160 matches
-
istoriei Hegel ignoră istoria preconceptelor, sare peste etapa formării lor în conștiința individuală, prezentându-ne direct descinderea Logosului în empirie. Însă dincolo de această presupoziție (a noastră, de astă dată), diferența rămâne și este evidentă: deși ambii gânditori folosesc o metodă istoristă, Hegel așa cum am arătat, de altfel o aplică într-un sens transcendent, recurgând la o cale logică (imanența este doar a gândirii), pe când Dilthey prezentând geneza și istoria preconceptului utilizează istorismul într-un sens imanent, care ține seama doar de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
corelației universale, și nu corelația însăși", fiindcă aceasta "nu poate fi obiect al cunoașterii cu valoare obiectivă"146. Pe urmele acestor explicații, am spune că, dacă știința are conștiința relativului în relativ (vezi punctul de vedere pozitivist), filozofia capătă o dată cu istoriștii conștiința absolutului în relativ. După această paranteză, să revenim la modul în care Dilthey trece în revistă sistemele filozofice, urmărindu-le pe coordonatele teoretice deja stabilite. Ne vom opri doar la două exemple, spre a ilustra, așa cum ziceam, demersul autorului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
demn de atenție ne vorbește o epocă culturală, spiritul unei anumite comunități și se afirmă individualitatea unei gândiri și sensibilități omenești în ceea ce ele au unic și irepetabil"189. O asemenea apreciere ce trimite nemijlocit la analiza noastră asupra discontinuităților istoriste care-i refuză un sens real istoriei ca Geschichte ni se pare în ansamblu îndreptățită. Zicem "în ansamblu" întrucât se cuvine să ne reamintim că istoriștii îl conferă totuși un sens istoriei ca Historik (ceea ce numeam sensul ei conceptual vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și irepetabil"189. O asemenea apreciere ce trimite nemijlocit la analiza noastră asupra discontinuităților istoriste care-i refuză un sens real istoriei ca Geschichte ni se pare în ansamblu îndreptățită. Zicem "în ansamblu" întrucât se cuvine să ne reamintim că istoriștii îl conferă totuși un sens istoriei ca Historik (ceea ce numeam sensul ei conceptual vezi II, 2Bc). De aceea credem că sintagma "universuri închise" trebuie să fie nuanțată. Construcțiile metafizice sunt, într-adevăr, "unice și irepetabile", altfel spus discontinui. Dar ele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a naturii umane, ci în acela al evoluției logosului 215 (vezi și I, nota 28). ) Holismul teoriei sistemelor Am vorbit de asemenea despre o continuitate a preocupărilor și investigației, a atitudinilor și scopurilor filozofice. Pentru aceasta am plecat de la principiul istorist privitor la continuitatea cunoașterii faptelor istorice, iar nu a faptelor înseși, și am ajuns la principiul multiplelor corelații holiste, specifice lui Dilthey (de pildă, "corelația faptelor individuale", "corelația realității obiective", "corelația scopurilor", "corelația istorică a sistemelor"). Apoi, chiar reapariția celor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
stimula creația metafizică", de a asigura "prezența motivației pentru continua reluare a construcției metafizice"222. De altfel, pe parcursul cercetării noastre am echivalat acest dualism cu "o limitație ce nu limitează". Și Troltsch găsea că adversarul cel mai redutabil al relativismului istorist este "libera voință de cultură", numai că el îi asocia acestui efort încercarea de a face o "sinteză culturală"223, care la Dilthey lipsește, fiindcă pentru el culturile, supuse unor multiple condiționări, sunt autonome, ceea ce trimite din nou la ideea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
transformat chiar în opusul său, dar de murit, n-a murit niciodată": "Tocmai raționalismul berlinez este leagănul nemijlocit al romantismului" (Wilhelm von Humboldt..., p. 40). O altă dovadă a deschiderii iluminismului către romantism (fie el și în ipostaza de "iluminism istorist", cum îl numește Schnädelbach vezi infra nota imediat următoare) este faptul că prelungiri iluministe pot fi depistate până și în neoromantica "filozofie a vieții". În acest sens, Thomas Mann face o observație interesantă. Constatând că "apărarea instinctului împotriva rațiunii și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu fundamente și rezonanțe religioase" (Nietzsches Philosophie im Lichte unserer Erfahrung în Gesammelte Werke, vol 10, Berlin, Aufbau-Verlag, 1956, pp. 672-673). 5 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 54. Aici, autorul face distincția între "iluminismul dogmatic și raționalist" și "iluminismul istorist". 6 Ibid., p. 53. Aici Schnädelbach citează o serie de orientări istoriste conservatoare, al căror tradiționalism le-a făcut să devină "principala formă de conștiință din Germania, mult după apariția istorismului": "Școala romantică" (începând cu Hamann, Herder, Fr. Schlegel etc.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
