176 matches
-
și mizează pe legi ce ar determina cursul istoriei, menite să pună în lumină faptul că evoluția istorică ar avea un sens prestabilit. Anticipând termenii discuției din acest capitol, am putea spune că istorismul se axează pe ideea discontinuității, în timp ce istoricismul mizează pe continuitate. În fine, Geschichtswissenschaft este istoria ca știință; ea studiază dinamica vieții sociale fie în ansamblu, fie în diferite segmente sau epoci ale ei, încercând să explice fenomenele istorice pe baza motivelor care le produc. B) Scurt istoric
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acestui demers, așa cum apare ea în Das Wesen der Philosophie, amintește de cea hegeliană. Aici mai adăugăm un argument în favoarea necesității unei metafilozofii. El îi este specific lui Dilthey, care, spre deosebire de Hegel, beneficiază de experiența acumulată între timp în ceea ce privește "mizeria istoricismului", cum ar numi-o Popper. O teorie a sistemelor constituie pentru Dilthey și un fel de Ausweg în fața relativismului indus de valorizările pe criterii istoriste și, cu atât mai mult, în fața nihilismului și scepticismului, care, în grade diferite, nu recunosc
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
deși această concepție avea alt sens decât cel "istoricist, acceptat de generațiile ce își pierduseră, o dată cu credința în filozofia lui Hegel, și credința într-o filozofie absolută în genere. Prin transformarea filozofiei metafizice a istoriei a lui Hegel într-un istoricism sceptic este, în esență, delimitată de acum și ivirea noii Weltanschau-ungsphilosophie"208. Am înfățișat mai sus modul în care trebuie înțelese ideile lui Dilthey despre "continuitate", "unitate" și "progres" în filozofie. Am pornit de la ideea de continuitate tipologică și am
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sus, precizează că pentru Droysen Historik nu înseamnă "o simplă metodologie, ci teorie a cunoașterii științelor istorice, o teorie ce are însă nevoie de elementele filozofiei materiale a istoriei" (Philosophie in Deutschland..., p. 72). 2 Karl R. Popper înțelege prin istoricism "o abordare în științele sociale care consideră predicția istorică drept țelul ei principal și care consideră că la acest țel se poate ajunge descoperind <<ritmul>> sau <<tiparul>>, <<legile>> sau <<tendințele>> care stau la baza evoluției istoriei" (Mizeria istoricismului, București, Editura
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înțelege prin istoricism "o abordare în științele sociale care consideră predicția istorică drept țelul ei principal și care consideră că la acest țel se poate ajunge descoperind <<ritmul>> sau <<tiparul>>, <<legile>> sau <<tendințele>> care stau la baza evoluției istoriei" (Mizeria istoricismului, București, Editura All, 1998, traducere de Dan Suciu și Adela Zamfir, p. XXV). 3 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 52. 4 Theobald Ziegler vede în cultivarea individualității încă din perioada iluministă "trăsătura comună" care unește "cele trei mari Weltanschauungen
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o valabilitate obiectivă" -, consideră că "e cu totul altceva, și aceasta este, se pare, mișcarea interioară a gândirii sale, atunci când atitudinea empirică îndreptată către o comprehensiune empirică se schimbă cu atitudinea fenomenologică orientată către esență". Atacând atât naturalismul, cât și istoricismul, Husserl încearcă de fapt să-l recupereze pe Dilthey pentru fenomenologie în condițiile în care, după părerea sa, acesta oscilează între valoarea istorică, "fluctuantă", și valoarea universală, "obiectiv validă", între "știință ca fenomen de cultură și știință ca sistem al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
existență, București, Editura Minerva, 1977. Idem, Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, Editura Minerva, 1980. Idem, Apolo sau ontologia clasicismului, București, Editura Eminescu, 1985. Helmuth Plessner, Diesseits der Utopie, Düsseldorf/Köln, E. Diederichs Verlag, 1966. Karl R. Popper, Mizeria istoricismului, București, Editura All, 1998, traducere de Dan Suciu și Adela Zamfir (ed. I: 1944/1945). Heinrich Rickert, Kulturwissenschaft und Naturwissenschaft, (ed. I: 1899), 1926. Manfred Riedel, Comprehensiune sau explicare? Despre teoria și istoria științelor hermeneutice, Cluj, Editura Dacia, 1989, traducere
