175 matches
-
și unul utilitarist 411. În sfera demersurilor teoretice de factură normativă, raționalitatea a fost și exaltată, dar și criticată. Construind proiecte raționale de schimbare a organizării sociale, o serie de gânditori politici au alunecat înspre ceea ce Karl Popper a numit "istoricism", un curent caracterizat, printre altele, de o asumare fățișă a infailibilității minții umane (ce este extinsă și asupra produselor acesteia). Marcate de un optimism epistemologic dus la extrem, concepțiile istoriciste au aspirat la mutații totale și ireversibile în plan socio-politic
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în care cel puțin un actor este non-etatic sau nu operează în numele unui guvern național ori al unei organizații interguvernamentale"531. Aprecierea că globalizarea economică implică în mod necesar globalizarea politică și socio-culturală ne-ar deplasa pe terenul mișcător al istoricismului; în acest context, teoretizarea procesului globalizării s-ar apropia periculos de mult de imaginea unui proiect de inginerie socială, nemafiind interpretată în termenii unei dezvoltări dialectice contingente. Ca atare, pentru a rămâne în spațiul contingenței, trebuie să apelăm la o
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
1998. PETTIT, Philip, "Consecințialismul", în Peter Singer, Tratat de etică, Editura Polirom, Iași, 2006. POPPER, Karl, Logica cercetării, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981. POPPER, Karl, Societatea deschisă și dușmanii ei, volumul II, Editura Humanitas, București, 1993. POPPER, Karl, Mizeria istoricismului, Editura All, București, 1996. POPPER, Karl, În căutarea unei lumi mai bune, Editura Humanitas, București, 1998. POPPER, Karl, Mitul contextului. În apărarea științei și a raționalității, Editura Trei, 1998. POPESCU, Marius, "Postmodernitatea și epistemologia", în Symposion, revistă de științe socio-umane
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
310, 311, 312 intenționalitate colectivă, 178, 179, 185, See interes, 23, 31, 43, 46, 48, 49, 51, 84, 104, 106, 145, 151, 152, 164, 180, 201, 214, 226, 227, 260, 311 internalizare, 173, 175, 185 irațional, 21, 91, 113, 122 istoricism, 61, 142, 143, 145, 146, 150, 171, 223, 296 istorie, 12, 18, 52, 54, 64, 116, 123, 139, 144, 145, 147, 160, 240, 262 L lege, 147, 149 liberalism, 157, 163, 170, 188, 205, 214, 217, 248 liberalism clasic, 17
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
186. 247 O astfel de poziție susține, bunăoară, Charles Turner, în op. cit., poziție ale cărei idei le punem în discuție în cele ce urmează. 248 Idem, p. 34. 249 Astfel de aprecieri pot fi regăsite atât la Karl Popper (Mizeria istoricismului, Editura All, București, 1996), cât și la Paul Ricoeur (Lectures on Ideology and Utopia, Columbia University Press, New York, 1986). 250 Charles Turner, op. cit., p. 30. 251 Sorin Antohi, op. cit., p. 46. 252 Karl Mannheim, "The democratization of culture", în Essays
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
al schimbării inevitabile, pe parcurs, a concepției privind cetatea radioasă (de unde rezultă multă suferință inutilă și o traiectorie istorică mult mai sinuoasă decât apărea în start)" (op. cit., p. 53). 264 Paul Ricoeur, op. cit., pp. 284-285. 265 Cf. Karl Popper, Mizeria istoricismului, Editura All, București, 1996. Autorul realizează, de la bun început, distincția dintre școlile metodologice pronaturaliste ("care susțin aplicarea metodelor fizicii în științele sociale") și cele antinaturaliste ("care se opun utilizării acestor metode"). 266 Distincția dintre societatea închisă și societatea deschisă (vezi
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
R. Popper, individualismul metodologic este "doctrina ce susține că trebuie să înțelegem toate fenomenele colective ca parte a acțiunilor, interacțiunilor, scopurilor, speranțelor și gândurilor tuturor oamenilor în mod individual și ca parte a tradițiilor create și păstrate de indivizi" (Mizeria istoricismului, Editura ALL, București, 1996, pp. 16-22). În teoria socială și politică, o astfel de perspectivă "susține că un sistem social nu este mai mult decât un ansamblu de indivizi. Pe scurt, întregul este suma părților sale și nimic mai mult
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
că mitul nu a fost niciodată liber de ideologie.272 Să notăm mai întâi că Popper însuși face o diferență între istorism, care presupune o abordare istorică a unui subiect, care ține seama de transformări, de context, de interacțiuni, și istoricism, doctrina care presupune că ar exista o finalitate a istoriei, un scop al acesteia, un destin cu reguli implacabile și "obiective", care pot fi descoperite precum cele ale lumii fizice, fiind deci capabili să prevedem o anume desfășurare a istoriei
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
