1,394 matches
-
1926, în urma fuziunii cu Partidul Național, legendarul, azi, Partid Național-Țărănesc), dar și prin participarea în structurile altor partide. Maria Bancea-Ilioaia și Christina Zarifopol-Illias reușesc să alcătuiască un volum care, în ciuda structurii compozite - ce reunește documentarul (inclusiv fotografic), memorialistica și investigația istoriografică -, are o evidentă unitate de fond. Aceasta este determinată de perspectiva formativă asupra istoriei școlii din Humulești, ce depășește simpla reconstituire și se transformă într- o lecție de pedagogie și, în ultimă instanță, de viață. Cele două figuri marcante ale
Recuperarea modelelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5451_a_6776]
-
minciuni, fiind de la sine înțeles că fără ele ne-ar fi greu să recunoaștem produsele neobișnuite ale spiritului”. Breviarul (Historia calamitatum), al treilea volum, apărut în 1980, e structurat în forma epică a unei cronici, alcătuită de un Anonim, textul istoriografic fiind însoțit de note explicative ale naratorului. Narațiunea are drept scenă de desfășurare un spital de nebuni, iar Anonimul nu face altceva decât să noteze vorbele pacienților. Scriitura iese, așadar, din tiparele obișnuitului, căpătând reflexe insolite, bizare, incongruente. Autorul recurge
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
și, ulterior, a României Mari. Și care reușește să fie o asemenea istorie tocmai pentru că documentele vizuale pe care se bazează, provenind din colecțiile personale ale celor doi autori, au fost „asamblate” într-o construcție coerentă din punct de vedere istoriografic, care vădește 1) o excelentă cunoaștere a trecutului Constanței și 2) o la fel de bună cunoaștere a istoriei vechii Românii, care a permis inserarea istoriei vizuale a orașului în „rama” procesului, mai amplu, de dezvoltare și modernizare a întregii țări, sub
Constanța, într-un album de epocă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5229_a_6554]
-
vizuale a orașului în „rama” procesului, mai amplu, de dezvoltare și modernizare a întregii țări, sub marele Carol I și, apoi, sub urmașii săi interbelici. Imaginile (constând în cărți poștale emise între anii anunțați în titlu) sunt însoțite de comentarii istoriografice pertinente, menite să îl ajute pe cititor să colaționeze cartolinele, într-un discurs vizual bine închegat și mereu expresiv. Trebuie spus, de la bun început, că opera de colecționari a lui Viorel Ovidiu Lipovan (din păcate, plecat, între timp, la cele
Constanța, într-un album de epocă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5229_a_6554]
-
mai mult din amintirile somptuoase ale unui trecut strălucit... Operațiunea de recuperare a memoriei - după cum spune în prefață Valentin Ciorbea - este atât de minuțioasă, încât cei doi autori-colecționari reușesc performan- ța de a induce un discurs autoreferenț ial, în ductul istoriografic principal. Odată cu istoria Constanței, ei au punctat și istoria cartofiliei constănțene, descoperind și oferindu- ne cărți poștale care ne înfăți- șează chiar... editurile și editorii respectivelor ilustrate. Pe această cale, ni se deschide o poartă de acces către mediul cultural
Constanța, într-un album de epocă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5229_a_6554]
-
de viață și izbutește să creeze atmosferă, nu altfel decât o cronică. Este, în ce ne privește, cronica vieții de curte. Adăugați un nume istoric în locul fiecărei funcții statale, ori de câte ori e ea amintită, și vă veți trezi în fața unui text istoriografic cu Ťîntâmplărileť domnului, spătarului, stolnicului, comisului și ale celorlalți oameni de casă. și mai bine ar fi, însă, să nu adăugăm nimic și să observăm că tocmai nespecificarea numelor, a datelor și a împrejurărilor anume e în măsură să dea
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
recunoaște că pleacă la drum având în minte celebrul studiu al lui Al. Călinescu, Caragiale sau vârsta modernă a literaturii.) În rest, când se menține în spațiul literaturii vechi, Eugen Negrici rămâne savuros. Iar critica lui - eficace. Sistematizarea primelor scrieri istoriografice de la noi (făcută în subsolul câtorva pagini) n-are nici un cusur logic. Criteriile sunt funcționale, singura valoare căutată fiind aceea de adevăr. Interesantă se dovedește și analiza bugetului țării Românești din vremea lui Brâncoveanu. Din cuțite și pahară, adică din
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
de studii care se întrepătrund, realizează, cu multă discreție, o mică revoluție metodologică în cercetarea unui text medieval în cultura română. Pentru că Gabriel Mihăilescu abandonează tiparul „clasic" al unei asemenea cercetări, care este cel istoric. El relevă tocmai inadecvarea criteriilor istoriografice în studiul poeticii legendei hagiografice, motiv pentru care procedează la o altă lectură. După un scurt excurs în care abordează, cu salutară precauție, originea legendei, cercetătorul pornește de mai departe, și anume de la aspectele teoretice ale legendei hagiografice. Mai corect
