350 matches
-
a afirmat în climatul romantic, în care ulterior s-a și maturizat. Al doilea moment, care culminează cu raționalizarea curentului romantic de către Hegel, este caracterizat de elaborarea noțiunii de transcendental și de doctrina istoristă. Transcendentalul este teoretizarea activității umane, în timp ce istorismul este teoretizarea devenirii istorice. Aceste acțiuni, ca și rezultatele obținute, ajung să coincidă. Chiar și elementele ce intermediază rezultatele amintite, ca și instrumentele lor metodologice, sfârșesc prin a se identifica, toate, cu rezultatele procesului dialectic, ce dizolvă orice element contemplativ
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
marilor democrații burgheze decadente) și deducția că «noii filosofi» se mișcă între iluminism și marxism pe de o parte și lagărele de concentrare staliniste pe de altă parte. Marxismul este în mod cert legat de iluminism, este ultima sa consecință. Istorismul idealist transcendental este veriga ce realizează medierea și transferă întreaga instanță iluministă către marxism. Stânga hegeliană nu va înfăptui o fractură în sistem, așa cum vor face Nietzsche și Kierkegaard, întrucât ea a fost, de fapt, o consecință a sistemului pe
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de trăsniți Încât să‑l satisfacă. Dar, desigur, trebuiau să‑și Însușească Învățăturile fundamentale, ba chiar să le cunoască al naibii de bine. - Nu‑i ăsta ăla sucitul? Întreba despre unul sau altul dintre studenți. Ai primit o copie după articolul lui „Istorism și filozofie”? I‑am cerut să ți‑o pună În cutia ta poștală. Răsfoisem articolul. Încercasem sentimentul unei furnici care se pregătește să traverseze Anzii. Da, Ravelstein Își Îndemna tinerii să se descotorosească de ideile părinților. Dar În comunitatea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
atare, la pierderea retrospectivă în lume. Simțul istoric temporalizează toate formele și toate valorile, încît categorialul și valabilul prind rădăcini în lume ca orice relativitate concretă. Când și atunci sânt superstiția simțului istoric, a cărui hipertrofie inevitabilă a dat naștere istorismului modern. Zorile culturilor și formelor aurorale ale spiritului sânt străine de tentațiile acestui simț. Orice cultură mare se creează în atmosfera învăluitoare a unei eternități, absorbită de individ prin toți porii. Constructorii de catedrale în zarea modernității, de piramide în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
incomparabil al tuturor aurorelor de cultură. De o parte epoca de naivitate, de cealaltă, epoca de cunoaștere. Lumea homerică și sincretismul alexandriu înseamnă două epoci la antipod. Secolul lui Pericle este epoca de maturitate și de rotunjime. Lumea gotică și istorismul modern reprezintă, în plan occidental, același dualism, de aceeași semnificație și gravitate. Clasicismul francez și romantica germană sânt momente culturale perfecte, culmi de cultură așezate între epoca de naivitate și de cunoaștere a Franței și Germaniei. Ele au ceva din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fiind autorul unui text, atunci genial trebuie să îi fie și interpretul. Emul al lui Leopold von Ranke (1795-1886), care comparase demersul istoriografic cu un oficiu sacerdotal 1, Wilhelm Dilthey va căuta o formulă hermeneutică prin care să depășească dogmatismul istorismului hegelian, dar care să conserve unitatea de sens a istoriei umanității. În primul rând, Dilthey este cel care va recunoaște clivajul între „științele naturii” și „științele spiritului” (sau „umanioarele”), refuzând metodei pozitiviste dreptul de a ancheta obiectele de studiu ale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
climat intelectual afectează hermeneutica suspiciunii: nu patetica dorință a savantului de a descoperi „ultimul adevăr”, ci plăcerea meschină de-a confirma pretutindeni absența chiar a posibilității unui astfel de adevăr. Legitimarea paradigmei postmoderne se poate face în limbajul dublu al istorismului și al ontologiei diferenței. În privința istoricismului, această ideologie derivă dintr-o prejudecată scientistă pe care Milbank o deconstruiește prin reabilitarea cunoașterii narative. Cu alte cuvinte, pe urmele lui Paul Ricœur, teologul britanic recunoaște inevitabila mediere lingvistică a oricărui tip de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
blochează accesul la raționamentul istoric în cheia longue durée. Este adevărat: redactat în Occidentul celor două conflagrații mondiale, manifestul consensului social urma să vindece traumele unei generații sacrificate. Din tranșeele imunde până în cartierele de lux ale vechilor capitale europene, patima istorismului se consuma furibund și endemic. Fundamentalismele seculare păreau născute dintr-un exces de zel în interpretarea semnelor veacului. După 1945, „era atomică” și „războiul rece” păreau să impună resemnificarea promisiunilor eshatologiei biblice. Lumea întreagă spera că „pacea va fi lucrul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
