11,439 matches
-
e planul meu, pe care mi-l făcusem împreună cu lumea Ca, peste două zile, să trec pe la ea pe acasă și s-o îndrept puțin? Eu sunt un Prinț al Nimicului. Călărind un cal de praf. Strângând la piept o iubită de praf. Ținând între oasele craniului un creier de praf. Și agitându-mă să mut, dintr-un loc într-altul, praful În Regatul meu de Nicăieri Eu sunt deznădăjduitor de rău. Încremenitor de ticălos. Intenționam să îmi clădesc mintea ca
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
de grame de suflet ne ridică mai sus decât norii, sania ne poartă trupul și își pierde urmele-n zăpadă și, mai ușori, nu ne mai înșurubăm în pământul cu morți. Și știu asta pentru că tu nu poți să mori, iubito, pentru că nu poți să dispari, mamă, pentru că nu poți să mă părăsești, tată. Acest cărucior în flăcări arzând toate dealurile, toate clădirile și toate mările, nu e decât șirul de forme care mă urmează veșnic. Cad din vârful muntelui și
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
ridică mai sus decât norii, pe când sania îmi cară cadavrul și își adâncește urmele-n zăpadă, dar eu nu mai mă înșurubez în pământul cu morți. Și știu asta pentru că eu sunt peste tot și tu nu poți să mori, iubito, pentru că tu n-ai putea să dispari, mamă. Pentru că tu nu poți să mă părăsești, tată.
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
doruri miri. n-aveți vin...fântâna e uscată nu te-ascunde-n fum de șagă. adolescent frumos am priceput iar primar se pune vreun nebun. peste lume-i primăvară ce-i dragostea, și-atunci am înțeles m-am gândit la prima mea iubită, și e musai să-mi cazi dragă. că toate-n lume au un început să-i dau trei dolari și elixir veșnici tineri ghioceii și din iubire multe versuri ies. și-am aflat c-au dus-o ca pe-o
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
verbului a fi. Îți mulțumesc pentru muzica așternută ca un bandaj în jurul gâtului tăcut al absenței și pentru tot ce a mai rămas de distrus pe lumea asta. Uneori ți-ai dori să devină niciodată. Trezit din somn, îi găsești iubitei un nume: amprentele zilei de ieri suprapuse peste cele ale zilei de mâine - cele care puteau deveni eternitate... Se potrivesc! LA MILA FRONTIEREI DINTRE NOI Un deșert din New Mexico - soare, sete și o grămadă de oase întinse la uscat
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
apoi cu lumină. 12 mai 2008 Iadul la modă Paladin în cămașă de blugi și bocanci, scufundați într-o smoală din iadul la modă, talpa groasă, șireturi descheiate și limba încălțărilor ca o lavalieră la gleznă, Cântă-i, cântă-i iubitei, cu vocea ta arsă de sodă. Sunetul urcă din cerul gurii, din laringe, din snopul risipit al corzilor tale vocale, ca un scâncet în șinele de metrou. Paladin rătăcit într-o lume ce-și doboară statuile, nu ți-e dat
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
a fost prima zi ce luneca de-a lungul coapselor tale, pe care le-am acoperit în ultima noapte cu zăpada fierbinte a unui cearșaf... Doar pe tabla de șah, din muzeul de artă modernă de la Budapesta, regele alb și iubita regală au pierit în lumină și praf. Despre piatra numelui meu 7. Dacă în seara asta sălbaticii din triburile pe unde umblă ea și-ar aduce aminte ce bună e carnea de om alb, eu aș pieri dintr-o dată, înghițit
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
ce arde tăcut în carnea trupului tău un dumnezeu mic, mic îngropat pe veci de viu în tine ce îți umflă încă venele tîmplei dimineața și îți dezleagă limba în care taci sau vorbești mai mult singur cîteodată în așternutul iubitei deseori „o floare de titan pe un loc mort" ori cenușa în scrumieră, dar tu te-ai fost lăsat de fumat demult, vinul sec singur singurătatea însăși pe care o deguști iubita tînără nu adoarme niciodată în prezența ta nici
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
sau vorbești mai mult singur cîteodată în așternutul iubitei deseori „o floare de titan pe un loc mort" ori cenușa în scrumieră, dar tu te-ai fost lăsat de fumat demult, vinul sec singur singurătatea însăși pe care o deguști iubita tînără nu adoarme niciodată în prezența ta nici creierul înaintea unui nou paradox „ploaia în sus umflînd norii" în timp ce grăbești pasul chiar în fața ta e o bunicuță de vată cu creștetul alb imponderabilă ca un val de abur acum în
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
danseze Pe cer ori în grădina mea, Peste păduri să navigheze... Scară pot să le dau, ca să ajungă unde-or vrea.. Norii câți sunt sunt toți ai mei De pe cer, de pe deasupra mărilor, de peste tot Pot să ți-i dăruiesc, iubito, dacă vrei, Poate tot cerul ți-l voi da... când am să pot.
