KorAP: Find »[drukola/base=ispas & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

142 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

ușurez de-un picior! Marș! Hai, bre Dănilă. DĂNILĂ: Hai. (Intră, merg toți trei spre prispă.) ISPAS: Iaca, să ne așezăm aici, la umbră. Șezi, Dănilă. ANISIA: Da' pe mine nu mă poftiți? DĂNILĂ: Cum nu, mă rog matale, cumnată... ISPAS: Șezi colea, nevastă. (răsuflă adânc) Bre, bre, bre, da' știu că-i cald bine! Mă uitam din bătătură, la Bercu Croitoru, unde cinsteam un rachiu, mă uitam, cum spun, pe coastă, în curătură, unde-am trimis niște oameni să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
din alte pricini, pe care le știm noi bine... Că nu ne cunoaștem de azi, de ieri... Și ce voiai să vezi, mă rog, în curătură? Te pomenești că-ți încercai sprinteneala privirii s-o zărești pe Catinca vadana, ai? ISPAS (împăciuitor): E, da' cine spune una ca asta, Anisie? Da' se poate? Să știi că mă supăr, zău așa! Tocmai eu... pe căldura asta... (Anisia dă din mână a lehamite) Ce te-ai iuțit așa? Ia vezi mai bine de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
lui Bercu, parcă mă încearcă așa, ca o sfârșeală, ici, la lingurică. ANISIA: N-am ce vedea, că-n loc să dau plăcintele la cuptor, am stat la taclale cu frate-tău ist boghet. Mare lipsă aveam de hazul lui! ISPAS: Ia lasă, măi nevastă, nu te mai oțărî atâta. Și spune-mi, măi Dănilă, ce-ți mai face gloata? Bre, bre, mă uitam mai ieri la fiică-ta, Florica, era la fântână cu donița; bre, a crescut ca din apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ieri la fiică-ta, Florica, era la fântână cu donița; bre, a crescut ca din apă! Și-i frumușică foc. Măi Dănilă, da' cam câți ani să aibă? DĂNILĂ: Apoi, bădie, la toamnă să tot aibă 11. Dacă nu 12... ISPAS: Așa? Tare bine! Zicea alde nevastă-mea, poate că n-ar strica să-ți mai ușurăm casa de-o gură care cere de mâncare, și să vină Florica la noi s-o mai ajute la cele trebi. Dimineața să vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
râioasă care să nu-și țină coada sus? Dumnealui, după ce că-i mănâncă rațele din traistă, are alte trebi acu'! Se teme ca nu care cumva să-și prăpădească Florica galoanele dac-a face și la noi un capăt de treabă... ISPAS: Ho, moară neferecată, stai pe loc! Bre, tu una, ea zece. Tu două, ea nouăzeci și nouă! Ajungă-ți că n-am tihnă de răul tău nici noaptea; că te trezești din somn când nici cu gândul nu gândești, și-odată-ncepi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
bani, bărbate! Că, să mă ierte Dumnezeu, da' nu l-am văzut măcar o dată venind la noi să n-aibă nevoie de ceva. Și dă-i azi, și dă-i mâine... Da' nici la noi nu-i izvor fără sfârșit! ISPAS: Apoi de, nevastă, nu știi că sângele apă nu se face? Dacă nu l-oi ajuta eu, cine să-l ajute? Tu taci molcum acolo și-ți vezi de-ale tale. Și să nu-ți uiți vorba, Dănilă, ce treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
nu-mi mai vine a spune nimicuța, că mi-i să nu mă umfle cumnata-n căngi și să mă facă mii fărâme... ANISIA: Ei, să nu-ți vină să crăpi? Ce spuneam eu? După ce că-l aduce, doamne iartă-mă... ISPAS: Da' taci, măi femeie, că nu ți-a fi degeaba. ANISIA: Apoi tac, da' nu vezi că dumnealui... ISPAS: Ei nu, că nu mai e chip de trăit! Ascultă, Anisie, ia-n du-te în șură și cată după ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mă facă mii fărâme... ANISIA: Ei, să nu-ți vină să crăpi? Ce spuneam eu? După ce că-l aduce, doamne iartă-mă... ISPAS: Da' taci, măi femeie, că nu ți-a fi degeaba. ANISIA: Apoi tac, da' nu vezi că dumnealui... ISPAS: Ei nu, că nu mai e chip de trăit! Ascultă, Anisie, ia-n du-te în șură și cată după ușă; vezi c-ai să dai acolo peste-o coadă nouă de topor, șlefuită de-a mai mare dragul. Ad-o-ncoace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mult, doamne, doamne, când te-oi lua la măsurat cu dânsa pe spinare, n-ai să mai poți scoate-o vorbă până