treceau prin față sau prin care eu
CE ÎNSEAMNĂ UN CUVÂNT? de ION UNTARU în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359726_a_361055]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CE ÎNSEAMNĂ UN CUVÂNT Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 425 din 29 februarie 2012 Toate Articolele Autorului neștiința o iscoadă viitorul nu ia mită cere viața mulțumită pentru marea ei rocadă turbion de gânduri rele țesătură de arnici când nu știi ce vrei și nici unde te vor duce ele lumi care-mi treceau prin față sau prin care eu
CE ÎNSEAMNĂ UN CUVÂNT de ION UNTARU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359749_a_361078]
-
îl călărește fără milă. Și ce frumusețe de armăsar gras și puternic era! Acum îi ies oasele prin piele, iar când mă apropii de el nechează și sare speriat, de parcă ar vrea să-mi spună ceva. Am să pun o iscoadă s-o urmărească. În noaptea următoare bătrâna aruncă șaua pe sărmanul animal, încălecă feciorește ca de obicei și cu pelerina neagră în vânt ajunse la poartă. - Cine a închis-o? - strigă ea cu voce pițigăiată. - Eu! - răspunse un paznic morocănos
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
înconjurată de arătări hidoase cu cornițe și coadă. Speriat, omul leșină. Spre dimineață, femeia se întoarse la conac și, obosită după atâta dezmăț cu diavolii, se tolăni în pat ca să se odihnească. Prințul era îngrijorat că nu-i mai apărea iscoada. Abia pe la orele prânzului calul care abia se mai ținea pe picioare, pătrunse în curtea conacului cu călărețul cu ochii ieșiți din orbite de groază, gura strâmbă și părul vâlvoi ca niște țepușe înfipte în cap. Stăpânul se sperie când
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
POARTĂ UITATĂ În cartea ORELE ASTRALE ALE OMENIRII, o carte fascinantă, Ștefan Zweig povestește cum a căzut Constantinopolul, asediat de Mehmed al II-lea. Turcii erau pe cale să ridice asediul. În ultima noapte, o patrulă de iscoade descoperă o mică poartă deschisă în zidurile inexpugnabile ale cetății. Anunță. Armata otomană se revarsă în cetate. Și Imperiul Român Bizantin cade în sânge. Aceasta povestire, ca atâtea altele, din cartea lui Zweig, mi-au ținut de urât multă vreme
Liviu Florian Jianu: Poarta uitată. Editorial de actualitate () [Corola-blog/BlogPost/339278_a_340607]
-
căci fratele Domniei Tale va sosi cu mare alai să intre în posesia moștenirii. - Poruncesc ca nimeni să nu sufle o vorbă despre moartea mea!... Totuși, ca orice muritor de rând, am și eu rivali și este posibil ca vreo iscoadă să-l înștiințeze... Nu vreau vărsare de sânge... Să-l avertizați că locul este blestemat, iar dacă vrea să domnească și să unească cele trei ținuturi, atunci facă-se voia sa! Dacă va avea grijă de cele trei principate ca
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
de moștenitori. Acesta puse la dispoziție nu numai spațiul de depozitare și pivnițele, dar și un salon pentru întruniri și consfătuiri. În a treia lună de la decesul lui Pătru Valdescu iată că un adversar de-al lui Preda trimise o iscoadă în ținutul Severinelor și-l înștiință pe principele Radu despre moartea fratelui său. Acesta, în loc să se mâhnească de asemenea veste, puse trâmbițașii să vestească întreaga suflare din cetate ca pe un motiv de bucurie. Principesa, Elena Valdescu, nedumerită de forfota
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
tuturor, nu te abate din drumul tău! Rostind aceste ultime cuvinte se apropie ușor, parcă plutind, făcu semnul sfintei cruci deasupra capului căpitanului, apoi ca purtat de niște aripi nevăzute, dispăru în grota sa. Între timp, dușmanul ascuns, care trimisese iscoada să-l înștiințeze pe Radu Valdescu despre moartea fratelui său, află de plecarea lui Preda și furișându-se la noul domnitor îi șopti: - Stăpâne, răposatul avea legături cu o vrăjitoare! - Oho, la asta nu mă așteptam! Să nu-mi spui
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
ce șerpuia printre stânci și ajunseră pe firul unei ape repezi și zgomotoase ce se prăvălea furioasă la vale. O traversară când pe o parte, când pe alta, apoi, fiindcă râușorul era străjuit de pereții abrupți, înaintară prin vad. Pesemne, iscoada rătăcise calea, iar acum încerca să-și repare greșeala. Locuri sălbatice, dar în același timp încântătoare, se desfășurau în fața ochilor. Nimeriră între niște cheiuri înguste prin care se zărea doar un petic din cer. Cu cât se apropiau, cu atât
