720 matches
-
citește... "Colonelul Panin: jumătate om, jumătate animal. Jumătatea de animal e mai mare... Jumătatea mai mică, de om, e ticăloasă. Pute ca un veceu public. Nu se uită în ochii tăi. Nu lovește decât după ce este sigur că te-au istovit ceilalți. Arată ca dracul. Cred că nici prostituatele de la Crucea de Piatră nu s-ar lăsa atinse de el. E o plăcere să-l privești. În comparație cu el este imposibil să nu te simți om"... O ninetistă face cruci grăbite. Pitu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
piesă de-a lui Milică. A durat aproape o oră dialogul nostru. Ca la circ se adunase lumea. Când a sunat ultimul acord, spectatorii au aplaudat ca și cum s-ar fi aflat la o reprezentație de gală. Milică s-a așezat istovit pe scaunul lui de poveste, și-a ațintit ochii către mine și n-a mai spus nimic. La plecare, privirile ni s-au întâlnit din nou. Am simțit atunci, pentru prima oară în viață, că este posibil ca în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
precum un minuscul Atlas 1 sub mirabila povară a boltei cerului întreg! În astfel de momente, care, spre nefericirea lui Victor și a nimănui, se îndesau de la o zi la alta, o nemărginită mâhnire îi cuprindea sufletul din toate părțile, istovindu-l, iar atmosfera generală din jurul său, sub impresia dramatică a celor văzute cu puțin timp înainte, căpăta aproape întotdeauna o amploare biblică. „O văd, pe zi ce trece, cum se mistuie sub ochii mei...”, ajunsese bărbatul să reflecteze descurajat, din ce în ce mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
încleștare tăioasă și sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Istorisiri nesănătoase fericirii 137 Cel mai adesea, în astfel de cazuri, oamenii nu îndură multă vreme o așa de dureroasă existență și aleg să și-o încheie. Este cel mai comod și mai la îndemână pentru ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
asta întotdeauna! Dar abia de curând mi-am dat eu seama de toate acestea, pe care tocmai ți le-am spus ție acum. Îmi pare că este, însă, prea târziu... Așa o fi? Și Adriana tăcu. Toate aceste vorbe o istoviseră și, totodată, la amintirea lor, se umpluse de o mâhnire amară. De fapt, în ele era cuprins tot înțelesul vieții ei. Cât adevăr! Luiza, pe de altă parte, ascultase totul cu o uimire deosebită și era și ea adânc emoționată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
te puteam ține atât de strâns, încât să nu te pierd niciodată... Puntea suspinelor Dimineața își filtra lumina rece prin perdele. Trecuseră parcă ani de când Bart acceptase, mai mult din politețe decât din convingere, să încerce să și refacă trupul istovit de suferință cu ajutorul qigong-ului, acel panaceu pentru aproape toate suferințele imaginabile și inimaginabile ale bietei ființe umane. În acea zi, Arm venise mai devreme și îl silise să își dea duhul cu exerciții dintre cele mai grele. Pe la ora zece
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mai curînd cu cvasi-obiecte, cu lucruri pe cale să. Totul fuge, totul alunecă, în această poezie mișcătoare ca o coadă de salamandră. Sclipind a inutilitate, a înnoire spre lepădare. Imaginea abandonului delicat din Cîntecul a murit, a unei lumi care se istovește știind că o va lua de la capăt, e un îndreptar de sens al unei poezii care-l ocolește: "Ascultați cum aplaudă aierul de emoție/ Notele au rămas o amprentă pe timpane/ Cîntecul a murit ca o lebădă/ Cu gîtul de
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
savuros și mai mucalit-cumsecade: Aici zace (odihnește, sau repauzează - filologii între ei, n.m.) Giorge Pascu, filolog, mort subit de apoplexie, cetind pe Al. O. Teodoreanu, tocmai când acesta îl iertase." (p. 177). Nu merg mai departe - problema Iorga, bunăoară, ar istovi tomuri - pe urmele acestui polemist îndrăgostit pînă la ură. Și, se-nțelege, ripostînd pînă la duel. Unei lumi ceva mai raționale arta lui i-ar stîrni frisoane. Nouă, prinși în aceleași, etern aceleași, patimi, ne stîrnește regrete.