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
și pe-ndelete Clipele dulci prin pîlnii mari de-azur. Ci-am vrut mereu să-ți pîlpîie un flutur Deasupra sînilor ca peste-un turn Un steag de dragoste. Roua să-ți scutur Sau să ți-o ling pios de pe coturn, Iubita mea-n aurării de plete Topită și în palme c-un brotac Pe care-mi ceri întruna să-l împac, Să-l fac să nu-i mai fie dor și sete De apa de sub nuferii de-argint, Cînd Dumnezeu se
Începe anul. Ți-am tot scris sonete… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6592_a_7917]
-
faci numai tu sîngele dintr-o sticlă oricît de vechi poți să-l bei pentru mine? Aveam șapte ani cînd te-am văzut prima oară primăvara striga la mine cu limba scaietelui mama strîngea praful din valea oltețului cercuri sînt iubitele mele din zăvoi rouă pentru orbul de zi te-am iubit despărțit de timp am ars barca unde pescuiam liniștea atunci ți-am crestat pielea o binefacere a vieții de azi te recunosc bărbații din tine mai sănătos și mai
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
spuma de iapă-n flori, Și-n fluturi untdelemnul, și-n pajiști curge-oțetul. Ci eu, surpat în plăpumi de lintiță, răscopt Ca oul fiert în miere, cu gălbenușu-n soare Cadelnițat și-albușul - ochi grav de înger mort, Dat peste cap - , iubito, încheg plăceri mai rare, Mai dulci decît bomboana marchizului de Sade Și ca s'te frigă roua,-n genunchi pe ciuperci cad.
Sonet găsit în debarale by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6885_a_8210]
-
Din mine însumi trăgându-mă afară, Așa, într-o doară, Fără durere, fără bucurie și bine, Să aflu că moartea care, de regulă-i, o mare rușine S-a prefăcut în nerușinare. Dar în obrazul meu crește sânul mare Al Iubitei Mame Cibela Către care m-am născut, trăiesc și mă-ndrept De pe când nu-i fusesem samavolnic și nedrept Smuls de la divinu-i piept Să mă înlocuiască Petru și Pavel cu Puradelul Acela. 13.X.2009 Ca o farsă, istoria Așa
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
de lemn închisă peste care aruncă toată lumea bulgări de țărână și să nu te mai întorci niciodată. -Tanti Cici o să viseze frumos acolo, nu-i așa, tanti Adina, spune-mi și mie, ce-o să facă acolo tot timpul? -Nu știu, iubito, îi răspunsese cu glasul frânt de durere și neputință. -Cum așa, tanti Adina, doar tu le știi pe toate și ai știut și că tanti Cici se duce la spital și că acolo o să doarmă și n-o să se mai
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
un telefon și dispărea ca-n farmec, așa cum și apăruse, te pupă mama, trebuie să plec că nu mai prind cursa de vineri sau de luni, mereu erau alte zile, să fii cuminte și s-o asculți pe tanti Adina, iubita mea, te sună mama cât de curând și îți trimit păpușică și ciocolată, pa, tanti, pa! Și chiar așa făcea Violeta, trimitea jucării și dulciuri, și bani întotdeauna, da' nu suna decât din an în paștele mă-sii de iresponsabilă
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
întotdeauna, da' nu suna decât din an în paștele mă-sii de iresponsabilă și tot ei, Adinei, îi venea asta mică plângând noaptea în pat și strigând după mamă-sa. -E plecată, puiule, în lumea largă, da' ea te poartă, iubito, în suflet și uite ce ursuleț drăguț ți-a trimis de-acolo, uite ce girafă lungă sau ce cățel de pluș.... hai la tanti să te sărute și dormi, păsărică dulce, că mâine e școală. Cu vremea, se obișnuise Cristina
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
-i cânt iar și din nou: Melancolie tandrețea mea Și tu tristețe rău înțeleasă și deasă și rea. Căci între una și alta mai e ceva: Hohotul cel sinistru de la fereastră. Noaptea pe întuneric îi aud inervat Tusea tabacică a iubitei soții ea doarme Ea spune că tu visezi - nu vezi? Ea care nu a visat niciodată. Chiar nu mai este nimic de făcut. Prea multe s-au adunat; prea ușoare au devenit multe și toate împleticite semănând cu altcineva. Cârja