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
în primul rând la un demers de sistematizare a noianului de informații risipite, uneori contradictorii, ulterior identificând în manuscrisele românești 5 variante tipologice „lungi" și 3 „scurte". Repet, tipologia propusă de cercetător se bazează pe poetica legendei, nu pe criterii istoriografice (origine, datare, filiațiuni etc.). Sistematizarea sa este cu atât mai binevenită, cu cât popularitatea sfintei în mediul românesc este în creștere, facilitată de criza morală a societății și, mai ales, de caracterul „extrem" al moralei legendei: dacă până și o
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
avantaj, tentant în măsura în care îi îngăduie să echivaleze pe narrare cu probare (infirmând pe același Quintilian). Neortodox de două ori, căci narează ca să dovedească și ignorează granițele dintre istorie și elocință, Eminescu aclimatizează în publicistică ficțiunea documentară sau, dacă vrem, imaginarul istoriografic cu atribute probante. Jurnalistului îi reușește un tur de forță: o răsturnare de funcții, grație căreia adevărul însuși este silit să se dovedească verosimil." (p. 150) Întorsătura e, încă o dată, călinesciană. Transpusă în coloane de ziar, istoria tot o sinteză
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
ar putea duce societatea românească spre o criză a democrației, similară celei din prima jumătate a secolului XX. „Nu cred că peste 20 de ani și mai ales peste 50 de ani epoca Băsescu va ocupa mult loc în discursurile istoriografice. Cred că va fi mai degrabă interpretată într-o perspectivă anecdotică. Dacă nu sfâșește foarte prost, într-o catastrofă politico-socială, nu cred că epoca Băsescu va ocupa un spațiu important în istorie și în conștiința oamenilor", a spus la dezbaterea
Dezbatere DeCe News: Epoca lui Băsescu va fi doar un paragraf mititel în cărţile de istorie - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/47653_a_48978]
-
sfârșit, despre interviu, criticul afirmă că „După cum sunt intonate, e evident că întrebările au fost scrise dinainte [...]. Probabil, la fel și răspunsurile”. Așadar, o ediție Dimov care, deși nu conține nici o inedită și nici o revelație istorico-literară, constituie un model. Acuratețea istoriografică, atenția la detalii, abundența informației și, nu în ultimul rând, o interpretare pertinentă a textului fac din 7 poeme rostite la Radio nu doar un eveniment sentimental, ci și o excelentă introducere în poezia lui Dimov.
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
culturală a Bucovinei interbelice, cu accent special pe spațiul cernăuțean. Capitole precum Bucovina și complexul provinciei, Mîntuirea prin provincie sau Disocierea de sămănătorism, gîndirism și grupul de la „Criterion”. Reacții antimoderniste stau mărturie în acest sens. Sunt evidențiate cu egală aplicație istoriografică, asocierile și clivajele dintre „radicali” (precum Mircea Streinul, Pan Vizirescu, Traian Brăileanu, Vasile Posteucă ș.a.) și „moderații” (Iulian Vesper, Traian Chelariu) apropiați liberalilor lui Ion Nistor, mentorul mișcării literare din Bucovina anilor ’20. Poezia „iconaristă”, selectată încă din deceniul al
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
al intelectualității române din Transilvania sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX. Probabil cel mai mare orator al românilor din Transilvania și primul istoric modern al Ardealului, el a trecut prematur la cele veșnice, înainte de împlinirea unei opere istoriografice care se anunța matură și temeinică. Pentru această operă va fi, de altfel, ales membru titular al Academiei Române, în 10 iunie 1909, cu numai câteva luni înainte de tragicul său sfârșit. Editarea operei sale postume a continuat până în perioada interbelică, după
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
Carillo și redactată în 1601, respectiva descriere - ce face parte dintr-o serie mai întinsă de relatări și observații despre Transilvania, ce-și așteaptă încă editorul - este semnificativă nu atât în privința „imaginii” românilor în ochii occidentalilor, cât pentru statutul disciplinei istoriografice și geografice la acea dată. Comparația cu fragmente similare aparținându-i lui Grigore Ureche, bunăoară, se impune de la sine. Cântecul de lume, spuneam, beneficiază de o atenție deosebită din partea lui Mircea Popa. Drept dovadă, studiile din Cărți, manuscrise, biblioteci: Prima
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]
-
intelectual public de a reface pe cont propriu, în interiorul unui sistem de gândire perfect articulat, câteva din evenimentele care au dat identitate și culoare istoriei în secolul al douăzecilea. Tony Judt hașurează cu un creion bine ascuțit fragmente din discursul istoriografic contemporan, propunându-ne să-l însoțim într-o aventură a cunoașterii subtilă și îndrăzneață, cu nimic mai puțin solicitantă decât o călătorie exploratorie în cea mai întunecată parte a junglei amazoniene.