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
-ncuie în ospiciu * Demonii rîd și-un singur înger plînge O flacără se plimbă pe meninge Bețivul timpul ca pe-un stîlp în brațe-l strînge Orgoliul suveran mă-ngheață pîn^la os iar cerșetorii toți au chip frumos Sînt istovit de propria-mi privire în oglindă cînd mă uit văd infinitul Iar măcelarii își ascut cuțitul pe inima ce își oferă gîtul Cel ce ucide ucide și inima din sine Țin cumpăna nestinsă cea între rău și bine Dar în
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7835_a_9160]
-
ia cu asalt, în fugă, dealurile de la marginea orașului. Se umpluse infirmeria, vreo cîțiva soldați dezertaseră și ofițerii se plîngeau de el la București. Fetele de la Chelu șomau, încît patroana i-a transmis lui Scipione rugămintea să nu-și mai istovească trupa. Într-o seară, la popotă, în timpul discuției despre ceea ce se întîmplase la instrucție, căpitanul Chițu, comandant de companie, îi spune maiorului că de-abia își mai stăpînește oamenii. Acest Chițu era unul dintre ofițerii lui devotați. De cînd se
Apții și dezertorii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7674_a_8999]
-
ruptura nu poate fi deplină, ci doar o năzuință prin care spiritul își schițează o idealitate: "Spirale fierbinți în / inelar, în mijlociu și în arătător - canale / prin care trupul și sufletul comunică / mărturisind prăbușirea lor lentă unul în / celălalt. Frison istovind paloarea îngerilor, / trup închis în trup - perfecțiune pură, / cîntec de legănare oprit la jumătate" (11 miniaturi ale plînsului). Cu toate acestea trupul și sufletul se situează într-o divergență a modalității în care își asumă povara existențială, doar sufletul arătîndu-se
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
dictaturii comuniste. Ne aflăm în fața unei dure mărturii care - așa cum a semnalat Hayden White în legătură cu noile posibilități ale istoriei (White: 111) -, se înfățișează sub forma unui artefact literar. Autoarea știe că are îndatorirea de a protesta dar acest lucru o istovește. Faptul acesta este sesizabil în ultimele rânduri din "Reportaj", în care protagonista își dorește să vorbească despre Paris - orașul care reprezintă evaziunea prin imaginație- fără a se simți constrânsă să depună mărturie (PT 104, PP 160). În același fel, în
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
Șerban sau Biblia de la București, care-i plăcea așa de mult și lui Ion Barbu, și până la versiuni recente. În urmă cu câțiva ani, "la ceas de cumpănă fiind" - mărturisește poetul - a tălmăcit Psalmul 101, "rugăciunea unui sărman când e istovit și înaintea Domnului își varsă ruga": "Aceasta-i biata-mi rugăciune, dă-i ascultare, Doamne-al meu, pleacă-Ți auzu, - acum când eu întâmpin cazne cu duiumul și, Dumnezeule, mi-e greu". A continuat cu traducerea altor Psalmi, totalizând 28
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]
-
spre asfințitul zilei. Sunt tăcerile-n care se vede În orice umbră ce se-ndepărtează O stingherită Zeitate. Dar amăgirea contenește și timpul iar ne-aduce În zgomotoasele cetăți din care-azurul se arată Doar zdrențuit, acolo sus printre cornișe. Ploaia istovește pământul, apoi; se-ntețește Plictisul iernatic peste case, Lumina devine tot mai zgârcită - se zgârcește și sufletul. Când într-o bună zi printr-o poartă întredeschisă Printre copacii din curte Ni se arată galbenul lămâilor; Iar gerul din inimi dispare
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
înțeleg, așa cum anul trecut, la Muzeul de Artă din Timișoara, a fost vara lui Rembrandt, în buna politică managerială, cu care i-a obișnuit pe timișoreni conducerea acestei prestigioase instituții de cultură. Și putem spune, că oricât de mult au istovit curiozitatea reproducerile, multiplicate în calendare ori în camerele de hotel din epoca apusă a comunismului, lucrările lui Nicolae Tonitza surprind încă prin candoare. Recunoaștem câteva portrete de copii, împrumutate, probabil, de la Muzeul Brukenthal din Sibiu, dar savoarea acestui discurs plastic
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
justiția, conștiincios în pizmă, exigent cu autoritățile, flușturatic în promisiuni. Plin de el, taman când îl prinde cu dedinaintea goală și n-are nimic înlăuntru. În schimb, are nostalgii când e saturat. Are spleen. Adică o lingoare galopantă ce-l istovește pe dedesubt. Românul nu se supără niciodată. El are doar draci. E nervos pe soartă, își bombăne aproapele sau își suduie destinul, îl sâcâie în permanență o jenă interioară, resimte sfâșieri metafizice, îi scârțâie articulațiile spiritului și e trist fără
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
