2,415 matches
-
de înțelegere și explicare, intepretarea în sine are un caracter performativ: ea produce, dă naștere unui nou univers care nu exista înainte. Exemplul cel mai limpede și lesne de înțeles din carte este cel privitor la exegezele Torei în tradiția iudaică. Canonizarea textelor sfinte, așa cum o analizează Iser, se referă la traducerea cuvîntului sacru în viața de toate zilele a comunității. Lectura Torei deschide un spațiu între text și exegeza sa, ca un fel de tensiune între două tipuri de autorități
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
lumina tiparului o altă biografie, critică de astă dată, semnată de Astrid Seele care relevă și paradoxurile caracterului eroinei, inclusiv antisemitismul ei latent sau virulent, în pofida mariajelor cu artiști evrei sau a frecventării cercurilor intelectuale ale Vienei, marcate de intelighenția iudaică. La patru decenii după moartea Almei Mahler, a șasea biografie, editată în 2004 se adeverește a fi lucrarea de referință pentru o exactă și profundă cunoaștere a acestei muze și egerii ambivalente, a epocii în care a trăit, a curentelor
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
în scrierile lor, evreii sunt poate cei mai de temut; iar dacă le-ai opune minunile Domnului nostru Isus Cristos, unui cărturar mediocru i-ar fi cu neputință să le țină piept iudeilor (...). "Toldo Jeschut este cea mai veche scriere iudaică îndreptată împotriva religiei noastre din cîte ne-au fost transmise. Este o biografie a lui Isus Cristos cu totul contrară sfintelor noastre evanghelii; ea pare să existe din cel dintîi secol, scrisă chiar înaintea evangheliilor, întrucît autorul nu vorbește despre
Voltaire despre evrei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16036_a_17361]
-
pe care necredincioșii ni le-au așternut în cale de atunci. Aici se văd obiecțiile contra celor două genealogii ale lui Isus Cristos atît de deosebite una de alta. "Contra citatelor din textele profeților ce nu se găsesc în cărțile iudaice. "Contra divinității lui Isus Cristos, care nu este în mod expres anunțată în evanghelii, dar care nu este mai puțin arătată în sfintele concilii. "Contra părerii că Isus nu avea nici frați nici surori. "Contra diferitelor relatări ale evangheliștilor care
Voltaire despre evrei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16036_a_17361]
-
în domeniu, mereu reeditate și traduse, precum Cabala (1960, cu patru ediții până în 1988, la casa de editură Payot din Paris, Israel în timp și spațiu (Payot, 1980), Înțelepciunea Cabalei, 2. vol., (Paris, Stock, 1986-1987), Schiță a unei etici religioase iudaice (Paris, Cerf, 1997), Etică iudaică și modernitate (Paris, Ed. Albin Michel, 1998). Cele trei volume omagiale care i-au fost dedicate până acum (în 1990, de către universități din Israel și, în 1998, de către comunitatea israelită din Geneva) sunt mărturia înaltului
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
traduse, precum Cabala (1960, cu patru ediții până în 1988, la casa de editură Payot din Paris, Israel în timp și spațiu (Payot, 1980), Înțelepciunea Cabalei, 2. vol., (Paris, Stock, 1986-1987), Schiță a unei etici religioase iudaice (Paris, Cerf, 1997), Etică iudaică și modernitate (Paris, Ed. Albin Michel, 1998). Cele trei volume omagiale care i-au fost dedicate până acum (în 1990, de către universități din Israel și, în 1998, de către comunitatea israelită din Geneva) sunt mărturia înaltului respect de care se bucură
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
bucură în egală măsură păstorul spiritual și savantul. Și cititorii români au putut face cunoștință, în ultimii ani, cu opera sa, grație editurii bucureștene Hasefer, care a tipărit în traducere cele două cărți închinate Cabalei și Schița unei etici religioase iudaice, adăugându-le tălmăcirea unui valoros volum de memorii, intitulat sugestiv Un tăciune smuls flăcărilor (care apăruse mai întâi în limba franceză, la Editura Stock, în 1989). Înainte de a fi ajuns la marea demnitate elvețiană, autorul acestor cărți a fost însă
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
salvării evreilor Cea mai veselă sărbătoare a cultului mozaic - Purimul - reprezintă amintirea minunii salvării evreilor amenințați cu exterminarea în timpul dominației persane. Denumirea de Purim provine de la zaruri, cele care stabiliseră data masacrului, zădărnicit prin intervenția lui Mordehai și Ester. Tradiția iudaică presupune ca la această sărbătoare să se ofere cadouri simbolice între cei apropiați și daruri substanțiale celor săraci. La masa de Purim se servesc prăjiturele de diferite forme, pentru a stârni hazul pe seama lui Haman, cel care a pregătit masacrul
Agenda2003-11-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/280805_a_282134]
-
