149 matches
-
același apostol Pavel (s. 35: Der Tod ists beste Ding/„Moartea e cel mai bun lucru” consună perfect cu exclamația din epistola către filipeni șFilipeni 1, 21ț: „Pentru mine Hristos e viață, iar moartea un câștig”) exprimă nostalgia contemplativului pentru isihie (die Ruh, s. 38, substantiv tradus de I. Pârvulescu prin pace). În spectrul regăsirii de sine (s. 58), tema nativității mistice apare într-un dublu sens: atât al nașterii sufletului „din apă și din Duh” (Ioan 3, 3), cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
imperiu”. Mistica era un simptom clar al frământărilor interne ale societății și nu era proprie doar lumii balcanice. Cultura, influențată de asemenea teorii va crea, la rândul ei, forme particulare de manifestare în plan pedagogic, psihologic, juridic, teologic etc. Isihasmul (isihie = liniște) va exercita o influență relativ puternică, determinând o serie de acțiuni ce aveau să domine, să direcționeze viața ideatică, respectiv conștiința oamenilor. De pildă: mutarea accentului, în sânul Bisericii, pe organizarea slujbelor religioase și a procesiunilor pompoase, pe cultivarea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Ancyra) după Ioan Casian, spre deosebire de Nicodim Aghioritul, care Îl așezase, pe de o parte, pe Isaia, În poziția a doua, imediat după „capetele” atribuite lui Antonie și, de altă parte, pe Nil Ascetul (de Ancyra) imediat după Marcu Ascetul și Isihie Preotul. Cât privește paternitatea celor 170 de capitole „despre viața morală a oamenilor și despre buna lor purtare”, Stăniloae ignoră (sau pare să ignore) studiul capital al lui I. Hausserr, publicat În 1933, unde savantul francez demonstrează paternitatea stoică a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pseudo-antoniene. În sfârșit, Filocalia lui Stăniloae conține mai multe texte suplimentare față de modelul athonit, În special cele din volumele IX-XII. Într-adevăr, cu volumul VIII, În care include, printre alte texte, Metoda și regula de Calist și Ignatie Xanthopulos; Arta isihiei a lui Calist Angelicudes și un fragment din „Viața lui Palamas” despre universalitatea rugăciunii inimi, Stăniloae epuizează practic conținutul Filocaliei lui Nicodim. Conștient că-și Încheiase misiunea, include În volum un amplu studiu consacrat isihasmului românesc. Volumul VIII a fost
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cadență neobosită, comentând cu ascuțime și cu un soi de posăceală hâtră felurite întâmplări, unele triste, altele înveselitoare. Fire nostalgică, oftează adesea după vremurile „blagoslovite” de odinioară, așa cum, hoinar nelecuit „prin ăi coclauri”, îl încearcă păreri de rău după „dulcea isihie a drumeției de altădată”. Indispus de tracasările de zi cu zi, își caută un refugiu în „liniște și singurătate”. Mai cu un popas, mai cu un taifas, umblărețul colindă ținuturi care îi suscită apetența pentru descrieri. Străinătatea, unde își plimbă
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
valurile vieții ne poartă pașii pe drumuri îndepărtate și de cele mai multe ori străine prin această lume efemeră, totuși din când în când, inimile mai suspină de dor și se cer adăpate de Apa cea Vie, de frumusețea cea negrăită și isihia cea pătrunzătoare a mănăstirilor. Ispitele, strâmtorările și încercările, ne urmăresc pe fiecare până la ușa mormântului. Acestea însă devin mult mai ușoare de purtat când sunt predate în grija lui Dumnezeu, atunci când rugăm pe Hristos Domnul să meargă împreună cu noi pe
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de la-nnaltul cer. No. 13 Omul cel nenorocos Mai bine ar fi bucuros De cât pre lume să se nască Și cu amar să viețuiască Mai bine să nu se mai fi-nvrednicit Lumea să mai fi văzut, Să petreacă-n isihie Cu deplină bucurie, Ziua, noaptea se muncește 423 {EminescuOpVI 424} Și se tot tiranisește. Toți cei ce trăiți în lume Luați pildă de la mine: Starea cea de pătimire Ce mi-au fost foarte împrotivire, Să nu mai fie altul în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tradiția iudeo-creștină. Scripturile, în opinia sa, dezvăluie procesul de culpabilizare arbitrară a inocenței și atacă frontal psihologia rivalității mimetice. Murind pe cruce, Iisus înăbușă pulsiunea de răzbunare și anihilează circuitul vicios al violenței. Tradiția ascetică a Părinților Bisericii - pentru care isihia (pacea) lăuntrică este o pregustare a împărăției cerurilor - a subliniat necesitatea convertirii atașamentului față de realitățile finite ale acestei lumi către o dorință sublimă pentru Dumnezeu, Cel care fiind nemărginit în dăruirea Sa îndreaptă instinctele oarbe ale dorinței mimetice. Numai deschiderea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a ideii eminent creștină de „pace” și „compasiune” trebuie atent explicată 1. Christus victortc "Christus victor" Liniștea promisă de ideologiile neomarxiste ale eliberării nu este decât o figură de mutant a păcii veșnice a Duhului. Necunoscută liniștii trecătoare a lumii, isihia (cum o numesc sfinții) presupune curajul pogorârii la iad. Rădăcinile violenței nu pot fi ignorate doar printr-un lapsus de luciditate și surplus de sentimentalism: „fiindcă ești căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea” (Apoc
