999 matches
-
actor care a reușit" nu știu ce. Această inscripționare, amuzantă o vreme, m-a făcut să înțeleg că se pune oarecum distanță între generații. Că nu neapărat valoarea impune după sine și ierarhiile, dincolo de vîrsta biologică. Brusc, oamenii au descoperit că Marcel Iureș are 50 de ani. Și asta i-a adus o ponderalitate pe care profesia și felul cum o face i-o acordaseră de mult. Forța și vulnerabilitatea acestui realmente actor mare s-au manifestat în cele mai variate registre. După
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
Jean Paul Sartre în 1982 la Teatrul Bulandra, continuînd cu Afară în fața ușii de Borchert în 1991, la același teatru erau împlinirile unor vechi și solide idei. După Visul unei nopți de vară, întîlnirea cu Liviu Ciulei din 1991, Marcel Iureș ia o primă decizie extrem de importantă: se desparte de Teatrul Bulandra și pleacă la Odeon. Un trio semnificativ își reunea energiile profesionale și cele ale prieteniei lor din studenție: Alexandru Dabija, "uns" directorul teatrului de Vlad Mugur, Mihai Măniuțiu și
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
o primă decizie extrem de importantă: se desparte de Teatrul Bulandra și pleacă la Odeon. Un trio semnificativ își reunea energiile profesionale și cele ale prieteniei lor din studenție: Alexandru Dabija, "uns" directorul teatrului de Vlad Mugur, Mihai Măniuțiu și Marcel Iureș. Perioada aceea formidabilă se poate prinde cu un singur titlu: Richard al III-lea, un spectacol care l-a scos în față pe Marcel Iureș în cea mai complexă și impozantă ipostază. Să nu uităm splendidele costume ale Doinei Levința
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
lor din studenție: Alexandru Dabija, "uns" directorul teatrului de Vlad Mugur, Mihai Măniuțiu și Marcel Iureș. Perioada aceea formidabilă se poate prinde cu un singur titlu: Richard al III-lea, un spectacol care l-a scos în față pe Marcel Iureș în cea mai complexă și impozantă ipostază. Să nu uităm splendidele costume ale Doinei Levința. În Hamlet-ul lui Tocilescu de la Bulandra din 1985, Marcel Iureș juca Horațio, cel mai bun Horațio pe care l-am văzut, și nu sînt puține
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
titlu: Richard al III-lea, un spectacol care l-a scos în față pe Marcel Iureș în cea mai complexă și impozantă ipostază. Să nu uităm splendidele costume ale Doinei Levința. În Hamlet-ul lui Tocilescu de la Bulandra din 1985, Marcel Iureș juca Horațio, cel mai bun Horațio pe care l-am văzut, și nu sînt puține spectacolele cu această piesă pe care l-am vizionat prin lume. Sensibilitatea, puterea și fragilitatea erau dimensiunile pe care Iureș le-a avut mereu. Și
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
de la Bulandra din 1985, Marcel Iureș juca Horațio, cel mai bun Horațio pe care l-am văzut, și nu sînt puține spectacolele cu această piesă pe care l-am vizionat prin lume. Sensibilitatea, puterea și fragilitatea erau dimensiunile pe care Iureș le-a avut mereu. Și care n-au lipsit, în diferite grade și nuanțe, nici din Richard al III-lea, al II-lea, din Omor în Catedrală, din Caligula, din Cetatea soarelui, din Hamlet-ul lui Liviu Ciulei de anul trecut
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
și nuanțe, nici din Richard al III-lea, al II-lea, din Omor în Catedrală, din Caligula, din Cetatea soarelui, din Hamlet-ul lui Liviu Ciulei de anul trecut, o altă față a actorului, profundă, matură, neliniștită ca și vremile. Marcel Iureș este primul actor care a renunțat la statutul - sigur - de angajat al vreunei instituții și și-a asumat traiul dur al liberului profesionist. Sau, pe înțelesul tuturor, trăiește din ce și cît joacă. Își negociază contractul în funcție de ofertele pe care
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
instituții și și-a asumat traiul dur al liberului profesionist. Sau, pe înțelesul tuturor, trăiește din ce și cît joacă. Își negociază contractul în funcție de ofertele pe care le primește. Competiția presupune o formă actoricească continuă și la cote maxime. Marcel Iureș, nu foarte tînăr precum era etichetat, și-a asumat un risc - chiar acela de a nu fi solicitat - într-o țară riscantă. Făcînd acest pas peste prăpastia prejudecăților, Marcel Iureș a intrat în rîndul profesioniștilor de anvergură internațională; a lucrat
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