În sensul celor arătate, suntem tentați să punem accentul aici pe "comprehensiunea de sine" ca punct de plecare al "comprehensiunii istoriei". Abia înțelegerea de sine ca ființă istorică, supusă unor multiple condiționări, permite înțelegerea istoriei dintr-un punct de vedere istorist. 13 Ibid. 14 Ibid., pp. 54-55. Observăm și aici că evoluțiile romantice și, ulterior, pozitiviste (ale pozitivității, nu ale pozitivismului ca filozofie a cunoașterii științifice) își găsesc un punct de plecare în "iluminismul istorist" despre care vorbea Schnädelbach. 15 Vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoriei dintr-un punct de vedere istorist. 13 Ibid. 14 Ibid., pp. 54-55. Observăm și aici că evoluțiile romantice și, ulterior, pozitiviste (ale pozitivității, nu ale pozitivismului ca filozofie a cunoașterii științifice) își găsesc un punct de plecare în "iluminismul istorist" despre care vorbea Schnädelbach. 15 Vezi și I, nota 155, unde se arată de ce metoda explicativă nu este proprie doar științelor naturii. 16 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 54-55. 17 Ibid., p. 55. 18 Așa cum vor arăta mai jos
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Deutschland..., p. 72. 33 H. Schnädelbach, ibid. 34 Ibid., p. 73. 35 Apud H. Schnädelbach, ibid. 36 H. Schnädelbach, ibid. 37 Această încrucișare, arată Schnädelbach, "a fost considerată inițial o greșeală de construcție. În realitate însă, aici se impun iluminismul istorist și istorismul, care nu mai admit ca subiectul cunoașterii istorice să se autoexcludă de la principiul istoricității oricărui fapt cultural. Apoi, receptarea hermeneuticii recomandă ca și încrucișarea dintre subiect și obiect să fie interpretată hermeneutic, și nu dialectic", ca la Hegel
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la o parte rolul minor conferit de Bréhier "circumstanțelor variabile", credem că Dilthey ar fi putut subscrie peste ani la ideile filozofului francez și mai cu seamă la concluzia lui, potrivit căreia în acest fel reușim să evităm atât "relativismul istorist, care restrânge o gândire filozofică la scurtul răstimp al apariției și acțiunii ei nemijlocite", cât și "iluzia unei filozofii absolute, care plutește peste toate timpurile" (Recesivitatea..., II, p. 376). 143 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 7. 144 Ibid., p. 8
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
faptul că Dilthey critică rațiunea nu numai în măsura în care ea se ocupă cu faptele istorice, ci o critică și ca fapt istoric; programul său nu se consideră o simplă completare a criticismului kantian, ci un reînceput radical pe fundalul unor clarificări istoriste"88. Drept argument, Schnädelbach citează din Einleitung... un pasaj elocvent: "Nu ipoteza unui a priori rigid al capacității noastre de cunoaștere, ci doar istoria evoluției, care pleacă de la totalitatea ființei noastre, poate răspunde la întrebarea pe care trebuie s-o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
am stăruit deja în subcapitolul precedent. Puțin mai sus am văzut că Riedel vorbește despre "principiul imanenței comprehensiunii". Această imanență se realizează tocmai pe baza corelațiilor dintre parte și întreg, fapt bine pus în evidență de către același comentator. Pe urmele istoriștilor, el consideră că întregul apare "doar ca <<totalitate relativă>> sau continuitate care păstrează deschisă experiența istorică dinspre trecut spre viitor". Tot Riedel avansează ideea unui "model al comprehensiunii prin prezumție" ("un singular nu poate fi înțeles decât sub presupoziția cvasisistematică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se termină cu fiecare nou cîmp stilistic"26, cum spune Blaga, trimite limpede la ideile despre discontinuitate și progres paradigmatic pe care le-am întîlnit la Dilthey. Ținând seama de cele afirmate mai sus, credem că principalele motive ale atitudinii istoriste de contestatare la adresa filozofiei ca știință capabilă de "o cunoaștere pozitivă, absolut adecvată" a lumii sunt trei la număr. Ele rezultă tot dintr-o comparație între cunoașterea pur empirică, obiectiv controlabilă, și încercările de cunoaștere teoretică, "transempirică". Primul dintre motive
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
adică să-l reîntemeieze"28. Aici putem face o analogie între ceea ce am numit vocația demiurgică, specifică romanticilor (vezi I, 2B), și această vocație a "autoîntemeierii" (în esență, tot romantică), atribuită filozofiei ca viziune despre lume. Totodată, apreciem că ideea istoristă despre pluralitatea filozofiei și, implicit, despre discontinuitățile ce apar în sânul acesteia poate fi interpretată drept consecința directă a reîntemeierii perpetue: fiind o filozofie a hiatusului repetabil (vezi II, 2), filozofia ca Weltanschauung este sortită să o ia mereu de la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ori despre "noul stil" reprezentat în știință de Lorentz și Einstein 46, sesizând "corespondențele stilistice" dintre creațiile spiritului în cadrul uneia și aceleiași perioade. De altminteri, o relativizare a conceptului de "știință" era printre atâtea alte relativizări chiar în spiritul epocii istoriste a lui Dilthey. În acest sens, cuvintele contemporanului său, Simmel, sunt grăitoare: "Fichte spune că filozofia pe care o are cineva depinde de ce tip de om este acesta. Lucrurile sunt valabile și dincolo de filozofie și de fiecare individ în parte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că tocmai pe o asemenea judecată se structurează întregul demers al filozofului german 73. 