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ateu feuerbachian ((n prima perioadă) la adoptarea sfioasă a apriorismului kantian (n teoria cunoașterii ș( a unor idei estetice schopenhaueriene ((n cea de a doua), p(nă la influențele mai mult indirecte, deși neortodoxe, dar reale, a[le] hegelianismului ș( istoricismului (n teoria culturii" (Ghiță, 1995, p. 18). (ntr-o exprimare cu tentă malițioasă strecurată (ntr-un text ce amintea prima cuv(ntare a lui Maiorescu ținută la v(rsta de 11 ani, Nicolae Manolescu arăta: "De altfel, ș( mai t(rziu, originalitatea
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în diasporă. Această istorie de suferință se substituie vreme de secole istoriei propriu-zise. Cea dintâi era, într-adevăr, mult mai pregnantă decât cea de-a doua în sânul unui grup religios a cărui viziune despre lume rămânea străină de orice istoricism. Istoria poporului evreu se limitează astfel, pentru mult timp, la povestirile religioase despre persecuții și martiri. Discursul și scrierile despre suferință joacă rolul relatării istorice 19. Este foarte instructiv, în această privință, să observăm cum cultul morților, reapărut când s-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe care se bazează filozoful care studiază ființa: monoteismul, dualismul, panteismul, fetișismul, gnosticismul, atomismul, stoicismul, sofismul, cinismul, epicureismul, scolasticismul, empirismul, pragmatismul, transcendentalismul, scepticismul, enciclopedismul, tradiționalismul, idealismul, criticismul, ontologismul, ocazionalismul, dinamismul, sensismul, evoluționismul, raționalismul, materialismul, pozitivismul, eclectismul, neoplatonismul, neo-scolasticismul, modernismul, imanentismul, istoricismul, existențialismul, actualismul, teozofia. Să observăm că toate sistemele în care militează grupuri, mai mult sau mai puțin alimentate de filozofi, prezintă la rândul lor diferite subtilități și variante. Idealismul, de exemplu, poate fi subiectiv, obiectiv sau absolut. Scepticismul poate fi
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pentru care numai „ideile“ sau „formele“ constituie obiectul cunoașterii și au existență adevărată 23. imanentism = doctrină idealist-subiectivă; realitatea este reprezentată exclusiv de proiecția și de conținutul conștiinței; imanentul există și acționează prin sine însuși, nedeterminat de vreo cauză externă 24. istoricism = concepție apărută în Germania (sec. 19); istoria este elementul esențial al înțelegerii și explicării fenomenelor umane, înțelegere care trebuie să fie empatică, deoarece aceste fenomene sunt expresii unice ale gândirii, voinței și sentimentelor umane; perspectiva istoricistă îngăduie înlocuirea abordării generalizatoare
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a societății care să culmineze cu o utopie ideală care să nu mai admită vreo corecție economică sau politică: statul să fie dat deoparte, fiecare persoană să contribuie după puterile sale la cooperarea reciprocă și toate nevoile să fie satisfăcute... Istoricismul nu este interesat în dezvoltarea unor aspecte ale vieții sociale, ci a "societății ca întreg", iar ingineria utopică este în mod identic holistă"203. O dată ce se recunoaște caracterul utopic al marxismului și se contestă valoarea lui de adevăr absolut, nu
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Milovan Djilas, Fall of the New Class: A History of Communism's Self-Destruction, translated by John Loud, Knopf, 1998. 201 Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Humanitas, București, 1994, pp. 542-3. 202 Vladimir Tismăneanu, op.cit., p. 16. 203 Karl R. Popper, Mizeria istoricismului, traducere Dan Suciu, Adela Zamfir, (The Poverty of Historcism), Editura All, București, 1996, p. 51. 204 Vladimir Tismăneanu, Mizeria Utopiei. Criza ideologiei marxiste în Europa Răsăriteană, traducere Laura Lipovan, Polirom, Iași, 1997, p. 12. (În original: The Crisis of Marxist
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
