243 matches
-
mateloții japonezi își dădeau toată silința să descurce parâmele și să repare catargul rupt. La cină, am putut în sfârșit să vorbesc pe îndelete cu Montaño și Contreras. Amândoi nu închiseseră un ochi toată ziua: aveau cearcăne negre, iar umbrele istovirii li se întipăriseră adânc pe chip. Din câte spuneau ei, cei doi mateloți japonezi aruncați în mare nu mai putea fi salvați cu nici un chip. Mi-era milă de ei, dar aceasta era soarta pe care le-o dăduse Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
După masă (pesemne că mâncarea spaniolă nu era pe placul lor, fiindcă au dat la o parte carnea, de la care sunt opriți de budism, și au mâncat doar legumele și peștele) s-au retras repede în camerele lor de culcare. Istovirea se citea limpede și pe chipurile solilor. După cină aceștia își înclinară capetele în semn de recunoștință în fața starețului Guadalcázar și a celorlalți frați ai noștri și se duseră și ei în odăile lor. De cum au ieșit japonezii, starețul mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ne-am schimbat pasul cântecului.” Tanaka, samuraiul și Nishi erau cu toții așezați pe scaune și ascultau cântecul unuia dintre însoțitorii lor. Din ziua plecării în călătorie, nu mai fuseseră atât de fericiți. Până astăzi chipurile lor fuseseră mereu umbrite de istovire și resemnare. Însă acum fețele le erau luminate de o bucurie fără margini. În dimineața aceea, înainte de a se urca în trăsura care urma să-l ducă la tribunalul bisericesc, Velasco le spusese plin de încredere că în curând aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ori dintr-o dezamăgire în alta. Nishi avea fierbințeală mare. Chiar și tânărul acesta care își dăduse toată silința să pară vesel și care dovedise o curiozitate mai vie decât toți ceilalți japonezi n-a mai putut să-și învingă istovirea sufletului și a trupului. Mai mult, și eu eram sleit de puteri. Privind chipul adormit al lui Nishi ce părea mai fraged decât vârsta lui, îmi venea să zic „fie ce-o fi!” Până să primim hotărârea cardinalului Borghese am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
niște colți și își spusese că un destin neștiut avea să înceapă pentru el. Acum acel destin neștiut se încheiase, iar el se întorcea acasă. De ce oare în loc de bucurie nu-i mai rămăsese în suflet nimic altceva decât pustiu și istovire? Să fi fost din pricină că văzuse prea multe și acest lucru era ca și cum n-ar fi văzut nimic? Să fi fost din pricină că poate cunoscuse prea multe și acest lucru era ca și cum n-ar fi cunoscut nimic? — Slujbași! strigă cineva. Un vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întotdeauna. Poartă costume ultima modă, nu lipsește de la plajă vara, și la cazino este un punct luminos, de la ceaiuri dansante, iarna. Știe perfect toate dansurile noi, la nevoie chiar acompaniază la piano, improvizează cu dexteritate un jazband și gungurește fără istovire franțuzește. Față de mine a fost totdeauna atent, ceea ce era un merit pentru distracția lui obișnuită. Chiar mi se spusese, când în conversații se găsea că sunt ciudat și poate nelalocul meu, îmi lua partea cu vehemență. - Ce pricepeți voi din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe față, ironia, șiretenia, tortura. Doi oameni care nu pot trăi unul fără celălalt și totuși se chinuiesc. Ca să-mi replice, Ioana nu-i niciodată obosită, cu toate că ea obosește repede. Dar deseori face impresia de consumată. Marea se zbate fără istovire, ca și sufletele noastre, drept lângă fereastră, și în zgomotele ei variate pot să presupun orice, toate închipuirile, toate arătările supranaturale. Iar în podul meu, drept pe tavan, guzganii. Podul servește de hambar la fel ca și toată casa noastră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rău s-o audă, dar, în loc de asta, ea deschidea ferestrele și lăsa apa să facă tot ceea ce face ea de obicei: să picure, să se reverse, să țâșnească, să gâlgâie și să înece tăcerea cu blândețe; cu grație și fără istovire s-o facă să-și închipuie că nu e singură. Apa întotdeauna îi răsplătește pe cei care așteaptă. Ai avut o zi bună ? a întrebat Jina înțepenită. Mike și-a abandonat cravata pe pat, s-a așezat și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
moartea singura noapte fără stele în care timpul nu suferă de insomnie de atâtea febre tremurăm dezhidratați vorbele fântâni goale în sahare de idei ce își înghit singure oazele doar morgane clipesc lasciv din gene prelungi precum cadânele deasupra iașmacului istoviri de neputință ne-au înlănțuit în carcera a ceea ce încă nu s-a gândit și voi o știți doar s-o presimți și te cuprinde o teamă năucă eu încă mai tânjesc după un loc unde ei să-mi strige
