142 matches
-
modernității? Ea poate fi rezumată Într-un singur cuvânt: istoricism, adică ideea că orice fenomen uman este un produs istoric, idee care, evident, abolește orice transcendență. În Drept natural și istorie, Strauss Încearcă să arate că toate filosofiile moderne sunt istoriciste (ne putem Întreba totuși, ca Ferry și Renaut, dacă putem accepta o teză care omogenizează Într-o asemenea măsură diversele filosofii moderne, ibidem, p. 46). Critica este foarte puternică, pentru că istoricismul conduce inevitabil la negarea distincției dintre ceea ce este și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Lévi-Strauss ne-a plasat În miezul problemei fundamentale, aceea de a defini ca extensie și conținut categoria „rasism”, fără a extinde sau restrânge În mod abuziv definiția. Este vorba Încă o dată de stabilirea unor frontiere și de justificarea lor. Reducția istoricistă face din „rasism” un lucru din trecut, care este de acum total depășit de starea cunoașterii științifice și, de la sentințele pronunțate la Nürnberg, universal condamnat. Lévi-Strauss Întărește astfel Declarația UNESCO despre rasă și prejudecățile rasiale din 26 septembrie 1967, care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
viziunea sa, prima dintre aceste trei laturi interesează în mod deosebit poporul, a doua pe înaltul comandant și armata sa, iar a treia privește mai curând guvernul. Asociind această triadă cu poporul, armata și guvernul, Clausewitz, de o manieră aproape istoricistă, scoate în evidență natura relativă a acestei interacțiuni: el este conștient că aceste aspecte sunt într-o relație de influență reciprocă, neputând avea roluri fixe și rigide. Conceptul trinitar al războiului relevă multitudinea forțelor care hrănesc și pun în mișcare
Perspective asupra cauzelor şi transformării războaielor. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1528]
-
său119. În raport cu construcția și întrebuințarea teoriei și practicii criticii de artă se constată că secolul al XX-lea se caracterizează printr-un eclectism critic, ținând cont de interesul aplicării inter-discursive a complexului de teorii structuraliste, poststructuraliste, (neo)marxiste, feministe, multiculturaliste, istoriciste etc.. În acest context, critica de artă ar putea fi percepută ca o alternativă inter-instituțională (academică, profesională și administrativă / managerială / curatorială) de abordare a practicii artistice contemporane, creând astfel posibilitatea unei comunicări între lumea academică (universități, centre de cercetare) și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
practica artistică de după anii '90. Asumându-și critica originalității și presupunând, în acord cu această opțiune, că activitatea criticii de artă e mai curând legată de metodă decât de conținutul evaluativ al judecății, respectiv de valoare, Rosalind Krauss respinge modelul istoricist prin care o operă de artă ar ajunge să genereze semnificații, substituind ideea operei de artă ca organism în favoarea reprezentării sale ca structură 139. În accepția lui Roland Barthes, și în acord cu viziunea asupra limbajului ca diferență oferită de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cu alta, ca într-o paradigmă) și a nominalizării (prin desemnarea unui nume care nu are nicio legătură cu stabilitatea părților). Semnificația ar fi, astfel, rezultatul unui sistem de substituiri. În acest caz, "originea" ar deveni un "mit" al interesului istoricist în analiza lucrărilor de artă. Această critică a originalității e surprinsă și în scrierile lui Jean Baudrillard care susține că saturarea informațională și dominarea mediilor a creat condițiile apariției unei "hiperrealități" bazate pe "simulacru"140. Realitatea cotidiană, care a devenit
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
XE "Eliade, Mircea" aduce mereu ca probă texte talmudice. Și le aduce până la moarte, în sprijinul unei viziuni despre lume pe care el însuși a admirat-o. În același timp, inițiază un demers opus, susținând că vechii evrei au devenit istoriciști - iar iudaismul a devenit o revoluție istoricistă - ceea ce îi descalifică. În aceeași carte poți să găsești ambele poziții. Eliade XE "Eliade, Mircea" nu a înțeles de fapt chestiunea: a continuat să citeze textele talmudice despre buricul pământului până la sfârșit, texte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
texte talmudice. Și le aduce până la moarte, în sprijinul unei viziuni despre lume pe care el însuși a admirat-o. În același timp, inițiază un demers opus, susținând că vechii evrei au devenit istoriciști - iar iudaismul a devenit o revoluție istoricistă - ceea ce îi descalifică. În aceeași carte poți să găsești ambele poziții. Eliade XE "Eliade, Mircea" nu a înțeles de fapt chestiunea: a continuat să citeze textele talmudice despre buricul pământului până la sfârșit, texte care invalidează tocmai ce scrie el trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