Brave old world (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5555_a_6880]
-
lucrare de pionierat, atât prin munca de arhivă pe care a presupus-o - și care a dus la descoperirea de documente și surse de informații de valoare -, cât și, după cum arată profesorul Iacob Mârza în studiul introductiv, datorită noutății viziunii istoriografice și culturale a tânărului savant. Deși Pâclișanu, prins în vârtejul activităților curente - și, evident, nebănuind catastrofa care avea să-i lovească pe greco-catolici - nu s-a grăbit să o tipărească, teza a contribuit decisiv la configurarea viziunii sale istoriografice. După cum
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
viziunii istoriografice și culturale a tânărului savant. Deși Pâclișanu, prins în vârtejul activităților curente - și, evident, nebănuind catastrofa care avea să-i lovească pe greco-catolici - nu s-a grăbit să o tipărească, teza a contribuit decisiv la configurarea viziunii sale istoriografice. După cum arată editorii, cercetările pe care ea lea prilejuit vor fi întrebuințate de savant în studiile ulterioare. Înainte, însă, de a comenta ediția propriu-zisă, e cazul să spun câteva cuvinte despre Zenovie Pâclișanu (1886- 1957). Prelat și istoric, activist politic
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
îndelungați în care nu s-a putut vorbi despre Pâclișanu. Specialiștii au astfel - cel puțin în principiu - ocazia să confrunte textul original cu traducerea Andreei Mârza, care a optat (și bine a făcut) pentru o transpunere fidelă a sensului textului istoriografic, neutră din punct de vedere stilistic, deși limba română în care scria, la 1912, Pâclișanu purta cu siguranță pecetea latinismului blăjean. Însă o eventuală încercare de reconstrucție a particularităților stilistice, pe lângă faptul că necesită măiestrie literară și experiență filologică, ar
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
Dumnezeu și de slăvirea numelui lui (prin psalmi, rugăciuni, imnuri), de fortificarea virtuții și de educarea în spiritul smereniei creștine (prin meditația morală) ori de istorisirea unor întâmplări istorice în spiritul aceleiași smerenii [...] Toate acestea presupuneau precumpănitoare intenții religioase, pedagogice, istoriografice, encomiastice, o anume sobrietate indigestă, o ținută sacramentală, o solemnitate aspră, stângace și nobilă. Din acest peisaj al poeziei cernite, veșnic încruntate, neostenit ceremonioase a medievalității noastre târzii, au lipsit, multă vreme, gratuitatea, savoarea, bucuria vieții. Când putem semnala, în
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
baluri și dezbateri televizate. Una figurează civilizația, progresul și se adresează rațiunii, cealaltă a fost considerată apanajul „omului primitiv” și se adresează imaginației, numită cândva, în vremea lui Paracelsus, „șefa și conducătoarea celorlalți”5. Cercetând începuturile filosofiei oculte, toate abordările istoriografice se opresc invariabil la legenda colportată de Aulus Gellius 6 despre Aristotel, cel care ar fi predat în Lyceum două feluri de lecții (auditiones), unele exoterice (exoterici dicerentur), altele orale sau acroatice (partium acroatici), cele din urmă vizând o altfel
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
Prefer ca tot ceea ce v-am spus până acum să suscite reflecțiile voastre. Cu alte cuvinte: încheind, aceste întrebări să rămână în permanență puse!...”), domnia sa știind prea bine că nu există un „adevăr absolut” al istoriei și că orice demers istoriografic rămâne în cele din urmă „interpretare”. Inutil să mai subliniez modernitatea acestei viziuni într-o epocă în care tot mai mulți cercetători subliniază „ficționalitatea” istoriei și când am început să ne convingem că aceleași structuri ale imaginarului din care se
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
apropieri. Ca și druizii, preoții getodacilor au avut un cult misteric cu caracter noocratic și inițiatic, scrierea tabuistică, sacrificii umane și ritualuri de trecere centrate pe epifania unui zeu urano-htonian. Interrelaționarea cultică a celor două etnii are și o mărturie istoriografică, Origene spunând în Philosophumena, 1, 2, că: „Nu Pythagoras a introdus druidismul la celți, după cum susțin alți scriitori, ci discipolul său, tracul Zamolxis”. Pe această punte balcano-irlandeză creată de migrația vechilor celți a putut circula nu doar complexul de legende
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
Împărtășindu-ne din experiența dialogurilor pe care le-a realizat cu foști lideri comuniști, cercetătoarea ne și spune că "un dialog cu un fost lider comunist se întreține și se alimentează prin recursul continuu la surse conexe. Evocarea altor surse istoriografice - mai ales a unor informații inedite provenite din arhive - este continuă. Astfel, metoda interviului nestructurat se îmbină cu metoda biografica și cu aceea a studiului documentelor de arhivă, rezultatul fiind o biografie a interlocutorului și totodată o frescă a epocii
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Fundația Academia Civică, 2013, 518 p. După propria mărturie, Reynald Secher este primul cercetător francez care a calificat atrocitățile de la Vandeea drept genocid. Acest lucru s-a întâmplat în 1986, cu apariția cărții Le Génocide franco-français: la Vendée-Vengé. Revizuirea canonului istoriografic care reducea masacrul comis de către trupele revoluționare franceze asupra locuitorilor Vandeei la dimensiunea unui război civil (în cel mai bun caz) a venit în urmă descoperirii la Arhivele Naționale a unor biletele pe care erau consemnate ordine explicite de exterminare
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]