253 matches
-
în văzduhul albastru, îți evoca miile de hornuri vesele dintr-o metropolă, întrezărite de vreun călăreț ajuns pe un deal într-o dimineață, dulce de toamnă. Aidoma unei armate în marș ce se apropie de un defileu neprietenos din munți, iuțindu-și pasul, pentru a lăsa cît mai grabnic în urmă primejdioasa trecătoare și a se desfășura iarăși pe cîmpie, într-o relativă siguranță - uriașa oaste a balenelor înainta repede prin strîmtoare, strîngîndu-și treptat poalele semicercului și înotînd în centrul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Încă din luna martie, puteți semăna anumite varietăți direct în pământ. Există ridichi rotunde care se seamănă la suprafață, și ridichi lungi, care se seamănă la 2 centimetri adâncime. Nu uitați să le udați cu regularitate, pentru a nu se iuți prea tare. Legumele pe care le vor recolta toamna Sfecla Îi veți putea grăbi încolțirea lăsând boabele cîteva ore la înmuiat în apă călduță. Semănați sfecla pe un teren cu pământ bogat și ușor: semințele trebuie îngropate la 2 centimetri
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
iarna ș-a veni vara când avem trei vaci în pădure : Murana, Hribana și Fragana.” Se mai hrănesc cu gruhă și cu pur. Le place și borșul de știr. încolo, ce capătă și ce ciordesc. îs nevolnici la trup, dar iuți la mânie. - Și crezi că dânșii au făptuit omorul ? - Numaidecât. Dar asta o s-o costatați dumilorvoastre. Aromind, Zalomir se trezi deslușit în vorba lui Iordache. ... Nici eu de-acasă n-am avut cine știe ce stare. Dumnezeu să-l odihnească
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
altul. Continuă cu o blândețe prefăcută: — Acolo, cei care se devotează în acest fel nu au dreptul să le supraviețuiască celor cărora le au închinat viața. Îi face plăcere să-l vadă pe Trio pălind. Prost cât încape, dar se iuțește la minte când e vorba de pielea lui. — Vezi? îl apostrofează părintește. Ochii îi sclipesc de o bucurie răutăcioasă. Nu cred că ți-ar conveni să mori odată cu mine. Adaugă ușor batjocoritor: — Eu sunt om bătrân, pe când tu... Fulcinius reflectează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Stă și ascultă, tulburată. Doar nu s-or fi luat la ceartă trei nebune în casa ei! — Smintito! distinge la un moment dat. Parcă e vocea Domitiei Lepida, fiica celeilalte Antonii. — Dezmățato! Sângele îi îngheață în vine. Asta e Agrippina! Iuțește pasul. Aleargă. Să ajungă cât mai repede. Cotește la dreapta, la stânga, și se oprește ca trăsnită în fața unei scene de coșmar. Aemilia Lepida e cu mâna vârâtă până la cot în părul Agrippinei, care și-a încleștat dinții pe unul din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
însă pe neașteptate: — Uite! Cu mâna întinsă în față, indică ceva înainte. — Vezi luminița din capăt? Acolo e sala gladiatorilor. Pusio lasă să-i scape un suspin de ușurare. Rufus o pornește repede din loc. Cu cât înaintează, cu atât iuțește pasul. Aleargă aproape, urmat de germanul care gâfâie. Se oprește brusc, în ușa deschisă. — Ce-i? mai apucă să spună călărețul înainte să se lovească de el. Din spatele lui Rufus, cască și el intrigat ochii la personajul insolit, înveșmântat în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În loc să se grăbească, apa curge din ce în ce mai domol, până ce, la Colțul Acrei, socoți că se oprește în chip de lac; unda te duce domol în fața unui perete stâncos, așezat drept în cale... Îndată însă ce ocolești colții aceia de stâncă, Bistrița iuțește iarăși pasul și iese la lumină într-o vale aproape tot așa de largă, ca și cea de la Vatra Dornei, dar cu mult mai semeață. Satul Crucea, răsfirat sus pe creasta muntelui, îți aduce aminte de priveliștile elvețiene ori tiroleze
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
al casei pe-aici. Dar bagă de seamă! Degeaba vorbești încet, să nu te audă nimeni. Oamenii de pe aici sunt mai sensibili ca animalele. Te simt că ți-e frică sau că-i disprețuiești după mirosul transpirației și atunci sunt iuți la mânie... Fii liniștit și savurează-ți în tihnă mâncarea și romul. Ai nevoie de ele. A fost o noapte lungă și încă nu s-a sfârșit. "Cât de sigur pe el e câteodată Filip", gândi Carol înfulecând cu poftă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
