735 matches
-
de sirenă în timpanele ceruite, uitarea pe chipul fiecăruia, de nicăieri chipul ei, de pretutindeni ochii mei căutînd umbra încă foșnind în iarba uscată, dintre toate femeile ea era aproape ca depărtarea cînd singurătatea pune brațele în aripile îngerilor te istovește ca pe un stîrv ochii de vultur, numai ea părea a fi cu adevărat deși nu se lăsa atinsă, ivită doar în rama unei ferestre pe cînd cerul amurgește în ochii cîinilor aprinși în cerul crescut din pămînt, ce puteam
Străina by Gellu Dorian [Corola-website/Imaginative/14439_a_15764]
-
luat-o printre case, în van, l-am căutat pe străzi, și l-am strigat făr' de răspuns... M-au auzit doar niște străji de noapte, care m-au ajuns din urmă, - care m-au lovit cu pumnii, pân-au istovit, lu'ndu-mi și vălul de pe umeri... Câți fost-au, nu-i ușor să numeri. Jurați pe roada gliei, fi'ce ierusalemice, că nu-i veți tăinui, - ci-aveți a-i zice că mă topesc de doru' lui! - Cu ce-i iubitu
Cântarea cântărilor by Șerban Foarță [Corola-website/Imaginative/8659_a_9984]
-
loatră Ce și-a călcat cuvântul și suflul deseori. O, de-aș putea ruga pe Măiculița Sfântă, Însă am gura plină de vorbe ce lovesc, Suspine nu mai am, de rele sunt înfrântă, Căci n-am voit postire, crezând că istovesc. Mă simt Maică Marie, un pom neroditor, Un sfânt lăcaș pustiu cu ziduri în ruină, Către suflare vine doar foc mistuitor Și-o umbră mă cufundă în negură și vină. Te rog Preasfântă Doamnă, nu mă lasa acum, Dezleagă-mă
MAICĂ MARIE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1496651684.html [Corola-blog/BlogPost/378739_a_380068]
-
gospodăriei, de-ai fi zis că se strămutase din Oltenia din pruncie; se ocupa de nepoți ca de copiii săi, doar că, acum, includea în această preocupare și mai multă înțelegere, și vădită afecțiune. Se înmuiase, cum s-ar zice, istovise din asprimea părintelui care nu și-ar fi sărutat copiii decât în somn ori din pretenția absurdă de a nu-i lăsa, când îi certa, nici să clipească, darămite să plângă de ciudă că erau certați pe nedrept ori de
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1449390043.html [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
prin experiență unei morți clinice neidentificate ca atare și care, prin șăgalnica nebăgare de seamă a celor apropiați, ajunge de-a dreptul în mormânt. Experiență această teribilă a mormântului și-o istorisește pe scările metroului, acolo unde făcea un popas, istovit de toate tevaturile la care era supus pentru ca să iasă din evidentele morților și să reintre în evidențele viilor. Volumul în cauză dezvăluie ce-a însemnat asta, intrând prin toate cotloanele vieții lui, din copilărie până într-o zi când aflăm
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE SCRIITORUL ŞI PUBLICISTUL CREŞTIN CORNEL CONSTANTIN CIOMÂZGĂ, DIN PERSPECTIVA CELOR DOUĂ CĂRŢI ALE SALE – “LUCRAREA” ŞI “SE ÎNTORC MORŢII ACASĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia by http://confluente.ro/stelian_gombos_1423486958.html [Corola-blog/BlogPost/375976_a_377305]
-
Cu durere m-ai lăsat,/ În anii care-au trecut.../ Fată dragă, n-am trăit!” Cascada sunetelor armonic-unduitoare, pline de viață, înălțătoare și calde ca razele unui soare, ni-l aduce pe magicianul muzicii populare din nou pe pământ. Este istovit, a dat și ultima picătură de energie pentru a-mplini ce i-a cerut Creatorul: îndeplinește o misiune sacră, fiind alesul pe acest pământ să compună și să cânte muzica sferelor. Îl văd pe maestrul Gheorghe Zamfir cum privește la
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406562487.html [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
