655 matches
-
formelor și sensurilor lumii, la frenezia livrescă („Sunt asaltat de idei și de cuvinte din toate părțile memoriei culturale”) sau la irizările melancoliei, recurente în mai multe sintagme emblematice pentru o astfel de atitudine existențială („mirosul umbrei“, „exasperarea întunericului“, „trubadurii istoviți“, „incendiul harfelor“, „orga în destrămare“ etc. ). În jocul de oglinzi al scriiturii diaristice, călătoria apare ca aventură deopotrivă existențială și spirituală, iar drumul devine metaforă revelatorie esențială, loc de întâlnire al imaginarului și al realului, al iluziei și al referențialității
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
de imobile, câteva zeci de apartamente, care peste alte decenii vor avea, evident, nevoie de o nouă restaurare... ...Rose Ndiaye face trotuarul pe rue Pigalle, în fața barului Le Jet d'eau. Chipul ei brun-palid este transfigurat de o frumusețe îndepărtată, istovită. Ani la rând, a fost metresa unui diplomat togolez, care a ajutat-o să emigreze la Paris, la începutul adolescenței. A locuit împreună cu el și cu alte "soții" ocazionale într-o reședință somptuoasă din Neuilly-sur-Seine. Dineurile, petrecerile, se terminau cu
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
suspin), trăgîndu-mi gînditor creionul de cretă tehnicoloră de după urechea clăpăug-străvezie, măsuram rapid, tăiam expert și dezinvolt materialul comandat de, repet, domnișoare (c-o exasperare himenală), de doamne (c-o aroganță duioasă), de domni (c-o amabilitate feroce). Și-mi permiteam, istovit mental, o primă scurtă pauză. (va urma)
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16298_a_17623]
-
face în răstimp de-o oră, - spuneți-mi: câte minute trebuie să-i dea avans iepurele ce-o invită pe țestoasă (nu la dans, ci la-ntrecere: o oră, două, șapte luni, un an?) ca, la finiș, iepurilă și țestoasa istovită, fără suflu și umilă, să ajungă simultan? Pe afară-i vopsit gardul, înăuntru e ghepardul Dacă,-n înălțime, sare fix 2 metri, un ghepard, vreau să aflu (fi’ncă ard, cum vedeți, de nerăbdare!) minimul nivel pe care trebuie să
Probleme rimate, în joacă, de mate by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/2521_a_3846]
-
butaforiei din spate, cadrul ei metafizic. „Este într-adevăr incredibil cît de nesemnificativă și fără sens este viața majorității oamenilor, privită din afară, și cît de confuz și nechibzuit curge ea, cînd este percepută din interior. Tînjim și ne chinuim istoviți și străbatem cele patru vîrste pînă la moarte într-o buimăceală visătoare.” (p. 366) Potrivit acestei viziuni, biografia fiecărui individ e doar un scurt vis al spiritului universal, atîta doar că individul nu știe că trăiește în vis. Mai mult
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică, de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri. Nu sunt decât o scânteie în ochiul rece-al toamnei, mă tem că mă voi stinge, când toamna va clipi. Razele soarelui de-abia mai
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică, de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri. Nu sunt decât o scânteie în ochiul rece-al toamnei, mă tem că mă voi stinge, când toamna va clipi. Razele soarelui de-abia mai
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
proorocii-ar ar fi cătat pe-un altul /să se jertfească pentru Prea Înaltul... /așa de singur, Tata nu mă cheamă, /de ești cu El, de ce nu-i spui Tu, Mamă, /ca să-mi trimită unul dintre îngeri /să pună capăt istovitei plângeri...( Plângerea de pe Cruce). Ionel Zeană, vlăstarul armân din Doleani, salonic-Macedonia. Doctorul de aur al pătimirii dacoromâne a purtat cu demnitate șiragul anilor în temnițelor totalitarismului :1936, 1938- 1940, 1948-1963. Poetul creștin Zeană și-a zămislit crezul într-o confesiune
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
din 18 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Nu plânge, mamă, când lovit Și-nsângerat îmi este trupul, Nu doare locul biciuit, Cum doare ura și cuvântul. Bătut, scuipat, batjocorit, Eu port povara lor în spate Și-n crucea grea duc istovit Noianul lumii de păcate. Nu sunt de cuie azi rănit, Cu dragoste le rabd pe toate, Plâng doar păcatul săvârșit De ei, ducându-mă la moarte. Nu plânge, mamă, știu că-n gând Te-ai răstignit și tu cu mine
