145,625 matches
-
regalitatea după 1989, Prefață de Emil Hurezeanu, Curtea Veche Publishing, București, 2015 RADU, Principe al României (ed.), Lumea Regelui (The King`s world), Polirom, Iași, 2011. RĂDOI, Ecaterina, Viața Regelui Mihai I, Editura Mașină de scris, București, 1998. SCURTU, Ioan, Istoria românilor în timpul celor patru regi, Volumul IV: Mihai I, ediția a II-a, Editura Enciclopedica, București, 2004. VĂLENAȘ, Liviu, Regele Mihai printre noi (1989-1999), Prefață de Liviu Antonesei, Ars Longa, Iași, 1999. Resurse electronice BĂDIN, Andrei "Regele Mihai cere Rusiei
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
țări mici, prinsă între interesele Orientului și Occidentului și abia pornită pe calea democratizării. Apoi, trebuie să cercetăm dacă aceasta poate fi lărgita și pusă în afara determinărilor sale contextuale. Se poate adapta un concept apărut după așa-zisul "sfârșit al istoriei" și după disoluția ideologiei la atmosferă "gândirii țări" a secolului al XIX-lea, marcată de tendințe doctrinare clare, precum naționalismul, liberalismul, conservatorismul sau socialismul? Ca să răspundem celor două întrebări, suntem nevoiți să schițam un scurt istoric al termenului și să
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
însă "alfabetizarea politică", ci situarea și intenționalitatea esențial politică a oricărei "alfabetizări". Cercetări recente au stabilit că la un oarecare nivel de "alfabetizare politică" se poate ajunge mai ales pe calea mobilizării cognitive 12. De unde și importanța unor științe-mediatoare precum istoria sau economia în dezvoltarea facultăților de înțelegere practică a vietii cotidiene și de recunoaștere/ acceptare imediată a proximității conflictului. Revenind acum la situația României veaculului al XIX-lea, vom descoperi că există o relație directă între nivelul de alfabetizare politică
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
esențială a sistemului filozofic hegelian o reprezintă dialectica, la rândul ei fondată pe speculație, prin care Hegel înțelege și îndeamnă la înțelegerea unității opușilor într-un context nou, care le este propriu, și implicit în mișcare 71. Întregul mers al istoriei trebuie înțeles că devenire rațională, susține Hegel, nu ca o colecție de evenimente disparate. Istoria lumii este interpretată acum că "tribunal al lumii", ținându-se cont de conformarea ei graduală la conceptul realității, la ideea rațională și la împăcarea popoarelor
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
care Hegel înțelege și îndeamnă la înțelegerea unității opușilor într-un context nou, care le este propriu, și implicit în mișcare 71. Întregul mers al istoriei trebuie înțeles că devenire rațională, susține Hegel, nu ca o colecție de evenimente disparate. Istoria lumii este interpretată acum că "tribunal al lumii", ținându-se cont de conformarea ei graduală la conceptul realității, la ideea rațională și la împăcarea popoarelor cu propriile idei și cu ideile celorlalte: reciprocitatea identităților colective apare astfel că universal 72
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ei graduală la conceptul realității, la ideea rațională și la împăcarea popoarelor cu propriile idei și cu ideile celorlalte: reciprocitatea identităților colective apare astfel că universal 72. Nu trebuie să avem însă în vedere la Hegel vreo finalitatea cosmopolita a istoriei, așa cum apare ea la Kant: popoarele își păstrează particularitățile culturale și instituționale fără a alcătui o comunitate globală utopica, neavând la baza decât iluzia abstractă a unui bine golit de orice sens - ci doar comunicând și conlucrând la un nivel
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
