396 matches
-
un operator hamiltonian. Ecuațiile stabilite în secțiunea precedentă corespund formulării Heisenberg a teoriei, în care câmpurile depind de timp iar vectorii de stare sunt constanți. Nu există o soluție exactă explicită a acestor ecuații, dar se poate obține o soluție iterativă în cadrul formulării de interacție. Trecerea la formularea de interacție se face separând în hamiltonian termenii corespunzători câmpurilor libere de partea de interacție, în forma formula 55 Vectorii de stare sunt determinați de ecuația Schrödinger a cărei soluție poate fi scrisă formal
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
apar în ordine crescândă a variabilelor temporale, de la dreapta la stânga: produsul formula 75 este ordonat cronologic dacă formula 76 Calculul elementelor de matrice formula 77 pentru un anumit proces fizic se face pe baza acestei dezvoltări în serie. Este implicită în această metodă iterativă presupunerea că termenii succesivi descresc suficient de rapid pentru ca primii termeni să domine și să furnizeze o aproximație bună. Stările inițială și finală sunt stări asimptotice care conțin un număr de electroni și pozitroni cu impuls și helicitate bine determinate
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
baza procesului considerat. În sisteme complexe, în care interacționează subsisteme alcătuite din electroni, pozitroni și fotoni, inversa probabilității totale, obținută prin sumarea asupra tuturor stărilor finale posibile, se numește "viața medie" a sistemului. Calculul elementelor de matrice S în cadrul soluției iterative este facilitat de o metodă grafică introdusă de Feynman, care a dezvoltat o reprezentare a propagării interacției electromagnetice în spațiu-timp, propusă de Stueckelberg. În practică se utilizează diagramele Feynman în spațiul impulsurilor (este vorba despre cvadrivectorul impuls-energie), mai potrivite în
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
matrice în ordine superioare ar fi însă practic imposibilă fără această unealtă. Astăzi, diagramele Feynman sunt utilizate ca instrument de calcul în multe ramuri ale fizicii, de la fizica nucleară și fizica particulelor elementare la fizica solidului. Existența divergențelor în soluția iterativă (și poate chiar în general, cum a sugerat Källén) este un aspect „patologic” al electrodinamicii cuantice, legat de caracterul interacției materie-radiație la energii mari (sau, echivalent, la distanțe mici) și pe care teoria actuală nu îl poate reda. Renormarea este
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
Construirea unui model este o analiză sistematică prin care este elaborată o reprezentare conceptuală (abstractă) a unui sistem sau este descrisă o reprezentare a unui răspuns (output) așteptat al sistemului. Într-o altă formulare, construirea modelului este procesul (de obicei iterativ) prin care cercetătorii încearcă să elaboreze un model adecvat al unui sistem fizic sau biologic. O parte esențială a acestui proces constă în verificarea unui model-candidat în comparație cu datele (care ajustează datele experimentale), pentru a determina dacă există o inadecvanță serioasă
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
integrala este integrala triplă a lui "F" pe "T". Prin convenție, integrala dublă are două semne de integrare, iar cea triplă are trei; aceasta este doar o convenție de notare, și este utilă la calculul unei integrale multiple ca integrală iterativă. Rezolvarea problemelor cu integrale multiple constă în majoritatea cazurilor în găsirea modalității de reducere a integralei multiple la o serie de integrale de o singură variabilă, fiecare fiind rezolvabilă prin metode specifice. Uneori, este posibil să se obțină rezultatul integrării
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
în limba sârbă prin categoria aspectului, exprimată sistematic din punct de vedere formal. Un verb imperfectiv exprimă faptul că acțiunea era, este, va fi sau se dorește a fi în curs de desfășurare. Aproape toate verbele imperfective pot fi și iterative, adică să exprime efectuarea repetată a acțiunii. Exemple: Un verb perfectiv exprimă faptul că acțiunea a fost sau va fi terminată. Există mai multe subcategorii de asemenea verbe: În română, aceste aspecte se exprimă nesistematic la nivel gramatical, fiind implicite
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
exprimă faptul că acțiunea a fost sau va fi terminată. Există mai multe subcategorii de asemenea verbe: În română, aceste aspecte se exprimă nesistematic la nivel gramatical, fiind implicite unor forme verbale temporale, numai la trecut: timpului imperfect (aspectul imperfectiv/iterativ); timpurilor perfect compus și perfect simplu (aspectul perfectiv). Pot fi de asemenea implicite sensului lexical al unor verbe: „a sări” (momentan), „a adormi” (incoativ), „a umple” (completiv), „a se satura” (sativ). Un verb perfectiv se folosește doar în mod excepțional
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
un concept viabil. Inovațiile sunt declanșate de "șocuri": profesioniștii inițiază acțiuni inovative atunci când ajung la un prag de insatisfacție sau la o oportunitate. Efortul de a defini un concept asupra produsului sau serviciului care constituie obiectul inovării este un proces iterativ. Dacă inovarea pornește de jos în sus (""bottom-up"") de la inovatori care vor să promoveze o idee de jos în sus, atunci de obicei nu există un plan de dezvoltare a acesteia. "Etapa de dezvoltare" se caracterizează prin următoarele: a) ideea
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
software, acest proces funcționează ușor cu proprietățile emergente și soluțiile parțiale ale unui software, așa cum sunt interfețe, algoritmi sau succesiuni alternative de evenimente. Principiul dezvoltării de tip spirală este un model evolutiv de dezvoltare a sistemelor. Acest model combină natura iterativă a prototipării cu abordarea sistematică a fazelor procesului. Fiecare fază a procesului de dezvoltare se termină cu evaluarea riscului și construirea unui prototip care este o versiune de lucru a software-ului. Versiunea completă și finală va fi produsă numai
Modele ale procesului de inovare () [Corola-website/Science/317627_a_318956]
-
de estetica baletului clasic. Limbajul coregrafic al Pinei Bausch se dezvoltă treptat, în strânsă colaborare cu membrii propriului ansamblu. Interpreții au fost încurajați să-și transpună propriile gesturi și trăiri într-un dans caracterizat de emotivitate, izbucniri agresive și elemente iterative. O temă principală a dansurilor este problematica relațiilor interumane. În opera târzie se pot remarca mai des elemente de factură lirică și influențe din alte culturi.