trad. Viorica Alistar, Editura Tehnică, București, 1994. Nicoară, Simona; Nicoară, Toader, Mentalități colective și imaginar social, Presa Universitară Clujeană/Mesagerul, Cluj, 1996. Pastoureau, Michel, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, trad. Em. Galaicu-Păun, Cartier, Chișinău, 2004. Popper, Karl, Mizeria istoricismului, trad. Dan Suciu și Adela Zamfir, All, București, 1998. Popper, Karl, Mitul contextului. În apărarea științei și a raționalității, trad. Florin Lobonț și Claudiu Mesaroș, Trei, București, 1998. Powell, Barry, A Short Introduction to Classical Myth, Upper Saddle River, New
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Labarthe și Nancy op. cit., pp. 23-24. 273 Cassirer observă că teoria lui Spengler reînvie de fapt unul dintre cele mai vechi și mai puternice mituri, cel al sorții, Moira, mai puternică și decât zeii. Op. cit., p. 361. 274 Idem, Mizeria istoricismului, pp. xvii-xxi, passim. Dacă nu vrem ca lumea să se prăbușească din nou în nenorocire, trebuie să renunțăm la visele noastre de a ferici lumea. Totuși, putem și trebuie să rămânem corectori ai lumii, dar niște corectori modești." 275 Ibidem
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
1995. PETITT, Philip, "Consecințialismul", în Peter Singer, Tratat de etică, Iași: Editura Polirom, Iași, 2006. POLIN Raymond, Ethique et politique, Éditions Sirey, Paris, 1968. POPPER, Karl, Societatea deschisă și dușmanii săi, București: Editura Humanitas, 1993, volumul II. POPPER, Karl, Mizeria istoricismului, București: Editura All, 1996. POPPER, Karl, În căutarea unei lumi mai bune, București: Editura Humanitas, 1998. PUTNAM, Robert, "Studying elite political culture: the case of "ideology"," în American Political Science Review, no. 65, 1971. PUTNAM, Robert D., Cum funcționează democrația
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
realizată în virtutea unor abilități le căror surse se regăsesc în tradiție. 52 Kenneth Minogue, "Oakeshott: Rationalism Revisited", în The Intellectual Legacy of Michael Oakeshott, edited by Corey Abel and Timothy Fuller (Exeter: Imprint Academic, 2005), 191. 53 Karl Popper, Mizeria istoricismului (București: Editura All, 1996). 54 Karl Popper, "Despre sursele cunoașterii și ale ignoranței", în volumul În căutarea unei lumi mai bune (București: Editura Humanitas, 1998). 55 Karl Popper, "În ce crede Occidentul", în volumul În căutarea unei lumi mai bune
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
adică cele ale veacurilor trecute. Noi - spun acești adepți ai. reconstituirilor literare - trebuie să pătrundem în mintea și atitudinile epocilor trecute și să le acceptăm normele, incluzând în mod deliberat amestecul nedorit al propriilor noastre idei preconcepute. Această concepție, numită "istoricism", a fost elaborată "sistematic în Germania în secolul al XIX-lea, deși chiar si acolo a fost criticată de teoreticieni ai istoriei literare de talia lui Ernst Troeltsch. *3 Acum se pare că ea a pătruns, direct sau indirect, în
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
moderne de Galilei și Descartes care au corectat erorile aristotelice, continuând intenția lui Toma d'Aquino referitoare la valoarea rațiunii ca mijloc de acces spre adevăr. Ca urmare a conjuncției între gândirea empiristă și rigoarea iconoclastă a raționalismului apare pozitivismul. Istoricismul și scientismul reprezintă două filosofii care anulează valoarea gândirii simbolice, a raționamentului prin analogie, adică metafora, Imaginarul fiind lipsit de orice funcție simbolică 3. Dacă romantismul, simbolismul și suprarealismul au fost adevărate puncte de rezistență ale valorii imaginii în cadrul dominației
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
izolat ca și factorul religios și este tot atât de greu să se răspundă la întrebarea dacă influența se datorește factorului respectiv însuși, sau altor forțe pentru care factorul este un simplu "depozitar" sau "canal". *31 "Sociologia cunoașterii" e prejudiciată totuși de istoricismul ei excesiv; ea a ajuns la concluzii finale sceptice, în ciuda tezei că, sintetizând, și astfel neutralizând punctele de vedere contradictorii, "obiectivitatea" poate fi atinsă. De asemenea, când e aplicată la literatură, rezultatele sunt afectate în mod negativ de neputința ei
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
umanismului juridic de ceea ce, În modernitatea Însăși, riscă să-i pervertească valorile?” (Ferry și Renaut, 1996, p. 43). De ce natură ar fi Însă această „dură negare” ce se ascunde În sânul modernității? Ea poate fi rezumată Într-un singur cuvânt: istoricism, adică ideea că orice fenomen uman este un produs istoric, idee care, evident, abolește orice transcendență. În Drept natural și istorie, Strauss Încearcă să arate că toate filosofiile moderne sunt istoriciste (ne putem Întreba totuși, ca Ferry și Renaut, dacă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Strauss Încearcă să arate că toate filosofiile moderne sunt istoriciste (ne putem Întreba totuși, ca Ferry și Renaut, dacă putem accepta o teză care omogenizează Într-o asemenea măsură diversele filosofii moderne, ibidem, p. 46). Critica este foarte puternică, pentru că istoricismul conduce inevitabil la negarea distincției dintre ceea ce este și ceea ce trebuie să fie și, prin urmare, Îi refuză dreptului funcția sa de instanță critică În raport cu pozitivitatea. Ideea dreptului natural, care face din natură etalonul, criteriul a ceea ce este just, este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