204, 213-216, 252. 17 Idem, Critică rațiunii pure, p. 510, 527. 18 Vezi Kühn, Kant. O biografie, op. cît., p. 221. 19 Viorel Colțescu, Immanuel Kant. O introducere în filosofia critică, Editura de Vest, Timișoara, 1999, p. 101. 20 Idem, Istoria filosofiei. Vol. ÎI, "Kant și idealismul german", Editura Brumar, Timișoara, 2006, pp. 167-168. 21 I. Kant, Critică facultății de judecată, pp. 60, 88, 91-93, 398-401, 403-404, 406. 22 Idem, Antropologia din perspectiva pragmatică, traducere de Rodica Croitoru, Editura Antaios, Oradea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de Constantin Floru, Editura Humanitas, București, 1996, p. 270; G.W.F. Hegel, Enciclopedia științelor filozofice, partea I, "Logică", traducere de D.D. Roșca, Virgil Bogdan, Constantin Floru și Radu Stoichiță, Editura Humanitas, 1995, București, p. 107. 25 Idem, Prelegeri de istorie a filozofiei, vol. ÎI, traducere de D. D. Roșca, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1964, pp. 595-596. 26 Idem, Filozofia spiritului, op. cît., p. 270. 27 Idem, Știința Logicii, op. cît., p. 538. 28 Idem, Enciclopedia științelor filozofice, partea a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
-a, "Filozofia naturii", traducere de Constanin Floru, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1971, p. 40. 29 Ibidem, p. 49. 30 Idem, Știința Logicii, op. cît., pp. 81-82 31 Idem, Filozofia spiritului, op. cît., pp. 52, 240-241. 32 Viorel Colțescu, Istoria filosofiei, op. cît., pp. 167-168. 33 Jaqueline Russ, Panoramă ideilor filosofice. De la Platon la contemporani, traducere de Margareta Gyurcsik, Editura Amarcord, Timișoara, 2002, p. 190. 34 Hegel, Filozofia naturii, op. cît., p. 18. 35 Ibidem, p. 174; Idem, Logică, op.
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
832-837; 842. 70 Idem, Principiile filosofiei dreptului, op. cît., p. 52. 71 Martin Heidegger, Repere pe drumul gândirii, traducere de Thomas Kleininger și Gabriel Liiceanu, Editura Politică, București, 1988, p. 377. 72 G.W.F. Hegel, Prelegeri de filozofie a istoriei, traducere de Petru Drăghici și Radu Stoichiță, Editura Paralelă 45, Pitești, 2006, p. 32. Vezi și Peter Singer, Hegel, traducere de Cătălin Avramescu, Editura Humanitas, București, 1996, pp. 25-46. 73 Idem, Studii filozofice, op. cît., p. 327. 74 Jaques D
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
270. 80 Vezi Musca, D.D. Roșca și Hegel, op. cît, p. 164. 81 Hegel, Fenomenologia Spiritului, op. cît., pp. 337-338. Subl. în orig. Bibliografie COLȚESCU, Viorel, Immanuel Kant. O introducere în filosofia critică, Editura de Vest, Timișoara, 1999. COLȚESCU, Viorel, Istoria filosofiei. Vol. ÎI, "Kant și idealismul german", Editura Brumar, Timișoara, 2006. D'HONDT, Jaques, Hegel și hegelianismul, traducere de Nicolae Râmbu, Editura Polirom, Iași, 1998. HEGEL, G. W. F., Enciclopedia științelor filozofice, partea a II-a, "Filozofia naturii", traducere de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
partea I, "Logică", traducere de D.D. Roșca, Virgil Bogdan, Constantin Floru și Radu Stoichiță, Editura Humanitas, București, 1995. HEGEL, G. W. F., Fenomenologia Spiritului, traducere de Virgil Bogdan, Editura IRI, București, 2000. HEGEL, G. W. F., Prelegeri de filozofie a istoriei, traducere de Petru Drăghici și Radu Stoichiță, Editura Paralelă 45, Pitești, 2006. HEGEL, G. W. F., Prelegeri de istorie a filozofiei, vol. ÎI, traducere de D. D. Roșca, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1964. HEGEL, G. W. F., Principiile filozofiei
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
G. W. F., Fenomenologia Spiritului, traducere de Virgil Bogdan, Editura IRI, București, 2000. HEGEL, G. W. F., Prelegeri de filozofie a istoriei, traducere de Petru Drăghici și Radu Stoichiță, Editura Paralelă 45, Pitești, 2006. HEGEL, G. W. F., Prelegeri de istorie a filozofiei, vol. ÎI, traducere de D. D. Roșca, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1964. HEGEL, G. W. F., Principiile filozofiei dreptului sau elemente de drept natural și de știință a statului, traducere de Virgil Bogdan și Constantin Floru, Editura
