800 matches
-
la alta și, uneori, de la un moment la altul, Mihai Măniuțiu vine cu încărcătura estetului și practicianului, a celui care face observînd și observă făcînd, folosind cuvîntul scris cu artă și inteligență ca să pună în pagină una dintre cele mai ispititoare povești, aceea a actorului.
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
O capcană a spiritului, întrucât dacă știi de la ce premise pornești n-ai cum bănui la ce încheieri poți ajunge. Căci, deseori, intervine imprevizibilul care, de pe o pistă dinainte stabilită, te împinge pe cărări lăturalnice ce se dovedesc, însă, la fel de ispititoare și te îndeamnă să te oprești, ba chiar să zăbovești. E ceea ce mi s-a întâmplat nu de puține ori în excursiile prin biblioteci și arhive, românești și străine. Dar mai bine să nu întârzii cu astfel de scuze și
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
reprima un surâs îngăduitor. Din liceu încă, protagonistul descoperă deliciile sexului opus. Amorul lui nu e platonic și singular, unic și indivizibil prin contopirea cu perechea sortită. Până la completarea sferei, tânărul caută și încearcă tot felul de jumătăți, una mai ispititoare decât alta. Scenele creionate stau sub semnul indeciziei voluptuoase. Dulcea și generoasa J, trecătoarea A, alte și alte inițiale trec prin camera din a don Juan-ului autohton, neobosit în a le (re)descoperi. "Ghiftuit" de frumusețea orei trecătoare, el apreciază
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
vagi și o terifiantă adâncime. Sub un nume comic de sat autohton, Perțihani, se cască o capcană demonică, o gaură neagră în care cele două personaje masculine ajung, fără s-o știe, asemenea unui lung lanț de victime. Oferta este ispititoare: două surori nemăritate și tânjind după bărbat, rostuite de o mamă întreprinzătoare cu două case impunătoare, mai ales prin comparație cu șandramalele din sat. Cât despre lăcașul mamei înseși, acesta e o adevărată "fortăreață lacustră, pe jumătate îngropată în pământul
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
convingerea lui inițială e că, în înțelegerea unei ființe, totul pornește de la trup, de la trăirea corporalității. Tentativa e cu atât mai interesantă cu cât nu era posibilă înainte de 1989, datorită cenzurii, și cu cât ea pare mai la îndemâna tuturor, mai ispititoare, pentru scriitorii postdecembriști. Gheorghe Crăciun are ambiția de a se înscrie în competiția deschisă de literatura sexistă, implicând în acest program de dezinhibare toată știința sa textualistă, o mare parte din experiența sa de cetățean al unui regim comunist și
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
Capverde - și generalizări, dezbateri cu miză mai largă, se succed în mai bine de trei sute de pagini de dezbateri la distanță, avizate, dense, dar nu mai puțin plăcute. Atelier de traduction - ale cărei teme viitoare, anunțate, nu sînt mai puțin ispititoare (Autotraduction, Traduire la littérature de jeunesse, Traduire le language religieux) merită toată stima noastră.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9575_a_10900]
-
chinuise ani de zile cu duritatea ei inumană pe cei din jur. În Legenda sfântului bețiv, iubita de odinioară a protagonistului "îmbătrînise - era palidă, puhavă, o femeie îmbătrînită, cu respirația grea, surprinsă în timpul unei somn matinal". Multe femei sunt frivole, ispititoare, aducătoare de nenorocire. În Iov, nimfomana Miriam sfîrșește nebună (un ecou al suferințelor soției lui Roth, bolnavă de schizofrenie). În același roman, se remarcă portetul dur al meschinei doamne Skowronnek. Dur este surprins și declinul fizic al unor femei de
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
și tulburi. Avea linia de contur a nasului hotărâtă, în stil grec, care, împreună cu bărbia pronunțată, ofereau vigoare întregului său chip, lăsând parcă impresia că spintecă văzduhul. Iar buzele sale, aprinse și bine conturate, erau suficient de cărnoase și de ispititoare, încât știau să sădească, în oricare femeie, dorința de a-i fura măcar un sărut... Din întreg tezaurul de femei ce îi trecuseră, până la vârsta lui, prin viață, nici măcar una singură nu reușise să se apropie de sufletul său, ademenindu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
