720 matches
-
optează la începutul anilor 1870 pentru emigrarea spre Statele Unite sau spre Pămîntul Sfînt. Această ultimă mișcare este orchestrată de Armand Levy încă de la începutul anilor 1850. Levy va fi însărcinat de Adolphe Crémieux să creeze în Principate "antene" ale Alianței Israelite. Poziția guvernamentală devine mai dură în 1867. Trei circulare din aprilie și mai, adresate tuturor prefecților, specifică interdicția pentru evrei de a locui în așezările rurale, de a poseda hoteluri și cabarete și de a-și arenda proprietățile. Alianța Israelită
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Israelite. Poziția guvernamentală devine mai dură în 1867. Trei circulare din aprilie și mai, adresate tuturor prefecților, specifică interdicția pentru evrei de a locui în așezările rurale, de a poseda hoteluri și cabarete și de a-și arenda proprietățile. Alianța Israelită reacționează. Adolphe Cremieux se află în legătură cu secretarul prințului Carol, Emile Picot, el însuși apropiat al Hortensiei Cornu, soră de lapte a lui Napoleon al III-lea. Acesta trimite în România pe arheologul Ernest Desjardins pentru a studia problema evreilor. Carol
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a lui Napoleon al III-lea. Acesta trimite în România pe arheologul Ernest Desjardins pentru a studia problema evreilor. Carol, influențat de această campanie de opinie, îl trimite pe Picot la Paris. Acesta asistă la ședința comitetului central al Alianței Israelite Universale pe 22 iulie 1867 și publică la Paris în anul următor La Question des israélites roumains au point de vue du droit (Problema israeliților români din punctul de vedere al dreptului), unde nu ezită să scrie: "Este de remarcat
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
profanarea unei biserici de către un evreu. Denunțarea guvernului român de către puterile străine se extinde. În ianuarie 1871, americanii numesc un consul, în persoana lui Benjamin Peixotto, cu misiunea de a-i proteja pe evrei. Bancherul german Bleischröder organizează, cu ajutorul Alianței Israelite Universale, o conferință la Bruxelles pentru ameliorarea sorții coreligionarilor lui din România. La Londra, la Berlin, la New York, opinia publică ia atitudine în legătură cu problema evreiască din România. Cu ocazia dezbaterilor din Camera Comunelor, din Reichstag și din Camera Reprezentanților, este
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
tras de timp. "În realitate, spune ministrul Franței în martie 1879, cuvîntul discuție este impropriu, fiecare orator ridicîndu-se la tribună cu tema făcută pe care o debita fără a întîlni nici cea mai mică contrazicere din partea auditoriului, în care cauza israelită nu avea nici un apărător". Pe 2 februarie 1880, Parlamentul votează convenția de răscumpărare a căilor ferate acceptată de Bleischröder și Hansemann. Partizanii și adversarii acestei convenții se înfruntaseră de la deschiderea, în octombrie, a sesiunii; totuși, fiecare știa că situația politică
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a înțeles încă, cu toate eforturile unora, că ar însemna să ne distrugă dacă ne-ar determina să acordăm naturalizare în masă israeliților? Care dintre puteri ar putea pretinde ca, de dragul unui principiu, noi să ne distrugem naționalitatea? Rezolvarea problemei israelite este o operă foarte laborioasă care nu poate fi rezolvată definitiv decît cu timpul, poate că într-o jumătate de secol". Prințul Carol îi explică reprezentantului Franței faptul că a regretat profund atitudinea țării în problema israelită și încearcă să
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
naționalitatea? Rezolvarea problemei israelite este o operă foarte laborioasă care nu poate fi rezolvată definitiv decît cu timpul, poate că într-o jumătate de secol". Prințul Carol îi explică reprezentantului Franței faptul că a regretat profund atitudinea țării în problema israelită și încearcă să demonstreze cît a suferit Moldova, sacrificată în urma Tratatului de la Berlin. După amărăciunea rezultată din restituirea către Rusia a porțiunii din Basarabia dobîndită în 1855, trebuise să i se impună, prin măsuri luate în favoarea evreilor, încă o probă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mărturisește ministrul Franței în august 1900. Fenomenul unei populații care abandonează satele și tîrgurile este legat de o criză agrară și financiară care lovește România anilor 1899-1901. Necesitatea de a se recurge la piețele străine, unde se exercită influența bancherilor israeliți, este unul din factorii crizei. CAPITOLUL VII Sfîrșit de secol: eșec și reușită Simbolurile incerte ale dezvoltării OBSESIA DESPRINDERII Noua țară care accede la independență în 1878 oferă o provocare, aceea a dezvoltării sale. Există bogățiile naturale, dar și voință