RUGĂ CĂTRE MAICĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360248_a_361577]
-
liniște profundă tot corpul îmi inundă, mă domină, Tăicuțul meu ce dormi, eu, mereu copilul tău, adult, natura intră-n cosmică-armonie, din candelă... lumină. Două fete Privesc, prin geamul obosit, la norii ce încep să plângă. De dor, sunt suflet istovit, un trecător pribeag în astă lume. Se-ndoaie meri, bătuți de vânt în fața casei, urmărind tristețea unor frunze, ce-și culcă fața pe pământ. În casă, cu măicuța, odăile tresar. Tristețea ei, icoanele îngheață. Privesc durerea ochilor bătrâni: puterea lor
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cad frunze de-ntuneric din cerul de cerneală, Pe valurile nopții să plâng, am obosit. Iubirea mă-mpresoară acut, perfida boală Îmi macină cu vervă tot trupul istovit. Mă-ngână liliecii, înfiorând pădurea, Alerg înfrigurată-n coșmaruri, tremurând, Se sting în mine vise și gândul mi-e aiurea, La patima nebună, din mine devorând. Se cern prin noi iluzii cu chip de neființă, Din fructul pasiunii eu nu
CAD FRUNZE... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384507_a_385836]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > GÂNDURI ÎN LUNA MAI... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2325 din 13 mai 2017 Toate Articolele Autorului Lângă fântâna sufletului, Gândurile-mi poposesc în tihnă, Pe drumuri ale cugetului, Istovite, își găsesc odihnă... În amurg, spre zări roșii, calde, Printre ramuri și adieri tandre, Încep lumini, lin, să le scalde, Curgând din celeste policandre! Miresme le cuprind în palme, Izvorând din flori alese de mai, Prin liniști se revarsă calme
GÂNDURI ÎN LUNA MAI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383530_a_384859]
-
-mi și urma de sub umblet Că-n nopți târzii nu te-a găsit! Și iartă, eu te rog fierbinte, Privirea-mi ce te alunga Și plumbu-mi care prin cuvinte Pe suflet greu ți se-așeza! Să-mi ierți și trupul istovit Căci uneori nu te dorea, Mă iartă, dragul meu iubit, Că n-am știut să fiu a ta! Iubite, să îmi ierți și glasul Ce-adeseori îl înălțam Și iartă-mi, dacă poți, și pasul Din nopțile când te cătam
MA IARTĂ TU... CEL MAI IUBIT de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382977_a_384306]
-
Italia a mâncat o singură dată o friptură. În Grecia la prânz, pe teren, mânca două banane pentru că hotărâse să ajungă și la Constantinopol cu banii primiți pentru trei luni în Grecia. S-a întors în țară după șase luni, istovit dar cu „planul” îndeplinit. Invitat în 1974 la Padova să preda un curs despre marile probleme ale artei bizantine, a fost cazat la un hotel de lux. A doua zi a rugat să i se dea banii corespunzători restului cazării
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
să petreci ani grei de închisoare laolaltă cu camarazii aceleiași suferințe, și chiar luni de tăcută recluziune într-o celulă izolată, și alta să treci prin convulsiile fizice și morale provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești pe care numai un erou le poate depăși, dar care îi rămân pe viață în cârcă, asemenea unei jivine cu ghearele înfipte în grumaz. Părintele Calciu știa că o cădere poate fi
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
aur, nu de mică, amăgire trăită de mulți -, lanțul se strânge cerc, apoi ghemotoc, stârnind comentarii aprinse în rândul celor de pe culme. Dar asta se întâmplă rar, la câteva zile o dată. Seara, în drum spre casă, căutătorii simt, mereu mai istoviți, că au intrat într-o poveste care nu este a lor. Nici nu mai știu bine cum a pornit totul: a dat cineva de știre, a fost un zvon sau din instinct au pornit spre râu?! Oricum, ceva nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Umpluse mai multe coli de hârtie cu grafia lui subțire, În timp ce lumânarea se consuma pe masa de scris. Se scurseseră, probabil, câteva ceasuri bune de când Începuse să-și redacteze lucrarea. Se opri pentru a reciti tot ceea ce scrisese. Se simțea istovit, migrena Îi zvâcnea În tâmple, somnul era Încă departe. — Cu siguranță, așa e. Ipoteza contrară sfidează rațiunea și evidența, murmură