256 matches
-
pe lângă care treceam nepăsător când o observam în graba pașilor pe pereții și coloanele ce străjuiau magazinul Romarta din Brăila. Sunt mult prea multe aceste poze! De unde-or mai fi apărut și astea? - îmi frământam creierii, mereu sâcâit, când îmi iuțeam pașii pentru a le depăși. Ele reprezentau chipul unei femei cu un punct desenat pe frunte: nu era nici dansatoare, nici cântăreață indiană. Cineo mai fi și femeia asta? - mă întrebam și-mi continuam ignorant și agasat drumul... Dar, în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Anul Nou, se umblă cu semănatul (cu boabe de grâu, orz, orez) și se zice: "Să trăiți, Să-nfloriți Ca merii, Ca perii În mijlocul verii, Ca toamna cea bogată De toate-ndestulată! Ca un fir De trandafir. Să trăiți ca piatra, Iuți ca săgeata. Tari ca fierul, Iuți ca oțelul. La anul și la mulți ani!". Tot la Anul Nou, feciorii de obicei cei cu armata făcută și câțiva săteni mai isteți organizau fie "Banda lui Jianu", fie "Banda lui Bujor". Cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu boabe de grâu, orz, orez) și se zice: "Să trăiți, Să-nfloriți Ca merii, Ca perii În mijlocul verii, Ca toamna cea bogată De toate-ndestulată! Ca un fir De trandafir. Să trăiți ca piatra, Iuți ca săgeata. Tari ca fierul, Iuți ca oțelul. La anul și la mulți ani!". Tot la Anul Nou, feciorii de obicei cei cu armata făcută și câțiva săteni mai isteți organizau fie "Banda lui Jianu", fie "Banda lui Bujor". Cu aceste formații de "teatru haiducesc" se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a avut loc în timpul Jubileului Universității ieșene. Si, ca un val de tristețe a trecut peste mine vaerul răniților din 1916, pentru că aici între zidurile Cetățuii a fost instalat un spital de campanie pentru răniții aduși de pe frontul Moldovei. Am iuțit pasul și iată-mă-s intrând pe poarta mănăstirii Socola. În timp ce pășesc pe drumeagul ce urcă ușor spre biserică, mă uit în jur,să văd măcar un petec din Codrii Iașilor de altădată...Nici urmă. Si totuși această biserică a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
poate ar fi bine să-l întrebe pe domnul Obreja unde ar putea găsi de cumpărat o vioară. „Ei, oi vedea eu cum ajung so fac și pe asta” și îndemnă caii care trecuseră din trap la pas, să-și iuțească mersul. Capitolul X Adio și nu te vom uita Se auziră bătăi în poartă și o voce cunoscută întrebă: − Cumnată Marie, ești acasă? Maria era prin ogradă, tocmai curăța ceaunul în care fiersese lături pe care le golise în troaca
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cap îl irită pe Galben, care, vădit polemic, spune despre sine că el nu-i dintre „cei ce dau mărunt din buze cînd au remușcări” și repudiază încercarea „antevorbitorului” de a proiecta asupra lui însuși „o lumină proaspătă”. Dialogul se iuțește. Atunci, parcă împins de un resort, sare în sus Gavrilovici, care, după obișnuitele „mărturisiri” convenționale, trece la ceea ce crede că e cu adevărat important și pentru care, vezi Doamne, suferă: „problema producției de roboți industriali” (fără de care vom continua să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
asupra accelerării istoriei inspirat, după spusele criticilor, de prefața lui Michelet la lucrarea sa despre secolul al XIX-lea: "Unul dintre faptele cele mai grave și mai puțin remarcate este acela că mersul timpului s-a schimbat complet; s-a iuțit într-un mod foarte ciudat într-o simplă viață de om. Am văzut două mari revoluții care altădată poate că s-ar fi petrecut la un interval de 2000 de ani una de alta". ... Ce ar fi spus Michelet dacă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
trei kilograme de la mam a, din locul unde ținea blidele, mă întâlnesc cu colegul meu, Ion, și plecăm sus pe munte, să ne îndestulăm. Acolo, unde știam noi că se găsesc cel mai mult fragi. Și așa, cum eram noi iuți de mână și cu priviri agere, pofticioși de succese, dar și interesați să terminăm repede-repede, până pe la puterea zilei reușisem să umplem fiecare oala pe care o aveam. Încărcați astfel, coborâm noi la vale voioși, numa i că, pe negândite
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