visării, în care imagini străvechi, dătătoare de putere și de speranță iau formă de cuvinte. Sunt cuvintele Virginiei Wolf, în „Valurile”: „Aș fi pierit ca umbra peste pajiști, îndată m-aș topi, m-aș cufunda în beznă și m-aș istovi ca ea, în locul unde se întâlnește cu pădurea, de nu mi-aș sili creierul să înalțe alcătuiri îndărătul frunții mele; îmi impun să definesc clipa de față, fie măcar într-un vers unic, neașternut pe hârtie; îmi impun să însemn
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_cartea_mamei_amintiri_cu_parfum_de_altadata_intr_un_poem_in_proza_semnat_vavila_popovici.html [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
Bătrâni cu iarna vieții-n plete; Și-ncet, în urma tuturor, Vezi șovăind câte-o bătrână Cu micul ei nepot de mână”. Vine vara. De jur împrejur nu vezi decât holde și livezi cu pruni, meri, peri ale căror crengi sunt istovite de roade. Miresme dulci, îmbătătoare, de fân cosit, se împrăștie în aer de pe fânețele presărate cu flori multicolore: „Iată vin cosașii veseli, se pun în rând. Sub a lor coasă Câmpul ras rămâne verde ca o apă luminoasă. Unii brazdele
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Obiceiuri_uitate.html [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
agale turmele de oi. Coborârea oilor de la munte se face pornind din Căldarea Brătilei, Roșu, Groapele, Păpău Șețu, Rusu, drum pe care turmele de oi, grase și acoperite cu lână curată, coboară pe Valea Doamnei, cu aceeași măgari în frunte, istoviți de greutatea burdufilor plini cu brânză și a pastramei căci, vorba aceea: „Măgărușul duce, nu știe ce duce!” Noatenii grași, oile, berbecii uriași, căluții de munte, câinii „bărbați”, ca cei în „Miorița”, toți se întorc acasă, dar pentru puțin timp
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Obiceiuri_uitate.html [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
prispă/ cu dureri și cu amar./ Cu un surâs din colț de ochi/ într-o batistă,/ tristețile-și ascunde./ Mă cheamă să mă-ntrebe:/ ce mai fac, cum mă mai simt./ Să am grijă de mine,/ îmi spune/ cu suflet istovit de dor,/ un trecător,/ pribeag, în astă lume,/ alint, pe frunte-mi pune mângâiere,/ să lupt cu viața-mi dă putere... Cu lacrimi în ochi, sărutând mâna măicuței, cu sufletul în căușul palmelor gândului, o rog să-mi spună despre
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1412872192.html [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
pe un țol sub un nuc, De mirosul ierbii abia cosită de bunicul cel blând, De cântecul mierlei ce se-ntrece-n cântec c- un cuc, De chipul măicuței așteptându-mă-n prag surâzând... Mi-e dor de chipul tatii istovit de-atâta muncă, De bucuria din ochii lui, văzându-ne citind dintr-o carte, De povața primită la plecarea la joacă în luncă, De îmbrățișarea plină de iubire dăruită de frate! Uneori plâng tăcută... ca să nu-mi fie dor... Să
ÎNVĂȚ SĂ NU-MI FIE DOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1484333350.html [Corola-blog/BlogPost/383488_a_384817]
-
Autorului FINAL în viața-aceasta - năucit de juzi nu mi-am lăsat nădejdi - nici remușcări: vandalii - deghizați în ceasuri - cruzi în abur m-au încins - jefuind scări nu mi-e să plec - dar nici să stau nu-s vrednic am istovit un stoc de răstigniri eu nimănui nu fost-am sfeșnic - sfetnic... ci doar pocal cu sânge de jigniri strâmb merit mi-am croit din umilințe din răni și plâns - doar slove pentru carte am decăzut din ploi și din semințe
REALISM FINAL (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1461589379.html [Corola-blog/BlogPost/380499_a_381828]
-
visării, în care imagini străvechi, dătătoare de putere și de speranță iau formă de cuvinte. Sunt cuvintele Virginiei Wolf, în „Valurile”: „Aș fi pierit ca umbra peste pajiști, îndată m-aș topi, m-aș cufunda în beznă și m-aș istovi ca ea, în locul unde se întâlnește cu pădurea, de nu mi-aș sili creierul să înalțe alcătuiri îndărătul frunții mele; îmi impun să definesc clipa de față, fie măcar într-un vers unic, neașternut pe hârtie; îmi impun să însemn