carte poți să găsești ambele poziții. Eliade XE "Eliade, Mircea" nu a înțeles de fapt chestiunea: a continuat să citeze textele talmudice despre buricul pământului până la sfârșit, texte care invalidează tocmai ce scrie el trei pagini mai încolo despre revoluția istoricistă. S.A.: Da, așa cum ai arătat tu și în Conferințele Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" , Eliade XE "Eliade, Mircea" avea și nu avea dreptate în același timp. El a exagerat, după cum ai demonstrat foarte elocvent, transformarea istoricistă a iudaismului în ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mai încolo despre revoluția istoricistă. S.A.: Da, așa cum ai arătat tu și în Conferințele Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" , Eliade XE "Eliade, Mircea" avea și nu avea dreptate în același timp. El a exagerat, după cum ai demonstrat foarte elocvent, transformarea istoricistă a iudaismului în ceva care și-a pierdut sâmburele arhaic. Or, Eliade XE "Eliade, Mircea" avea o admirație absolută pentru tot ce era arhaic - tu spui și mai bine: arhaic și rural -, în vreme ce trecerea către ceea ce el interpreta ca fenomene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
de până la Isus, care aveau rolul lor în mișcarea dialectică a spiritului universal. M.I.: Exact. Iar Eliade XE "Eliade, Mircea" nu a spus că sunt depășiți, dar a reluat teza pe care am discutat-o, potrivit căreia evreii au devenit istoriciști. Acesta e un fel de hegelianism invers! Și aici e problema, nu viziunea asupra iudaismului - fiecare are perspectiva lui, repet. Eliade XE "Eliade, Mircea" a descris însă o viziune despre lume în care era integrată fenomenologia asta. Ce e fascinant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
despre culturile exotice ?i despre repertoriile indigene. Dincolo de multiplele pozi?îi individuale pe care o asemenea abunden?? nu poate s? nu le suscite, arhitec?îi ?i, uneori, comanditarii lor se �mpart totu?i �n dou? curente dominante din perspectiva practicii istoriciste. Unul, numit din comoditate �neogotic�, reactuali-zeaz? arhitectură medieval?, �n general gotic?, re?în�nd pitorescul ?i nostalgia sau privilegiind o abordare ra?io-nalist?, pentru a satisface programe func?ionale, pentru a rezolva probleme tehnice sau estetice, pentru a exprima op
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
n Fran?a, A. de Baudot (1834-1915), unul dintre asis-ten?îi s?i, reu?e?te la biserică Saint-Jean din Montmarte (1894-1904) o interpretare a structurilor gotice prin pro-cedeul cu beton armat al inginerului P. Cottancin. Eclectismul sau satura?ia istoricist? �n opozi?ie cu gr?dina fran?uzeasc? care, printr-un sistem de forme codificate, �?i omogenizeaz? componentele naturale ?i artificiale, gr?dina englezeasc? creaz? leg?-turi singulare �ntre elemente diverse prin originea lor, prin stil, cultur?, sens; contractarea spa
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
afar? de aceasta, dinamismului industriei, care provoac? schimb?ri de fond �n societate ?i �nnoie?te tipologia arhitectural? ?i modurile de construc?ie, eclectismul arhitectural �ncearc? s?-i ofere o contrapondere, r?m�n�nd ap?r?toa-rea tradi?iei istoriciste instaurate de Rena?tere. De fapt, dezvoltarea eclectismului, f?r? s? se confunde cu neoclasicismul ?i cu neogoticul, �?i �nsu?e?te, �n mare �ncep�nd de pe la 1830, specificit??ile acestora, le face s? explodeze, le dizolv? ?i le asociaz
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
mari, cu dezvoltare rapid?. Această prive?te transporturile de bunuri ?i de persoane, comer?ul, s?n?tatea, �nv?-??m�ntul ?i cultură, �n principal. Aceste comenzi private sau publice �i determin? pe arhitec?i s? imagineze, dincolo de banalit??ile istoriciste, �nc? la mod?, solu?îi hoț?r�ț ra?ionaliste pentru proble-mele puse de programele noi �n con?inuturi ?i �n dimensiuni ?i pentru procedeele de construc?ie industrial?. G?rile de cale ferat?, construite �n num?r mare �nc
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
ast?zi �nc? dezbaterea �n leg?tur? cu ora?ul. 4. Episodul eliberator al stilului Art nouveau Excesele eclectismului ?i ale rigidit??îi ideologiei academice suscit?, la sf�r?ițul secolului, un efect de saturare ?i un refuz al formalismului istoricist, care pare anacronic, fiind impropriu expresiei societ??îi moderne. Cei care, �n vremea aceea, caut? bazele unei arte noi, care s? �nglo-beze arhitectură ?i decorul s?u ?i care s? nu emane doar din legile industriei, pun �n valoare �n
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
i le pun arhitecturii dezvolt?rile industriei ?i schimb?rile sociale din secolul al XIX-lea, mai ales �n oră?ele aflate �n expansiune, suscit?, cum ?tim, multe solu?îi �ndr?zne?e, dar cel mai adesea cuprinse �ntr-o stilistic? istoricist?. Totu?i, c?tre anii 1890, arhitec?i, uneori apropia?i de Art nouveau, preconizeaz? abandonarea stilurilor istorice �n numele unui fel de moral? artistic? �n stare s? joace o fest? domină?iei puterilor financiare, dup? cum sus?ine H.