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
s-a păstrat până în zilele noastre în textul hagiografic din Acta Sanctorum. Ar fi putut exista și Actele martirice sau Pătimirile din 298 de la Durostorum, despre martirizarea sfinților militari sau foști militari: Iuliu Veteranul, Pasicrat, Valentinian, Nicandru și Marcian sau Isihie. Dar, până în prezent nu cunoaștem nici o scriere de acest fel, consacrată tuturor, sau fiecăruia în parte, pentru că au pătimit în zile diferite. După scrierea despre Sfinții Epictect și Astion, în ordine cronologică, urmează în literatura de specialitate Pătimirea Sfântului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Lectura poeziei (1980); Al. Paleologu, Alchimia existenței (1982); Gh. Grigurcu, Existența poeziei (1986); Aurel Pantea, în "Vatra", nr. 1, 1991; Lucia Cifor, în "Limba română", nr. 2 (20), 1995; Ștefania Mincu, în "Paradigma", nr. 10-11-12, 1997; N. Steinhardt, Drumul către isihie (1999); Lucia Cifor, "Cuvânt înainte" la Dor din dor (1999); Nicolae Mecu, Dicționarul general al literaturii române, III (2005); Ovidiu Nimigean, Inerții în tranziție, altruisme & bahluviuni literare (2006); Marin Mincu, O panoramă critică a poeziei românești în secolul al XX
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
limba și lumea de-aici, și, așa, fiindcă m-am săturat de atâtea primejdii ale călătoriilor, de atâta bătaie de cap și de inimă ale negoțului, am venit să m-așez aci, în Valahia, la București; să mă bucur în isihie de rodul îndelungatei mele trude..."; mai mult, întreaga nuvelă dezvăluie un Caragiale "zglobiu ca un palicar, sarcastic, mistificator" așa cum îl percepe exegeza călinesciană. În legătură cu altă categorie de personaje, Șt. Cazimir descoperă o relație de simbioză pe care o dezvăluie fără
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vol. I, p. 264) „Cel ce nu cunoaște adevărul, acela nu poate nici să creadă cu adevărat. Căci cunoștința premerge după fire credinței. Cele spuse de Scriptură n-au fost spuse numai ca să le înțelegem, ci ca să le și facem”. (Isihie Sinaitul, Cuvânt despre trezvie și virtute, suta întâi, cap. 60, în Filocalia..., vol. IV, p. 62) „... în dogmele creștinilor călăuzește credința, nu dovedirea”. (Sf. Grigorie Palama, Despre împărtășirea dumnezeiască, cap.1, în Filocalia..., vol. VII, p. 373) „Astfel, cunoașterea este
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
chinuit multă vreme, totuși nu m-am găsit vinovat cu nimic față de ea. Văzându-mă învăluit de tristețe, am luat o carte să citesc, ca prin citit să-mi îndepărtez tristețea. Cartea pe care am luat-o era a lui Isihie, preotul Ierusalimului. Când am deschis cartea, găsesc scrise la sfârșitul ei două cuvântări ale nelegiuitului Nestorie. Îndată am cunoscut că acesta era dușmanul Stăpânei noastre, Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Atunci m-am sculat și am plecat și am dat cartea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
proprii. Ultimul are o coroană În plus. Eu Însă am ales boala”227. În același gând, Avva Pimen, arătând ce mare e În fața lui Dumnezeu cel ce rabdă bolile cu mulțumire, a zis : „Undeva sunt trei oameni. Dacă unul practică isihia, al doilea bolește și aduce mulțumire, al treilea slujește cu gând curat, tustrei Împlinesc aceeași lucrare”228. Cuviosul Paisie Aghioritul precizează chiar că „dacă am ști ce folos câștigăm din boli, n‑am vrea să devenim sănătoși, ci am prefera
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Olivier Clément. 1996. La Bologna, în Editura Il Mulino, apare Diario della felicitá, traducerea italiană a Jurnalului fericirii realizată de Gabriela Bertini Carageani. Îngrijirea ediției: Gheorghe Carageani. 1999. Editura Dacia publică, în îngrijirea Oanei Cătina, volumul de inedite Drumul către isihie. La Editura Helvetica din Baia Mare apare o carte cu texte de și despre N. Steinhardt intitulată N. Steinhardt sau fericirea de a fi creștin, îngrijită de Florian Roatiș, în vol. I al colecției Caietele de la Rohia. 2000. Apare volumul Dumnezeu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Chira, episcop al Maramureșului și Sătmarului, reeditat apoi la Editura Dacia), Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea (1993), N. Steinhardt. Între lumi. Convorbiri cu Nicolae Băciuț (1994), Cartea împărtășirii (1995), Călătoria unui fiu risipitor (roman apărut în 1995), Drumul către isihie (1999), Caietele de la Rohia I (1999), Dumnezeu în care spui că nu crezi ... (2000), Ispita lecturii (2000). Tot în acest an se va tipări și opera sa științifică, mai exact teza sa de doctorat: Principiile clasice și noile tendințe ale
