684 matches
-
Simona Tache A sosit momentul să dezvălui câștigătorii concursului de povești amuzante întâmplate de Paști, lansat acum câteva zile. Mi-a fost greu să aleg doar trei oameni, fiindcă au fost multe istorioare amuzante, dar până la urmă am ales. că n-aveam încontro. Iată cele trei povești la care am râs cel mai tare: Georgiana: Am mers odată la biserică, în noaptea de înviere, cu bunica mea și o verișoară de 4 ani
Căluţi, babe, zgomot, cioburi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20881_a_22206]
-
degeaba; noi citim prin cărți, dar el este teolog mare, știe toată Scriptură pe de rost. Orice am face noi, face și el. Una nu face el; nu se smereste, nu poate zice "iartă-mă"! Am să va spun o istorioară sfânta din cartea Everghetinos. La o mănăstire de maici, o călugăriță, săracă, era paraclisiera, în viață de obște. Paraclisierul se duce la ora 11 (23) noaptea, că Utrenia se face la miezul nopții, și școală pe stareță. Așa am apucat
Poveste incredibilă spusă de părintele Cleopa () [Corola-website/Journalistic/104754_a_106046]
-
de Curbură, în cadrul Depresiunii Nișcov, pe malul stâng al pârâului Nișcov, la 35 km de Buzău. Localitatea Strezeni era cunoscută odinioară sub denumirea de "Strejeni", denumire preluată se pare de la străjerii Doamnei Neaga (nume de legendă în zonă). O altă istorioară legată de numele acestei localități se referă la existența haiducilor în această zonă (Terente - regele bălților). Astfel denumirea de "Strejeni" inițial, ca mai apoi să devină Strezeni, ar putea proveni de la numele "străjerului" care era pus de haiduci în bătrânul
Strezeni, Buzău () [Corola-website/Science/301045_a_302374]
-
vază și aproape să-i zdrobească capul, un gardian din mină îl amenință cu un vătrai țintind capul, dipsomanul soț al lui Suzy vrea să-1 arunce în prăpastie. E un climat de violență în care, cum ni se sugerează prin istorioara cu tîlc, nimeni nu este doar agresiv ci și agresat la rîndul său. întâmplarea din mină are însă și alt sens : deosebirea dintre Petrini și gardian, revelată acestuia, stă în cap, în inteligență adică, și acolo trebuie să fie lovit
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
discret locul Valenciennei.Reactia lui Danilo este violență,căci gelozia îl determină să plece imediat,refugiindu-se,ca de obicei,la cabaretul “Maxim”. Actul III Suntem invitați în ambianța veselă a cabaretului “Maxim”,unde, rând pe rând,apar toate personajele istorioarei care îmbină jocul cu evantaiul compromițător și vânătoarea mostenirii.Danilo, comportându-se în fapt că un dandy, se consolează alături de prietenele sale de la cabaret.Oricum, nu mai vrea să se lase vrăjit de farmecul iubirii de altă dată,care l-
Văduva veselă () [Corola-website/Science/312708_a_314037]
-
piatră, ca cioplitori în piatră. Azi mai pot fi găsiți la Cataloi, jud. Tulcea, urmașii lucrătorilor din carierele de piatră de la Iacobdeal și Turcoaia, apoi la Câmpulung Muscel, la Nucșoara și Albești. Modesto Gino Ferrarini a scris în cartea sa "Istorioare din viața etnicilor italieni în România" că aceștia sunt urmașii unor constructori, specialiști în construcții de tunele, viaducte, ba chiar și cioplitori de piatră, veniți din Belluno. Italienii au lucrat și în minele din Tg. Ocna, județul Bacău. Harnici agricultori
Italienii din România () [Corola-website/Science/304789_a_306118]
-
a și scris un volum în limba acestora, în al șaselea an de exil. Textul lui Iordanes, "Getica", arată că unele din legile naturii ale lui Deceneu au fost chiar transcrise. Citând o lucrare a lui Androtion, Claudius Aelianus ("Felurite istorioare", VIII, 6) scrie că "se spune că dintre vechii traci nimeni nu cunoștea scrierea". Dar tot el adaugă " Aceste informații le spune Androtion, dacă el poate fi pentru cineva un martor vrednic de încredere cu privire la cunoașterea scrisului și lipsa de
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
tipografia și localul propriu al Editurii "Presa Bună", noul institut fiind pus sub patronajul Sfintei Tereza a Pruncului Isus, care veghează și astăzi asupra activității ce se desfășoară aici. La noua editură au apărut publicații în mai multe colecții: seria Istorioare Morale, seria Religie, seria Viețile Sfinților . Pastorația tineretului catolic a reprezentat de asemenea una din preocupările majore ale episcopului Robu. El a susținut toate asociațiile parohiale în activitățile lor caritative și formative a tineretului. Merită menționată redactarea la data de
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