când nu te-o dezlega popa! Ți-am spus că mă mânii! ANISIA: Iaca tac. Fă ce știi tu. ISPAS: Apoi taci! Zi, Dănilă. DĂNILĂ: Bădie, iaca ce rugăciune am: în casă nu se mai găsește chiar nimica de mâncare, și-aș fi făcut un drum la moară, să mai leg ziua de mâine cu cea de poimâine. Așa că mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cumnatul Dănilă nevoie de car? Ba s-aducă lemne din pădure, ba căpiți din țarină, ba să meargă la moară, ba multe de toate. Și dă-i la deal, dă-i la vale, Ispas are de unde! Vezi că am dreptate? ISPAS: Ba eu văd că era vorba mai înainte de-o coadă de topor, potrivit de groasă și tare-ndemânoasă... Și mai văd bine c-ai uitat unde se află. Anisie... Anisie, să nu-ți mai spun o dată... ANISIA: Da' rămâi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
plecat la ale mele, că nu mai pot să sufăr! Iac-așa să știi! (Pleacă, de la colțul casei) Huști, cobăilor!. Iar ați venit la mâncare? Parcă-ați fi de-alde Dănilă... La scurmat în dosul șurii, nesătulelor! Se depărtează bodogănind) ISPAS: Măi frate, mai zic eu femeii ce-i zic, da' să știi că așa, câteodată, lehamite mi-i de frăția noastră. Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hârbuit de tot. Hodoronc încoace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
tot. Hodoronc încoace, hodoronc încolo, carul se strică. Și-apoi vorba ceea: dă-ți, popă, pintenii, și bate iapa cu călcâiele! DĂNILĂ: Apoi de, știu eu cum să fac? Oricât aș trage de boi, car tot nu scot dintr-înșii. ISPAS: Cum să faci? Să te-nvăț eu. Boii tăi sunt mari și frumoși. Iaca, eu, gospodar de frunte în sat, precum bine știi, n-am avut niciodată așa o pereche mândră de plăvani. Tu fă așa: ia boii de funie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
acolo, din iarmaroc, iau o casâncă Smarandei și niște turtă dulce la copii. Știi, cucoșei din turtă dulce, cu ochi roșii... Ia să văd câți sunt: Florica unu, Vasilică doi, Petrișor trei, Gheorghiță patru, Ionică cinci, Anghelina șase, Grigore șapte... ISPAS: Ho, bre, doar n-ai să stai de-acu' până diseară să-i termini de numărat. Umple și tu jumătate de car cu cucoși de turtă dulce, și gata socoteala. ANISIA (vine): Ei, lămuritu-v-ați? Eu zic, bărbate, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mai am de trăit câțiva ani. DĂNILĂ: Ai s-o vezi și ai s-atingi suta, cumnată Anisie! Numai să nu te mânii prea des, că te zbârcești fără vreme... Ei, mulțumesc pentru sfat bun și mai rămâneți sănătoși! (pleacă) ISPAS: Umblă sănătos, Dănilă. Și vezi de fă treabă bună! ANISIA: Haide, bre omule, că s-au sleit de tot cele plăcinte în covată. ISPAS: Da' spuneai că nici nu le-ai dat la cuptor. Când le-ai făcut de s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
des, că te zbârcești fără vreme... Ei, mulțumesc pentru sfat bun și mai rămâneți sănătoși! (pleacă) ISPAS: Umblă sănătos, Dănilă. Și vezi de fă treabă bună! ANISIA: Haide, bre omule, că s-au sleit de tot cele plăcinte în covată. ISPAS: Da' spuneai că nici nu le-ai dat la cuptor. Când le-ai făcut de s-au și sleit? ANISIA: Ei, multe spune omul la supărare... Da' cum păcatele mele să te-aștept fără să am ce-ți pune dinainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
să zic? Dreptate am și eu, dacă mă gândesc bine. Toți au dreptate. Așa că ia să bat în poartă la alde frate-meu, să-mi facă și el liturghia cuvenită. (bate în poartă. Hămăit de câini) Bădiță Ispas, acasă ești? ISPAS (iese din casă, urmat de Anisia): Bre Dănilă, ce tot au cânii aiștia cu tine, că bat ca la urs când te-aud! Și doar ar fi trebuit să te cunoască, bre, că vii destul de des pe-aici. DĂNILĂ: Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