spre rai este pavat, Întotdeauna, cu intenții bune?”... De-ar fi un gram de adevăr! De-ar fi... August 2013 (septembrie 1969) - evenimentul... Câteva gânduri destre o carte... A fost Într-o zi de toamnă, toamnă ce-și etala formele ispititoare și culorile-i mirifice. „Toamnă de jar” (semnat de poeta Eleonora Stamate - Tecuci) redă Într-un registru de mare rafinament clipa trăită. Toamnă „ cu clipe de liniște, de Înălțare, pastel de-nchinare „(...) „Toamnă de jar, ademenește-mă cu fluturi tomnateci, zidește
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În mrejele ei. N-am reușit să pun geană peste geană, renunțând În gând de mii de ori la acest proiect. S-a făcut dimineață și zorii băteau În geam, invitându-mă, provocându-mă la necunoscutele zilei ceși etala formele ispititoare. Eram bulversată! Să duc la capăt lucrul Început sau să fug, să mă ascund undeva, să mă pierd Într o nebuloasă, ca mai apoi să iau drumul nefăcutului. Mi-a trecut prin minte să invoc spiritul lui Eminescu ca pe-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
foarte apropiată cu eseul teologic, de unde și abundența citatelor biblice. „Rugăciunea făcută din inimă” - prima întâlnire cu Biserica, rugăciunea privită ca hrană, ca o pâine spirituală, care amintesc cuvintele Mântuitorului Hristos, adresate diavolului în pustiul Carantaniei, când acesta cu gând ispititor îi oferă pâine, știindu-i slăbiciunea trupească firească după o postire de 40 de zile: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” - Matei 4, 4. „Cana cu apă” - despre milă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
țigani, de tinere ca niște mlădițe de salcie înviforate de un zefir abia perceptibil sau mai date în pârg, apetisante, cu fustele viu colorate, peste care-și puseseră bluze strânse pe bust, de diferite culori, mulate peste sânii lor bogați, ispititori. În preajma lor, se aflau mulți bărbați îmbrăcați de sărbătoare, șătrari voinici cu fețele arse de soare și asprite de vitrege vânturi, unii purtând bărbi și mustăți bogate, robuști, fiind parcă gata de a intra într-o arenă să se lupte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pat o pijama frumoasă, dar neștiind ce trebuie să facă cu ea, se așeză pe marginea patului, trimițând dincolo de granițele acestei încăperi gânduri și întrebări către cei din șatra lui care, desigur, în acest timp se aflau în preajma unui foc ispititor ce-și torcea istorisirile seară de seară, povești pe care numai ei, țiganii, oameni liberi ca păsările cerului, le înțelegeau. Ina bătu la ușa camerei lui Vișinel și, văzând că nu se culcase, îl sfătui că trebuie să se îmbrace
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
drum al prozei. Fiecare personaj al acestui volum îtrebuie spus, cele mai multe dintre personaje sunt membri ai propriei familii, dar acest fapt sporește autenticitatea și farmecul notațiilor) are o istorie a sa își ce altceva este proza, dacă nu poveste?!), interesantă, ispititoare, demnă de a fi cunoscută, încît ar putea fi eroul pricipal al unei cărți de sine stătătoare. Oricum, creatorul este un bun român, un adevărat patriot și sunt de remarcat mîndria și mulțumirea pe care le trăiește atunci cînd, repertoriind
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
spun că nemurirea o atingi dacă trăiești fiecare clipă la maximum și te bucuri de ea, dând tot ce ai mai bun și mai caritabil din tine. Nu sunt o fire morbidă, dar, atunci când moartea mi-a zâmbit iscoditoare și ispititoare, nu am putut decât să-i întorc zâmbetul cu multă nonșalanță. Fără mustrări de cuget, în fiecare noapte mă culc cu moartea în pat, căci viața fără a fi însoțită de moarte, ar fi destul de singuratică, cu toate că nimeni nu s-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
julită. M-am ridicat aiurit. Soneria se aude iar. Pe noptieră am găsit o revistă veche. Răsfoiesc la Întâmplare. Un braț acoperit cu o mănușă neagră, de nailon. Chenare cu brățări și inele de tot felul. Buze pline, arcuite, rujate ispititor. Pe cealaltă pagină e o femeie cu părul blond, superb. Femeia are mâinile Înlănțuite de gâtul unui individ Îmbrăcat În costum de tergal alb, cu dungi verticale. Același costum pe care l-am văzut la Șchiopu Iulian, un personaj memorabil
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ceea ce-i povesteam. I-am mai oferit un pahar de lapte cu coniac (cocteilul ei preferat), În timp ce eu mi-am luat unul de gin (Îmi place ginul pentru că e o băutură aspră, lipsită de perfidie precum garonele sau romul: dulci, ispititoare, dar care te pun imediat cu botul pe labe). În sănătatea ta, Lolicica! Îmi răspunse doar cu o Încuviințare din pleoapele și așa atât de grele, după care Își aprinse o țigară lungă și subțire, cu filtrul maroniu. Cineva dădu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