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/_cartea_mamei_de_vavila_popovici_un_cantec_despre_mama_intrupat_intr_un_roman_eseu.html [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
Publicat în: Ediția nr. 1940 din 23 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mă întorc.... La Tine-i veșnicia, N-o să mă întrebi de ce-am venit... Tu ai fost în viața mea scânteia Începutului către zenit. Rătăcit...Din lumi transcedentale Istovit de pătimi.... Efemer.... Mă întorc din sfere planetare, Jinduid o lacrima de cer. Nu-ntreba de ce privirea-mi oarbă Ocolește ochi dumnezeiesc, Deseori am fost atât de singur... Deseori lipsit de lut ceresc. Însă n-am uitat...Tu?.. Ești cu
POMENIREA MORTILOR) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1461401091.html [Corola-blog/BlogPost/385007_a_386336]
-
de bucăți împrăștiată. Cum să mă mai așez în genunchi când genunchii mi-au fost retezați? Și cum să te mai nasc când nu mai am trup, când mierea și laptele milei mi-au secătuit sânul de tot și-am istovit, am istovit... Dragă Singurătate, tu faci zidurile toate să dispară și mă duci în locuri fără memorie... Sunt una cu tine până și-n gând. Degeaba te-am dat afară pe ușă te-ai strecurat înapoi ca o pisică. Ție
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bocet_vesel_pe_fond_depresiv_tratat_de_singuratate_ii_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
împrăștiată. Cum să mă mai așez în genunchi când genunchii mi-au fost retezați? Și cum să te mai nasc când nu mai am trup, când mierea și laptele milei mi-au secătuit sânul de tot și-am istovit, am istovit... Dragă Singurătate, tu faci zidurile toate să dispară și mă duci în locuri fără memorie... Sunt una cu tine până și-n gând. Degeaba te-am dat afară pe ușă te-ai strecurat înapoi ca o pisică. Ție îți pun
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bocet_vesel_pe_fond_depresiv_tratat_de_singuratate_ii_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > TOAMNA ULTIMEI FRUNZE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se scutură toamna în clinchete de frunze, zac brume istovite pe umbra unei crengi, se-ascute frigu-n ceață și,viața în clipite, mai tremură o frunză, în urme de poieni. Și-agață lin paltonul pe un suspin de bocet, se face că n-o vede, cum stă,blând,la cerșit
TOAMNA ULTIMEI FRUNZE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/doina_bezea_1448295678.html [Corola-blog/BlogPost/342877_a_344206]
-
militar trecut prin lagărele siberiene și apoi prin penitenciarele României comuniste a experiat nu numai puterea de rezistență pe care rugăciunea o dă celui întemnițat, dar a trăit fericirea unei rugăciuni făcute în suferință, când ciomegele gardienilor curgeau pe trupul istovit fără însă ca acesta să le simtă. Salvat de rugăciune și de dangătul clopotelor ce a pătruns prin pereții celulei în care era zidit de viu, Nicolae Cojocaru, un ofițer român ce cunoscuse rigorile Vorkutei siberiene, de data aceasta aflat
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 by http://confluente.ro/Marturisitorii_minuni_marturii_repere_cateva_consideratii_si_reflectii.html [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
nu-i mai duc, genunchii le tremură, mintea le joacă feste, iar ceea ce-i mai rău pentru ei, este că sunt conștienți de asta. Cu fiecare clipă, cu fiecare zi care se mai așterne peste ei, gândurile îi obosesc, îi istovesc, și atunci se cufundă în singurele lucruri viabile care le-au mai rămas: amintirile. Și asta în cazul fericit când, răscolind între cutele minții, se mai împiedică uneori de ele, când le mai găsesc utilitatea și plăcerea. Ne uităm la