iar. ANISIA: Cânii, Dănilă, să știi că-s mai deștepți decât unii oameni; nu bat decât când simt o primejdie, află asta de la mine. DĂNILĂ: Dacă spui dumneata, atunci numaidecât așa trebuie să fie. ANISIA: Apoi chiar așa și este! ISPAS: Hai, Dănilă, intră și stai ici, pe prispă. (Dănilă intră, se așază toți) Vra să zică te-ai întors. Tare bine! Ei, ai isprăvit treaba pentru care ai plecat la târg? DĂNILĂ: Am isprăvit-o de tot! Bieții boișorii mei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Dănilă intră, se așază toți) Vra să zică te-ai întors. Tare bine! Ei, ai isprăvit treaba pentru care ai plecat la târg? DĂNILĂ: Am isprăvit-o de tot! Bieții boișorii mei s-au cam dus ca pe gura lupului. ISPAS: Cum așa? Vreo dihanie a dat peste dânșii sau ți i-a furat careva? DĂNILĂ: Nu mi i-a mâncat și nu mi i-a furat nimeni, i-am dat eu, cu mâna mea. I-am schimbat întâi pe-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
întâi pe-un car, carul l-am dat pe-o capră, capra pe-un gânsac, și-apoi ce mai tura-vura, dintr-o pereche de boi ca aceia m-am ales c-o pungă; da' și-n asta suflă a pustiu. ISPAS: Ai făcut tu toate acestea pe care le spui? ANISIA: Le-a făcut, vezi bine! Că doar nu le-oi fi făcut eu... DĂNILĂ: Le-am făcut, bădie și dragă cumnată Anisie! Eu nu știu unde mi-au stat mințile! ANISIA: Acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
făcut, bădie și dragă cumnată Anisie! Eu nu știu unde mi-au stat mințile! ANISIA: Acolo unde ți-au stat dintotdeauna, cumnate, adică în cap la altul! Cată, bărbate dragă, cată la odorul de frate-tău și te minunează de-atâta deșteptăciune! ISPAS: Mai așa! Bre Dănilă, drept să-ți spun, mare tăntălău mai ești! DĂNILĂ: Apoi de, bădiță, pân-aici toate au fost cum au fost, da' de-acu' gata, am prins eu la minte; aista a fost capătul! Așa că, dacă tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
venit aici, îți dau dumnitale punga asta, că eu, precum se știe, n-am ce pune-ntr-însa. Ba, mai bine i-o dăruiesc cumnatei Anisia. Iaca, cumnată, ține, nu te uita că-i goală, da' atârnă preț de doi boi falnici. ISPAS: Ia-o, Anisie, ia-o! ANISIA: Las' c-o iau, nu te teme. Ado-ncoace, Dănilă. (ia punga) DĂNILĂ: Așa. Iară pe dumneata, bădiță, te rog de toți dumnezeii să-mi mai împrumuți o dată carul, da' cu boii dumnitale, s-aduc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
împrumuți o dată carul, da' cu boii dumnitale, s-aduc niște lemne din pădure, că-mi spunea adineaori nevasta că nu se mai găsește așchie chioară la trunchi. Ș-apoi trag nădejde că nu te-oi mai supăra de-acuma înainte. ISPAS: Ptiu, măi, se vede că Dumnezeu a umplut lumea asta cu ce-a putut! Iaca-ți mai dau o dată carul, da' asta ți-a fi cea din urmă. ANISIA: Așa, bărbate, așa. Mai dă-i-l! Poate i-a face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
împrăștiat în treaba lor. Toporul s-a dus la fund, și tu bate din buze, Dănilă! Măi, da' rău mi-a mai mers și astăzi... Ce zi pocită! Acuma chiar pot pleca. (iese) Tabloul 3 (Acasă la Ispas, în ogradă.) ISPAS: Ce s-a mai întâmplat, Dănilă? DĂNILĂ: Ce să se-ntâmple? Nimica. ANISIA: Da' unde-s boii și carul, cumnate? DĂNILĂ: Nu te-ngriji, cumnată, că-s la loc bun... Bădiță Ispas, iaca la ce-am venit: fă-mi bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
și cu iapa, să mân boii de-a călare; în pădure a plouat grozav, pe urmă s-a abătut un val de răceală și s-a făcut o mâzgă și-un ghețuș de nu te mai poți ținea pe picioare. ISPAS: Măi Dănilă, apoi cum nu-și crapă ție obrazul să-mi vii cu asemenea istorii care se potrivesc drept ca nuca-n perete! Acuma, în crucea verii, mâzgă și ghețuș, ai? Da' pe cine crezi tu că-mbrobodești? Măi, tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
te pustiești într-un cotlon, să nu mai încurci locul și oamenii. Haiti, lipsești din fața mea, și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa, ca să nu mai aud de numele tău! ANISIA: Da' carul cu boi, bărbate? ISPAS: Lehamite și de car, și de boi, și de-așa om. Să nu-ți mai calce piciorul pe-aici, Dănilă, c-asmut dulăii; tot te hârâie ei de-o vreme. Așa să știi! (intră în casă, împreună cu Anisia) DĂNILĂ: Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]