s-au încheiat actele necesare. Prin urmare întârzierea noastră cu toate cele ce se întâmplaseră până aici trecuse de patru ore. Pasagerii și-au păstrat același calm. Nu au ripostat în niciun fel. Cu toate că noi românii în unele situații suntem iuți la fire, de data aceasta s-au înțeles dificultățile prin care trecuserăm și mi-am dat seama că în afară suntem mai solidari decât în țară. Sosirea în stațiunea Nei Pori După atâtea fapte neprevăzute eu și fiicî-mea am respirat
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
c-o să-noptăm, îi spusei eu. Eu nu sunt jupân, răspunse suparat birjarul. La noi, în Austria, se zice domnule! Ei bine, domnule. Dacă mergem așa, n-ajungem desară în Vatra-Dornei. Vom vedea. Tăcui în speranță că mai încolo va iuți el caii. Dar parcă făcea întradins; caii, lăsați în voie, din ce în ce slăbeau mersul, înaintând ca culbecul 83, iar el deloc nu-i îndemna nici cu gura nici cu biciul. Da ce-i asta, domnule, vrai s-ajungem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
platanul este fructul cel mai popular de-a lungul și de-a latul Amazonului. Întreb dacă nu are ceva condimentat și îmi întinde imediat un borcan cu ardeiași rotunzi, roșii și verzi, într-o suspensie grăsimoasă. „Ai grijă, sunt foarte iuți”, mă avertizează și confirm cu ochii în lacrimi. Mergem la culcare destul de devreme, parte din oboseală, parte din economie de energie: electricitatea provine de la o baterie în spatele casei care intră în funcțiune seara pentru câteva ore apoi casa este scufundată
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
stradă, alergând de la o casă a fraților la alta. Un ofițer, văzându-mi veselia, începu să înjure. Ce bine îmi făcu mânia lui! O doamnă, trecând pe lângă ei, le strigă: „Mai iute, domnule, ca să ajungi la Berlin înaintea francezilor!“ Se iuțiseră nemții. La Ionel în curte azvârleau bagajele în două căruțe acoperite cu coviltire: unul din casă, altul din capul scării, iar cel din căruță le prindea la rândul lui și le așeza. La Dinu, servitoarea Tudora adunase ce mai rămăsese
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
suferitor oarecum gura de purpură... o roză a Ierihonului a cărei frumuseță nu se trece. Ea s-- apropia încet prin aleele străbătute de seninul nopții, pe cărările albe zugrăvite cu umbrele mrejelor de frunze. Ea-l văzu, dar nu-și iuți pasul. I ghicise ea caracterul? Poate. El stătea locului și se uita lung la ea cum s-- apropia încet, asemenea unei lunatice, ca-n somn. El..., rezămîndu-și cotul de spata bancei, își lăsă bărbia pe mână, mișcîndu-și încet degetele și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
n-ar fi schimbat-o cu fericirea cea mai mare. Cezara s-- apropia încet prin aleele pline de mirosul de flori străbătut de seninul nopții, pe cărările albe zugrăvite cu umbrele mrejelor de frunze... Ea-l văzu, dar nu-și iuți pasul... astăzi abia ea cunoscuse natura * copilului ei. El stătu pe loc și se uită lung la ea cum s-- apropia încet, asemenea unei lunatece, ca-n somn, apoi șezu pe o bancă, plecă fața pe o mână și se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
suferitor oarecum gura de purpură... o roză a Ierichonului, a cărei frumusețe nu se trece. Ea s-apropie încet prin aleele străbătute de seninul nopții, pe cărările albe zugrăvite cu umbrele mrejelor de frunze. Ea-l văzu, dar nu-și iuți pasul. Î [i] ghicise ea caracterul? Poate. El stătea locului și se uita lung la ea cum s-- apropia încet, asemenea unei lunatice, ca-n somn. El rezămîndu-și cotul [-se] pe spata bancei, își lăsă bărbia pe mână (, mișcîndu-și încet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Vasile nu recunoaște nimic: "Cum, bă, Vergile, s-a schimbat calimera!?" Se aprinde din ce în ce mai tare: "Ai? Ia zi și mie, să nu mor prost, bă! Hai, dă pă goarnă tot ce-ai adunat în gușă!" " Stai, bre, nu te mai iuți așa, că ne aude, în morții mă-sii, cineva și dăm în alte alea. Am zis și io o vorbă, ce? Matale ai zis alta și ne-am lămurit. Mai e probleme? Io zic că nu și mai bine o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
