72,571 matches
-
proaste: cuplul se regăsește și soțul remarcă ceva străin la soția sa. Un cântec a trezit amintirea iubirii din copilărie a soției pentru un băiat care a murit din cauza ei. Această iubire nemărturisită trezește în soț bănuieli profunde: că acea iubire a fost mereu în gândul și inima soției, că mortul, umbra lui a stat mereu între ei doi. Că rolul său de soț a fost mereu penibil atât timp cât pasiunea trăia așa de puternic în soția sa și că prin pasiunea
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
interesează cel mai mult: Ulrich, Agathe și Moosbrugger. îi văd pe cei doi când intră în cameră, ca două corpuri astrale, tensiunea dintre ei e atât de mare, încât se produc unde și, pe măsură ce se apropie unul de altul, din cauza iubirii interzise, se nasc între ei fotoni, ei înșiși devenind personaje fotonice. Iubirea dintre frate și soră îmi amintește din nou de iubirea incestuoasă, în miturile despre Soare și Lună, de pericolul unui cataclism cosmic în cazul în care cei doi
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
doi când intră în cameră, ca două corpuri astrale, tensiunea dintre ei e atât de mare, încât se produc unde și, pe măsură ce se apropie unul de altul, din cauza iubirii interzise, se nasc între ei fotoni, ei înșiși devenind personaje fotonice. Iubirea dintre frate și soră îmi amintește din nou de iubirea incestuoasă, în miturile despre Soare și Lună, de pericolul unui cataclism cosmic în cazul în care cei doi se vor uni. Asta era credința populară în multe țări. în folclorul
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
dintre ei e atât de mare, încât se produc unde și, pe măsură ce se apropie unul de altul, din cauza iubirii interzise, se nasc între ei fotoni, ei înșiși devenind personaje fotonice. Iubirea dintre frate și soră îmi amintește din nou de iubirea incestuoasă, în miturile despre Soare și Lună, de pericolul unui cataclism cosmic în cazul în care cei doi se vor uni. Asta era credința populară în multe țări. în folclorul român există o baladă superbă, găsită de inegalabilul cercetător al
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
ar fi fost imposibil să umplu cu dinți acea gură veștedă, să-i dau surîsul viclean pe care trebuie că-l avusese, să redau acelor buze cu linie ștearsă conturul tare de odinioară și să le pun să îndeplinească ritualurile iubirii de care auzisem că abuzase. Nu reușeam să citesc în făptura uscată, mult prea aproape de moarte, nici un fragment de viață, deci nici o pagină de literatură. Un scriitor talentat ar fi știut totuși să descifreze ceva din acest palimpsest care-i
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
camelii"/ "Traviata") constituie premisa esențială a discursului cinematografic. Specularea la maximum a discrepanței dintre clasicitatea, cumințenia, previzibilitatea epică, pe de o parte, și "obrăznicia", iureșul limbajului vizual, pe de alta, creează o atmosferă tumultuoasă pe al cărui fundal se desfășoară iubirea fără viitor dintre vedeta clubului de noapte Moulin Rouge, Satine (Nicole Kidman, impecabilă în ipostaza de divă curtezană a sfîrșitului de secol 19), și tînărul scriitor Christian (Ewan McGregor, seducător prin spontaneitate, naturalețe). Un film centrat pe relația celor două
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
sentimente, nicidecum pe acțiune, poate părea la prima vedere plictisitor, derutant, ba chiar imposibil de urmărit de vreme ce unii părăsesc sala de cinema după primul sfert de oră de proiecție. Ce este, însă, Moulin Rouge în versiunea anului 2001? O lume-spectacol. Iubire în culise. Iluzie a realității. Iluzie a ficțiunii. Caleidoscop sinestezic. Muzică, culoare. Dans, pasiune. Moarte, ritm. Libertate. Frumusețe. Adevăr. Dragoste. - Clișeizat. Demonetizat. Cum este construit acest edificiu despre care însuși regizorul afirmă: "Noi am vrut să folosim tehnicile moderne de
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
întîlnească și să certifice valoarea unui rol, spectacol, a unei regii sau scenografii. Probabil că acesta este pragul, psihologic, pe care trebuie să-l depășim după zece ani. Și asta nu o putem face decît împreună, onești și cu infinită iubire față de teatru, de celălalt.