Paris", republicată în 1832 de editorul Gosselin în volumul "Nouveaux contes philosophiques" și apoi inclusă în colecția Études philosophiques a seriei "La Comédie humaine". Acțiunea nuvelei se petrece în orașele Paris și Andernach. Traducătorul român Haralambie Grămescu o considera o „istorioară melodramatică”. Bancherul german Hermann, aflat în trecere prin Paris, este invitat să cineze în compania unor negustori și bancheri din înalta societate franceză. La rugămintea fiicei gazdei, el relatează la sfârșitul mesei o poveste stranie pe care a auzit-o
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
mediu tipic sătesc și profund religios. În 1877, la vârsta de cincisprezece ani, a plecat la Palma pentru a intra la seminarul teologic. Din tinerețe s-a remarcat prin talentul la scris, care îi permitea să creeze la fel de bine o istorioară, un articol pe teme de actualitate sau poezii improvizate. În 1888 a fost numit titular la Catedra de Istorie Ecleziastică a seminarului, apoi și-a luat diploma în teologie, iar în 1898 a fost numit vicar general; mai târziu, avea
Antoni Maria Alcover i Sureda () [Corola-website/Science/325512_a_326841]
-
scurtă povestire alegorică, care aparține genului epic, de obicei în versuri, în care autorul, personificând animalele, plantele, fenomenele naturii și lucrurile, satirizează anumite năravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta. Ea are următoarea structură: povestirea propriu-zisă (istorioara cu tâlc) și morala (învățătura). Figura de stil folosită de obicei este personificarea.Fabula are 2 caractere: caracter satiric și caracter moralizator. Fabula era deja practicată în Mesopotamia cu 2000 de ani înaintea erei noastre. Tablete provenind din bibliotecile școlare
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
și-o trece în 1885 iar ca student la teologie în anul IV, prelucrează și adaptează lucrarea lui L. Pauer, "Der Lehrer von Apfelheim", apărută la Viena, iar în limba română, la Brașov în 1888, sub titlul "Învățătorul din Merești - istorioară instructivă pentru popor și tinerime". Cartea respectivă s-a bucurat de o largă răspândire, fiind recomandată de către mitropolitul Ioan Vancea tuturor preoților și docenților, drept o carte instructivă și morală, din această periodă datând și o altă lucrare a sa
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
tîrg o căsuță"", 1925) cu melodia cantorului Moișe Oișer. Ultimul cântec este foarte popular în mediul clezmerilor până în prezent, totalizând peste 20 de înregistrări, prima fiind cea a lui Moișe și Frădălă Oișer. Un mare număr de glume, bancuri și istorioare hazlii (1935-1938) au fost alcătuite de Rozental la 12 iunie 1940 Zolmen Rozental a fost arestat, iar la 18 ianuarie 1941 a fost condamnat la 8 ani de lagăre, ca participant activ al "curentuilui burghezo-naționalist al sionizmului", iar apoi i
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
cu probleme ortografice și ortoepice speciale, primele noțiuni de gramatică (numărul „singurit” = singular. „înmulțit” = plural), literele majuscule și semnele de punctuație. Ultimele lecții ale acestei părți cuprindeau și primele texte mai elaborate, în versuri și proză. Partea a treia conținea istorioare morale, fabule poezii și proverbe. Bucățile de citire care predominau erau fie cu rol moralizator ori care descriiau fenomene naturale, subiecte din literatura populară sau aflate în legătură cu probleme din viata de zi cu zi. Se găseeu și unele texte (precum
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
Izvoarele grecești și latine transmit o serie de toponime și hidronime, precum și nume personale. "Vezi și: Listă de denumiri geografice dacice" Remarcabilă este lista de plante dacice dată de Dioscoride Pedanios . Citând o lucrare a lui Androtion, Claudius Aelianus ("Felurite istorioare", VIII, 6) scrie că „se spune că dintre vechii traci nimeni nu cunoștea scrierea.” Dar tot el adaugă „Aceste informații le spune Androtion, dacă el poate fi pentru cineva un martor vrednic de încredere cu privire la cunoașterea scrisului și lipsa de
Limba dacă () [Corola-website/Science/296677_a_298006]
-
luate întocmai; despre cele geografice s-a spus că sunt adesea „fantasmagorice”. Această carte este cunoscută unui public larg, din afara spațiului arab, pentru că a fost tradusă în mai multe limbi, printre care și româna în anul 1985. O serie de istorioare cu zgârciți, dar nu numai - (și cu mâncăi, diverși filozofi, printre care al-Kindi, etc.) - sunt prezentate cu umor unui public arab sensibil la acest viciu , pentru că făcea din generozitate una dintre calitățile sale fundamentale. Nu este de mirare deci că
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
din mediul aristocratic englez. Familia ei deținea două proprietăți notabile: Hellens, în Herefordshire, una dintre cele mai vechi locuințe din Anglia, si Southside House, o locuință impresionantă din Wimbledon Common, în Londra. Au avut doi fii: Peter și Malcolm. O istorioara povestește că Axel Munthe purta o discuție cu editorul sau, John Murray, în grădina casei din Southside, despre publicarea "Cărții de la Sân Michele". Murray i-a spus că străbunul sau, care fusese tot editor și se numise tot John Murray