jumătate de minut, îi răspunse într-un stil spartan (adică zgârcit la vorbă, nu războinic, așa cum și-ar închipui unii): "Păi!" "Păi ce?", se îmbățoșă Petrică. "Păi, nu vezi? Ce mai întrebi?" "Bre, da' zău dă nu ești culmea!", se iuți și mai tare cel din schimbul de noapte. Nervii lui nu avură nici cel mai mic efect asupra nepăsătorului Anton, care nu catadicsi nici măcar să-l privească. Se așeză pur și simplu pe băncuță și scoase o sticluță cu cafea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe un tânăr care se îndrepta spre ei cu o mapă de acte sub braț: Atena? ă La etajul de jos. Apartamentul 72. ă Aha! S-au mutat, nu-i așa? ă Întotdeauna au fost acolo, strigă tânărul peste umăr, iuțind pasul. ă Tânărul ăsta îngâmfat nu știe ce zice, spuse escorta lui Porfiri. Erau la etajul acesta ultima dată când am mai fost pe aici. S-au întors din drum, iar Porfiri o luă înainte. Ușa de la camera 72 era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
unui cântec liturgic, ridicându-se până la un adagiu final: Nu va spune numănui.' Capitolul șaisprezece Scrisoarea parfumată Tunul Fortăreței Sfinții Petru și Pavel anunță miezul zilei cu o bubuitură fără greș. Ca și cum ar fugi de impactul loviturii distante, Porfiri își iuți pașii în timp ce deschidea ușa clădirii de pe Aleea Stoliarni, tremurând de frig. Departamentul de Poliție al Districtului Haymarket se afla la etajul al patrulea. De pe ușile deschise ale apartamentelor pe lângă care trecea pe scările abrupte venea miros de mâncare. Se opori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în strânsoarea unei cordeluțe aurii, m-a oprit părintele după slujbă, să trec pe la el, așa că n-am mai ajuns-o din urmă pe Ileana, abia am scăpat de preoteasă să nu rămân la ei la masă, degeaba mi-am iuțit pasul, Theo nerăbdător să vină Corina, și când ea a intrat pe poartă i-a spus, După parfumul ce-l simt am impresia că ești îmbrăcată în ceva de culoarea sânzâienelor, îmbrățișarea de-o clipă dintre frate și soră, brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
locuitorii Romei, îmi vine să strig, și iarăși apelez la bătrâni, nu mai e mult, îmi spune o bătrânică ieșită la plimbare cu cățelul, prima stradă la dreapta, e apoi un gang, galleria, ce dă într-o altă stradă, Grazia! Iuțesc pașii, ajung cu ușurință la gang, trec printr-o curte interioară și apoi dincolo în cealaltă stradă, ridic ochii să caut denumirea străzii și dau de cele două turnuri hexagonale ale bisericii Trinita dei Monti, printre ele țâșnind vârful obeliscului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui pasiuni. Nu e una într-un cilindru. Niciunul dintre băieți n-ar avea una din alea. Te miști cu ele și tot restul, dar sunt prea mici. Vrei ceva care să poată fi aranjat. Știi tu, să le faci iuți ca focu - eșapamente și chestii și late-n cur cu șaua cromată. Nenică, pizdele dau buzna. E demență! Mă rog, el are 76le ăsta și Tommy e înalt și mai degrabă slăbănog și într-un fel cam seamănă cu motocicleta
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
viața neprihănită, își dezbrăcă rasa albă, se însură și i se născu, așa-i trebuie! Magdalena; pe drept pedepsi Dumnezeu pe cel lepădat de El! - Acolo voi merge, acolo înăuntru mă voi vârî, sub aripile Lui... murmură fiul Mariei și iuți pasul. Ce bucurie era aceasta, de cât timp dorea cu ardoare, de când era de doisprezece ani, să lase casă și părinți, să arunce piatră în urma lui, să scape de amărăciunile mamei, de mugetele tatălui și umilințele, care mănâncă sufletul, de
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
lângă puțul adânc, fără fund, ce ține loc de fântână cu apă de băut pentru trecători, puț lângă care, dacă privește mai cu aspreală și cu interes mărit, vede o pată neagră, singura formă neacoperită de ninsoare, și, dacă își iuțește și mai mult uitătura, [...] descoperă, nu fără uimire, spatele și ceafa unui bărbat îmbrăcat în bundă și așezat la odihnă pe o buturugă. Nu-i poate vedea fața, dar simte că străinul îl așteaptă, acest simțământ îl străbate ca o
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
și ceva de nefericiți fără adăpost ce-și fac veacul la azilul de noapte. Cum spuneam, era o frumoasă zi de primăvară, soarele zâmbea, păsările ciripeau galeș etc. etc. Văd, cu coada ochiului, că troleibuzul se apropie ca un bolid, iuțesc pasul și, de la distanță, constat că obișnuiții mei companioni de voiaj sunt deja în stație: patru-cinci femei și patru-cinci bărbați de vârsta a treia. Am uitat să spun că mijlocul de transport în comun care ne poartă spre centul orașului
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]