284 matches
-
dintre sfinții Săi. Ar fi avut astfel parte de o revelație care îl îndemna să meargă în Asia Mică, iar la 29 septembrie 1244 sosește la Konya. Împrejurările primei sale întâlniri cu Rumi au fost descrise în diferite feluri de istoriografi. Se spune că, în urma unui schimb de replici, Mawlana a leșinat; când și-a revenit, s-a închis împreună cu Shams, într-o chilie, vreme de patruzeci de zile. Cert este că după această întâlnire, cei doi au devenit de nedespărțit
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
prietena să Émilie du Châtelet la Castelul Cirey în Champagne. Aici și-a scris memoriile, tratatele de stiinte naturiste, istorie și politică, dar și opere dramatice și poetice. Prin mijlocirea Madamei de Pompadour la curțile regale, Voltaire a fost numit istoriograf și acceptat în Academia Franceză. Frederic cel Mare, care aparținea el însuși spiritelor iluminate ale secolului XVIII, l-a luat cu el în 1750 la Potsdam, unde și-a putut exprimă credințele sale anticlericale și unde a putut lucra la
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
care: "Communitățile Evreilor din Iași și București, vol.I", "Pietrele funerare din Iași", "Din arhiva iudaismului românesc", "Problema khazarilor" (1935), "Ștefan cel Mare și evreii", "Despre Evreii Lehi (polonezi)", "Dr. I. Niemirower", "Apocrife în istoriografia evreo-română", "Franz Iosef Sulzer - primul istoriograf al evreilor din România", "Hașdeu ca istoric al judaismului român", "Pinkasimi din București" (n.n. pinkas = registru de stare civilă), "Sinagoga Mare din București", "Contribuțiuni la Istoria Evreilor în România" (1933), "Monografia Templului Coral" (1935), "Templul Unirea Sfântă din București", "Misiunea
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
insă satisfăcând monarhiștii, prin faptul că a menținut domnia Kaiserului. El credea că democratizarea o să demonstreze poporului german că guvernul era pregătit să se schimbe, micșorând, astfel, probabilitatea unei insurecții socialiste, cum avusese loc în Rusia, în 1917. Totuși, unii istoriografi consideră că Ludendorff avea un motiv ulterior pentru planul său. Reformele sale ar fi transferat puterea politică membrilor Reichstag-ului, partidelor de centru - în special, în această perioadă: partidul centrist, liberalii și social-democrații. Astfel, cum Ludendorff ar fi acordat acestor
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
(n. 3 august 1914, Susleni - d. 28 decembrie 1995, București) a fost un preot, publicist, scriitor, critic literar și istoric literar, istoriograf muzical, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor din București. s-a născut la 3 august 1914, în Suslenii Orheiului, din părinți agricultori, răzeși - tatăl său, Mihail Cunițchi, fiind și cântăreț la biserica din Susleni. Rămas orfan
Gheorghe Cunescu () [Corola-website/Science/328587_a_329916]
-
2, 13). Aici au venit mulți oameni de vază din toate colțurile lumii ca să îi audieze prelegerile, printre care se numără însuși Cicero. În strînse relații de prietenie s-a aflat cu el și Pompeius (XI, 1, 6) al cărui istoriograf a ajuns mai tîrziu. Poseidonios a fost un om activ, preocupat de viața publică; el a fost pritan în Rodos, iar prin 87 sau 80 î.Hr. a fost trimis de cetatea sa într-o solie la Roma. Strabon consemnează prezența
Poseidonios () [Corola-website/Science/313172_a_314501]
-
pierderea Statelor latine din Orient, ordinul s-a retras în Europa. În anul 1489 Papa Inocențiu al VIII-lea a decis suprimarea ordinului canonic și încorporarea sa în Ordinul Ioaniților. Unii istorici arheologi din secolul al XIX-lea, continuând tradiția istoriografilor ordinului Sfântului Mormânt, doreau să-i atribuie acestuia o origine pseudo-mitică în timp ce, după examinarea mai atentă a izvoarelor, se dovedește că este vorba de un ordin creat în Țara sfântă de Godefroy de Bouillon cel mai probabil în anul 1099
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
al XVIII-lea. Circulația cărții tipărite și manuscrise”, a încununat cu succes prima etapă a vieții sale de cercetător. După finalizarea studiilor Facultății de Istorie a devenit muzeograf în cadrul „Muzeului de Istorie al orașului București”. Apoi, din 1968 a devenit istoriograf principal la Direcția Patrimoniului Cultural Național. Printre aceste cărți scrise cu trudă, se număra și o lucrare rămasă nepublicată și pe care spera să o poată relua deoarece avea ca temă zona sa natală, județul Dâmbovița, de care o legau
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
(n. 31 mai 1935, Trușeni, județul Lăpușna, Regatul României - d. 4 februarie 2008, Chișinău, Republica Moldova) a fost un autor, bibliolog, bibliograf, istoric, istoriograf, monograf și profesor român din Republică Moldova. s-a nascut pe 31 mai 1935, în comuna Trușeni, județul Lăpușna, Regatul României, în familia lui Constantin și a Victoriei Madan (născută Grozavu). Ambii părinți ai săi sunt descendenți din vechi familii