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
Indiferența și golul născut de ea provoacă o nouă dinamică în camera de hotel: tentația sinuciderii este echivalentă cu o condamnare la moarte, singura rezolvare a problemei de care societatea e capabilă este înlăturarea problemei. E o lume rece, fără iubire, fără morală și fără viitor. Pedeapsa cu moartea se va întoarce împotriva propriilor ei partizani. Preocuparea regizorului pentru contrapunctul dramatic este evidentă și grotescul emisiunii televizate își are rădăcinile în realitatea posturilor publice și private existente și trimiterile în lumea
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
din cultură, dar nu din aceea, neapărat, pe care aș promova-o personal. Divertismentul este exact cultura despre care dl Popescu spunea că se potrivește cotidianelor. În al doilea rînd, nu înțeleg ura dlui Popescu decît, poate, ca pe o iubire frustrată. Dar de ce m-aș simți vinovat? Dl Popescu susține că toleranța mea ar fi falsă de vreme ce nu accept să mi se replice, în special de către cei mai tineri. Dl Popescu ar trebui să-și aducă aminte de cîte ori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
și Caroline Mathilde în "Coliba lui Rousseau" de la Ascheberg (construită pentru a-l adăposti pe filosof, care nu ajunsese totuși niciodată acolo), parte a unei faimoase grădini în stil englez (stil a cărui încărcătură politică anti-absolutistă e astăzi). De fapt, iubirea e dezlănțuită de un pasaj din Gândurile morale ale lui Holberg: "cea mai ciudată dintre calitățile omului este că se simte cel mai atras de ceea ce e strict interzis". Castelul Hirschholm, un adevăral Versailles al Nordului, unde cei doi au
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
din Gândurile morale ale lui Holberg: "cea mai ciudată dintre calitățile omului este că se simte cel mai atras de ceea ce e strict interzis". Castelul Hirschholm, un adevăral Versailles al Nordului, unde cei doi au petrecut singura lor vară de iubire, a fost făcut apoi una cu pământul. Personajele sunt definite prin laitmotive, expresii preluate de Enquist din documentele epocii, dar poate totuși cam des folosite. Guldberg se gândește mereu la pădurea de arbori imenși doborâți de furtună, unde nu rămâne
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
istoric vorbind: are loc cunoscutul conflict armat care va duce la împărțirea administrativă și politică a Ciprului. Vor supraviețui ambițiile tânărului Stylianou în noile condiții? Răspunsul vine în altă carte, a altui autor, dar cu personaje din aceeași serie. Devoratoarea iubire de patrie a lui P.F.K. este un roman din categoria "lumea într-o zi" (sau, mai bine zis, "un roman de o noapte"): se cunoaște că autorul Panos Ioannidis are școala de ziaristică și abilitatea simbolului individual, ori aceea a
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
la persoana întâi aventura. Intrigi politice, dezmățuri sexuale, o noapte... a lui Trimalchio, cu imagini ca din "la dolce vita". O carte nu numai palpitantă, dar care dă viață culorilor sudului, într-o lumină greu de uitat. Panos Ioannidis, Devoratoarea iubire de patrie a lui P.F.K. O parabolă aristofanică. Traducere: Christina Christodoulou-Todea. Cuvânt înainte de Kostas Hatzigheorghiou, Editura Meronia, București, 2001, 189 p.
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
cuvinte decât cele utilizate de autor. În cazul versului eminescian, textul poetic nu are alt adevăr dincolo de propria-i textură. În momentul în care criticul sau cititorul încearcă să "traducă" cuvintele Nu credeam să-nvăț a muri vreodată prin sintagma "iubirea este o ucenicie a morții", poezia textului a fost deja alterată în beneficiul rezumatului ei de idei: lirismului genuin i s-a substituit o propoziție absolut prozaică. În lipsa oricărei eufonii, dimensiunea lirică a versului e asigurată totuși de ritm: acesta
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
invers, din strofă în strofă, proiectăm asupra lui propria-i semnificație; adică dacă eliminăm poeticul în favoarea prozaicului, dacă ne mutăm din planul semnificantului în planul semnificației. Cu alte cuvinte, dacă acceptăm că acest vers vrea să spună într-adevăr că "iubirea este o ucenicie a morții". Dar oare spune acest vers într-adevăr așa ceva? Voi întârzia asupra cuvintelor care-l compun, pentru a vedea în ce măsură semnificația de ansamblu a versului ucide sau micșorează reverberația semantică a fiecărei vocabule. Primele două cuvinte
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
astfel: eul liric este în același timp și surprins, și sceptic că experiența morții ar putea fi "învățată", și că ea ar fi, pentru el, suportabilă. Dar totodată același eu liric refuză, prin întreg palpitul său interior, să admită că iubirea ar consta într-o "aventură thanatică". (Aici s-ar impune, în paranteză o remarcă. S-ar putea ca asocierea Eros/ Thanatos să fie o penibilă reminiscență a uneia dintre cele mai banale experiențe fiziologice, aceea care indică - în cazul extazului