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
agrare și financiare din 1899-1900. Marile valuri de emigrație evreiască de la începutul secolului XX au dat naștere unei mobilizări importante. Washington-ul face cunoscut că emigrarea trebuie să fie voluntară. Cancelariile străine sînt preocupate de renașterea dezbaterilor din 1878. Alianța Israelită Universală din Paris a luat asupra sa dosarul și l-a delegat pe Astruc în România. Bernard Lazare a venit și el aici, iar vizitele lui la lași și București au generat manifestații ostile. S-au declanșat polemici între publiciști
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
omului, ca entitate metafizică fără culoare și fără conținut concret. [...] Francmasoneria fără rasă și fără religie a devenit religia nenumită, însă efectiv secretă a Genevei. Idealul marxist al proletariatului mondial și-a aflat reglementările la Biroul internațional al muncii. Alianța Israelită a făcut din acest oraș de pe malul Leman-ului un al doilea Ierusalim. [...] Privind-o astăzi. Geneva apare ca o imensă cloacă ce adună toate mizeriile ideologice ale secolului al XIX-lea". Articolele din vremea războiului sînt scrise într-un limbaj
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
persécutés en Roumanie?, București, 1902. Clarnet, Adolphe, Les Juifs roumains, Paris, 1903. Correspondance diplomatique roumaine sous le roi Charles Ier (1866-1880), 1938. Desjardins, Emile, Les Juifs de Moldavie, Paris, 1867. Găleșescu, Al.G., Sinaia și împrejurimile, 1903. lancu, Carol, "Alianța Israelită Universală și evreii din România la începutul domniei lui Carol Hohenzollern-Sigmaringen", în Revista de studii evreiești, 1974; L'Antisémitisme et l'émancipation des Juifs de Roumanie, 1866-1919, Aix-en-Provence, 1976. lorga, Nicolae, La Politique extérieure de Charles Ier d'après les
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
trei puncte de onoare dintr-o activitate filologic-filosofică aparent părăsită de publicistul incisiv al anilor 2000. Dacă Scriere și oralitate în cultura antică (logosul și scrisul în fundarea civilizației eline, paralel cu marea ruptură vetero-nou-testamentară în discontinuitatea funciară a lumii israelite, într-un context jalonat de relațiile Bibliei cu Platon, ale civilizației greco-creștine cu spiritul iudaic) era dedicată memoriei lui C. Noica, iar capitolul final din Penumbra (1991) dezvăluie un moralist cu fibră profetică („Ne-a pierit semeția de odinioară laolaltă
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
compunerii Pentateuhului le atribuie tradiției elohiste și celei sacerdotale, precum și în Psalmii 43-83, care tocmai de aceea au fost denumiți „Psaltirea elohistă”. Unii susțin că alegerea unui nume sau altul are o semnificație teologica: YHWH, atunci când e vorba de concepția israelita despre divinitate și de acțiunea lui Dumnezeu în istoria lui Israel, pe când ’Elohm, ar trimite mai degrabă la ideea abstractă de divinitate, ori la Dumnezeul universal și creator 175. Această distincție nu se poate însă aplică peste tot; multe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ehyeh ’ašer ’ehyeh, din Exod 3,14-15. Cand Moise, trimis la cei din neamul sau spre a-i scoate din robia egiptenilor, îl întreabă pe Cel care-i încredințează această misiune care îi este numele pentru a-l putea spune israeliților, primește răspunsul: 14Wayyo’mer ’Elohm ’el Mošeh ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh; wayyo’mer koh Öo’măr li-bnQy Yiœer"’Ql ’Ehyeh šel"ƒan ’alQykem. 15Wayyo’mer ‘Ä: ’Elohm ’el Mošeh koh to’măr ’el bnQy Yiœer"’Ql YHWH ’ElohQy
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Un text asemănător, Mal 2,10: Ha lo’A> ’eƒ": le-kull"nó ha-lo’ ’Pl ’eƒ": ber"’"nó: „Oare nu avem noi toti un Tată, oare nu un singur Dumnezeu ne-a creat?” - se referă la Dumnezeu că creator al poporului israelit și deci se încadrează mai degrabă la 3.1.16. 3.1.11. Drept, Judecător 3.1.11.1. Țaddq: „șCelț dirept” (SC); „șCelț drept” (Blaj, BVA, G-R, BS, C); díkaios (LXX); „iustus” (Vg); „Justice” (Dt 32,4), „juste
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Acesta va fi Pacea”. În felul acesta evidențiem faptul că š"lÄm, folosit absolut, este aici un nume pe care creștinii l-au citit ulterior că nume divin, hristic. În vreme ce, în profeția lui Mihea, cel numit astfel izbăvește rămășită poporului israelit de toți dușmanii, în Efeseni el face din Israel și neamurile păgâne un singur popor, dărâmând zidul dușmăniei dintre ele și omorând pe cruce ură (cf. Ef 2,14-16). 3.2. Numele divine în Scripturile Noului Testamenttc "3.2. Numele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
