110 matches
-
acela poreclit Studentul-cu-Cicatrice? — Cum să-l uit pe cel care mi-a fluturat moartea Înaintea ochilor? — Își aduci aminte că se dezlănțuia Împotriva celei mai mici umbre de iz de erezie? Ei bine, de trei ani, de când s-a alăturat ismailiților, le propovăduiește rătăcirile cu același zel pe care-l folosea pentru a apăra Adevărata Credință. Sute, mii de cetățeni Îl urmează. Este stăpânul străzii, Își impune legea asupra neguțătorilor din bazar. În mai multe rânduri, m-am dus să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
decât cu o ureche neatentă, plictisită. Văzând că nu se hotăra să ia treburile În mâini, i-am strâns laolaltă pe conducătorii străjilor, ca și pe câțiva slujbași a căror credință o câștigasem, și le-am cerut să supravegheze Întrunirile ismailiților. Trei oameni de Încredere făceau cu schimbul ca să-l urmărească pe Studentul-cu-Cicatrice, țelul meu fiind acela de a-i da hanului un raport amănunțit asupra acțiunilor lor, spre a-i deschide ochii. Până În ziua În care oamenii mei m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i deschide ochii. Până În ziua În care oamenii mei m-au informat că șeful ereticilor sosise la Samarkand. — Hasan Sabbah? În persoană. Ai mei se așezară la cele două capete ale străzii Abdack, În cartierul Ghatfar, unde se ținea Întrunirea ismailiților. Atunci când Sabbah ieși de acolo, deghizat În sufi, se năpustiră asupra lui, acoperindu-i capul cu un sac de cânepă și mi-l aduseră. Numaidecât, l-am condus la palat, mândru să-i vestesc suveranului isprava mea. Or, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
stăpânul Samarkandului, suveran al Transoxianei, moștenitorul dinastiei Hanilor Negri, tocmai trecuse la erezie. Desigur, evită să o declare, continuă să se prefacă atras de Dreapta Credință, dar nimic n-a mai fost ca Înainte. Sfetnicii prințului au fost Înlocuiți de ismailiți. Conducătorii străjilor, care reușiseră capturarea lui Sabbah, au fost uciși, unul după altul. Propria mea strajă a fost schimbată cu oamenii Studentului-cu-Cicatrice. Ce-mi mai rămânea de făcut? Să plec cu cea dintâi caravană de pelerini, să vin să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ahmed Han, fiecare după credința lui. Luptele durează vreme de două săptămâni, dar deznodământul lor nu lasă nici o clipă loc Îndoielii. Hanul, care se refugiase În casa unui prieten din cartierul cupolelor, este făcut În curând prizonier, asemenea tuturor conducătorilor ismailiți, numai Hasan reușește să scape, traversând noaptea un canal subteran. Nizam a câștigat, desigur, dar, din cauză că și-a bătut joc de sultan, ca și de sultană, și-a Înveninat iremediabil relațiile cu curtea. Dacă Malik Șah nu regretă faptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iau În stăpânire locul acesta, toți bărbații din garnizoană Îmi sunt credincioși! Finalul acestui schimb de replici este, trebuie s-o mărturisim, pe cât de uimitor, pe atât de neverosimil. Orientaliștii care au consultat cronicile epocii, mai ales lucrările consemnate de ismailiți, au fost nevoiți să le citească și să le recitească pentru a se convinge că nu erau victimele unei mistificări. Într-adevăr, să revedem scena. Ne aflăm la sfârșitul secolului al XI-lea, mai exact În data de 6 septembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nizam, de ce să nu-i ușurezi demersul, lăsându-l pe Malik Șah la adăpost de bănuieli? Un corp de armată este, așadar, trimis la Alamut, sub comanda unui credincios al sultanului. În aparență, obiectivul este acela de a asedia fortăreața ismailiților; În realitate, e vorba de o acoperire pentru a negocia fără a trezi bănuieli. Desfășurarea evenimentelor este pusă la punct până la ultimul detaliu: sultanul Îl va atrage pe Nizam la Nihavand, o cetate situată la egală distanță de Isfahan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
necazuri. N-am să spun mai mult, pentru că oricine cunoaște, În alte epoci, situații asemănătoare.” El adaugă: „Pentru ca un gând să fie dus la Îndeplinire, trebuie să se facă altceva decât spun femeile”. Cele șase capitole care urmează sunt consacrate ismailiților; ele se Încheie astfel: „Am vorbit despre această sectă pentru a se lua măsuri de prevedere... Vă veți aduce aminte de cuvintele mele atunci când acești necredincioși Îi vor fi doborât pe apropiații sultanului, ca și pe mai marii statului, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se află În număr mare În cetate, de ce trăiesc În umbră? Spune-le să se arate la față, vor căpăta aur și arme, și vor putea predica ziua În amiaza mare.” Într-adevăr, după atâția ani de persecuții, sute de ismailiți ies la lumină. Convertirile se Înmulțesc. În anumite cartiere, aceștia alcătuiesc străji Înarmate În sprijinul sultanei. Cu toate acestea, cea din urmă viclenie a lui Terken este, probabil, cea mai ingenioasă și mai Îndrăzneață: emirii din anturajul ei se prezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
domolească ardoarea mesianică, dar Alamutul n-avea să mai fie niciodată acel rezervor de martiri dorit de Predicatorul suprem, acolo viața avea să fie, de atunci Înainte, dulce, iar lunga serie de crime care terorizase cetățile Islamului se va Întrerupe. Ismailiții, sectă de un radicalism extrem, se vor transforma Într-o comunitate de o exemplară toleranță. Într-adevăr, după ce le dăduse vestea cea bună oamenilor din Alamut și din Împrejurimi, Mântuitorul trimise emisari spre celelalte comunități ismailite din Asia și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]