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în universități străine, studiaseră în limbi occidentale și asimilaseră puternic valorile și stilul de viata vestic). În schimb, la generația a doua ("copiii") s-a constatat o așa-numita indigenizare, constând în reîntoarcerea la tradițiile naționale (limba, religie, atitudine față de istorie, vestimentație etc.), fiindcă această generație trebuia să găsească în propria societate mijloacele de a reuși 12. Fenomenul care a început să se producă acum în țările occidentale pare unul similar, de indigenizare a generației a doua de imigranți, numai că
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
politice comuniste în raport cu presa. Acestea au fost clasificate în cinci mari categorii: controlul politico-ideologic, controlul juridic, controlul instituțional, controlul informațional și controlul economic. În primul capitol al lucrării, care are caracter introductiv, intitulat " Fundamentele teoretice ale controlului", Șercan realizează o istorie a relației dintre presă și puterea politică. Cele mai importante teme analizate de autoare, sunt, în concepția mea: modelul autoritarist, modelul sovietic/comunist, controlul social în statele comuniste, caracteristicile și structura presei comuniste, cenzură - instrument de control al propagandei și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ultimele două decenii în spațiul românesc. Primul capitol al volumului este o microistorie pe care, citind-o, ajungi să te miri de cat de prolific a fost spiritul uman în proiectarea de lumi mirifice ale binelui și fericirii. Structura acestei istorii are la bază distincția pe care autoarea o face între utopia pozitivă, utopia negativă și textele de inginerie socială (reformatoare) ale socialiștilor așa-ziși utopici. Utopia este, desigur, o poveste despre o societate "ideală", este o critică mai mult sau
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în vederea "instaurării unei noi ordini sociale", se află în atenția autoarei. Totodată, întrucat experimentele sociale specifice socialiștilor utopici au eșuat, iar urmările "utopiilor aplicate" au fost "extrem de grave", autoarea subliniază necesitatea și importanța "extragerii tuturor învățăturilor din aceste avertismente ale istoriei", astfel încât "istoria să nu se repete". Un alt aspect important al lucrării îl constituie concluziile. În încercarea de evidențiere a unei directive călăuzitoare, acestea sunt judicioase și susținute cu rigoare logică sau exemple semnificative. Dintre ele se remarcă drept notabile
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
unei noi ordini sociale", se află în atenția autoarei. Totodată, întrucat experimentele sociale specifice socialiștilor utopici au eșuat, iar urmările "utopiilor aplicate" au fost "extrem de grave", autoarea subliniază necesitatea și importanța "extragerii tuturor învățăturilor din aceste avertismente ale istoriei", astfel încât "istoria să nu se repete". Un alt aspect important al lucrării îl constituie concluziile. În încercarea de evidențiere a unei directive călăuzitoare, acestea sunt judicioase și susținute cu rigoare logică sau exemple semnificative. Dintre ele se remarcă drept notabile următoarele: conștientizarea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a râului politic (Eric Voegelin about the religious dimension of political evil) Eric Voegelin, Religiile politice (trad. și st. introd. Bogdan Ivașcu), Editura Humanitas, București, 2010, 160 p. Potrivit lui Bogdan Ivașcu, autorul unui amplu studiu introductiv (pp. 5-70: "Ordine și istorie. Eric Voegelin și diagnoza modernității"), traducerea poate fi înțeleasă în două feluri: "fereastră în mintea unui geniu" și inițiatoarea "celei mai profunde interpretări a râului în secolul XX: o "religie-erzaț", substitut pentru religiile tradiționale, un râu de natură religioasă, înrădăcinat