Ion Madan () [Corola-website/Science/311722_a_313051]
-
unire, este considerat astăzi îndeobște ca fiind actul unirii cu Biserica Romei. El este datat 7 octombrie 1698 și semnat de 38 de protopopi ai Bisericii Românești din Transilvania. Ca și în 1697, o zonă de umbră rămâne, conform unor istoriografi potrivnici unirii religioase a românilor ardeleni, se spune că Atanasie Anghel nu ar fi semnat manifestul, însă aici apar iscăliturile celorlalți participanți, întărite de sigiliul mitropoliei. Documentul este contestat de unii istorici (din partea ortodoxă) care consideră existența unor vicii procedurale
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
s-a realizat prin organizarea unei mari adunări politice a românilor în Cernăuți, la 7 martie 1892, care a decis coagularea tuturor forțelor politice românești într-un partid național unit, reprezentat prin societatea politică «Concordia». Această dată este considerată de către istoriografi drept moment al creării Partidului Național Român din Bucovina. Structura respectivă urma să se întemeieze pe programul publicat cu un an mai devreme în paginile "Gazetei Bucovinei", organ de presă care a fost susținut și de Iancu Flondor. Deși tinerii
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
anumit sens, un stat rival față de Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol (denumit și Imperiul Bizantin). face parte din dinastia Carolingiană, și este văzut uneori ca părintele fondator atât al Franței cât și al Germaniei, și de unii istoriografi ca "părinte al Europei". A fost primul conducător al unui imperiu în Europa occidentală de la prăbușirea Imperiului Roman cu capitala la Roma. Locul nașterii se presupune că ar fi localitatea Prüm unde ar fi trăit mama sa Bertrada. Tatăl său
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
principele de Bismarck, apoi convingerea noastră că în lumea aceasta adevărul e adeseori combătut, neadevărul însă se poartă pe aripele vântului de la un capăt al lumii la altul, ne-a atras atenția asupra șirelor ieșite din pana vestitului profesor și istoriograf, pe cari citindu-le ne-am convins că, departe de a fi fost dictate de ură sau de prevențiune, ele nu sânt din contra decât rezumarea pe scurt a unei stări reale de lucruri, deci adevărate până la virgule și puncte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în esență, [cu] toate rătăcirile și recidivele, o istorie a libertății, maranii Apusului cată să ne fie mult mai apropiați decât neamul evreilor poloneji. Această deosebire între cele două mari neamuri ale jidovimei moderne e în genere recunoscută chiar de către istoriografi prieteni ai evreilor, precum era de ex. răposatul H. Wuttke. Dar și d. Graetz concede deosebirea aceasta, predicând mereu contra aristocraților marani. El se preface a nu înțelege simplul mers al gândurilor mele; el [î]mi substituie lucrul așa ca să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
anul 1661 trupele turco-tătare conduse de Ali, pașă de Timișoara, devastează Ciucul ca pedeapsă pentru participarea, fără acordul Înaltei Porți, la expediția militară împotriva Poloniei condusă de Gheorghe Rákóczi al II-lea. Despre atacul împotriva orașului informează celebrul călător și istoriograf turc Evliya Çelebi, martor ocular al evenimentelor, iar Kájoni consemnează: „Păgânii ... au jefuit tot Ciucul”.</br> În anii 1650, 1665, 1677 și 1707 în Miercurea Ciuc s-au ținut sfaturile generale ale scaunului Ciucului, prilej de comunicare a hotărârilor, constituțiilor acestuia
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
de la studiul istoriei diplomatice, economice și politice tradiționale la noi abordări (în special, la studii sociale și culturale). La începutul epocii moderne, termenul de "istoriografie" definea "scrierea istoriei". Ulterior, a însemnat și " istoric ". Mulți istoricii oficiali au primit titluri gen "istoriograful regal", spre exemplu: în Suedia (din 1618); în Anglia (din 1660) și în Scoția (din 1681 până în prezent). Furay și Salevouris (1988) au definit istoriografia ca fiind " modul de studiu al istoriei care a fost și este scrisă - istoria scrisului
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Facerea Lumii (4163 î. Hr., conform lui Flavius Josephus, istoric evreu) și se termină cu Judecata de Apoi. În evul mediu timpuriu scrierile istorice au constat în anale și cronici ce consemnau evenimente, ale căror cauze erau analizate. Unul dintre primii istoriografi creștini a fost Eusebiu din Cezareea(275-339). Episcop de Cezareea, în Palestina, este considerat părinte al istoriografiei creștine și teolog de renume.A fost implicat în discuțiile legate de arianism. A pus accent pe istoria biblică, combinată cu elemente greco-romane