din 1985, Economic Action: The Problem of Embeddedness, este o critică adusă funcționalismului lui Williamson, precum și concepțiilor economice subsocializante și, respectiv, sociologice suprasocializante ale acțiunii pe care le consideră deopotrivă atomiste. Spre deosebire de funcționalismul lui Williamson (1981, 1991, 1993) și de istorismul, mai degrabă sistemic, al lui North (1990), Granovetter Își construiește argumentația cu preponderență la nivel microsocial. Opțiunea lui poate fi caracterizată atât ca individualistă, concentrându-se asupra acțiunii sociale, dar și structurală, subliniind rolul rețelelor de relații În producerea cooperării
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
artei" - teologia, istoria, literatura, știința. Amănunțim și punem la punct "seria teologică" din lista de lecturi întocmită de Noica cu puțină vreme în urmă. Cred că secolul 21 va fi unul al regăsirii spiritualității, după ce secolul 19 fusese unul al istorismului, iar al nostru, unul al științei." Cât despre istorie, Noica ne întreabă dacă se poate face istoria artei fără istorie, de vreme ce filozofia istoriei fără istorie e limpede că nu poate exista. Victor mărturisește că pentru el istoria se rezolvă ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nuanțează această relație de continuitate dintre naratologia clasică și naratologia post clasică pe care o prezintă ca pe o sumă de diferențe și tensiuni, ca pe o erodare a consensului structuralist generată de acceptarea provocărilor venite dinspre poststructuralism, feminism, noul istorism sau postcolonialism. În accepția lui Nünning, naratologia postclasică beneficiază de o serie de evoluții din teoria literară și culturală cum ar fi receptarea scrierilor influente ale lui Hayden White, criza poststructuralismului, întoarcerea spre istorie, cultură, antropologie și etică și ascensiunea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
nuanțează această relație de continuitate dintre naratologia clasică și naratologia post clasică pe care o prezintă ca pe o sumă de diferențe și tensiuni, ca pe o erodare a consensului structuralist generată de acceptarea provocărilor venite dinspre poststructuralism, feminism, noul istorism sau postcolonialism. În accepția lui Nünning, naratologia postclasică beneficiază de o serie de evoluții din teoria literară și culturală cum ar fi receptarea scrierilor influente ale lui Hayden White, criza poststructuralismului, întoarcerea spre istorie, cultură, antropologie și etică și ascensiunea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
nuanțează această relație de continuitate dintre naratologia clasică și naratologia post clasică pe care o prezintă ca pe o sumă de diferențe și tensiuni, ca pe o erodare a consensului structuralist generată de acceptarea provocărilor venite dinspre poststructuralism, feminism, noul istorism sau postcolonialism. În accepția lui Nünning, naratologia postclasică beneficiază de o serie de evoluții din teoria literară și culturală cum ar fi receptarea scrierilor influente ale lui Hayden White, criza poststructuralismului, întoarcerea spre istorie, cultură, antropologie și etică și ascensiunea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
în reflecția: "Căci ce e dreptul? Datoria ce e decât dreptul unui subiect, care implică datoria obiectului, ce datorează." Aici se ascunde imaginea complexă a dublului binom, care "duce la dezlegarea unei controverse ce a traversat veacuri, între raționalism și istorism. Școala istorică a dreptului, considerând juridicitatea ca un produs al vieții sociale dintr-un timp dat și un loc dat, nu putea explica identitatea unor norme juridice aparținând diferitelor perioade și popoare și nici impregnarea unor sisteme juridice naționale cu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
sub forma unui sistem, dar că această organizare privea realizările limbii în vorbire. Cert este însă că, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, lingviștii ajunseseră la ideea că limba există ca sistem, ca structură ordonată, deși preponderența istorismului a făcut să nu se insiste în mod deosebit pe această idee. Caracteristica de bază a sistemului este aceea că unitățile care îl alcătuiesc își au individualitatea proprie și se pot identifica numai fiindcă în ansamblul sistemului au o anumită
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de ameliorare dirijată a limbii (literare). Ca atare, cînd au apărut zorii lingvisticii moderne, s-a afirmat cu tărie ideea transformării limbii, idee care, transpusă pe terenul limbilor populare, a condus la principiul evoluției limbilor din limbi anterioare și la istorismul lingvistic. În condițiile în care, în cazul limbilor literare, se constata intervenția voită din perspectiva unor scopuri, noua știință care s-a născut la începutul secolului al XIX-lea și-a asumat numai faptele care corespondeau transformărilor "naturale", adică numai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ca o decădere a lui. Situația s-a schimbat abia în secolul al XIX-lea, cînd, o dată cu apariția romantismului, s-a schimbat și perspectiva asupra limbii populare, iar cercetarea ei a devenit obișnuită în ca-drul investigațiilor asupra limbii. Fundamentată pe istorism și pe comparatism această cercetare pornea de la principiul axiomatic că limbile se schimbă mereu, iar uneori atît de mult încît își pied identita-tea și devin alte limbi. Istorismul (în cadrul căruia se remar-că în mod deosebit schimbarea) a fost și principiul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cercetarea ei a devenit obișnuită în ca-drul investigațiilor asupra limbii. Fundamentată pe istorism și pe comparatism această cercetare pornea de la principiul axiomatic că limbile se schimbă mereu, iar uneori atît de mult încît își pied identita-tea și devin alte limbi. Istorismul (în cadrul căruia se remar-că în mod deosebit schimbarea) a fost și principiul de bază al școlii neogramatice, care a dominat gîndirea lingvistică în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și mare parte din veacul următor. De altfel, chiar pentru