BĂTRÂNEŢE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 577 din 30 iulie 2012 by http://confluente.ro/Batranete_cristea_aurora_1343678690.html [Corola-blog/BlogPost/348418_a_349747]
-
în timp, de mii de ani, se întâmplă ceva deosebit. Și nu fu un cutremur, un uragan, un fulger devastator, ori un vulcan furibund. Era un fapt, la prima apreciere, nesemnificativ. Doi oameni călătoreau pe drumuri pietroase, prăfuite, și păreau istoviți de atâta drum, sleiți de puteri, de foame și de vântul stepelor. Cei doi începură să urce cărările anevoioase și întortocheate ce șerpuiau mereu, în zigzag, și mai aveau destul până să ajungă sus de tot, la cetatea cea albă
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1429000619.html [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
nr. 1735 din 01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Cu tine îmbrac speranțele-n cuvinte Raze albe de lumină izvorăsc din cer Ingerii mei vin în taină să mă alinte Amintiri fugare trec pe rând și pier. Frunze de gând istovite de toamnă Dezbracă amintiri răvășite de tăceri, Lacrimi ascune în perlele tale doamnă, Purtând în plete surâsul unei veri. Clipe culeg din foșnete de frunze Pe umeri porți eșarfa amurgului violet, Pe portativ de gând valsul unei muze Cu tine
TOAMNĂ DRAGĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1443722179.html [Corola-blog/BlogPost/381835_a_383164]
-
militar trecut prin lagărele siberiene și apoi prin penitenciarele României comuniste a experiat nu numai puterea de rezistență pe care rugăciunea o dă celui întemnițat, dar a trăit fericirea unei rugăciuni făcute în suferință, când ciomegele gardienilor curgeau pe trupul istovit fără însă ca acesta să le simtă. Salvat de rugăciune și de dangătul clopotelor ce a pătruns prin pereții celulei în care era zidit de viu, Nicolae Cojocaru, un ofițer român ce cunoscuse rigorile Vorkutei siberiene, de data aceasta aflat
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia by http://confluente.ro/stelian_gombos_1485349195.html [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
nevoie de odihnă, odată fiind foarte obosit intrase într-un tren de pasageri și se culcase acolo. Viața devenea o luptă tot mai grea pentru el nu mai avea de ales trebuia să lupte pentru a supraviețui, uneori când era istovit și făcea eforturi mari să se mențină în picioare la orele târzii din noapte se gândea mereu la un pat confortabil în care să se acopere cu o plapuma groasă și să doarmă la nesfârșit. Totuși perioadă șederii lui în
NOPTI CHINUITOARE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1408958320.html [Corola-blog/BlogPost/368274_a_369603]
-
Articolele Autorului Prea mult amar în gândul ăstei zile și-aș vrea să-l șterg cumva, însă nu pot. S-au răsturnat cerneluri peste file, negre cerneluri... Umbre peste tot în haite se adună și îmi mușcă mâinile pale, trupul istovit de statul ăsta-așa chircit în cușcă... Prea mult amar în gândul ce-a-ndrăznit să creadă c-ar putea să evadeze, s-alerge prin fânețe și păduri sau pe tipsia mării să danseze... Scrășnești din dinți când dat ți-e să
AMAR de AURA POPA în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 by http://confluente.ro/aura_popa_1449932376.html [Corola-blog/BlogPost/370305_a_371634]
-
Cu durere m-ai lăsat,/ În anii care-au trecut ... / Fată dragă, n-am trăit!” Cascada sunetelor armonic-unduitoare, pline de viață, înălțătoare și calde ca razele unui soare, ni-l aduce pe magicianul muzicii populare din nou pe pământ. Este istovit, a dat și ultima picătură de energie pentru a-mplini ce i-a cerut Creatorul: îndeplinește o misiune sacră, fiind alesul pe acest pământ să compună și să cânte muzica sferelor. Îl văd pe maestrul Gheorghe Zamfir cum privește la
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1407725558.html [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]