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în mintea unui geniu" și inițiatoarea "celei mai profunde interpretări a râului în secolul XX: o "religie-erzaț", substitut pentru religiile tradiționale, un râu de natură religioasă, înrădăcinat în adâncimile tenebroase ale naturii umane, o răbufnire fără precedent a dezordinii în istorie" (p. 63). Cartea reprezintă "una din cele mai bune introduceri [...] în opera lui Voegelin", deoarece cuprinde "toate temele majore": "critică concepției moderne care încearcă să separe sfera politicii de orice conținut religios; radiografia substratului spiritual-intelectual al mișcării totalitare; resorturile care
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
din cele mai bune introduceri [...] în opera lui Voegelin", deoarece cuprinde "toate temele majore": "critică concepției moderne care încearcă să separe sfera politicii de orice conținut religios; radiografia substratului spiritual-intelectual al mișcării totalitare; resorturile care generează ordinea și dezordinea în istorie" (p. 54). Recenzia de față se va concentra pe cel de-al doilea tip de lectură, întrucât de aici se degajă mult mai convingător relevanță acestei traduceri. În primul rând, trebuie remarcată oportunitatea: cartea a apărut într-un an care
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a regimului degajat din această), argumentația lui Voegelin este una făcută în mijlocul evenimentelor, lucru care nouă ne dă posibilitatea să reflectăm nu doar asupra oportunității acestei traduceri, ci și asupra pertinentei observațiilor lui Voegelin (mai precis, a modului în care istoria evenimențiala a confirmat sau a infirmat intuițiile autorului discutat). Modul general de argumentare pe care lectură cărții îl sugereză este următorul: Voegelin stabilește realitatea de la care pleacă ("colectivismul politic"); propune cadrul general de discuție; oferă definiția de lucru; anunță "condițiile
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de natură propoziționala, si praxis, sau deliberare în vederea acțiunii). În ceea ce privește modul general de abordare, Voegelin pleacă de la distincția dintre "realitatea în sine" și "simbolismul lingvistic" care se aplică termenilor religie și politică. Deosebirea "simbolismului lingvistic" (ce are rădăcini adânci în istoria continentului european) de "realitatea în sine" explică motivul pentru care, la sfârșitul anilor '30, nu era deloc acceptat să se vorbească "despre religii politice" și să se interpreteze "mișcările timpului nostru nu doar că mișcări politice, ci de asemenea (și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
atât, problemă fundamentală este întrebarea dacă omul poate exista la modul personal sau trebuie să se confunde într-un realissimum suprapersonal" (pp. 81-82). Pentru a exemplifică această afirmație, autorul aduce în discuție chestiunea curajului, aplicat la doctrina hegeliana a mersului istoriei: reprezintă curajul o dovadă a existenței personale sau este un fenomen mecanic, așa cum apare în filosofia organicista a lui Hegel? (p. 81) Aici apare remarcă extrem de interesantă potrivit căreia teodiceea (adică rezolvarea pe cale rațională a problemei râului) nu trebuie să
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de a pleda pentru personalism ca valoare a existenței în măsura în care sentimentul reprezintă o trăsătură distinctiva a persoanei): "Nu se poate spune cu certitudine ce este mai surprinzător în acest punct al speculației hegeliene: rațiunea imperativa, ordonatoare a lumii, care forțează istoria în revelația spiritului, sau absența oricărui sentiment pentru problema adâncă a teodiceei, adică faptul că spiritul lumii nu are alte mijloace la dispoziția să decât sângele și nenorocirea omenirii" (p. 83). Pentru a propune o lectură paralelă, chiar lămuritoare a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]