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dacă vreți, al lumii de dincolo, întrezărită prin porțile visului, extazului, morții clinice, filosofiei și experienței mistice. Rînd pe rînd apar fantomele egiptene, cele chinezești, iraniene, grecești, evreiești, tehnici ale extazului, ascensiuni extatice și magie. Este o carte gnostică, răsturnînd istorismul și care pledează pentru "existența unui sistem universal al spiritului care guvernează percepția și interferează cu lumea fizică" (L.E. Sullivan). Intuiția îmi spune că Ioan Petru Culianu a experimentat mai mult decît ne-a împărtășit într-o manieră științifică, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pătrundă inclusiv în mediile academice, iar atunci întrebarea este: Ce facem? Cum ne raportăm la ele? De fapt, aceasta e o meteahnă mai generală a școlii noastre în materie de doctrine eco-nomice, ceea ce face să oferim prilej unor atacuri nedemne: istorismul. Ne oprim cu prezentarea ideilor, teoriilor și doctrinelor economice undeva în anii '80 ai secolului trecut și nu suntem actuali, cîtă vreme mișcarea ideilor nu se oprește, se dau premii Nobel pentru economie în fiecare an, deci se creează mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Domnului profesor Mircea Flonta, cu întreaga mea recunoștință CUPRINS Cuvânt introductiv / 9 I. Preliminarii despre Zeitgeist / 13 1. Argumente și contraargumente în privința unei încadrări în epocă / 13 2. Perspective filozofice, perspective larg culturale / 14 A) Raționalism universalist clasicism / 17 B) Istorism relativist romantism / 19 C) Pozitivism realism / 22 3. Poziția lui Dilthey în epocă / 26 A) Considerații despre evoluția individuală și despre evoluția epocii / 26 B) Criza epocii și/sau criza filozofiei / 30 C) Relația cu filozofia kantiană / 32 D) Relația
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
38 F) Relația cu pozitiviștii / 42 Note și comentarii / 51 II. Progres și discontinuitate în viziunea istoristă asupra evoluției filozofiei / 81 1. Viziunea istoristă în genere / 81 A) Geschichte, Historie, Historik, Histor(iz)ismus, Geschichtswissenschaft / 81 B) Scurt istoric al istorismului / 82 a) Originile istorismului / 83 b) Accepțiunile termenului / 84 c) Meritele și implicațiile istorismului / 85 d) Stadiile istorismului / 88 e) Concluzii pe marginea istoricului istorismului / 90 2. Viziunea istoristă asupra filozofiei / 93 A) Istorism și supraistorism / 94 a) Continuitate și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pozitiviștii / 42 Note și comentarii / 51 II. Progres și discontinuitate în viziunea istoristă asupra evoluției filozofiei / 81 1. Viziunea istoristă în genere / 81 A) Geschichte, Historie, Historik, Histor(iz)ismus, Geschichtswissenschaft / 81 B) Scurt istoric al istorismului / 82 a) Originile istorismului / 83 b) Accepțiunile termenului / 84 c) Meritele și implicațiile istorismului / 85 d) Stadiile istorismului / 88 e) Concluzii pe marginea istoricului istorismului / 90 2. Viziunea istoristă asupra filozofiei / 93 A) Istorism și supraistorism / 94 a) Continuitate și discontinuitate / 94 b) De la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în viziunea istoristă asupra evoluției filozofiei / 81 1. Viziunea istoristă în genere / 81 A) Geschichte, Historie, Historik, Histor(iz)ismus, Geschichtswissenschaft / 81 B) Scurt istoric al istorismului / 82 a) Originile istorismului / 83 b) Accepțiunile termenului / 84 c) Meritele și implicațiile istorismului / 85 d) Stadiile istorismului / 88 e) Concluzii pe marginea istoricului istorismului / 90 2. Viziunea istoristă asupra filozofiei / 93 A) Istorism și supraistorism / 94 a) Continuitate și discontinuitate / 94 b) De la unitatea istoriei la "unitățile" ei / 95 B) Istorismul lui Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
evoluției filozofiei / 81 1. Viziunea istoristă în genere / 81 A) Geschichte, Historie, Historik, Histor(iz)ismus, Geschichtswissenschaft / 81 B) Scurt istoric al istorismului / 82 a) Originile istorismului / 83 b) Accepțiunile termenului / 84 c) Meritele și implicațiile istorismului / 85 d) Stadiile istorismului / 88 e) Concluzii pe marginea istoricului istorismului / 90 2. Viziunea istoristă asupra filozofiei / 93 A) Istorism și supraistorism / 94 a) Continuitate și discontinuitate / 94 b) De la unitatea istoriei la "unitățile" ei / 95 B) Istorismul lui Dilthey / 98 a) Relativizarea apriorismului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]