sens", eseistul pune degetul pe rană. Se cade să precizăm că ideologia (comunistă, căci aceasta se află în obiectiv) nu e o "formă fără fond", ci un fond mistificat, mort în găoacea unei forme propagandistice care încă nu și-a istovit acțiunea. Impostura ideologiei n-a avut limite, deoarece, de bună seamă dintr-un complex de inferioritate, ea și-a propus a înghiți toată materia culturii, inclusiv știința, spre a nu mai vorbi de filosofie, fiind lansată teza că, după Heidegger
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
pragul și clanța ușilor/ Crima cînd o lua-o la sănătoasa/ tîrască după ea lucrurile, casa." (Proverb). Grăbită pornire-n jos, tratînd reversul elevației lui Baudelaire. Senzațiile extreme au și întoarcere, și aceasta, nu fuga în sine, care-l va istovi, la un moment dat, îl frămîntă pe "arlechinul speriat de moarte". Antrenarea pentru răbdare, repetițiile pentru ultimul rol, magistral, fiindcă neîngăduitor de retușuri, sînt antidoturile unei frici care nu-și află deznodămînt. Asta vrea să fie Lecția de opium, o
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
loc, nu zări prin apropiere nici o movilă reavănă, reveni [...] Și abia atunci, copleșit de impresia că urma să i se dezvăluie un semnal tainic, profund și de multă vreme presimțit, respiră de câteva ori sănătos, adânc și, din cale-afară de istovit, în plină lumină a primei sale zile de viață, de viață nouă, nu departe de locul pe care-ar fi trebuit să zacă mort, ațipi." (pp. 240-241) Dacă ambiția Dorei Pavel s-ar fi limitat la un asemenea decupaj problematic
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
Deși realizează că amorul-pasiune pentru fata cu ochi negri și buzele pline - care, la propriu și la figurat, vorbește o altă limbă decât a lui - îl îndepărtează de toate năzuințele din tinerețe, Apostol simte că în lipsa lui „i s-ar istovi inima și viața însăși și-ar pierde orice rost, iar lumea ar deveni un pustiu fără margini.” Jocul seducției obligă la un salt în gol, de la mare înălțime și fără nicio garanție de reușită - întocmai ca o operațiune fulger în
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
acest spectacol, în convenția stabilită de regizor, poate cele mai minunate interpretări. Nu știu cum și-a văzut autorul actorii care să-i joace textul, dar mi se pare greu să te gîndești la cineva mai autentic, mai plin de vigoare și istovit de neliniști ca Lukas Turtur în Henry Law. Un actor de calibru, cum nu vezi la tot pasul, inteligent, precis, atent la tot ce face, atent la parteneră, deschis fiecărei tentații regizorale, un actor care prețuiește fiecare cuvînt, fiecare mișcare
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
-te să-mi mai scrii și altele. Acum am cam multă treabă cu făcutul fânului. Chiar azi am să plec până la tata, cu mâncare, la Plaiul Bătrân. Acum să fii tu aici, să urci coasta Bătrânului Plai , să te întinzi istovit la umbra de alun pe o sarcină de iarbă proaspăt cosită, să te răcorești cu apă din fântânița de sub deal, la umbra de arțar. Această fântâniță, cu volumul nu mai mare decât al unei respectabile cușme țurcănești, forfotește veșnic de
Noi completări la biografia lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5915_a_7240]
-
asociindu-se „nu” / „nici un (nici o)” / „nimeni” și „vorbă”/ „cuvânt” / „a vorbi” / „a zice” / „a rosti”. Același lucru se poate spune și despre titlu: Shengsi pilao. L-am întâlnit în variantele Oboseală de viață, oboseală de moarte, Viața și moartea mă istovesc, sau Viață, moarte, oboseală (cum menționează chiar Dinu Luca, traducătorul, că era tentat să intituleze cartea, în Observator cultural nr. 687/2013) sau Obosit de viață, obosit de moarte (titlul oficial la Editura Humanitas Fiction). Dacă numai primele două sintagme
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
Emil Brumaru Doamne, nu mă istovi Fără rost, du-mă-n lumina Caldă-a miezului de zi, Mîngîie-mi fața și mîna, Caută-mi prilej de casă într-un rai, să stau la masă Lîngă blid, coapsă voioasă Mișcîndu-se sub mătasă, Pînă roua-mi va prii Iarăși
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15856_a_17181]
-
stăpâni, gemând după cei noi = cât despre ultimii poeți, știm c-au murit prin sufocare, cu țăndările unei fraze înfipte-n gât eu dormitam de-a lungul orelor de isntrucție = seara își aduna pe creștet broboadele negre c-un gest istovit de țărancă vădană - mai venea cineva să ne smulgă tresele de pe umăr = pocneau oribil = le azvârlea în canal = holbați rămâneam, dârdâiam, nemaiștiind pe cine jignisem de moarte ei bine acestea sunt Fapte nu biete închipuiri (scorneli lângă sobă, masturbarea memoriei
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]