und Gegenwart, Troeltsch susține despre creștinism că nu este singura revelație sau răscumpărare, ci doar punctul culminant al revelației și răscumpărării care au contribuit la evoluția omenirii către Dumnezeu 59, concepție vizibil afectată de aplicarea principiului corelației, ca și de istoricismul specific epocii, în care omul și civilizația sa, în ansamblu, sunt produse culturale ale acumulărilor succesive. Teologul protestant Wolfhart Pannenberg demontează raționamentul lui Troeltsch, considerându-l părtinitor și antropocentric, deoarece susține punctul de vedere al observatorului uman ca singurul acceptabil
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
care a reprezentat „matricea stilistică” generatoare a culturii istorice în anii ’70-’80 este alcătuit din obiectul principal de studiu al istoriei (trecutul omenirii), din concepte și tendințe împrumutate din alte științe socioumane și mult simplificate (așa cum a fost cazul „istoricismului”, fiind în vecinătatea altor termeni înrudiți și ambiguu folosiți ca „istorism” ori „istoricitate”), din diverse teorii și cazuri particulare, din influențe ale ideologiei oficiale, uneori din interpretări excesive bazate pe reflecții lacunare și pe lecturarea izvoarelor având prejudecăți motivate ideologic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dată oarecum recentă, mai precis din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Reflecția sistematică asupra istoriei pentru pătrunderea naturii sale se produce o dată cu imaginarea ei ca disciplină cognitivă academică în acest secol sub amprentele pozitivismului, determinismului economic și istoricismului. Cu mai bine de o jumătate de secol înainte de declanșarea unei adevărate pasiuni în lumea istoricilor și filozofilor de a răspunde la întrebarea privind natura istoriei și încadrarea sa în rândul științelor naturale, Hegel punea istoria universală sub semnul „determinării
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că se poate trece dincolo de antinomiile ce marchează această confruntare: identitate și diferență, universalitate și particularitate, comensurabilitate și incomensurabilitate. "Situată între modernitate și postmodernitate, trecând printre Scylla universalismului hegemonic și anistoric și Carybda lipsei de legitate, a particularismului radical și istoricismului nervos, rațiunea transversală se înscrie în cursa înțelegerii practicilor configurative și a formelor de viață în care se află cuprinsă moștenirea noastră socio-istorică"825. Această idee reușește să pună la îndoială cerința modernă a universalității și necesității, fără a cădea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Claude (1971), Dictionnaire pratique de mathématiques et statistiques en sciences humaines, Éditions Universitaires, Paris. Plous, S. (1989), „Thinking the unthinkable. The effects of anchoring on likelihood of nuclear war”, Journal of Applied Social Psychology, 19. Popper, Karl R. (1996), Mizeria istoricismului, Editura ALL, București. Radu, Ioan et al. (1993), Metodologie psihologică și analiza datelor, Editura Sincron, Cluj-Napoca. Radu, Ioan (coord.), Iluț, Petru, Matei, Liviu (1994), Psihologie socială, Editura EXE, Cluj-Napoca. Rokeach, M. (1973), The Nature of Human Values, Free Press, New York
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
altă încărcătură. Așa, prim-planul a fost dominatat de un alt istoric notoriu, profesorul Ion Agrigoroaie, dar care a vorbit frumos despre unire, și de scriitorul Liviu Papuc, în calitate de amfitrion. După părerea mea, organizarea unor asemenea manifestări suferă intens de istoricism. Se spune că este dificil să anticipezi viitorul, dar istoricii noștri cei mai mulți eșuează adesea și în "anticiparea" trecutului. Plus că "istoria ne învață că oamenii nu învață nimic de la istorie", repetînd cu frenezie aceleași greșeli. Plus faptul că, singură, istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
revoluționară: aceea de transferare a timpul istoriei către timpul istoricului. Ce altceva este aceasta dacă nu soluția absolută la dilemele identitare ale istoriografiei în postură de "știință"? S-a vorbit enorm, în teoria istoriei (mai ales în cea specifică noului istoricism), despre imposibilitatea ontologică a istoricului de a fi obiectiv în raport cu obiectul său de studiu ascuns în temporalitatea lui distantă ca într-o impenetrabilă fortăreață. De aici "ficționalizarea" istoriei, de aici "de-epistemologizarea" ei, de aici "subiectivitatea" investigațiilor diacronice ș.a.m.d.