presupune o formă actoricească continuă și la cote maxime. Marcel Iureș, nu foarte tînăr precum era etichetat, și-a asumat un risc - chiar acela de a nu fi solicitat - într-o țară riscantă. Făcînd acest pas peste prăpastia prejudecăților, Marcel Iureș a intrat în rîndul profesioniștilor de anvergură internațională; a lucrat la Hollywood cu mari producători și actori - Tom Cruise, George Clooney, Bruce Willis, Nicole Kidman fiind cîteva nume rezonante. În România, a finalizat proiectul Dabija-Măniuțiu-Iureș, adică a construit Teatrul Act
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
într-o lumină cu totul nouă, intuibilă poate în Trei surori, în acel fascinant Verșinin. Pînă la urmă este vorba despre condiția artistului, delirantă, despre existența într-un imperiu al dezolării și neputințelor. O carieră strălucită, solidă de care Marcel Iureș a avut grijă. Poate chiar de atunci, de la nouă ani cînd, în camera bunicului de la țară, într-o liniște totală, și-a descoperit chipul într-o oglindă ovală. A învățat să-l cunoască, a învățat să definească puterea: Dacă voi
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
reuși să mă supun mie însumi, spiritului care există în mine, atunci puterea mea este nemărginită pentru că nu mai sînt vulnerabil la nimic. Cum să fiu înspăimîntat de putere cînd ea îmi dă generozitate, forță, înțelegere?". Studiind cariera lui Marcel Iureș, modulațiile ei în România, vedem cu ochiul liber că talentul nu înseamnă nimic, de la un punct încolo, dacă nu este alimentat cu luciditate, cu o muncă imensă și continuă, cu speranță și nebunie, cu mentalitatea învingătorului, indiferent de context și
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
o muncă imensă și continuă, cu speranță și nebunie, cu mentalitatea învingătorului, indiferent de context și de dificultățile competiției, cu motivația de a te explora mereu, de a te autoevalua și de a-ți defini miza și reperele profesiunii. Marcel Iureș n-a avut un traseu lin. Diferitele obstacole aruncate pe drumul său au fost percepute ca trepte ale inițierii și nicidecum ca ziduri înălțate pînă la cer, definitiv de netrecut. Știind exact cine este chipul din oglindă, acel "altcineva", a
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
ani, am stat de vorbă cîteva zile pentru a face un interviu pentru revista noastră. Finalul lui m-a obsedat mult timp și cred că poate fi interpretat ca un crochiu verbal al cărui model a fost și este Marcel Iureș. Există pe strada noastră o femeie care se scoală în fiecare dimineață la ora patru și curăță strada. De fiecare dată cînd mă vede îmi spune: "Să fii iubit! Să te bucuri! Să iubești oamenii! Parcă răsare soarele cînd te
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
Marina Constantinescu La sfîrșitul stagiunii trecute am văzut un spectacol despre care nu am putut scrie: Creatorul de teatru (Der Theathermacher) de Thomas Bernhard. Locul: Teatrul Act. Regizorul: Alexandru Dabija. Protagonistul: Marcel Iureș. Nu am putut scrie pentru că mi s-a părut, pe de o parte, că aș vorbi despre gîndurile mele proiectate într-o oglindă, lucru indecent, iar pe de altă parte, mi s-a părut că acest acut manifest contemporan despre
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
culmile pe care ajunge și abisele în care se prăvălește, care poate vorbi despre consistența și imaterialitatea succesului (chiar. Ce este succesul?), despre vulnerabilitatea, forța, coerența și incoerența, paranoia și modestia actorului nu poate fi nimeni altul, acum, decît Marcel Iureș. Nu rege, nu împărat, nu episcop. Un actor martor al decăderii și degradării lumii, a celor din jur, a derizoriului spre care este împins el, ca artist și teatrul, ca artă a lui. Un ridicol care îl definește cel dintîi
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
împărat, nu episcop. Un actor martor al decăderii și degradării lumii, a celor din jur, a derizoriului spre care este împins el, ca artist și teatrul, ca artă a lui. Un ridicol care îl definește cel dintîi pe el, Bruscon (Iureș), care se așează în rînd cu Shakespeare și Voltaire. Sau Shakespeare, Goethe și Bruscon. Soluția, poate singura, de a nu-ți pierde mințile, de a crede că ești altfel decît ceilalți este să vorbești. Continuu. Fără pauze prea mari de
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