Pina Bausch () [Corola-website/Science/329718_a_331047]
-
perfect dat în "Elements II.4, 7"; metodă sprijinită și de Heath. Deși o singură cale spre limite este menționată, de fapt există alte două făcând metoda aproape inevitabilă, metoda funcționează. Dar limitele mai pot fi produse de construcții geometrice iterative sugerate de Arhimede în jocul logic "Stomachion" prin stabilirea decagonului regulat. În acest caz problema este de a da o aproximare rațională tangentei lui π/12.
Măsurarea cercului () [Corola-website/Science/322622_a_323951]
-
managerii trebuie să determine cum trebuie să concureze organizația astfel încât să poată obține avantaje sustenabile pe termen lung. Managementul strategic este deseori descris ca implicând trei procese majore: formularea strategiei, implementarea strategiei, evaluarea strategiei și control. Cele trei procese sunt iterative și fiecare prevede inputuri pentru celălalt. Formularea strategiei presupune abordarea următoarelor aspecte: identificarea oportunităților și amenințărilor externe ale organizației, determinarea "punctelor tari" și a "punctelor slabe" din interiorul organizației, stabilirea obiectivelor pe termen lung ale organizației, elaborarea unor strategii alternative
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
are valori temporale diferite după funcțiile sale sintactice: Imperfectul exprimă cel mai adesea o acțiune trecută durativă, simultană cu altă acțiune trecută. Această valoare poate fi: Altă valoare absolută, frecventă, este cea de a exprima acțiuni repetate în trecut (imperfect iterativ): "Se certau mereu". O valoare relativă este exprimarea unei acțiuni posterioare față de o acțiune trecută: "Avusese cele mai bune rezultate în anul care se încheia". O valoare excepțională a imperfectului este cea de condițional perfect: Dacă știam, veneam și eu
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
că "secvențe succesive de gandire reflectivă se dezvoltă una din cealaltă și se susțin reciproc", creând o schelă pentru învățare în continuare și permițând continuitatea experiențelor și a reflcției. Aceasta întărește faptul că învățarea experiențială și învățarea reflectivă sunt procese iterative, iar învățarea se dezvoltă în continuare prin reflecție și experiență. Facilitarea învățării experiențiale și a reflecției prezintă provocări, dar "un dascăl abil, cu ajutorul unor întrebări corecte și ghidând conversația reflectivă înainte, în timpul și după experiență, poate ajuta la deschiderea unor
Învățare experiențială () [Corola-website/Science/329435_a_330764]
-
fie construcția unor soluții mai mici trebuie să se termine. Acest din urmă argument este folosit pentru a arăta că algoritmul lui Euclid pentru numere naturale trebuie să se termine într-un număr finit de pași. Algoritmul lui Euclid este iterativ, adică răspunsul se găsește după un număr de pași; rezultatul fiecărui pas este utilizat ca punct de început pentru pasul următor. Fie "k" un întreg care numără pașii algoritmului, începând cu zero. Astfel, pasul inițial corespunde lui "k" = 0, pasul
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
lui "L" în "m" respectiv "n" factori primi Întrucât toate numerele prime "p" divid pe "L" conform presupunerii, atunci fiecare dintre ele divide unul dintre factorii "q"; întrucât fiecare "q" este și el prim, atunci înseamnă că "p" = "q". Împărțind iterativ la factorii "p" rezultă că fiecare "p" are un corespondent "q"; cele două descompuneri în factori primi sunt identice cu excepția ordinii factorilor. Factorizarea unică a numerelor în factori primi are mai multe aplicații în demonstrațiile matematice. Ecuațiile diofantice sunt ecuații
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
π < 3 + 1/7. Media acestor valori este aproximativ 3,14185. În secolele ce au urmat s-au făcut și alte dezvoltări în India și China. În preajma anului 265 e.n., matematicianul Liu Hui din Regatul Wei a găsit un algoritm iterativ simplu și riguros pentru calculul lui π la orice grad de precizie. El însuși a efectuat calculul până la un poligon cu 3072 laturi și a obținut o valoare aproximativă pentru π de 3,1416, după cum urmează: Ulterior, Liu Hui a
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