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
francezii designează prin la petite mort. Dar ar fi o explicație dintre cele mai triviale, căci voluptatea carnală, extazul simțurilor care anulează, pentru o scurtă durată, conștiința individuală a persoanei și a personalității, este departe de a fi baza identificării iubirii și morții.) Dacă citim până la capăt poezia, vom vedea că ceea ce, în primul vers, se arată a fi o "ucenicie a morții", adică iubirea, nu este decât o ucenicie a suferinței erotice; ceea ce - conform finalului - indică o falsă moarte: moartea
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
scurtă durată, conștiința individuală a persoanei și a personalității, este departe de a fi baza identificării iubirii și morții.) Dacă citim până la capăt poezia, vom vedea că ceea ce, în primul vers, se arată a fi o "ucenicie a morții", adică iubirea, nu este decât o ucenicie a suferinței erotice; ceea ce - conform finalului - indică o falsă moarte: moartea adevărată, moartea invocată și dorită, este tocmai ceea ce poetul vrea să atingă prin "nepăsare". Ea, această moarte, constă în altceva: în absența suferinței, în
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
în eliberarea de ea. Abia la sfârșit se va vedea că ceea ce poetul lasă să se înțeleagă ca o "ucenicie a morții", este în realitate suma insuportabilă a chinurilor destinate celor ce se iubesc, și că adevărata moarte nu este iubirea; adevărata moarte, cea definitivă, nu se poate obține decât după ce nepăsarea va face din eul liric ceea ce acesta era înainte de iubire: Vino iar în sân, nepăsare tristă!/ Ca să pot muri liniștit, pe mine/ Mie redă-mă! După opinia mea, ambiguitatea
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
morții", este în realitate suma insuportabilă a chinurilor destinate celor ce se iubesc, și că adevărata moarte nu este iubirea; adevărata moarte, cea definitivă, nu se poate obține decât după ce nepăsarea va face din eul liric ceea ce acesta era înainte de iubire: Vino iar în sân, nepăsare tristă!/ Ca să pot muri liniștit, pe mine/ Mie redă-mă! După opinia mea, ambiguitatea acestui vers provine și din faptul că este utilizat ca vers prim, în loc să fie ceea ce întreaga lui structură îl indică a
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
contradicție cu o seamă de elemente reliefate mai sus - adoptarea "metrului antic", caracterul vădit conceptual, ariditatea vocabulelor care-l compun, ambiguitatea expresivă - acest vers eminescian se prezintă ca unul dintre cele mai patetice strigăte ale unui om mistuit de văpăile iubirii. De îndată ce pragul primului vers a fost depășit elanul dolent al amorului se dezlănțuie, capătă accente puternice, disperate; figurația mitologică începe să aibă rolul de a potența imaginea suferințelor generate de Eros. Iubirea este asimilată unui rug pustiitor, căruia i-au
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
patetice strigăte ale unui om mistuit de văpăile iubirii. De îndată ce pragul primului vers a fost depășit elanul dolent al amorului se dezlănțuie, capătă accente puternice, disperate; figurația mitologică începe să aibă rolul de a potența imaginea suferințelor generate de Eros. Iubirea este asimilată unui rug pustiitor, căruia i-au căzut jertfă câteva personaje legendare emblematice, Nesus ori Hercul. În felul acesta, eului strict individual i se pune în spate povara strivitoare, intolerabilă, a unei suferințe amoroase care se legitimează prin numele
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
despre Amorul, un amic supus amândurora, de zglobiul și ușuraticul Cupidon, cel ce inspiră hedonismul superficial al unui Cătălin oarecare, ci de pasiunea devastatoare pe care o încearcă numai un Hyperion, dispus să-și cedeze nemurirea pentru o clipă de iubire omenească. Sfârșitul acestui patetism debordant, temperat doar de ritmica solemnă pe accentele căreia sunt scandate strigătele de durere, constituie o abia mascată reluare a strofei care încheie lungul poem "Luceafărul". Și în unul, și în celălalt poem, criticul I. Negoițescu
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
își are, la rândul său, locul bine definit și rolul propriu în economia prozodică. El contribuie - cred eu - deopotrivă la sporirea aridității, a dimensiunii filosofice și a ambiguității. Vreodată, care aici înseamnă "cândva", vrea să sublinieze că incredibila "aventură" a iubirii, comparabilă cu o "ucenicie a morții", fixează ascea clipă - greu de imaginat - în care un eu personal, individual, se poate simți ales pentru o experiență care nu poate fi decât un dar - poate otrăvit - al zeilor. Acest vreodată indică momentul
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]