va da în cauză. Într-adevăr, în explicarea atitudinii prefectului trebuie să avem în vedere că pentru un roman ideile lui Iisus, așa cum se va dovedi cu creștinismul în general mai târziu, evocau cel mult pretențiile uneia dintre multele secte iudaice din care nu înțelegea nimic. Această ignoranță avea să permită creștinismului, așa cum remarca Tertullian, să crească și să se afirme în umbra iudaismului. Dacă exista un singur lucru pe care romanii îl detestau, acela era dezordinea și făceau orice pentru
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
apă, oțet și ouă bătute și care era oferită celor executați, în scop umanitar. Regula romană cerea ca persoanele crucificate să atârne pe cruce complet dezbrăcate (goale), spre a fi astfel supuse și rușinii publice; dimensiunea pudică accentuată a religiei iudaice a putut atenua măsura, în sensul impunerii unei legături în jurul mijlocului (subligoculum). Drept urmare, și în cazul lui Iisus este de presupus că soldații l-au dezbrăcat de veșminte, după care a fost întins pe bârna orizontală a crucii, cu brațele
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
în ziua aceea” (Deuteronomul 21, 22 23); la rândul său, Fl. Josephus relevă faptul că iudeii arătau o deosebită grijă față de înmormântări, în sensul că până și hoiturile răufăcătorilor răstigniți erau coborâte de pe cruce și înhumate înainte de apusul soarelui” (Războaiele iudaice 4, 5, 2). Cu atât mai mult în situațiile de sărbători majore autoritățile romane au trebuit să țină seama de exigențele tradițiilor și regulilor religiei locale, așa că la cererea apropiaților, cadavrele erau predate spre înmormântare. În cazul lui Iisus, cererea
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
Matei, Marcu și Luca, ar fi folosit un calendar diferit de cel al lui Ioan, care data din vremea lui Moise. Ioan, celălalt evanghelist, se ghida după calendarul evreiesc de rit nou". Potrivit expertului, Biblia a preluat data din calendarul iudaic vechi, în locul celui oficial, folosit la momentul crucificării lui Iisus și care este în uz și astăzi. Vechiul calendar indica faptul că cina de Paște sau Cina cea de Taină a avut loc miercuri. În al treilea rând, acest decalaj
Paştele ar putea avea o dată fixă. Vezi când ar putea fi sărbătorită Învierea () [Corola-journal/Journalistic/26677_a_28002]
-
Celui Atotputernic și venind pe norii cerului”, dar în privința căreia, spre a se ajunge la condamnarea la moarte se impunea urmarea procedurii legale: constatarea faptei care ar conduce la aplicarea pedepsei capitale, a necompetenței de a judeca a tribunalului religios iudaic și, în consecință, obligația de a trimite cauza spre competența de judecare în fața prefectului roman al provinciei. Începea, astfel, o luptă judiciară grea, imprevizibilă, în care protagoniștii deveneau: marele preot Caiafa, noul mesia Iisus din Nazaret și Ponțiu Pilat, prefectul
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
Baraba și cei doi tâlhari care vor fi răstigniți alături de Iisus). Dintre toate cauzele aflate pe rol însă, cea a lui Iisus avea un caracter special, deopotrivă prin natura acuzațiilor aduse și modul de sesizare a instanței, respectiv de către „căpeteniile iudaice”, fapt care îi acorda întâietate în cercetare și soluționare. În plus, cum „pârâșii”, destul de numeroși se aflau în ajunul Paștelui, era evidentă nevoia de a termina afacerea cât mai repede, pentru a participa la ceremoniile religioase aferente iar, la rândul
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
Iar arhiereii Îl învinuiau de multe” (Marcu, 15; 3). Gestul prefectului de a se deplasa din Pretoriu în curtea interioară a Palatului comportă cel puțin două explicații: pe de o parte, una de ordin religios, respectiv de respectare a normei iudaice vizând puritatea rituală, în sensul că dacă un evreu intra în casa unui păgân în ajunul Pesahului, devenea impur și nu putea să participe la cina pascală, fiind supus, totodată, unor interdicții de rigoare pentru o perioadă care varia între
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
reprezentant al împăratului și, în consecință, magistratul roman încearcă să retrimită cauza la sinedriu: „Deci le-a zis Pilat: Luați-L voi și judecați-L după legea voastră”. Un asemenea act însemna practic salvarea lui Iisus de la moarte, pentru că tribunalul iudaic nu putea aplica decât sancțiuni corecționale. Sesizând imediat asemenea consecințe, pericolul pentru planul religios și dezvăluind interesul real urmărit, reprezentanții căpeteniilor iudee au susținut în continuare, cu și mai mare insistență, competența prefectului. Intervine acum un prim compromis tacit, rezultat
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
era dedicat festinul și despre care Titus Livius susține că au fost organizate pentru prima dată în 399 î.Hr.) este și mai puțin acceptabilă. Într-o opinie cvasigenerală, nu există o analogie corectă care să susțină probabilitatea istorică a cutumei iudaice de eliberare obișnuită a unui prizonier cu ocazia Pesahului sau a altei sărbători. Lumea romană cunoaște însă unele grațieri ocazionale, individuale sau colective, cu ocazia unor evenimente importante, ceea ce face mai plauzibilă exercitarea unui asemenea drept de către Pilat într-o