analizat În calitate de „produs al epocii moderne” (Villey, 1983, p. 8), este acuzat că ar confunda dreptul cu morala. Totuși, chiar dacă recunoaștem o anumită pertinență a naturalismului anticilor, putem să punem sub semnul Întrebării coerența unei gândiri care conține În germene istoricismul pe care tot ea Îl denunță. Într-adevăr, dacă Încredințăm naturii grija de a determina norma, nu Înseamnă oare că renunțăm la drept ca transcendență? În felul acesta, „natura, lăsată liberă, Își realizează scopurile În funcție de dezvoltarea sa imanentă, iar dreptul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Înlocuire. Vom evoca În continuare cinci curente sau grupuri de curente care ne par deosebit de semnificative; demersul nostru este Însă departe de a epuiza lista acestor școli. Dincolo de eterogenitatea sa, instituționalismul tradițional american (aproximativ 1885-1914), pornind de la o triplă tradiție (istoricism, darwinism și pragmatism), după Veblen, este centrat pe un comportament individual care se modifică sub efectul incitațiilor venite dinspre mediul Înconjurător natural și social, aflat el Însuși În schimbare. Instinctele și obiceiurile conjugate dictează comportamentele umane, iar instituțiile ă care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
und Gegenwart, Troeltsch susține despre creștinism că nu este singura revelație sau răscumpărare, ci doar punctul culminant al revelației și răscumpărării care au contribuit la evoluția omenirii către Dumnezeu 59, concepție vizibil afectată de aplicarea principiului corelației, ca și de istoricismul specific epocii, în care omul și civilizația sa, în ansamblu, sunt produse culturale ale acumulărilor succesive. Teologul protestant Wolfhart Pannenberg demontează raționamentul lui Troeltsch, considerându-l părtinitor și antropocentric, deoarece susține punctul de vedere al observatorului uman ca singurul acceptabil
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
6. De exemplu, în Lily Campbell, Shakespeare's Tragic Heroes: Slaves of Passion, Cambridge, ,1930; de asemenea, Oscar J. Campbell, What is the Matter with Hamlet ? în Yale Review, XXXII (1942), pp. 309-322. Stoll este adeptul unui tip diferit de istoricism, care insistă asupra reconstituirii convențiilor teatrale, dar atacă reconstituirea teoriilor psihologice. Vezi Jaques and the Antiquaries, în From Shakespeare to Joyce, pp. 138-145. 7. Imagery and Logic; Ramus and Metaphysical Poetics în Journal of the History of Ideas, III (1942
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
eminescian, România profundă, poporul român, istoria românilor, intelectualii care se raportează la un destin (al Patriei ori al vocației proprii) în absolut, pe cealaltă se regăsesc: Demiurgul cel Rău (antiteza Dumnezeului treimic), terțul exclus, timpul linear al progresului sans rivages, istoricismul cu evoluția în salturi ("revoluționare"), globalismul omogenizant, ideea canonului cultural "occidental" (fără variante naționale), canonul literar postmodernist al gratuității sans rivages (al Nimicului, altfel spus), "România rătăcitoare", norodul-mutant moștenit din comunism, istoria integrată, falsa intelighenție fără de Dumnezeu, fără de neam și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care azi pare a fi uitat. Este vorba despre distanțarea omului de magie, de religios și de salvare a sa prin rațiune și raportare la realitate. Banul ne vorbește despre acest efort de emancipare .Nu vom cădea însă într-un "istoricism"11 desuet în care să considerăm că doar prin luarea în considerare a faptului istoric vom găsii explicațiile căutate. Vom păstra istoria doar ca pe un fundal al judecăților, iar matematica drept baza acestor judecăți. Raționamentul uman și logica își
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
al tendințelor reconstituite pe această bază a ignorării intențiilor contemporanilor. În aceste condiții, ar fi de crezut că cel ce n-are altă ambiție decît de a reflecta asupra prezentului pe baza timpurilor trecute se lovește de critica adepților unui "istoricism" care postulează că "orice idee este determinată de timpul său și că nici una nu are realitate transistorică"390. Trecutul ni se relevă astfel fie ininteligibil, fie guvernat de un context în cel mai rău caz descifrabil, dar fără legătură cu
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
evoluției lor. Criticul ar trebui să devină un artist, iar artistul ar trebui să devină un scriitor critic. Chiar dacă vor continua să existe universitari și istorici ai artei, criticul contemporan va trebui să aleagă între o originalitate creativă și un istoricism explicativ care să fie capabil să descrie felul în care un artist ar putea realiza mai mult cu mai puțin 179. La o lună de la publicarea acestui articol, Terry Atkinson trimite autorilor lui o scrisoare-eseu în care constată întrebuințarea metaforică
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]