Axel Munthe () [Corola-website/Science/308943_a_310272]
-
la care a participat și Avram Iancu. Angajamentul lui Șaguna luat la Carloviț începe să prindă viață. La 27 august 1850 s-a deschis la Sibiu o tipografie eparhială întemeiată pe banii lui Șaguna. Aici se tipăresc abecedare, cărți și istorioare biblice. La 1 ianuarie 1853 întemeiază "Telegraful Român", singurul ziar românesc cu apariție neîntreruptă până astăzi. Începând cu anul 1855 Șaguna reorganizează învățământul teologic din Sibiu sub forma unui institut de teologie și pedagogie și care, astăzi, îi poartă numele
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
turneu în Anglia, împreună cu Chuck Berry și Eric Burton, iar The Animals i-au acompaniat. În ultima noapte din turneu, Perkins a participat la o petrecere care s-a dovedit a fi în numele lui, petrecerea sfârșindu-se prin a împărtăși istorioare, cântând la chitară precum și la voce, înconjurat de The Beatles (John, Paul, George și Ringo), care la momentul respectiv era cea mai cunoscută trupa din lume. Ringo l-a întrebat pe Carl dacă poate să preia piesă “Honey Don’ț
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
Avneri l-a vândut. La scurt timp după aceea și-a încetat cu totul apariția. Uri Avneri a făcut din „Haolam Hazè” o publicație combatanta și de anchete jurnalistice, înmulțindu-i difuzarea și cu mijloace de „presă galbenă", de scandal: istorioare erotice, rubrici de bârfe, și fotografii de femei dezbrăcate, lucru ieșit din comun în Israelul puritan din vremea aceea. Prin mijlocirea lui „Haolam Hazè” Uri Avneri a condus campanii combatante în trei domenii. Pe planul politicii naționale - a predicat fără
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
cu rezolvarea lor șsicț. Micile cancanuri bucureștene, înfășurate în clar-obscur, sprijinite pe pseudonime și camuflate în secrete de stat, n-au nici o căutare pe bulevardele cosmopolite ale Parisului. Cum de a izbutit atunci să le bage pe gât gazdelor sale istorioarele de bârfă măruntă, ecourile de țață pizmașă, cu care a bătut la ușa lor? Cum de i-au achiziționat marfa incomprehensibilă și infamă? Vina sau meritul stă poate în facultatea lui Dumitriu de a intra pe fereastră când e scos
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
spune că în timpul discuției cu Brătianu, prințul a deschis un atlas geografic și a observat că dacă trasezi o linie din Anglia pană în India aceasta trece prin România, care va fi deci o țara foarte importantă a Europei. Altă istorioară care a circulat la acel moment era legata de o discuție pe care Carol a avut-o cu Otto von Bismarck, acesta sfătuindu-l să nu accepte propunerea făcând și o presupunere, că el va fi alungat de pe tron după
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
În vigoare numai acest tânăr era considerat evreu. Mama - catolică, tatăl avusese o soție creștină și un fiu creștin, deci era exceptat, fiul cel mare avea o mamă creștină și din naștere a fost botezat catolic. De fapt, prin această istorioară tragică vreau să demonstrez, o dată În plus, că Întreaga ghetoizare a evreilor, de la partea administrativă până la executare, a fost opera autorităților maghiare. Bineînțeles că ideea, logistica exterminării evreilor aparținuse naziștilor, dar executarea concretă a operațiunilor aparținuse În exclusivitate regimului maghiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Otto (i-am uitat numele de familie) din Halle, care avea deja cel puțin 6-7 ani de stagiu În diferite lagăre de concentrare. Dacă există pe pământ Înger salvator, atunci el a fost acest Otto, get-beget german. O sumedenie de istorioare s-ar putea evoca, legate de persoana sa: cum a Încercat, și de cele mai multe ori a și reușit, să ușureze viața, să salveze chiar oamenii de la pieire. - Care erau momentele cele mai grele Într-un lagăr nazist? - Una dintre metodele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unor neajunsuri ce fac omului de rând viața amară (un titlu grăitor - Din dramele mizeriei). Rubricile susținute în „Ararat” și în „Universul” surprind instantanee care, în ochii gazetarului sufletist, au o anume relevanță. Altele sunt „reminiscențe” (Din alte vremi) sau istorioare („pățanii”), uneori nostime, mai adeseori fade, cu palide sclipiri de umor. Mici exerciții narative, ele caută să-și coloreze anecdotica prin conturarea câte unui profil (de pildă, „apașul gazetăresc”). Prozele din Schițe-filme (1913), fie glumețe (cu haz sărăcuț), fie duioase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]