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
accentuate și numai spre seară averse de ploaie. Deci ultima zi În care și-a folosit pelerina de ploaie a fost 29 iulie... Mi-am pus uneltele la o parte și am Închis ochii, cuprins de o insuportabilă senzație de istovire. Nu voiam să Închid numai ochii, ci și toate simțurile, nervii, Întreaga-mi ființă. Sala de lectură era plină, dar domnea o liniște desăvîrșită, de parcă nu era nimeni pe-acolo. CÎnd și cînd se auzea cîte un smîrcîit, o pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
petrecerea ce-mi făgăduiam era în raport direct cu explozia de lumină și căldură a împrejurimilor bucureștene. Ajuns însă sus, dincolo de o mie de metri altitudine, am fost silit să constat din nou că înțelepciunea bătrânilor noștri rămâne valabilă până la istovirea timpurilor; deci mi-am tras din sac cizmele și hainele groase. Mai stăruia acolo o bucată din coada iernii, care din când în când șfichiuia cu ploi înghețate așezarea din Braniște, iar pe piscurile Pătrului și Șurianului fulgerau încă omături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apropiere. Dar am obținut garanții. Partizanii Constituției nu vor fi hărțuiți, iar trupele țarului se vor retrage de Îndată ce misiunea va fi Îndeplinită. Contez pe dumneavoastră pentru a-l convinge pe Fazel să depună armele. De ce am acceptat? Din descurajare? Din istovire? Dintr-un simțământ persan al fatalității, care pătrunsese În mine? Fapt este că n-am protestat, că m-am lăsat convins că acea mizerabilă misiune mi-era destinată. Cu toate acestea, am hotărât să nu mă duc imediat la Fazel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Își ridică iarăși povara. În intercomul lăsat deschis se auzi o voce. ― Fir-ar să fie. Jones! Vino, motănel, vino... vino la mama, pisoi. Tonul se voia liniștitor și alintător, dar Lambert sesiza perfect exasperarea lui Ripley. Împleticindu-se din cauza istovirii, Parker ajunse în fața cutiei de provizii 2. Lambert îi puse în brațe cutiile cu cu hrană pe care le scosese din frigider. Pe cât îi stătea în putință, ea alegea cutiile de conserve. Gândul că va trebui să înghită aceste alimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ai obosit... Dacă, așteptând să se răcească puțin cafeaua, te așezi pe canapea și îți lași pleoapele să coboare - te miri singură cât de repede începe mintea să ți se împăienjenească a somn... Da, o oboseală atât de mare... O istovire pe care o simți în fiecare fibră, în vreme ce gândurile își încetinesc rotirea - fibre haotice, care vibrează zvâcnit, strânse de o gheară neagră. Gândurile, rupându-se, lipindu-se, mișcându-se tot mai lent, până când nu mai ești un ghem bine strâns
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dus la detalierea conceptelor deja conturate și la formularea de noi etichete pentru a numi ceea ce mulți dintre soldații ce luptau pe front ajungeau să trăiască: nevroză de război (war neurosis), reacția de stres la luptă (combat stress reaction) și istovirea în luptă (combat fatigue). Principalele recomandări pentru cei afectați erau: aducerea temporară în afara pericolului, odihna și menținerea contactului cu unitatea de luptă. Deceniile următoare au adus impunerea drepturilor omului, emanciparea femeilor, apărarea drepturilor civile și în acest context situații ce
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
cu victima, el/ea va resimți un sentiment de satisfacție prin relația de ajutorare, în loc să trăiască efectele stresante ale muncii cu materialul traumatic al clientului. În partea a doua a modelului de transmitere a traumei, Figley (2001) susține că dezvoltarea istovirii empatice este rezultatul intercațiunii a patru variabile: nivelul stresului empatic, expunerea prelungită la suferința victimei, amintirile traumatice și nivelul de tulburare a propriei vieți. Figley arată ca expunerea prelungită la materialul traumatic apare ca urmare a sentimentului specialistului ca trebuie
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
în contextul modificărilor profunde produse în cadrul sistemului de credințe. Stresul traumatic secundar plasează mai puțină importanță pe context și etiologie. Figley (1995) a afirmat că o singură expunere la materialul traumatic al unei singure persoane poate duce la apariția simptomelor istovirii empatice. Traumatizarea vicarianta apare ca urmare a expunerii cumulative la traumă de-a lungul timpului. Accentul este pus pe felul în care angajarea empatică regulată cu victime a diverse traume, afectează schemele cognitive ale specialistului, identitatea sa, credințele și spiritualitatea