însăși maniera de a exista. Drumul de la cuvînt la gest, la faptă este fracturat. Poate și de asta Creatorul de teatru nu a scos la rampă viziuni și sofisticate interpretări regizorale. Forța ideii lui Dabija stă în instalarea lui Marcel Iureș în rolul atît de dificil al lui Bruscon, în felul în care i-a pregătit monologul scris de Bernhardt și în care a mizat pe alte disponibilități ale actorului, știute și scoase la iveală. Mai puternic și mai fragil ca
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
scris de Bernhardt și în care a mizat pe alte disponibilități ale actorului, știute și scoase la iveală. Mai puternic și mai fragil ca niciodată în ultimul timp, de-a dreptul fermecător și seducător, cinic, ludic, ironic și autoironic, Marcel Iureș ni se arată într-o altă lumină. Poate nu atît de epatantă ca în alte dăți, o lumină crudă și bizară însă în care intuim razele unei aure care se dezvoltă în jurul personalității actorului. Eu nu știu dacă e cel
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
aure care se dezvoltă în jurul personalității actorului. Eu nu știu dacă e cel mai bun la ora asta. Nici nu știu ce înseamnă asta. Știu doar că e altfel. Iar Dabija a reușit să ne arate această realitate incontestabilă. Aproape două ore Iureș ne demonstrează extraordinar că teatrul este cuvînt, că relația între actor și cuvînt este cea mai specială, capricioasă, dificilă și orgolioasă. Nu obosește nici o secundă în acest recital în care Valeria Seciu a acceptat să apară, cu grație, ca o
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
să apară, cu grație, ca o umbră, fără să spună un cuvînt! Este un gest pe care numai valorile îl pot face cu generozitate și înțelepciune. Prezența și absența din scenă a Valeriei Seciu alimentează credibil dramaticul monolog al lui Iureș, situațiile pe muchie de cuțit, tragismul cabotin al histrionilor. Fiecare dintre ei este un creator de teatru. În Utzbach, la Teatrul Act sau aiurea. Fiecare, Dabija, Iureș, Seciu au cîte o variantă personală la Roata istoriei și exersează fețele delirului
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
și absența din scenă a Valeriei Seciu alimentează credibil dramaticul monolog al lui Iureș, situațiile pe muchie de cuțit, tragismul cabotin al histrionilor. Fiecare dintre ei este un creator de teatru. În Utzbach, la Teatrul Act sau aiurea. Fiecare, Dabija, Iureș, Seciu au cîte o variantă personală la Roata istoriei și exersează fețele delirului verbal.
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
a formării. Am avut o șansă extraordinară avînd niște profesori formidabili. O încadrăm la "muzeu". După aceea, am făcut o facultate de "muzeu". Și aici cu șansa unor profesori și a unor prietenii esențiale. Numesc aici prietenia mea cu Marcel Iureș și Mihai Măniuțiu în care formarea nu a avut valoare numai ca informație, ca acumulare, ca mici realizări studențești. Formarea se impunea ca o realitate diurnă. O simțeam fizic. Simțeam cum corpul intelectual capătă contur. Îmi aduc aminte de un
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
propunere. Pușca de vînătoare înseamnă pe lîngă două roluri superbe, iubirea față de profesiune, de scenă, înseamnă tenacitate și spirit de echipă și, probabil, cel mai limpede spectacol al Lianei Ceterchi. A pierdut Teatrul Mic, a cîștigat Teatrul Act! Felicitări, Marcel Iureș!
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
-mi despre aparițiile tale internaționale, în Sex Traffic și The Cave. A.V: În The Cave, am avut un rol minor, aș fi putut la fel de bine să nu fiu în film. Singurul lucru bun a fost că am jucat alături de Iureș, și am putut să văd cum face el lucrurile, să fur un pic de meserie. ÎnSex Traffic, chiar mi-a plăcut să joc rolul "peștelui" albanez. A fost o provocare: era vorba despre un personaj negativ până la stereotipie. Am încercat
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
unor roți de biciclete, multiplicate la nesfârșit, cu ritmuri amețitoare. Și ritmul sacadat al mișcărilor tuturor. Aparatul și operatorul de demult par să fi imortalizat istoria călcând pe jăratec, țopăind și grăbindu-se să iasă cât mai repede din scena-cadru. Iureșul cadranelor de ceasuri. Ora revoluției la Sankt Petersburg, Moscova, Berlin, Paris, Londra, "Niu Iork". Ritmul revoluționar al morții prin înfometare. La un funt de pâine, cei care o așteaptă la coadă țopăie și își suflă în mâinile înghețate. Jumătate de
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]