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
critici literare cât mai libere de ideologie și ăntemeiată pe valori. Negarea istoricității nu era atunci posibilă decât prin crearea unui alibi puternic și anume autonomia esteticului. Aparent, cel putin o vreme, generația noastră a combătut doar formă primitivă a istoricismului, botezata oarecum impropriu sociologism vulgar, și tot acel exces documentarist provenit din lipsă interpretării și a judecății critice. an fond, miza era mai importantă, chiar dacă nu pot bagă mâna an foc că eram pe deplin conștienți de ea. an orice
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
din anii '60, trebuie să recunosc că ea ne depășea cu mult atât posibilitățile asa-zicănd obiective de exprimare, ăn condițiile cenzurii, cât și, probabil, cultura filosofica și literară. M-am străduit ani buni după aceea să-mi explic aversiunea față de istoricism. Mi-am intitulat eseul din 1968 Metamorfozele poeziei, nu numai fiindcă metamorfoza era mai la modă decât istoria, dar și fiindcă nu descopeream an mine nici o chemare față de o abordare a literaturii care avea, de această eram conștient, două neajunsuri
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
Și nu doar o succesiune de opere, ci și una de lecturi, ăn care conexiunile de tot felul să concureze liniarul determinism după remarcă lui Gadamer? Aceste ăntrebări m-au eliberat de temerile și de aprehensiunile care ma ăndepărtaseră de istoricism și m-au făcut să scriu eu ănsumi o Istorie, deocamdată, neterminata, ca și căutarea lui Popper, fără să mi se mai pară nefirească, fără să mă mai terorizeze cu implacabilele ei, deschizăndu-mi, din contră, ochii spre splendida libertate a
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
scriitorilor, teoria jungiană a arhetipurilor și a memoriei colective consolidând ipoteza semnificațiilor trans-istorice ale unor comportamente umane. Influențat nu numai de eseul menționat, ci de întreaga activitate de cercetare a lui Eliade, I. P. Culianu își propune să depășească dogmatismul și istoricismul oamenilor de litere ce au încercat în mod zadarnic să se transforme în oameni de știință practicând "un joc universitar" menit să perpetueze o "pălăvrăgeală savantă" și propune o "lectură a textului literar văzut ca mit"(p. 95), ca un
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
mai bună, face de înțeles această interpretare. Cuvântul constelație apare deseori la Walter Benjamin, de pildă, în Passagen-Werk: "imagine în care odinioara și prezentul se unesc, fulgerător, într-o constelație" (V, 578). Tradiția culturii germane balansează sub constelația idealismului și istoricismului. Istoria iluminează și orbește, deopotrivă. în general, cuvântul a fost folosit pentru a pune accent pe ezitarea lui Benjamin între poli diametral opuși, de pildă între materialism istoric și misticism iudaic (bine cunoscut datorită prieteniei cu G. Scholem, hermeneutul Kabbalei
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]