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
că sfârșitul nu va întârzia /sunt părăsit de orice urmă de spaimă /nu-mi clănțăne dinții nu-mi tremură pleoapele), amintind, din nou, de cuvintele lui Emil Cioran: Este o lipsă de mândrie creaturală în a nu-ți oferi inima istovirii voluptuoase a morții. Doar strângându-te neîncetat o strângi în tine, îi reduci din infinit. În concluzie, prin volumul său, Ion Cocora aduce o poezie-confesiune, în care sufletul, palimpsest și el, se exprimă cu asupra de măsură, contabilizând datele vârsteilimită
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de-o armată de ucigași. Nu era greu să opresc o mașină, dar inerția în care aș fi fost silit să stau pe pernele ei nu cred că puteam s-o îndur. Mie îmi trebuia goană, mișcare, risipă de energie, istovire fizică. Mă loveam uneori de trecători, care întorceau capul după mine, mirați parcă ar fi avut de-a face cu un nebun scăpat din balamuc. Nu mă sinchiseam ― ce-mi păsa de ei? Ajuns la locuința Mihaelei, am urcat scările
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
simplă bucată de hârtie a devenit pentru mine, copilul mereu curios și întrebător, un martor al gândurilor, emoțiilor, sentimentelor sau ideilor ce nu-mi dau răgaz de a mă gândi la osteneală. Această bucată de hârtie devine așadar părtașă la istovirea minții mele încă de școlar. A scrie înseamnă A IUBI! A iubi: o naștere, prima ninsoare, o ploaie după o zi de jar, un cer senin, ieșirea la un luminiș după ore de luptă cu desișurile unei păduri în care
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
conștiințe care se autodefinește în raport cu lumea înconjurătoare și care narează la persoana întâi evenimentele. Romanul începe și se sfârșește cu exprimarea incertitudinii: " La sfârșit, în ciuda așa-ziselor certitudini întărite de scrisoarea anonimă, eroul se îndoiește: În plus intervine indiferența și istovirea interioară. Eroul a trecut prin experiența războiului; viața nu trebuie risipită în frământări mărunte: În primul plan, ca și la Proust, memoria involuntară reînvie îmtâmplări trecute, dar la Camil Petrescu conștiința selecționează acele fapte care vor contribui la dezvăluirea adevărului
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
o fantomă ce nu va izbuti nicicînd să pătrundă În viața lor, să facă din timpul lor propriul său timp. Ți se pare că trăiești acum Într-o lume populată de ființe care au Învățat să trăiască fără să simtă istovirea sau agonia sufletului, Într-o viață ce n-o vei putea nicicînd atinge, pătrunde sau pricepe; o rasă ciudată de locuitori ai orașului care n-au trăit nicicînd pe aceleași coordonate ale timpului ca și tine, În acel timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înainta pășind Încet și indiferent pe pardoseala de ciment, Își vîrÎse deja În urechi capetele stetoscopului și ținea În mînă pîlnia aparatului. Cei doi Însoțitori veneau În urma lui. Aproape toate mișcările doctorului aveau un aer de rutină, plictiseală, poate chiar istovire, ca și cum participase de prea multe ori la momente asemănătoare, ca să mai simtă vreo emoție. CÎnd se apropie de polițiști, aceștia Îi făcură loc. Fără să le vorbească, doctorul Înaintă spre cel de pe bancă, Îi descheie cămașa și i-o desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
răcorind aerul Încins și stătut cu o adiere scurtă și fierbinte. Și din cînd În cînd, În rotirea sa În semicerc, ventilatorul bătea În plin pe fața și capul fetei care stătea Întinsă În pat Într-o atitudine de profundă istovire, vrednică de milă. În momentul acela o singură șuviță din părul ei drept, moale, strălucitor și fin ca mătasea, de un arămiu-roșcat, se mișca Încolo și-ncoace pe tîmpla fetei, o dată cu mișcările ventilatorului. Fata, Înaltă, suplă și foarte frumoasă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
este stors În chip nemilos, dar glasul muribundului era atît de convingător, de prietenos și de blînd, atitudinea sa atît de curtenitoare, de amabilă, de insinuantă, zîmbetul său atît de luminos și de cuceritor, avînd totodată o ușoară nuanță de istovire deloc dezagreabilă, Încît răspunsurile parcă veneau de la sine. TÎnărul este american, nu-i așa?... Da. Și de cît timp e plecat În străinătate... de două luni? De trei luni? Nu? De aproape un an! Așa de mult! Înseamnă că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]