vine” (RSV). Capitolul 15 din Evanghelia după Ioan, parte din lungă cuvântare ce urmeaza Cinei celei de Taină, începe cu această metaforă: egÀ eimi hQ ámpelos hQ alQthine. Metaforă viei/vitei are o istorie îndelungată în Vechiul Testament: ea simbolizează poporul israelit; este cultivata de Dumnezeu însuși, care o iubește și face totul pentru ea, dar aceasta îi rodește agurida (Is 5,1-4) sau își dăruiește roadele altora decât lui (Os 10,1). Ieremia o descrie sădita că vită de soi, care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de bază „tare”, „biruitor”. Însă, în vreme ce numele coranice sunt, ca de obicei, conceptuale, generalizatoare, Biblia preferă să-i aplice lui Dumnezeu numele metaforic de gibbÄr „războinic, viteaz”, uneori cu adaosul „în lupta” (Ps 24/23, 8), atribuindu-i biruințele poporului israelit împotriva dușmanilor. 4.2.7. Rabb (2.1.7.3.) și ’A:Än"y (3.1.2.), ’A:Än (3.1.8.1.), respectiv (ho) kýrios (3.2.1.1.3. și 3.2.2.1.2.), dynástQs (3.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lăcașul construit de acesta. 4.4.5. ’!>r Ya‘aqo>/Yiœer"’Ql (3.1.7.4.). Și acesta este un nume divin ce exprimă nu numai faptul că Dumnezeu este puternic, ci și că își folosește puterea spre ocrotirea poporului israelit. 4.4.6. YHWH Te>"’ÄÖ (3.1.7.6.) nu poate avea nici el echivalent coranic, având în vedere atât primul component al expresiei, YHWH, cât și caracterul concret al celui de-al doilea: oștirile israelite sau oștirile de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
spre ocrotirea poporului israelit. 4.4.6. YHWH Te>"’ÄÖ (3.1.7.6.) nu poate avea nici el echivalent coranic, având în vedere atât primul component al expresiei, YHWH, cât și caracterul concret al celui de-al doilea: oștirile israelite sau oștirile de stele. 4.4.7. BoƒQn (3.1.9.4.), ‚oqQr (3.1.9.5.) și TokQn (3.1.9.6.), nume care spun despre Dumnezeu că cercetează, scrutează, sunt specifice limbajului concret al Bibliei. Limbajul Coranului, măi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a pus început la toate. 4.4.9. ’!> (3.1.10.5. și 3.1.16.3), respectiv (ho) pater (3.2.1.2.). Nume rar întâlnit în Vechiul Testament, metaforă pentru Creatorul a toate sau pentru Întemeietorul și Ocrotitorul poporului israelit, apoi, în Noul Testament, numele revelat menit să exprime dragostea necondiționată a lui Dumnezeu pentru fiecare om, exprimă o relație cu divinitatea care este de neconceput pentru islam. 4.4.10. Ro‘eh (3.1.16.6.), ho poimen șho kalósț
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și în Biblie, cu doar două excepții: Mai numeroase sunt numele divine din Biblie fără echivalent în Coran: cele străvechi (Šaddai, ’Pl ‘ol"m, cele specifice revelației mozaice (YHWH, YHWH Te>"’ ÄÖ) sau care exprimă și legătura privilegiată cu poporul israelit (’!>r Ya‘aqo>) și mai ales cele ce țin de revelația neotestamentară (ho pater, ho sÄter, numele hristice și pneumatice). 4.5. Ni se pare interesant de comparat, în acest context, și modul în care numele divine sunt accentuate, puse
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și simbolismul și recunoscând totodată importanța poeziei argheziene ca etapă valorică nouă în discursul poetic românesc. L. este, de asemenea, membru al redacției revistei „Versuri și proză” (1915). Colaborează cu articole politice, sociale, culturale la „Adevărul literar și artistic”, „Curier israelit”, „Gazeta politică și literară”, „Informația Bucureștiului”, „Mântuirea”, „Răspântia”, „Renașterea noastră”, „Seara”, „Știri din lumea evreiască”, „Tribuna”, „Versuri și proză”, „Vieața nouă” ș.a. A fost redactor fondator al revistei „Adam” (1929-1940), publicație de orientare antifascistă și antihitleristă, unde polemizează cu Nae
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
literar și traducător. Provine dintr-o familie de condiție modestă (tatăl era fierar, de unde pseudonimul). A urmat școala primară și Liceul ,,Nicolae Bălcescu” în orașul natal. Este licențiat în litere și drept al Universității din Montpellier. Debutează în revista ,,Lumea israelită” a lui S. Grossman. Mai tânăr prieten și colaborator al lui D. Anghel, a publicat împreună cu acesta câteva poezii (Halucinații, Orologiul, Vezuviul) sub pseudonimul Ola Canta. În 1913 părăsește România, stabilindu-se în cele din urmă la New York, din cauza unor
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
the Romanian Poetry, New York, 1929; Arabescuri, București, 1937. Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri, I, 73-75; Lovinescu, Sburătorul, I, 308; Lucullus [M. S. Faust-Mohr], Peste ocean, RP, 1921, 1102; D. Anghel, Poetul Leon Feraru, ALA, 1924, 189; S. Grossman, Leon Feraru, ,,Curierul israelit”, 1925, 39; Perpessicius, „Maghernița veche și alte versuri din anii tineri”, UVR, 1926, 5; Aderca, Contribuțiii, I, 594-595; Mihai Ralea, ,,Maghernița veche și alte versuri din anii tineri”, VR, 1926, 1; Romulus Dianu, ,,Maghernița veche”, RP, 1926, 2513; Podoleanu, 60
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]