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
încât au dispărut și ferestrele. Fiii cui sunteți, slujitorilor de vești ce se spun o singură dată? În sulul cărții cine a aprins cuvintele? Cu foc, numele Odette mi se-ncrustează în carne, chiar acolo unde inima bate. Să cânți astfel iubita e semnul înfricoșător al destinului. Vai vouă, purtătorilor de vești rele, nu-mi umpleți casa! Cu o pâlnie și-o cobză vă țineți după mine oriunde merg. Încurcă-le, doamne, pașii și lasă-mă pe pragul ușii, ca eu să
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
Emil Brumaru Vai, ceața nu-i frumoasă, ți-am răspuns, Ascunde, moaie chiar ce ai mai sfînt Și luminos pe-acest negru pămînt Din care s-a-nălțat deja Isus. Noi cum rămînem? Trupurile-s grele De carnea-mpătimită la plăceri, Iubita mea, atît de caldă ieri, Și-atît de rece azi, cu palme rele Jucîndu-te c-un înger adormit, Lîngă altar, în cel mai fraged schit Pe care Dumnezeu l-a-nchipuit... Nu-ți da degeaba sufletul aievea, Mototolind sub trupul dulce
Vai, ceața nu-i frumoasă, ți-am răspuns... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7703_a_9028]
-
pedepsit. Stai Stai pe un scaun privești lumina cum cade așa cum vrei tu stai pe un scaun privești lumina cum cade așa cum vrea ea nu poți alege nici locul nici ceasul ermetic închise în viață. Autumnală Cum își sapă tunelul iubita noastră suburbie prin care vrea să se strecoare pînă-n viitor cum creierul tace apoi se frămîntă se-nvîrte pe loc aidoma unei turme de oi cum te educă literele plesnindu-te peste palmă asemenea unor nuielușe pedagogice cum erupe-n fine
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
o atât de violentă și scurtă viteză! Pentru vânatul sub apă ochii tăi sunt un banc mișcător de cearcăne pielea mea o meduză zburătoare ... Chiar vrei o arbaletă să treci cu o scurtă viteză prin pofta mea îndelung înotătoare?! Bătălie Iubitei mele Tin În acea noapte am pus ceasul să sune. A sunat o salvă de tun pentru o bătălie pe viață și moarte. Am ieșit desculțe în platoșele pielii gata de luptă. Două greșeli miniatură a universului îndepărtat. Lacul blindat
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
lumea asta și în propriul tău trup. La Buenos Aires o cunoșteau toți, și mama ei trăia doar cu gîndul s-o aducă pe Kiki acasă. Ofta din greu după ea. Sigur că-i ducea dorul, Dona Carmen Ruiz Onetti. Kiki, iubito, de ce nu vii acasă ? Dar Kiki se obișnuise să trăiască la Paris. De ce să plec din Paris, mamă? Ce să fac, ce să caut la Buenos Aires ? Aici, măcar, pot trece neobservată și atunci cînd te cunoști cu toată lumea. Acolo ? Acolo
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
Emil Brumaru E îngerul de marți care-mi aduce Copilăria ca pe-o turtă dulce, Ca pe-un susan și ca pe o halviță. E îngerul de marți, printre șuvițe De păr cîrlionțat, suflate-n vînt, Ale iubitelor cu trupul sfînt, Ce-au locuit cîndva și pe pămînt Și-acum s-au dus din nou în paradis, Cu genele să ne împungă moale-n vis... Și iarăși am ghiozdanul plin cu bile, Cu sugative, radiere inutile, Și cu
E îngerul de marți care-mi aduce... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7951_a_9276]
-
s-ar preface în infinitul de a fi mângâiere A fiecărei treceri de Dumnezeu în Dumnezeu. Sufletul meu e leacul fericirii, Sub el se-așează în ofrandă mirii, Din vindecare în vindecare mergând așa Până la carnea (aer subtil) a ta, Iubito făcută pulbere, Culme pe care duhul coboară Pentru a-mi aprinde rugul, Pentru a mă trage în plămânii săi Până la nuditatea grației. Ce văd din ceea ce nu e vedere? Ce parte a lacrimei a reintrat în corp Pentru ca în veci
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]