eu am să încerc să fac o cafea și apoi vom discuta... - Stai, stai, numai o clipă. Fără să aștepte confirmarea lui. Alex, începu să-și dea jos rochia, rămânând numai în furou. Prin decolteul larg apărură doi sâni masivi, ispititori, încorsetați într-un sutien nu îndeajuns de cuprinzător, fiind gata gata să spargă țesătura fină de mătase. Cum stătea în picioare, având alura zeiței Venus, Olga punea în evidență un bust atrăgător, plin de chemări, gata a se dărui viitorului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fața ta, care e una nu prea expresivă, iar unui bărbat Îi place să fie recunoscut de pe scenă. — Ninge tot mai rău. — Da. Va fi o noapte rece. Și zâmbești În caz că-i vorba de o glumă și spui - cât de ispititor poți s-o faci cu un prieten atât de vechi - „Ne vom Încălzi“, incapabilă să uiți că noaptea se apropia, amintindu-ți tot ce-ți spuseseră, te sfătuiseră și te avertizaseră prietenele, nedumerită și dezgustată la ideea că un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care au început să urce pasagerii. Portiera din spate a Daciei se deschide larg, făcîndu-și apariția mai întîi o pereche de cizme negre, frumos mulate pe picior, apoi poala unei fuste ce acoperă genunchii; o bluză albă, pe gît, arcuită ispititor la piept, un palton albastru închis cu guler mare din blana unei vulpi polare, a cărei coadă a ajuns căciulă o femeie mică de statură, ce vrea să-și completeze înălțimea cu poziția dreaptă a spatelui și fața ridicată puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i aranjeze mai bine pe bust, apoi trage în sus furoul cu sutien, îmbrăcîndu-l; face un pas, cît să se desprindă de marginea patului, tremură scurt picioarele iar poalele ridicate se rostogolesc pe coapse, acoperindu-le, lăsîndu-le să se reliefeze ispititor prin cafeniul pronunțat din care e făcută fusta. Ca și cum nu i s-ar fi întîmplat nimic, ci doar s-ar fi trezit acum din odihna de după prînz, Maria aruncă ochii ei frumoși roată, vede bluza aruncată peste blană și întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că și inima ei, care a palpitat de atîtea ori la gîndul întoarcerii, se va opri. "Cum de nu-s în stare să simt ceva?! Parcă aș fi intrat într-o casă străină, pustie, cunoscută doar din poze." În fața ei, ispititoare, puțin crăpată, stă ușa barului. O deschide și ia o sticlă cu coniac. Bea o înghițitură lungă, parcă ar fi apă, apoi lasă sticla pe colțul mesei. "De ce atîta pustiu?!" gîndește cu groază, ajungînd în dormitor. Nici o amintire. Stă stingheră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gerului, mătură cioburi și e nevoit să caute un geamgiu. Se pot întâmpla multe, foarte multe, mai ales că trezirea unui conflict ațipit nu seamănă cu flacăra unei candele, ci cu o vâlvătaie. Gustul acela dulce, ca halvița, este însă ispititor și pervers, creează un soi de dependență, așa că perioadele de acalmie care precedă pacea finală se înmulțesc și se lungesc, din excepții se transformă (încet, încet) în regulă. Între altele, e tare plăcut să intri fără griji în scara D
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
printr-un frunziș des și greu de pătruns. Ocupați să scruteze ceva nevăzut de la depărtare, cei din jur i-au lăsat să treacă fără prea multă Împotrivire. Cum se tot adânceau În mlaștina aceea, Adam a recunoscut glasul dinainte, ritmic, ispititor, năvalnic. Cu neputință de spus unde se afla vorbitorul, cuvintele lui veneau din toate părțile, sporindu-și forța pe măsură ce Înaintau. Glasul plăcut de bariton devenea Încă și mai imperios, repezit pe alocuri, În vreme ce cobora până la șoaptă, apăsând fiecare vorbă cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu vocea ei cântată, atât de plăcută auzului, din când în când gesticula punându-și în evidență unghiile îngrijite, lăcuite cu mov. Carmina nu se mai concentra, obosise, își aminti de trecuta răzvrătire când se scuturase din vraja acelui monolog ispititor al Fanei, pentru că avusese credința că timpul trece pe lângă ele inutil, că vor îmbătrâni acolo, una vorbind, cealaltă ascultând, că alături, se pot petrece lucruri importante, neștiute de ele, care vor rămâne să debiteze aceleași nimicuri, că viața și timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]