al casei pe-aici. Dar bagă de seamă! Degeaba vorbești încet, să nu te audă nimeni. Oamenii de pe aici sunt mai sensibili ca animalele. Te simt că ți-e frică sau că-i disprețuiești după mirosul transpirației și atunci sunt iuți la mânie... Fii liniștit și savurează-ți în tihnă mâncarea și romul. Ai nevoie de ele. A fost o noapte lungă și încă nu s-a sfârșit. "Cât de sigur pe el e câteodată Filip", gândi Carol înfulecând cu poftă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
școală extrem de bine dispus. În drum spre casă, și-a repetat în gând argumentele pe care i le adusese directorului și veselia lui a început să prindă aripi. I se umfla inima în piept de bucurie. Pașii i s-au iuțit. A început să fluiere o melodie. Șlagărul: K-K-K-Katy. Și acum Memoriul. Prezentat cu mândrie și resemnare. Mândrie pentru că -mă rog, s-o lăsăm baltă. Resemnare pentru că s-ar putea să asculte și unii dintre colegii mei de breaslă - toți măscărici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
curaj, ștergându-și cu dosul palmei transpirația de pe frunte scrâșnind dinții de ciudă: inexplicit, dovedise lașitate În fața celor trei bărbați. De regulă se știa un om curajos...! Vântul dela Nord Își mărise intensitatea, pătruzând prin Îmbrăcămintea lor sumară obligăndu-i să iuțească pasul, să se grăbească. Tony Pavone nu se mai gândea la nimic, nici măcar la senzația de vomă, mai ales la glandele salivare care Începuse să-și diminueze activitatea, la ochii ce Începuse să’l usture În timp ce Întregul organism vibra abea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
contrar, risca să moară În chinuri groaznice suferind de sete În timp ce arsurile se propagau vertiginos În toată imensitatea organismului său, făcându-i tot mai anevoiasă Înaintarea. Deodată, șansa de supraviețuire Îi surâse simțind o adiere binefăcătoare a vântului, Încercând să iuțească mersul către presupusa, salvatoare oază a deșertului...! Fu nevoit Însă să suporte o totală decepție În momentul când o violentă furtună de nisip Îi bombarda Într’o așa manieră fața doborându-l și făcându-l mototol! Încercă să se ridice
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
putea suporta oricine...!! Mai mult, excrocul mersese cu Îndrăzneala până acolo substituindu-i banii și din ultimul pachet, cel de cinci mii lei!! Duse capodul la loc, ieșind În stradă. Aerul rece Îl ajută să-și recapete stăpânirea de sine, iuțind pașii Înapoi către bursa neagră, sperând imposibilul. Merse la Întâmplare cercetând, spionând cu atenție orice mișcare a excrocilor ce lucrau fără teamă, aproape de Miliția Capitalei. Dădu târcoale locului timp de două ore dar, omul lui nu era de găsit ba
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cine știe ce Înaltă relație. Și ultima mea apreciere...În partea de nord a orașului se află Harlem-ul locuit În exclusivitate numai de negri. Atât ne negri Încât credețimă, ai senzația unor alte tărâmuri iar dacă din Întâmplare ai drum pe acolo iuțești pașii cu pielea zbârlită de frica lor, să nu te racoleze punându-te la rotisor...! În timpul zilelor călduroase Îi poți vedea stând de vorbă la colțurile de străzi iar uni tolăniți pe trotuare, iar locuințele lor Într-o mizerie greu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ființele umane pun atâta accent pe următoarele posibilități realizabile și sunt atât de nerăbdătoare să salte de pe suprafața pământului. Imaginația este Înnăscut o putere biologică ce caută să Înfrângă condiții imposibile. Domnul Sammler Își ridică chipul, conștient că cineva se iuțea spre el. Îl văzu pe Feffer. Mereu grăbit. Feffer era grăsun, ar fi trebuit să mai slăbească. Avea probleme cu spatele și purta din când În când un brâu elastic ortopedic. Mare, proaspăt la culoare, cu barba maro aprins à
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
peste ea vocea subțire ca de școlăriță a domnișoarei Marga Popescu, recitând în franceză. 15. La câteva zile, președintele urca treptele tribunalului, avea fața aplecată, se ferea de vântul subțire ce bătea dinspre câmpie. Eram în ultima săptămână a anului. Iuții pasul și-l ajunsei din urmă când el se afla sus, în fața ușii rulante. Îmi dădu mâna. Era prima dată când îl vedeam, acum după sărbătorile Crăciunului. Avea 50 de ani. Era încă tânăr, tinerețea spiritelor rare. Își petrecuse viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a trebuit să se întâmple... Hahamul nostru-i un om cu multă știință în cap... Noi n-avem minte; dar a trebuit să ne gândim la asta... Iaca, a venit și vremea care trebuie. Rifca dădu din cap, și-și iuți jocul andrelelor. Sanis se întoarse domol spre fată: —Haie... Haie!... ți-a