el, trecându-și mâna peste frunte. Pe masă se aflau un urcior plin și două cupe. Turnă apa Într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Vreme de cinci luni au străbătut sute de kilometri, departe de orice drum cunoscut, ocolind cât puteau satele și oazele și oprindu-se doar în locurile unde găseau o urmă de verdeață cu care să-și hrănească animalele tot mai istovite. În cele din urmă, într-o dimineață fierbinte de la începutul verii, pătrunseră într-un masiv muntos cu stânci negre, de unde se zărea un imens amfiteatru deschis spre miazăzi. Îl cercetară îndelung, cu experiența pe care ți-o dă o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de praf și acolo În biserică preoții grași tunși scopiți asmuțind corul lîngă coarnele altarului făcînd să răsune osanale un spectacol pentru ochii obosiți nu toate cuvintele pot alerga unele se tîrăsc ca un maratonist istovit picioare de lemn Înaintînd În pietrișul zgrunțos și două străzi mai Încolo În spatele betonierei fete de carne roșie Încolonate pentru defilare Închizi ochii mirosul lor te asaltează dă năvală În nări pînă la rădăcina unei glande mici pofticioase care Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-i făcea semn să spună un „da“ formal și să pună punct comediei. - Dacă Dumnezeu v-a dat binecuvântarea înaintea mea, atunci nu-mi mai rămâne nimic de făcut: facă-se voia Lui, spusese în cele din urmă domnul Fischer, istovit că-și pierduse prețioasa energie înainte de a-și începe cu adevărat munca pe platoul de filmare. Ia-o! Să sfârșim cu circul ăsta! Nina, vino aici, strigă domnul Fischer ca un nebun. Un râs sacadat ieșea din el în timp ce urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sîrma de oțel temeinic Întinsă, răsunînd precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să-i treacă prin cap, chiar nici bătrînilor grădinari osteniți, În a căror oase istovite zăcea istoria bolilor, veșnică precum istoria proletariatului, că În acea noapte se petrecuse o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole, retezîndu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tîrÎt Într-un tunel de aventură și mister din care nu voiam să mai scap. Pagină după pagină, m-am lăsat Învăluit de farmecul povestirii și al lumii sale, pînă cînd suflarea dimineții mi-a dezmierdat fereastra și ochii mei istoviți au alunecat peste ultima filă. M-am Întins În penumbra albăstrie a zorilor cu cartea pe piept și am ascultat rumoarea orașului adormit picurînd peste acoperișurile presărate cu purpură. Visul și oboseala Îmi băteau la ușă, Însă m-am Împotrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
poliția? Întrebă tata. — Încă nu, răspunse băiatul. Am dat fuga pe scări În sus. Pensiunea se afla la etajul al doilea, iar scara era o spirală slinoasă care abia se mai ghicea În lumina gălbuie a unor becuri neprotejate și istovite, ce atîrnau de un cablu jupuit. Doña Encarnación, văduva unui șef din Garda Civilă și proprietara pensiunii, ne-a Întîmpinat În ușa pensiunii, Înveșmîntată Într-un capot bleu-ciel și etalînd un cap cu bigudiuri pe potrivă. — Uitați-vă, domnu’ Sempere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lăsat pradă păduchilor, iar acum, că aveam ocazia să plecăm de aici, nu-i e rușine să ne închidă ușa-n nas. Existau crize de nervi, copii plângând, bunici palizi de oboseală, bărbați exaltați cărora li se terminaseră țigările, femei istovite care încercau să facă un pic de ordine în disperatul haos familiar. Ocupanții uneia dintre mașini au încercat să facă stânga împrejur și să se întoarcă în oraș, dar au fost obligați să renunțe în fața ploii de insulte și injurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-o perplex, șovăi. I se încruntase fruntea și gura roșie se bosumflase. Îmi amintea în mod ciudat de un cobai agitat. Va să zică răspunsul tău e nu, iubito? zise el în cele din urmă. Ea făcu un gest de plictiseală. Era istovită. — Atelierul e al tău. Totul îți aparține. Dacă vrei să-l aduci aici cum te-aș putea împiedica? Imediat, pe fața lui rotundă se răspândi un zâmbet: — Deci încuviințezi? Ești de acord? Știam eu că așa o să fie. O, scumpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]