2. Conștient de acest păcat originar al filozofiei, Dilthey nu-și propune să dea definiția acesteia (vezi subcapitolul următor). Pe de o parte, punctul de vedere istorist pe care-l adoptă, iar pe de altă parte însăși perspectiva istorică pe care o dobândește în acest mod asupra fenomenelor filozofice îl instruiesc că o asemenea întreprindere ar fi sortită eșecului, încă de la început. 3. Chiar și în aceste
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Vielheit, Allheit)83, pe care le asimilăm aici unor modele epistemologice. Pentru că ne-am propus să vorbim în primul rând despre unitatea ipotetică reconstituită de Dilthey prin intermediul conceptului de Weltanschauungsphilosophie, vom începe analiza cu această unitate, cu toate că prin natura ei istoristă este ultima din punct de vedere cronologic. După cum am afirmat, ceea ce socotim a fi o ipotetică unitate nu este decât rezultatul unei proiecții a posteriori. Ea se bazează pe un model relativist, particular valabil (adică valabil în limitele pe care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
hotmail.com • editura ie@yahoo.com • office@euroinst.ro • http://www.euroinst.ro DILTHEY SAU DESPRE PĂCATUL ORIGINAR AL FILOZOFIEI Cuvânt introductiv 2 1 Preliminarii despre Zeitgeist 80 79 DILTHEY SAU DESPRE PĂCATUL ORIGINAR AL FILOZOFIEI Progres și discontinuitate în viziunea istoristă ... 250 245 Două articulații majore ale filozofiei lui Dilthey... Dualismul funciar al filozofiei Bibliografie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Fiicei mele, Miruna, minunea din viața mea, cu nesfârșită dragoste. CUVÂNT ÎNAINTE Sub influența ideilor iluministe, istoriste și progresiste, s-a practicat în general metoda de a gîndi modernitatea mai ales din perspectiva viitorului, a luptei dintre antic și modern, dintre vechi și nou, a impactului filosofiei asupra a ceea ce a devenit cultura și conditia umană în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
problema este aceea de a crea ordinea politică, dar cu ajutorul controlului puterii, în cadrul unor granițe bine definite (Mateucci 1984), ulterior, problema care se pune este cea a creării unui stat pluralist (Locke), democratic (Tocqueville și Federaliștii americani), puternic (Hegel și istoriștii germani), capabil să asigure o înțelegere între clasele sociale (Kelsen), gata să decidă în situații de urgență (Schmitt). Din această fază apar două tradiții analitice distincte. Pe de o parte, o tradiție anglo-saxonă, care acordă mai multă atenție proceselor sociale
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Între paranteze lunga și fertila tradiție patristică, respingând, implicit, Septuaginta ca text de sine stătător. LXX este Biblia citită și utilizată pentru exegeză de majoritatea Părinților Bisericii. Excepție fac numai câțiva Părinți antiohieni - Diodor, Teodor al Mopsuestiei -, adepții unei interpretări „istoriste”, mai aproape de literalitate a Sfintei Scripturi, spre deosebire de Părinții alexandrini, creatorii și propagatorii metodei de interpretare numită „alegorică”. „Părinții n-au resimțit nevoia să Învețe ebraica (exceptându-i pe antiohieni și, desigur, pe Ieronim - n.n.). Ei aveau doar câteva cunoștințe rudimentare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
permanență a națiunii; au creat limbaje ale puterii diferite de limbajul anterior al limbii latine 81. Acestea ar fi rădăcinile culturale ale națiunii într-o prezentare foarte succintă a concepției lui Benedict Anderson. Demersul lui Anderson se înscrie în școala "istoristă" sau "modernistă" a naționalismului, împreună cu Ernest Gellner (a cărui carte Națiuni și naționalism a apărut în 1983, același an în care a apărut și prima ediție a Comunităților imaginate) și Eric Hobsbawm, care consideră că națiunile și naționalismul sunt produsele
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare dar păstrează naratologia clasică, dincolo de această adaptare la curentele gândirii contemporane, ca pe unul din momentele ei importante. Naratologia post clasică este deschisă la diversitatea de modele, metodologii și perspective feministe, bahtiniene, deconstructiviste, psihanalitice, istoriste, retorice, cinematografice, informatice, la posibilitățile de analiză discursivă sau psiholingvistică ceea ce demonstrează că nu a trăit o cădere după ascensiunea ei structuralistă, ci o ascensiune structuralistă urmată de o altă ascensiune ramificată în naratologii. Noile interogații ale naratologiei post-clasice deschid
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]