mai trecut nebuneala?... Haia se uită la tatăl său cu ochi rătăciți, arși de plâns. Păru că-l înțelege; îl văzu râzând; și o tresărire de răutate îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prinse În vechi portrete abandonate În compania unor lumînări și a unor flori veștejite. Îndată am izbutit să văd, În depărtare, felinarele de gaz aprinse În jurul gropii. Siluetele a șase persoane se aliniau pe fundalul unui cer de cenușă. Am iuțit pasul și m-am oprit În punctul pînă unde ajungeau cuvintele preotului. Sicriul, un coșciug din lemn de pin necurățat, odihnea În noroi. Doi gropari Îl străjuiau, rezemați În lopeți. I-am scrutat pe cei de față. Bătrînul Isaac, paznicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mi-ar fi putut citi În suflet dintr-o ochire. Avea ochii aurii, ca niște monede vrăjite de pe fundul unui lac. — Noroc, mi s-a părut că-l aud spunînd. Am Încercat să mă agăț de acea binecuvîntare și am iuțit pasul, rugîndu-mă să nu fie prea tîrziu și ca Bea, acea Bea din povestea mea, să mă mai aștepte. Îmi ardea gîtlejul din pricina frigului cînd, gîfÎind, am ajuns la clădirea unde locuia familia Aguilar. Zăpada Începuse să se depună. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
El a poruncit căpeteniei să dea drumul prizonierului și primind un răspuns obraznic l-a lungit la pământ dintr-o singură lovitură de lance; apoi dând în dreapta și în stânga, a risipit banda pricinuind răni mortale acelor care nu fuseseră destul de iuți de picior. Roland s-a grăbit apoi să dezlege prizonierul și să-l ajute să-și reîmbrce armura pe care căpitanul bandei avusese îndrăzneala să i-o ia. El l-a condus apoi la Isabel care acum se apropia de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
El a poruncit căpeteniei să dea drumul prizonierului și primind un răspuns obraznic l-a lungit la pământ dintr-o singură lovitură de lance; apoi dând în dreapta și în stânga, a risipit banda pricinuind răni mortale acelor care nu fuseseră destul de iuți de picior. Roland s-a grăbit apoi să dezlege prizonierul și să-l ajute să-și reîmbrce armura pe care căpitanul bandei avusese îndrăzneala să i-o ia. El l-a condus apoi la Isabel care acum se apropia de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
asemeni unei pantere care pândise doar momentul hotărâtor, Marele Maestru țâșni În fața voievodului, se opri o fracțiune de secundă, cât să rupă Între degetele mâinii drepte săgeata otrăvită, apoi scoase ambele săbii de la spate și dezlănțui masacrul. Mișcările erau prea iuți ca să poată fi văzute și parate. Erau fulgere care aduceau moartea. În fața lui, ienicerii nu reușeau să se retragă suficient de repede. Erau uciși aproape fără să apuce să ridice iataganele și cădeau În neființă ca Într-o uimire. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Orașul Interzis. Îmi povestește că majoritatea au ajuns așa din cauza sărăciei. Familiile lor nu mai aveau nici o speranță. Deși doar băieții castrați erau calificați să candideze pentru această poziție, nu orice băiat castrat obținea garantat un loc. — În afară de a fi iuți la minte, băieții trebuie să aibă și o înfățișare plăcută, zice Fann Sora cea Mare. Cei mai deștepți și mai frumoși vor avea o șansă să supraviețuiască sau chiar să devină favoriți. O întreb de ce nu Curtea angajează băieți obișnuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ce că vina se ascundea În altă parte, În altcineva. Șarpele Își potrivea la loc fălcile fără țâțâni și broasca Înghițită Înainta Încet prin trupul negru și solzos ce se odihnea acum la soare, Îndestulat. Fioroasa spinare cu țepi Își iuțise rotocoalele În jurul Eleșteului și apa, neliniștită, scotea bolboroseli aproape de amenințare. Își Întoarse capul către culmea dealului spân pe care fusese cândva conacul boieresc. De-acolo cobora, cu pași Înfrânați, nea Mitu Păcătosul. Tălpile gumarilor alunecau tot timpul În țărâna potecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încet pe gât o cană, una singură, de vin fiert cu miere și scorțișoară. Ar fi sorbit-o ușor, s-ar fi bucurat de fiecare Înghițitură, picăturile de licoare fierbinte i s-ar fi strecurat În sânge, l-ar fi iuțit și l-ar fi Încins. Se apropia Crăciunul și nu trecuse nici măcar o zi din postul legiuit pentru marea sărbătoare fără ca el să nu-l Întâlnească pe nașul său, notarul. De fiecare dată chefuiseră apăsat În odăița din fund a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]