pentru software-ul de calcul al lui π ce rulează pe calculatoarele personale, diferită de cele folosite de supercalculatoarele care au stabilit recorduri moderne. În timp ce seriile de regulă măresc acuratețea cu o cantitate fixă pentru fiecare termen adunat, există algoritmi iterativi care "multiplică" numărul de zecimale exacte la fiecare pas, având dezavantajul că fiecare pas implică, de obicei, calcule costisitoare. O mare realizare în acest sens a venit în 1975, când Richard Brent și Eugene Salamin au descoperit independent algoritmul Brent-Salamin
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
utilizarea sa la funcții polinomiale, dar el descrie metoda în termeni de aproximări succesive"x" în loc de mai complicata secvență de polinoame utilizate de Newton. În cele din urmă, în 1740, Thomas Simpson a descris metoda lui Newton ca o metodă iterativă pentru rezolvarea ecuațiilor generale neliniare utilizând calcul, oferind, în esență, descrierea de mai sus. În aceeași publicație, Simpson oferă, de asemenea, generalizarea la sistemele de două ecuații și constată că metoda lui Newton poate fi folosit pentru rezolvarea problemelor de
Metoda tangentei () [Corola-website/Science/329756_a_331085]
-
deoarece unele proiecte pot fi terminate înainte de a ajunge la "închidere". Unele proiecte nu parcurg faze structurate de planificare și/sau monitorizare. Este de observat că fazele nu reprezintă pur și simplu un lanț secvențial de pași, ci constituie procese iterative. De exemplu, problemele sau schimbările care apar în faza de control pot necesita re-planificarea sau chiar modificări ale obiectivelor și scopurilor stabilite în faza de inițiere a proiectului. Fazele unui proiect de dezvoltare internațional (ID). "Proiectele de dezvoltare internaționale" sunt
Managementul proiectelor () [Corola-website/Science/304116_a_305445]
-
studiu de chimie privind structura unor substanțe complexe(polimeri) și din punct de vedere matematic, ea s-a redus la calculul valorilor proprii și a vectorilor proprii ale unei matrici de ordinul 32. Au fost utilizate două variante ale metodei iterative Jacobi, metoda de calcul a fost transcris în limbajul DACICC-FORTRAN, pe baza programului întocmit mașina a rezolvat problema în 5 minute. De asemenea s-au rezolvat probleme de optimizare cu 3 000 de elemente, s-au efectuat tabelări de funcții
DACICC-200 () [Corola-website/Science/335113_a_336442]
-
realizare. Doi: este garanția conservării, poate și a amplificării politicii pro-europene, în care Chișinăul ne-a surprins în ultimii ani, în ultimul an mai ales, și, nu în ultimul rând, sperăm ca, prin continuitate, la un moment dat, această prezență iterativă să devină politică propriu-zisă și la Bruxelles. Mircea Zamfir: Reîmprospătați-mi memoria, domnule ministru. „Dați-mi o bună politică internă și am să vă dau o bună politică externă.” Cine spunea asta? Mihai-Răzvan Ungureanu: Câți nu au spus-o. E
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
prin intermediul scriptului Fortran 90, s-a realizat modelarea grafică folosind aplicația Wolfram Mathematica 7.0. Aplicația Fortran, dezvoltată folosind Microsoft Developer Studio, integrează numeric ecuațiile ce descriu dinamica neliniară a modelului propus, folosind algoritmul Runge - Kutta de ordinul cinci (metodă iterativă de pentru aproximarea soluțiilor ecuațiilor diferențiale); rezultatele integrării se vizualizează cu Wolfram Mathematica, al cărui fișier corespondent trebuie să includă în prima parte derivarea condițiilor inițiale pentru ecuații. Pentru realizarea modelului teoretic vom lua în considerare interacțiunea dintre un fascicul
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
identificarea faptelor, a persoanelor și a obiectelor ("tot ce lăsăm noi acolo, să le pună pe undeva pe acolo! Îi vorba din astea, de, de... cu niște chestii!"). Mărcile aproximării, ale impreciziei (pe la..., prin..., pe-aicea...; niște), ca și cele iterative (mai) - reduc din răspunderea aserțiunii și minimalizează faptele descrise ("aveam de rezolvat niște treburi pe-aicea"; "io mă mai duc pe la el, îi mai duc o horincă, îi mai duc nu știu ce"); pînă și frigiderul devine un spațiu al nedeterminării ("Am
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]