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
propriu decât cu riscul absurdului. Totul depinde de ironia care corespunde sensului cel mai profund al tradiției creștine, de care suntem izolați istoric (căci nu mai putem reconstrui complet auditoriul predicii de pe munte) și care vizează raportul creștinismului cu legea iudaică, cu universalitatea umană și cu o înțelegere a fericirii care are la bază surpriza provocată de ironie ridicată, aici, la rang de lege a spiritului: împlinirea dorințelor schimbă condiția dorințelor, așa cum nu cel ce are trebuie să dea, nu cel
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
Matei (sprijiniți eventual de câteva instrumente, destul de precare, cum ar fi faptul că dispunerea probabilă a auditoriului predicii, cu bogatul în față și săracul în spate, susțin lectura ironică a ei, sau de faptul că simetriile textului seamănă cu lampadarul iudaic cu șapte brațe, ca un semn al punerii în discuție a legii înseși, dar în folosul și dezmințirea legii), atunci consecințele sunt atât de bogate, încât ele aparțin teologului tocmai pentru că nu mai sunt doar ale lui. Mai întâi, lectura
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
și se adresează direct iudeilor: „De ce căutați să mă ucideți?” (Ioan 7, 19). Ura și îngrijorarea iau formă organizată, odată cu învierea lui Lazăr, eveniment sub impulsul căruia mișcarea lui Iisus dobândește o consistență de masă și amenință, astfel, bazele lumii iudaice, un nou lider mesianic mărturisind că „lucrurile ei sunt rele”. Dar momentul care determină trecerea la acțiunea decisivă de înlăturare a lui Iisus și a mișcării sale îl reprezintă intrarea sa în Ierusalim și alungarea negustorilor din Templu. Răbdarea căpeteniilor
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
Dar momentul care determină trecerea la acțiunea decisivă de înlăturare a lui Iisus și a mișcării sale îl reprezintă intrarea sa în Ierusalim și alungarea negustorilor din Templu. Răbdarea căpeteniilor Ierusalimului ajunge la capăt, este amenințat însuși Templul, „centrul” lumii iudaice, care joacă un rol religios și socio-economic central și este garantul puterii și autorității lor. Incidentul din Templu e spectacular; toate cele patru evanghelii îl relatează, chiar dacă nu există un acord între sinoptice și cea după Ioan asupra momentului acestei
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
arhierei, iar în acest punct interesul lor se întâlnea cu cel al romanilor, și pentru faptul că mișcarea lui Iisus presupunea o reformare majoră a înseși bazelor religiei mozaice, cu consecințe generale imprevizibile și, oricum, nefavorabile și inacceptabile pentru establishmentul iudaic. Nu în ultimul rând „secretul” operațiunii de eliminare a lui Iisus a fost impus de Marele Preot și din dorința de a nu-și arăta marea îngrijorare, de a ascunde pericolul pe care îl reprezenta el pentru afacerea Templului și
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
de a ascunde pericolul pe care îl reprezenta el pentru afacerea Templului și negustorii săi. Această conjunctură specială va marca, în concret, derularea procesului judiciar al lui Iisus, circumscris interesului și demersului mai general al eliminării sale din ecuația istoriei iudaice concrete și înscrierea, prin voință divină, pe orbita generală a devenirii umane. Citește și: Prof. univ. dr. Mircea Dutu, - Presedinte al Universitatii Ecologice Bucuresti - Presedinte al fundatiei Dreptul la Natura - Presedinte al Asociatiei Romane de Drept al Mediului - Director - fondator
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
în mod evident pe prima, dar și pe un izvor necunoscut până astăzi și îmbogățite prin unele contribuții personale. În sfârșit, cea după Ioan, datată în perioada 90-95, utilizează textele evangheliilor anterioare și adaugă elemente omise de acestea . Deși literatura iudaică păstrează o tăcere aproape totală despre Iisus, totuși Talmudul , care regrupează, în circa 15000 de pagini, ansamblul tradițiilor orale colectate în cursul primelor două secole ale erei creștine cuprinde și circa 12 referiri la acesta. Referitor la moartea lui, un
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus () [Corola-journal/Journalistic/26693_a_28018]
-
sensul discursului Coranic asupra morții lui Iisus pe cruce. Versetele 157-158 din al 4-lea surat pune în scenă o polemică împotriva evreilor, care afirmă că „Noi l-am omorât pe Mesia”. Coranul neagă, oare, răstignirea, sau denunță doar susținerea iudaică? Textul este ambiguu în această privință, și nici măcar exegeții musulmani nu susțin un singur punct de vedere. Din perspectivă musulmană, oricum, moartea lui Iisus pe cruce nu joacă niciun rol în istoria mântuirii. Dar nici sursele istorice propriu-zise nu lipsesc
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus () [Corola-journal/Journalistic/26693_a_28018]