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
de basm. O cascadă tumultoasă își revărsa apele de undeva de sus, în hău, se lovea zgomotos de stânci și se prăvălea vijelioasă la vale. Din acest loc înaintarea călăreților era blocată. - Ai greșit drumul, nemernicule! - se răsti principele la iscoadă. Dacă, până la lăsarea nopții nu am vrăjitoarea la picioarele mele, trupul îți va atârna în ștreang, în bătaia vântului din munți. Se întoarseră din cale până la o răscruce unde sluga găsi poteca spre ținutul zgripțuroaicei. Se strecurară printre hățișuri și
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
răbdarea mea? - Îndurare, Măria Ta! - Singura iertare ți-o mai poate da popa! - strigă nervos și scoțând paloșul îi reteză gâtul dintr-o lovitură. Țeasta i se prăvăli la rădăcina unui tufan, iar calul speriat dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se prelinseră printre luminișuri sub sclipirea palidă
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
să plece legionarilor și lui Naulius asemenea. Rămase apoi un timp singur în mijlocul atriumului cu capul rezemat în mâna dreaptă, gândindu-se. Într-adevăr, fariseii aveau dreptate, pentru că Lucius Vitellius îi pândea deja orice mișcare, fiindcă aflase acest lucru de la iscoadele sale din Siria. O vorbă spusă magnificului Tiberius de către guvernator, acum când prefectul gărzii pretotiene Lucius Aelius Seiano protectorul său de la Roma fusese eliminat putea să-l coste nu numai funcția, ci și capul, și în cel mai fericit caz
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
luați mereu de proști și de gură-cască, ei - sclavii cei vânduți pe treizeci de arginți - s-au trezit, cu toții, că-i doare la... bască! și la trântă dreaptă, cu brazii seculari, s-au luat deodată, plini de promoroacă, dar niște iscoade, trimise-n lăutari, i-au încins la sârbă și acum tot... joacă. și eu prin casă, sculat din mahmureală, încerc să-mi țin pasul după Zorba grecul; de nu-i mondială, criza e vrăjeală! cât, în damigeană, nu se lasă
DE NU-I MONDIALĂ, CRIZA E VRĂJEALĂ!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342379_a_343708]
-
am și eu doar o rudă Suspusă pentru ajutor? Cea care-o am nu vrea s-audă Sau să-mi acorde vreun favor La ce bun diplomele toate Să aibă moliile ce roade Când toată lumea dă din coate Codoșii, parveniți, iscoade? La ce bun studiile dacă Nu ești în stare să crești plozi Că n-ai nevoie de dădacă Și geme lumea de nerozi? La ce folos învățătura Când e mai bună o fițuică? Alege omul scurtătura Și are-ntruna bani
TIRADA NEBUNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340638_a_341967]
-
am și eu doar o rudă Suspusă pentru ajutor? Cea care-o am, nu vrea s-audă Sau să-mi acorde vreun favor La ce bun diplomele toate Să aibă moliile ce roade Că toată lumea dă din coate: Codoșii, parveniți, iscoade? La ce bun studiile dacă Nu ești în stare să crești plozi Că n-ai nevoie de dădacă Și geme lumea de nerozi? La ce folos învățătura Când e mai bună o fițuică Alege omul scurtătura Și are-ntruna bani
TIRADA NEBUNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340724_a_342053]
-
exilat. Instinctul separării de turmă e natural și benefic. Oile rebele nu se mulțumesc cu mâncarea primită, ci caută mereu ceva mai bun. Ciobanii meseriași știu să le exploateze: le fac conducătoare de turmă sau le folosesc pe post de iscoade: ele știu tot timpul unde o duce turma mai bine. Primul rege menționat în Biblie e Saul. Pentru că nu poate stăpâni poporul, Stăpânul îl schimbă. În locul lui îl unge pe David, un ciobănaș! El a devenit regele emblemă al Bibliei
Teoria ciobănească a conspirației () [Corola-blog/BlogPost/337856_a_339185]
-
-Nu mă îndoiesc Iocentus! Rosti procuratorul privindu-l drept în ochi. Mi-ai dat o veste foarte prețioasă pentru mine însumi și îți rămân dator căci trec prin momente grele! -Mai mai am o veste mărite procurator! -Spune! -Aseară, o iscoadă a mea a sosit din Palmyra Siriei cu vești din Antiochia de la legatul Vitellius. Acesta și aghiotantul său, Marcellus, doreau să vină în Iudeea să cerceteze anumite fapte la Ierusalim și în Cezareea Maritima, dar porunca de cercetare a faptelor