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
minuscula carolingiană. Brațul cultural și ideologic al Imperiului Carolingian viza restaurarea simbolică a Imperiul Roman în Occident, în acest fel dezvoltându-se artele (manuscrise, fresce, sculpturi, arhitectura, muzica - cel mai vechi sistem de notație muzicală din Occident). Unul dintre primii istoriografi a fost Alcuin din York (735-804), călugăr venit din Anglia, apropiat de Carol cel Mare, a scris teologie, gramatică și poezii și a protejat o nouă generație de intelectuali apărută la curtea lui Carol. Eginhard (770-840), important istoric carolingian, ce
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
bizantină și cea occidentală, istoria bizantină fiind scrisă în limba greacă, pe când istoria în Occident era scrisă în latină. Istoriografia bizantină punea accent pe politica de stat, autorii fiind oameni politici importanți și martori ai evenimentelor. Printre cei mai timpurii istoriografi bizantini a fost Procopius din Cezareea (500 - 565), care a scris despre "Istoria Războaielor lui Iustinian", Despre Ziduri (De Aedificis), în care a descris monumentele și edfificiile publice, precum și "Istoria Secretă", în care insera multe calomnii la adresa lui Iustinian și a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în prizonierat, în pușcărie sau în domicilii forțate. Posibila pierdere în anonimat a destinului său de excepție este resimțită ca o nouă nedreptate și-l revoltă pe fiul intelectual, care se hotărăște să devină un "grefier al stărilor morale", un Istoriograf al Isarlîkului "turcit". Singura temere a martorului fără voie la atrocitățile Istoriei ce i-a fost hărăzită este să nu moară "nemărturisit". Se revendică din Blaga, îndrumătorul lucrării lui de absolvire a Facultății de Litere și Filozofie și din Cercul
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
mitologia lumii literare, în contul lui Paul Georgescu figurează și o condamnare la moarte în timpul regimului antonescian. Rămîne adeptul gîndirii marxiste, dar este permanent obsedat de "hahalerism", de scîrbavnicul "cameleonism rentabil" și devine tot un "grefier al stărilor morale", un Istoriograf lucid al Platoneștiului "îndemonit". Judecînd după numărul mare de cărți publicate (toate parabole vătuite autobiografic), teama lui pare să fi fost aceeași: să nu moară "nemărturisit". Dacă I. D. Sîrbu scrie "în postumitate", fiind revelația absolută a prozatorilor cu o
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
empirism anglosaxon Împotriva idealismului romantic...“ „Iată cum reconstituim treptat istoria lumii“, zise Diotallevi. „Noi acum rescriem Cartea. Îmi place, Îmi place“. 73 Un alt caz curios de criptografie a fost prezentat publicului În 1917 de unul dintre cei mai buni istoriografi ai lui Bacon, doctorul Alfred Von Weber Ebenhoff din Viena. Bazându-se pe aceleași sisteme deja Încercate pe operele lui Shakespeare, Începu să le aplice pe operele lui Cervantes... Continuând cercetarea, descoperi o răscolitoare probă materială: prima traducere engleză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi că nu suntem destul de barbari, având tăria și fecioria de simțiri ale barbariei, ci că avem numai viciile civilizației pe de o parte, numai viciile barbariei pe de altă. "Semibarbari", iată termenul tecnic pentru starea noastră, pe care un istoriograf modern [î]l va și întrebuința, cunoscând că această stare e de o sută de ori mai rea decât barbaria, nevorbind de răutatea ei în alăturare cu adevărata civilizație. {EminescuOpXII 376} Dar, pentru numele lui Dumnezeu, văzutu-s-au undeva în lume
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu mă uita și pe mine" în vederea repremenirii ministeriale. Se mai spune însă că sentimentalismul {EminescuOpXI 128} d-lui colonel nu și-a atins scopul practic: d-sa rămâne și de astă dată pe din afară din noua combinațiune. Ca istoriografi simpli amintim cu această ocazie că acest fierbinte dinastic, onor. d. Anghelescu, este același colonel care odinioară, fiindu-i partidul în culmea învierșunării ca opoziție, a ordonat corpului de sub comanda sa ștergerea numelui M. Sale din formula de jurământ milităresc
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
reversibilul, ar fi aflat o altă întrebuințare în economia naturii decât aceea de-a deveni conducător al României. Acea altă întrebuințare pe care natura ar fi putut-o face de acești onorabili domni e o temă demnă de discutat pentru istoriograf, iar, când nuanța roșie se adâncește în purpura Mihălescu-Chirițopol-Simulescu, tema devine interesantă chiar pentru jurisconsulți, mai ales dacă acestia nu vor fi cumva din școala preageneroasă a italianului Beccaria și n-ar avea o aversiune prea pronunțată în contra culturii cânepei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]