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
aceste calități necesare unui critic, Steinhardt cumulează și altele: apreciază autenticele valori vezi în acest sens elogiul adus lui G. Călinescu și operei sale Istoria literaturii române de la origini până-n prezent, în studiul Din perspectiva ordinatorului (N. Steinhardt, Drumul către isihie, Dacia, 2001, p. 5), alege subiectele pe care urmează a le pune în discuție dintr-un spectru foarte larg, din diferite epoci ale literaturii și culturii în general, și mai mult decât orice impresionează capacitatea sa de a sintetiza, care
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ediție îngrijită și Cuvânt înainte de Ioan Pintea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000. Steinhardt, Nicolae, Dumnezeu în care spui că nu crezi ..., Scrisori către Virgil Ierunca (1967-1983), ediție îngrijită și note de Monica Manu, Editura Humanitas, București, 2000. Steinhardt, Nicolae, Drumul către isihie, ediția a II-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001. Steinhardt, Nicolae, Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte, Editura Mănăstirii Rohia / Polirom, Iași, 2010. Steinhardt, Nicolae, Între viață și cărți, Editura Mănăstirii Rohia / Polirom, Iași, 2010. Steinhardt, Nicolae
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Caietele de la Rohia III. N. Steinhardt în interviuri și corespondență, Editura Helvetica, Baia Mare, 2001, p. 40. 22 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 369. 23 Idem, Ibidem, p. 362. 24 Idem, Ibidem. 25 N. Steinhardt, Drumul către isihie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 17. 26 Idem, Ibidem, p. 72. 27 , Dicționar analitic de opere literare românești, vol. II (E-L), Coord. Ion Pop, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 1999, p. 311. 28 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, ediția a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Sfântului Ioan Scărarul. Neînțeles însă de un egumen care, deși învățat, prea brutal pentru sensibilitatea lui Petru, fuge din mănăstire, alegând să treacă granița, râul Nipru, spre Ucraina ocupată de poloni. În drumul său spre necunoscut îl cunoaște pe călugărul Isihie, sihastru în Munții Moșenski, trăitor în pustnicie pe un ostrov, singur printre cărțile Sfinților Părinți pe care le copia zi și noapte. Văzând în el un posibil povățuitor, Petru îl roagă în numeroase rânduri să îl primească ucenic, dar se
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
visat în Țările Române. Astfel, în 1742, trece clandestin Nistrul cu barca și ajunge pe pământ românesc. Nu avea să se mai reîntoarcă nicicând în Ucraina, după cum nici nu avea să-și mai revadă vreodată mama sau Poltava natală. AFLAREA ISIHIEI. MUNTENIA În Muntenia, Petru Velicikovski, devenit între timp rasoforul Platon, avea să trăiască cei mai liniștiți patru ani ai vieții sale. Între 1742 și 1746 petrece o perioadă de iluminare și înduhovnicire într-una din cele mai vechi vetre de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a dreptei învățături în Țările Române. Avea doar douăzeci de ani când ajunge în Muntenia și se oprește în Vrancea. Timp de patru ani va învăța aici de la călugării români și slavi de la schiturile Dălhăuți, Trăisteni și Cârnu despre valoarea isihiei și a convorbirii în tăcere cu Dumnezeu. Fascinat de povestirile acestora despre Sfântul Munte Athos, va părăsi și Muntenia, în 1746, pentru a se îndrepta spre Athos. Aici la Sfântul Munte, va petrece șaptesprezece ani de viață, de căutări, de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
starețul de la Neamț. AUTOBIOGRAFIE, JURNAL, TESTAMENT Aflat la Neamț în mijlocul ucenicilor, conducând Școala de Traducători și traducând el însuși enorm sau dând noi versiuni unor traduceri mai vechi, starețul Paisie găsește în sfârșit în ultimii cincisprezece ani de viață, (1779-1794), isihia, pacea și siguranța pe care le-a căutat toată viața, în zbuciumatul său pelerinaj. Mănăstirea își trăiește zi de zi viața sub ochiul atent al starețului, fiecare ieromonah, călugăr, rasofor sau frate cunoscându-și exact locul și îndeplinindu-și cu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
rostit în biserică, Simbolul Credinței, Crezul, după tipicul Bisericii de Răsărit. Diacul este târât afară din biserică și ucis cu bâtele de către mai-marii catolici ai satului, chiar sub ochii mamei sale. Al doilea, ne înfățișează o scurtă vizită, la sihastrul Isihie, în munții Moșenski, pe un ostrov , aflat în mijlocul unui râu de munte. În contrast cu violența extraordinară a imaginii care ni-l înfățișează pe diacul martir, ucis cu bâte, sihastrul izolat pe ostrov, care probabil, nu întâmplător se numește Isihie, este beneficiarul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]