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344022_a_345351]
-
Pe maestrul Elefant. El va transporta muniții Și va fi-n față la atac. Apoi, mă voi servi de Urs. Fioros, puternic și-nalt, Cred că-I cel mai potrivit Să-l folosesc pentru asalt Cumătra Vulpe-așa isteață, Că iscoada-mi prinde bine. Cum e dânsa băgăreață Află tot și mă susține Trompetist va fi Măgarul Singurul glas potrivit. Și, de-am să-l așez în față, Va-ngrozi pe inamic. Pe Maimută am s-o trimit În tabără la
LEUL PREGĂTINDU-SE DE RĂZBOI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377547_a_378876]
-
04 martie 2016 Toate Articolele Autorului O vreme tâmpită de babe-mpletită se-ndeasă în mine cu flori și suspine boboci de uitare -n talazul de mare pornesc a lor viață spargând nori de gheață și frica mă roade în amintiri cu iscoade din primăveri supte cu coatele rupte agăț alb cu roșu și-adun doar cu coșu’ plăpânde inele făcute mărgele e martie bun și-n dorul nebun îl rog să mă-nvețe ale gândului fețe Referință Bibliografică: O vreme tâmpită / Mihaela
O VREME TÂMPITĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377651_a_378980]
-
fiind acela locul său preferat de vânătoare. Prințul Tolui pusese la cale un plan tainic de a cărui îndeplinire depindea viața și fericirea sa. Alesese puțini oșteni care să-l însoțească în călătoria spre muntele misterios, pentru nu trezi bănuielile iscoadelor regelui David de la curtea tatălui său, căci de păstrarea secretului acelei misterioase acțiuni depindea reușita. Mongolii erau vasalii marelui suveran creștin David, urmaș al preotului rege Ioan și stăpân al regatului Ciorciei și celei mai întinse părți a Chitaiului ce
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
de zor pe corabie. Încărcau în cală toate averile lor neînsemnate: câteva vite, unelte agricole, saci cu făină, grăunțe. Sperau ca pe pământurile cele noi, unde vor ajunge, să găsească mult-dorita pace, să nu fie tulburați de persecuții, de urmărirea iscoadelor iezuite, și desele revolte împotriva asupritorilor. Sperau într-o altă lume, multă credință, sentimente noi. Despărțirea de rude și de cunoscuți era, de asemenea, foarte patetică, lacrimi multe se revărsându-se de ambele părți. Dar, acea zi a fost cea
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
aceștia și, văzând cum un egiptean snopea cu bătaia pe un evreu, nu a putut sta locului, intervenind rapid în apărarea celui bătut; apoi ucide pe egiptean și l-a îngropat în nisip. Faraonul a aflat incidentul și probabil că iscoade i-au descoperit cu această ocazie și originea lui, motiv pentru care faraon a pus să fie urmărit, iar primul mare dușman al lui devine însuși prințul moștenitor cu care a copilărit. Acesta încă din fragedă pruncie îl invidia pentru
TRECEREA ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374528_a_375857]
-
în durere”, iar scriitorul englez William Shakespeare (1564-1616) ne încurajează cu cuvintele lui: „Înțelepții nu stau niciodată să își jelească pierderile, ci caută cu voioșie să-și vindece rănile”, fiindcă, spune tot el, „Când sosesc mâhnirile, ele nu vin ca iscoade răzlețe, ci în cete”. Tristețea afectează toți oamenii. Este simțită aproape zilnic în viața noastră. Am scris cândva într-un poem: „Nu toate zilele sunt la fel/ și nu simțim la fel în toate zilele./ Nu toate iubirile sunt la
BUCURIA ÎNVINGÂND TRISTEȚEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373908_a_375237]
-
celălalt tărâm, se apropia nevăzut și neauzit de castelul Împăratului Negru și privea plin de dor prin fereastra înaltă a odăii fetei. Cine să gândească că pe urmele celui mai mare, mai tânăr și mai de temut zmeu umbla o iscoadă? Bag seama că zmeoaica, mama lui, ținea morțiș să afle ce treburi învârtea urmașul Zmeului-Zmeilor când părăsea tărâmul întunericul veșnic. - Dă târcoale castelului Împăratului Negru, aduse iscoada veste în lumea zmeilor. - Știam eu, strigă plină de bucurie zmeoaica, se va
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]