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Steiner (1910) a lui Loos ?i uzina Fagus (Alfeld, Germania, 1910-1911) de W. Gropius (1883-1969) ?i A. Meyer, cu �nveli?ul s?u transparent, independent de structur?, f?r? suport la col?uri ?i f?r? cea mai mic? referin?? istoricist?. �ncep�nd cu anii dou?zeci, limbajul Mi? c?rîi moderne se recunoa?te dup? o volumetrie elementar? ?i disimetric?, �n cea mai mare parte ortogonal? ?i compozit? pentru a servi ?i exprimă distribuirea func?iilor. Zidurile exterioare, cu foarte
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Hautes Formes (Paris, 1975-1979) sau Cît� de la Musique (Paris, 1984-1995) �?i dovede?te voin?a de a rescrie �n fiecare program esen?a faptului urban �ncon-jur?tor sau de creat. C�ț despre B. Huet, el vizeaz? o interpretare mai istoricist? dec�ț pozi?iile lui Rossi. O.M. Ungers (1926), cu bibliotecă de la Land de Bade (1980) ?i J.P. Kleihues (1933), cu atelierul re?elei de drumuri de la Berlin (1969-1976, 1970-1983), s�nt repre-zentan?îi, �n Germania, ai unei arhitecturi
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
proced�nd la o reevaluare a con?inuturilor doctrinare ?i a cli?eelor stilistice, este uneori numit neomodern. Al doilea curent se constituie �ntr-o opozi?ie polimorf? la tezele ?i la formele Mi?c?rîi moderne. Orientarea să, esen?ialmente istoricist?, poate merge p�n? la paști?a stilistic?. Este postmodernismul, dup? denumirea cea mai curent?. Neomodernismul: o fidelitate critic? Din mi?carea neomodern? fac parte cei care, asemeni Smithsonilor, �ncearc? s? �urmeze ideile liberatoare ale Mi?c?rîi moderne, modific
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
omului de a trăi în conformitate cu simbolul, cu arhetipul". "În măsura în care omul societăților moderne se regăsește pe sine în simbolismul arhaic antropocosmic, redobândește o nouă dimensiune existențială. Așadar, regăsește un mod de a fi autentic și major, care îl apără de nihilismul istoricist fără să-l scoată totuși din "Istorie". S-ar putea, chiar, ca Istoria să-și reveleze adevăratul ei sens: de epifanie a unei condiții umane "glorioase""). Eliade vedea lumea grea, încărcată de semne, cifru al altei realități transcendentale; căutarea acestor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
banalitatea cotidiană. Așa cum o nouă axiomă revelează o structură a realului, necunoscută pînă atunci - altfel spus, instaurează o lume nouă -, literatura fantastică dezvăluie, sau mai degrabă creează universuri paralele. Nu este vorba de o evaziune, cum o cred unii filozofi istoriciști; deoarece creația - pe toate planurile și în toate sensurile cuvântului - este trăsătura specifică a condiției umane"6. Lumile imaginare care definesc specificul fantasticului eliadesc se disting "printr-o altă experiență a timpului și a spațiului", sunt o "nouă specie de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vreo cauză externă 24. istoricism = concepție apărută în Germania (sec. 19); istoria este elementul esențial al înțelegerii și explicării fenomenelor umane, înțelegere care trebuie să fie empatică, deoarece aceste fenomene sunt expresii unice ale gândirii, voinței și sentimentelor umane; perspectiva istoricistă îngăduie înlocuirea abordării generalizatoare, cu o abordare particularizantă (Fr. Meinecke); i. nu i se acordă statutul de discurs științific și i se respinge posibilitatea unor predicții istorice, care s-ar obține descoperind „ritmul“, „legile“ sau „tendințele“ evoluției istoriei (Karl R.
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
terestru. Din câte știu, Geldner nu a publicat nimic despre acest subiect, dar Rönnow, inspirat de aceste lucruri, a scris articolul „Some Remarks on Ïvetadvșpa”, Bulletin of the School of Oriental Studies, London, V (1929), pp. 253-284, unde respinge interpretările „istoriciste” la Ïvetadvșpa și arată că este vorba de un simbol religios. Poate nu știți că un poet suedez din epoca romantică, Atterbom, a publicat în 1824-1827 un mare poem „universal” numit Lucksalighetens ö (L’île de la félicité), inspirat de o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Între „jidovi sau uriași”, pe de o parte, și „căpcăuni sau tătari”, pe de altă parte, dar acestea sunt rare și irelevante. Pornind de la o premisă greșită („jidov” = „tătar”), Șăineanu ajunge la o concluzie greșită și la o falsă explicație istoricistă. El crede că prin „jidovii tătari” ar fi supraviețuit În tradiția populară memoria khazarilor <endnote id="(1)"/>, o populație turcică de la nord de Caucaz, care În secolul al VIII-lea a trecut la mozaism, iar În secolele XII-XIII a invadat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]